Aura Terrei - Terra Aurica - Corpurile, Lumile, Planurile, Cerurile Terrei

Terra, planeta gazdă a fiinţelor umane, şi a mulţimii de fiinţe non-umane (insecte, păsări, peşti, mamifere, moluşte, viruşi, bacterii,...) are în comun cu fiinţa omenească faptul că este formată dintr-un trup fizic - corpul cosmic geofizic, şi din mai multe corpuri energetice, concentrice, tot mai subtile, care constituie Aura sa.
Precum omul are un trup fizic, un corp eteric, un corp astral etc, tot astfel şi planeta din trupul căreia organismul omenesc este constituit, are un corp eteric, un corp astral, etc.
Trebuie înţeles faptul că Spiritul, pentru a se putea încorpora în fiinţă terestră, ca Om, a fost nevoit şi obligat să preia un trup material grosier format din elementele chimice ale materiei planetei gazdă, cât şi corpurile aurice ale acesteia, pentru a se putea integra şi adapta, pentru a putea interacţiona şi experimenta în lumea materială terestră ! În lumea terestră spiritele "îmbracă" corpuri terestre, formate din substanţele planetei Terra şi aura sa. În lumea altei planete, spiritul "îmbracă" un corp format din elementele acelei planete şi aura sa. Corpurile fiinţelor extraterestre sunt formate din elementele chimice ale planetelor lor de provenienţă.
Deci, Terra Aurica seamănă cu Homo Aurica, şi nu întâmplător, căci, în poziţionarea corectă în cadrul determinismului cauză-efect, Spiritul a "copiat" modelul planetar, în care s-a "integrat", pentru a putea coborâ şi vieţui pe această planetă, ca Om.
Pe orice planetă lucrurile se întâmplă la fel, Spiritul fiind obligat să copieze modelul local, şi să se integreze în el, să se "învelească" în el, pentru a putea vieţui şi experimenta acea lume, ca fiinţă încorporată.
La nivelul pământului, se poate vorbi despre mai multe paliere sau "lumi", fiecare dintre aceste paliere fiind populat de anumite entităţi specifice. Există 3 mari paliere, care sunt denumite şi "lumi" : 1. eteric, 2. astral şi 3. spiritual. Ele fac parte din structura aurică a Pământului, a cărei limită este situată, în spaţiul extraterestru, dincolo de Lună, cam la jumătatea distanţei dintre satelitul Terrei şi planeta Marte. Globul terestru este aşezat în mijlocul unei aure luminoase extinse, la fel cum trupul material al omului este aşezat în mijlocul aurei ce-l învăluie.
Clarvăzătorul percepe faptul că planul material cuprinde şi contrapartea eterică a lumii materiale, care nu este însă o lume sau un plan în sine, ci o interfaţă a planului material, în care sunt vizibile contrapărţile eterice ale tuturor obiectelor şi fiinţelor care trăiesc în lumea materială.
La graniţa planului fizic există şi o realitate spirituală complexă, puţin cunoscută, şi, se pare, dificil şi periculos de pătruns, denumită Oceanul gândurilor reziduale, ce reprezintă un fel de coş de gunoi depozitar al gândurilor şi ideilor nefolositoare, emanate de fiinţele umane, locul unde se adună condensată, într-o stare haotică,
anumite gânduri ale oamenilor.
Planul eteric terestru, denumit şi Terra eterică, reprezintă primul nivel al cosmosului spiritual, situat imediat după planul material.
Lumea eterică este tridimensională, oarecum asemănătoare lumii materiale.

Pentru a putea percepe planul eteric, Spiritul trebuie să se decorporeze, să scape de intermedierea simţurilor corpului fizic, prin care poate percepe doar planul fizic. Modalităţi şi procedee folosite pentru decorporare (decorporalizare), sunt prezentate la capitolul corespunzător acestui subiect.
