Spiritul Sfant, Divinitatea suprema, Dumnezeu

Despre Comunicarea cu Divinitatea
Cea mai adâncă seriozitate nu o găseşti în vorbe de lemn serioase şi crispate în rigiditatea convenţională determinată de frică ! Frica de Dumnezeu te face să fii un serios crispat de a nu fi lovit şi pedepsit pentru fiecare din greşelile tale cu voie, cu nevoie sau făra de nevoie.
Ţi-e ... frică de ... Dumnezeu ? Dumnezeul care te răsplăteşte pentru meritele tale, te şi pedepseşte pentru greşelile păcatelor tale ! Dacă tu eşti convins de faptul că Dumnezeu împarte răspleţile şi pedepsele în lumea ta, atunci înseamnă că ţi-e ...al dracului de frică de Dumnezeu ! Ăsta este izvorul fricilor tale interioare : Dumnezeu ! Nu nega... ar fi... inutil... Dumnezeu ştie ce este în inima ta... Şi se amuză :
" -Ce Dumnezeu ţi-am făcut de îţi este frică de ... Dumnezeu ? Tu nu vezi că Eu nu te pedepsesc ? Tu nu vezi că te pedepseşti şi te recompensezi pe tine însuţi zilnic ? Tu nu vezi că Legile mele sunt corecte şi echitabile cu toată lumea, de la microbii nevăzuţi, până la ...Marele Maestru Kato ? Tu crezi că eu aş putea fi ca tine, omule, bun şi corect, deoarece tu crezi ca recompensez şi pedepsesc pe merit ! Păi cine este corect uneori trebuie, să fie si... incorect alteori ! De ce crezi că aş putea fi incorect ? De aceea ţi-e teamă că aş putea fi incorect cu tine, că s-ar putea să nu te înţeleg, şi dacă nu te-aş înţelege nu te-aş accepta, şi dacă nu te-aş accepta ai rămâne fără de iubirea Mea...
Trezeşte-te şi citeşte Principiu compensării Kato ! Tot ceea ce faci se întoarce la tine într-o altă formă, dar după intenţia ta ! Te recompensezi şi te pedepseşti în mod automat, tu pe tine însuţi ! Poate gândi cineva Legi mai drepte şi mai nepărtinitoare decât Legea compensării, Legea rezonanţei, şi toate celelalte Legi ale Naturii ? Aceasta este Natura Mea ! Nu sunt Eu astfel un Dumnezeu adevărat, şi nu unul fals ?
De ce vă plângeţi în faţa Mea ? Eu nu v-am pedepsit niciodată, pe nici unul dintre voi ! Cum credeţi că aş fi putut să pedepsesc pe cineva ? Voi proiectaţi vina voastră, greşeala voastră şi păcatul vostru, asupra Mea ! Voi credeţi că Eu vă împart Iubirea cu porţia la fiecare, după meritul vostru. Aş mai fi Eu atunci Dumnezeu, sau o slugă care ar trebui să calculeze şi să împartă totul în fiecare clipă, la fiecare fiinţă din Univers ?
Iubirea nu-i ca o bucată de pîine care să poată fi feliată şi împărţită. Ea nu poate fi plămădită şi terminată. Iubirea este ca un izvor la care cel cu inima curată se opreşte şi bea cât vrea, de fiecare dată, până îşi potoleşte setea. Izvorul este nesecat, şi el poate veni ori de câte ori simte nevoia. Nu Eu îţi dau iubire, ci tu îţi iei singur, prin gândurile, faptele, intentia si vointa ta. Doar cel cu inima curată poate vedea izvorul de lângă el !