Decorporalizarea este percepută, în general, ca o trecere printr-un tunel, un spaţiu întunecos îngust, strîmt, ceea ce reprezintă procesul de ieşire a Principiului conştient din trup. Odată ieşit, Spiritul îşi va redobândi capacitatea percepţiei extrasenzoriale, în mod parţial sau complet, după cum decorporalizarea s-a efectuat parţial sau complet, şi în funcţie de stadiul său de evoluţie, care determină nivelul perceptiv la care are acces în suprasensibil.
Clarvăzătorul care practică decorporarea în mod voit şi conştient, percepe lumea înconjurătoare în mod diferit faţă de percepţia sa sensibilă, prin simţurile trupeşti. În cazul general, lucrurile decurg în modul următor : el poate observa, în continuare, lumea materială, dar începe să perceapă, tot mai bine, şi aurele obiectelor şi fiinţelor.
Câteva zeci de secunde percepe bine contrapartea eterică a lumii materiale, după care, totul se estompează, şi peste imaginea anterioară se suprapune cea a lumii eterice, ce prezintă un decor diferit.
Contrapartea eterică a lumii materiale reproduce tot ceea ce există în planul fizic,
şi poate fi percepută scurt timp, câteva zeci de secunde, prin Clarvederea
infraeterică, fiind observată luminozitatea aurică emanată de obiectele lumii
materiale.
Trebuie înţeles faptul că această radiaţie aurică reprezintă un efect, iar cauza ei rămâne ascunsă, nefiind percepută prin clarvederea infraeterică. Culorile, nuanţele, şi
luminozitatea aurelor, exprimă caracteristicile principale ale fiinţelor şi obiectelor din lumea materială, dar nu dezvăluie şi esenţa lor.
Pământul are culoare aurică roşu -cărămiziu, emană o energie percepută ca un miros asemănător laptelui proaspăt fiert, şi un sunet prelung. Apa are culoarea alb mat, şi un miros asemănător smochinelor, cerul are culoare galbenă, Soarele verde, etc.

Soarele este perceput ca un glob verde strălucitor. Nu este perceput, însă focul şi flăcările sale. În apropierea unei ape curgătoare cerul reflectă culoarea apei.
Clarvederea eterică percepe lumea eterică, dar prin atenţie mărită şi concentrare, se poate observa şi contrapartea eterică a lumii materiale.
Clarvederea eterică, aparută în urma concentrării atenţiei asupra fiinţelor şi
obiectelor materiale, percepe, dincolo de aura strălucitoare vizibilă prin clarvederea
infraeterică, nişte structuri interioare translucide.
Prin vederea infraeterică nu se pot vedea decât organele trupului material şi radiaţiile care le înconjoară ca un halou multicolor, dar prin clarvederea eterică se pot vedea şi formele translucide ale unor structuri aurice care există în interiorul limitelor trupului
tuturor fiinţelor, ca printr-un geam mat.
Pietrele, în afara aurei vizibilă prin clarvederea infraeterică,au în interior mai multe
învelişuri luminoase, cu străluciri diferite, ce emit radiaţii pe care simţul vechimii le
apreciază ca fiind devechimi diferite. Structurile luminoase interioare sunt complicate, semănând cu fagurii stupilor de albine, şi sunt perceptibile doar prin clarvederea
eterică.
Pământul are înfăţişarea unui jeleu multicolor, oarecum transparent şi foarte parfumat. Globul Pământesc are o aură de aproximativ un metru înălţime. Când omul calcă pe pământ, aura pământului se tulbură, şi după trecerea sa revine la starea iniţială.
Apa apare ca o lumină multicoloră, foarte parfumată.Apa şi pământul dintr-un vas apar ca un element nou, cu proprietăţi noi, din punct de vedere al aurei.După un timp se formează un fel de magmă, din care apare alt element important: focul.