Eu nu sunt contabilul tău, care să-ţi numere păcatele şi faptele bune, şi apoi să-ţi calculeze porţia ta de rău şi bine ! Eu nu sunt Călăul tău, şi nu sunt Îngerul tău păzitor ! De aceea am lăsat Îngeri ca să vă-ngrijească, nevăzuţi de voi ! Ei ştiu gândurile voastre bune şi pe cele rele, şi vă sfătuiesc înspre binele vostru ! Voi aveţi şi Călăuzitori între voi, care să vă călăuzească. Deschideţi-vă urechea la cuvintele lor, şi inima voastră, pentru a putea primi Cuvântul !
De ce Mă coborîţi pe Mine la nivelul vostru, şi nu încercaţi să vă ridicaţi voi la Mine ? Lăsaţi îndoiala ce vă macină să se macine singură, şi nu o lăsaţi să vă macine pe voi. În sufletul curat ce se ridică cu credinţă la Mine nu trebuie să mai existe îndoială ! Nu te îndoi de Mine, căci îndoiala te va ţine mereu departe ! Nu te îndoi de tine că ai putea să ajungi la Mine, căci asta va frânge mereu energia si elanul tău. Cu Mine în gândul tău, şi nimic altceva decât cu Mine, lasă Spiritul tău să te conducă la Mine, căci el Mă găseşte urmând legătura ce ne uneşte. Bucură-te, căci pe tine nimeni şi nimic nu te desparte de Mine !"
Vocea a intervenit pe parcurs, in timp ce imi imaginam un discurs cu tenta umoristica, ca un raspuns pe care il elaboram pentru cineva... Eu cred că nici un fel de gând înălţat către Divinitate nu trebuie judecat şi condamnat ! Fiecare comunică în felul său personal cu Divinul. Prin încercări stângace şi timide, fiecare învaţă pe parcurs limbajul spiritual sufletesc al comunicării interioare. Uneori este de ajuns doar să începi să I te adresezi, să Îi pui doar o întrebare, şi să aştepţi în pacea inimii răspunsul ! Nu este oare, un lucru minunat, să incepi sa vorbeşti cu El, indiferent cum ai face-o ? Lipsa de crispare şi inhibiţii reprezintă un fel de condiţie a comunicării. Îndoiala, aşa cum a spus Vocea, reprezinta un blocaj in calea comunicarii. Eu am început în joacă, joaca de-a Dumnezeu, prin care am empatizat cu El, şi m-am transpus in El, şi pe El în mine. În gândul meu identificat cu El am auzit Vocea, şi am scris, ca la o dictare interioară...
Mulţi oameni aud tot felul de voci interioare, care le inoculeaza tot felul de ganduri si idei. Chiar si tu. Si tu crezi ca toate vocile interioare sunt ale... tale. Si ceilalti cred la fel. Cu cat mai multa atentie le vei acorda, cu atat mai mult te vei convinge de.... personalitatea lor... multipla...

Când teoretizez, nu o fac de dragul teoriei, ci al faptelor, adică urmăresc rezultate şi efecte concrete. La aceste rezultate şi efecte mă raportez. Altfel spus, încerc să mă raportez mereu la Realitate, într-un mod pozitiv. Din acest punct de vedere analizez diferitele teorii spirituale, şi îmi îndrept atenţia doar asupra celor care au o aplicabilitate practică, adică o utilitate practică, reală. Restul sunt ...poveşti.
"A fi bun" înseamnă a produce rezultate şi efecte bune. "Bun", pentru mine semnifică util, corect, moral. Dacă ceea ce fac nu are nici o utilitate, este incorect sau imoral, nu poate produce rezultate şi efecte bune, utile, benefice.
Eu pot fi bun, uneori, şi rău, alteori. A fi bun sau rău reprezintă manifestarea unor efecte care ţin de intenţie şi rezultatele acţiunilor proprii. Este considerat "un om bun" persoana care este îşi ghidează acţiunile după intenţii binevoitoare orientate asupra celor din jurul său, şi cea care prin faptele sale se dovedeşte utilă lor."Om rău" este considerat cel care manifestă intenţii răuvoitoare faţă de alte persoane, şi cel care înfăptuieşte acţiuni care aduc prejudicii şi suferinţă altor oameni.