Acest mod de combinare indică faptul că pământul şi apa fizice s-au format din foc. Separând cele două elemente, fiecare dintre ele îşi recapătă proprietăţile, iar elementul foc dispare la fel de subit şi misterios precum a apărut. Elementul Foc, din care iau fiinţă elemente naturale, este numit Hazim, în lumea eterică, "respiraţia / arderea care aduce viaţa".
Analizând din punct de vedere auric, vechimea elementelor este următoarea: focul, aerul, apa şi pământul.

Descrierea Lumii Eterice, care va fi prezentată în continuare, trebuie citită "la rece", fără a lăsa emoţiile şi sentimentele să-ţi influenţeze judecata. Este o sinteză a descrierii unui clarvăzător, pe care este bine să o citeşti ca pe o poveste, fără să încerci să judeci în termeni de adevărat sau fals. Ia la cunoştinţă aceste idei, ca pe nişte informaţii neutre, care vor reîntregi un puzzle mai târziu, după ce vei aduna mai multe informaţii, de la mai mulţi clarvăzători.
Dacă un extraterestru ce nu a fost niciodată pe Pământ, ar asculta un singur om, vorbind despre Lumea terestră, sigur şi-ar forma o imagine falsă, nerealistă. Ascultând tot mai mulţi oameni, cât mai diverşi, care trăiesc în locuri diferite pe Terra, imaginea pe care şi-o va construi în mintea sa se va apropia tot mai mult de Realitate.
Fiecare clarvăzător este influenţat de anumite entităţi, pe toate nivele sale de cunoaştere şi înţelegere, nivelul evolutiv pe care se situează clarvăzătorul atrăgând un anumit gen de entităţi "ajutătoare", care percep dintr-un punct de vedere specific şi personal Realitatea.
Citeşte, amănânând formularea unor judecăţi pripite. Amână enunţarea unei concluzii finale, pentru un moment în care vei fi adunat suficiente informaţii, care să-ţi permită să priveşti necunoscutul din cât mai multe puncte şi unghiuri de vedere.
Lumea Eterică nu are început şi sfârşit, nu este percepută a fi rotundă, sferică, ca şi globul terestru, ci dreaptă, desfăşurată liniar. Pătrunzând în ea, poţi merge la nesfârşit în linie dreaptă, fără a întâlni vreo curbură a pământului, a spaţiului.
Este Lumea Sufletelor, deoarece substanţa-energie din care este formată, este identică cu cea din care este compus Sufletul, element distinct de Corpul eteric-vital.
Este o lume autonomă, cu propriile sale caracteristici,proprietăţi şi legi de funcţionare, nefiind o copie, o dublură a lumii terestre, şi nu trebuie confundată cu planul dublurilor eterice ale obiectelor din planul material.
Există foarte puţine peisaje şi amplasamente în Lumea eterică, ce corespund cu cele din lumea materială.
Cerul Lumii eterice are o culoare verde-albăstrui, ce nu se modifică niciodată, şi nu este perceput Soarele, Luna şi stelele. De aceea nu există alternanţă zi-noapte, ci o
luminozitate difuză, de aceeaşi nuanţă ca şi a cerului, plăcută, ce permite o vizibilitate constant bună.
Scoarţa terestră eterică este încărcată energetic negativ, marea majoritate a energiilor ce vin din cer fiind încărcate pozitiv. Ea are în mod natural o culoare maro deschis, asemănătoare argilei, dar prezintă un spectru larg de culori, ce se modifică neîncetat, în funcţie de diverşi factori, cei meteorologici având o influenţă mare.
Deasemenea, interacţiunea scoarţei eterice cu omul, aura şi gândurile sale, este deosebită, mediul eteric schimbându-se în funcţie de nivelul auric uman, şi tipul energiilor pe care omul, prin emisie, le lasă în urma trecerii sale.