Dumnezeul meu nu poate fi, însă, bun, deoarece... nu poate fi şi ...rău. El transcende dualitatea bine-rău, percepută din punctul de vedere al fiinţei umane, care este efectul imperfecţiunii omeneşti. Dumnezeu nu poate fi dual. El nu poate fi corect, deoarece ar însemna să fie uneori şi incorect. Iar incorectitudinea denotă un semn de imperfecţiune. Dumnezeu nu poate manifesta intenţia de a face rău, nu poate fi răuvoitor, şi nici nu poate acţiona rău din greşeală, deoarece greşelile se produc din ignoranţă, necunoaştere, neatenţie, neînţelegere. Iar Dumnezeu nu poate fi ignorant, necunoscător, neatent, neînţelegător...
Este o eroare să gândeşti prin concepte dualiste despre Divinitatea Supremă, dar omul simplu nu are de ales. El a fost educat de mic să gândească în acest mod. De aceea trăieşte în confuzie, în iluzie, în maya,…
Dumnezeu nu este uman, doar ignoranţa, orgoliul, şi vanitatea umană, pot conduce spre o astfel de percepţie deformată. Spiritele inferioare induc omului, telepatic, astfel de idei aberante, prin care omul coboară Spiritul Suprem la nivelul său de moralitate şi înţelegere.
Gândul la Divinitate trebuie să fie plin de respect şi veneraţie, căci el este adresat unei instanţe superioare. Doar această trăire sufletească, plină de respect şi veneraţie, te poate transpune, din punct de vedere al conştienţei, într-un plan MORAL superior ! Asta nu înţeleg oamenii ! Planurile superioare reprezintă pur şi simplu planuri ale moralităţii desăvârşite, ale conştienţei morale pure, elevate, etc. “Acolo” unde este Divinul, totul este de o moralitate desăvârşită, un respect desăvârşit, o iubire desăvârşită, o comuniune desăvârşită, o pace şi linişte desăvârşită ! Nu poţi să trăieşti această stare fără să … plângi de fericirea care te inundă…
Acel “loc” este în tine, şi tu eşti în el, dar nu îl percepi decât când îndeplineşti condiţiile de stare… Porneşte cu inima plină de respect şi veneraţie, renunţă la orice dorinţă egoistă pe care crezi că ţi-ai putea-o satisface “acolo”, şi lasă-te încet cuprins de iubirea pe care vei începe să o simţi că te inundă, în scurt timp.
Nu este o problemă de merit, karmă, de negocieri nevrotice,… Oricine poate să-şi purifice mentalul şi sufletul astfel, imprimându-i gânduri şi sentimente curate, profunde şi înălţătoare, oricine poate pătrunde, poate lăsa să fie pătruns…

Oamenii tind să confunde Legea determinismului cauzal cu ...Cel care a stabilit-o... Ei cred că El acţionează asupra lor, nu Legea, prin entităţile Creaţiei. El nu acţionează şi nu se implică în nici un fel, deoarece EL NU ARE VREO NEVOIE, TREBUINŢĂ, SAU DORINŢĂ PENTRU A SE IMPLICA. Dacă ar avea, asta ar însemna că El este CONDIŢIONAT DE CEVA. Dacă ar fi condiţionat de ceva dinafara Sa, atunci nu ar mai fi El cauza primară a tuturor lucrurilor... existând o cauză exterioară Lui...

Unii cred că puterea de a schimba ceva se află exclusiv în ei.
Alţii cred că puterea de a schimba ceva se află eclusiv în afara lor.
Cei ce gândesc în acest mod exclusivist sânt partizanii doctrinei separării.