Scoarţa Pământului are propria sa culoare, sunet, şi un miros specific, emiţând o notă ce pare diferită de notele perceptibile în lumea materială, asemănătoare notei fa, şi un miros asemănător fânului proaspăt cosit şi al florilor de câmp. Sunetul de fond şi mirosul specific al unei zone, se modifică în funcţie de activitatea desfăşurată în zona respectivă, poluarea şi activităţile umane modificând atât energiile-specifice ale scoarţei terestre, sunetul fundamental, cât şi mirosul.
Intrând în Lumea eterică, te copleşesc mirosuri parfumate, din toate părţile, solul fiind plin de vegetaţie.

Există o mare varietate a speciilor de plante, şi a florilor ce emană parfumuri
plăcute. Arbuşti de mărimea unui om, şi pomi fructiferi, de forme şi mărimi variate, sunt pretutindeni. Pomii sunt plini de fructe, asemănătoare celor terestre, având anumite diferenţe. Mediul vegetal al lumii eterice pare să corespundă unui mod arhaic
in care arăta cândva lumea terestră, în faza copilăriei omenirii.
Un fruct rupt dintr-un pom creşte la loc foarte rapid, din locul desprinderii sale ieşind o pastă verde, care se măreşte, se usucă şi crapă, după care se desprinde de ramură şi cade pe sol. În locul desprinderii se dezvoltă un mugur, ce evoluează într-un fruct, procesul decurgând foarte rapid.
Lumea eterică este plină de păduri imense, în care există şi luminişuri. Majoritatea soiurilor de copaci au dimensiuni gigantice, truchiurile depăşind de cele mai multe ori 10 metri în diametru, înălţimea ajungând spre 300 de metri.
În depărtare se văd munţi înalţi, cu creste golaşe, roşiatice, ce par a fi acoperiţi de o vegetaţie abundentă, care emană o culoare verde închis. Nu pot fi escaladaţi, însă, deoarece nu corespund cu cei din lumea materială. Din loc în loc, există un fel de
cetăţui cu ziduri crenelate, construite din aceaşi substanţă din care par să fie făcute crestele şi versanţii.
Printre munţi şerpuiesc pârîuri şi râuri, apa lor, de culoarea smaraldului, părând mai
groasă şi mai fluidă decât cea terestră, iar prin ea se văd pietre roşii, de diferite mărimi.
În Lumea eterică nu există nici un fel de animal.
Conformaţia acestei lumi, strâns legată de subplanul eteric al lumii materiale, şi de
lumea materială, pare să conţină tipare energetice şi informaţionale ale naturii din planul material.
Cel ce pătrunde în această lume are senzaţia că se află în Paradis.
Există două tipuri principale de energii : 1. o energie ce provine din cer şi 2. o energie provenită din solul lumii eterice. Ele asigură vitalitatea organismelor fizice, şi sunt percepute ca nişte panglici de lumină, sau ca limbi de foc. Rolul lor se poate remarca
în interacţiunea cu organismele vii.
Energiile din sol vitalizează rădăcinile plantelor, fiind preluate de prima chakră a lor. La animale şi la oameni, energiile emise de la nivelul scoarţei terestre acţionează asupra chakrei Muladhara. Această energie are trei culori : roşu, albastru şi verde, ca trei învelişuri. Energia roşie este în relaţie cu energia vitală, cu maximum de activitate între orele 7 şi 9 dimineaţa. Cea albastră favorizează scurgerea toxinelor şi noxelor energetice de la oameni şi animale, iar cea verde are rol în oxigenarea organismului.
Există şi o energie argintie, care realizează legătura cu natura şi regnul animal, şi serveşte drept suport energetic pentru comunicarea dintre nivelurile primare de la nivelul lumii vii, şi a comunicării cu nivelurile nonumane. Ea serveşte şi pentru transmiterea energiei farmecelor şi descântecelor.
Cerul eteric este încărcat cu energie pozitivă, pământul este încărcat negativ, ca armăturile unui condensator. Termenul negativ nu are sensul moral de rău, iar pozitiv nu are sensul de bine sau bun, fiind doar denumiri convenţionale, la fel ca denumirile
polilor magnetici.