Cei ce cred că puterea schimbării este delocalizată spaţio-temporal, adică este pretutindeni, atât în interior cât şi în exterior, nefiind nicăieri îngrădită spaţio-temporal, acei oameni sânt în echilibru şi armonie cu Sursa de putere, şi nu se chinuie să o mai caute undeva, ci o accesează, pur şi simplu, mental. Acest mod de gândire "magic" face parte din Doctrina Unităţii. Un astfel de om nu poate fi numit nici "ateu" nici "credincios", în accepţiunea uzuală a acestor termeni, deoarece acest mod de a percepe realitatea transcende modul de raportare uzual la lume şi viaţă, dualist şi separatist. Divinitatea nu este nici înăuntru nici în afară, deoarece în realitate nu există un "înăuntru" şi un "afară", "interior" şi "exterior", dpdv al relaţiei dintre fiinţa ta spirituală şi Spiritul Suprem. Ele sânt într-o legătură permanentă, care transcende spaţio-temporalitatea. De aceea nu are nici un sens să îţi faci vreun chip cioplit, sau să îţi închipui faptul că Divinitatea ar trebui imaginată sub o formă personificată, într-un aspect uman. Eşti în permanenţă conectat la Sursa de Putere, asta trebuie să fie principalul lucru important pentru tine. Nu eşti separat de ea, şi nici nu ai avea cum să te separi, în mod real. De aceea accesarea Sursei de putere rămâne o problemă de înţelegere şi voinţă. Însăşi termenul "accesare" este nepotrivit, căci niciodată nu ţi-a fost împiedecat accesul, şi nu a existat vreun moment în care să nu fi avut acces în permanenţă.
Nu este greşit să te rogi lui Dumnezeu, dacă simţi nevoia să o faci. Este greşit doar să ţi-l închipui ca fiind ceva cu totul separat de tine, de fiinţa ta, spaţio-temporal. Căci dacă El ar fi altundeva, altcândva, atunci nu ar fi omniprezent. El este aici şi acum. De aceea doar în aici şi acum, în momentul prezent, poţi folosi puterea pentru a schimba şi transforma ceva în viaţa ta.
În acest moment poţi simţi prezenţa Lui, ca o prezenţă permanentă. Trebuie doar să îţi concentrezi puţin atenţia asupra lui. Unde ? Unde altundeva decât în mintea şi sufletul tău ? Dincolo de orice spaţiu şi timp, şi totodată în tot spaţiul şi tot timpul, căci nu există vreun spaţiu sau vreun timp al separării.
Problema care rămâne încă neelucidată este cea a manifestării Lui. Faptul că nu îi percepi manifestarea în plan fizic, prin simţurile corporale. Dat fiind faptul că El este Spirit Suprem, Spiritul Sfânt, neîntrupat, nelegat de materie, cum altfel ai putea să îl percepi decât în mod spiritual, prin spiritul tău ? Nu căuta aşadar în materie, în Creaţie, Autorul ei, la fel cum degeaba cauţi prezenţa regizorului în filmul pe care îl vizionezi, a pictorului în tablourile sale, a sculptorului în statuile sale, etc. În Creaţie însă, trebuie să percepi Inteligenţa şi Puterea creatoare a Creatorului. Existenţa Creaţiei demonstrează faptul că există un Creator.
Tu eşti un co-creator. Este ca şi cum ai fi un actor ce joacă în filmul vieţii sale, având libertatea de la regizor să participi în mod creativ la definirea rolului său. Ceilalţi actori au un rol reglator asupra ta, în permanenţă, de aceea, şi nu numai, libertatea ta pare a fi mult îngrădită de acţiunile lor. Ceilalţi actori tind să îţi dirijeze viaţa conform rolurilor lor de rude, prieteni, cunoştinţe, superiori, învăţători, profesori, parteneri de cuplu, etc, şi reuşesc cu succes să îşi îndeplinească rolurile, cât timp tu te laşi dirijat de ei. Când începi însă să îţi dirijezi tu cu fermitate viaţa ta, influenţa lor este anulată tot mai mult, cu atât mai mult cu cât nu vei mai ţine cont de părerile, sfaturile, sugestiile şi pretenţiile lor.