Cerul eteric emite încontinu un sunet asemănător unui transformator de curent electric, de înaltă tensiune, şi un miros aseamănător celui al aerului curat, oxigenat, de pădure.
Din cer pătrund în lumea terestră diverse energii, care produc efecte specifice, emiţând sunete, culori şi mirosuri specifice, prin care poate fi identificată natura lor.

Energiile cosmice acţionează la nivelui aurei omeneşti, încărcând principalele structuri energetice. Ele sunt complementare energiilor terestre, acţionând în special asupra nivelului superior auric. Principala energie cosmică,manifestată în special la nivelul
atmosferei, este percepută ca o luminozitate lăptoasă, ce emite un miros de vanilie, şi un sunet ca de flaut.
A doua energie importantă pare să se manifeste între porţiunea aurei umane cuprinsă între plexul solar şi ultimul centru energetic situat cam la 30 de centimetri deasupra capului. Emite sunete asemănătoare vioarei, un miros asemănător celui de liliac, şi o culoare roz deschis. Este ca o legătură între aură şi cer.
O altă energie foarte importantă provine dintr-o dimensiune superioară spirituală, fără a i se poată percepe provenienţa. Efectul ei este de amplificare şi stimulare a aurei umane, vindecând disfuncţiile şi amplificându-i energia. Are o culoare roşie strălucitoare, şi emite un miros de trandafiri. Când se manifestă, pătrunde prin Sahasrara. Este observată des în aşezările monahale, în timpul rugăciunilor practicate în grup.
Un alt tip de energie, emite o culoare neagră şi miros de putrefacţie, având o influenţă distructivă asupra aurei umane. Se manifestă automat înmomentul în care un om desfăşoară o activitate ce contravine legilor ce asigură armonia şi echilibrul, printr-o fulgerare asupra acestuia.
În lumea eterică nu există nici un fel de animale, dar există entităţi nonumane, unele superioare omului, altele aflate pe alte spire evolutive, care se manifestă în forme omeneşti sau apropiate de cele omeneşti. Entităţile non-umane nu sunt oameni defuncţi, ci Spirite ale Naturii, aceasta observându-se clar, analizând caracteristicilor lor aurice. Spiritele oamenilor defuncţi se află în Lumea astrală.
Spiritele naturii pot fi considerate entităţi nonumane, situate pe o altă spiră evolutivă, ce au înfăţişări umanoide sau combinaţii bizare ce amintesc de personajele basmelor. Ele au misiunea principală de a avea grijă de Natură, în sensul în care ele contribuie în mod efectiv la manifestarea Naturii. Pentru a înţelege aceasta, trebuie să-ţi imaginezi faptul că Natura este constituită din elemente vii, aflate pe diferite trepte de evoluţie, între care există permanente interacţiuni. Astfel, fiecare pădure, luminiş, baltă, pârâu, râu, fluviu, ocean, etc., din lumea materială, este efectiv o aglomerare de elemente vii, în cadrul Naturii existând, bineînţeles, o Ierarhie ce impune o anumită organizare, ceea ce conduce spre o evoluţie continuă. Spiritele naturii contribuie la menţinerea coeziunii elementelor Naturii, şi la dirijarea proceselor naturale. Ele par a se materializa efectiv din mediul natural de care răspund.
Dacă îţi poţi imagina faptul că fiecare atom, moleculă, ţesut, organ, aparat, şi sistem al organismului tău omenesc, reprezintă ceva viu, şi că nivelul de organizare tot mai complex este legat de existenţa unor elemente vii tot mai evoluate, atunci te vei apropia de imaginea Universului viu, a Fiinţei Universale, în care nu există materie moartă, nevie. În tot ceea ce pare inert, mort, de fapt există schimbări şi transformări continue.

Spiritele naturii sunt prietenoase vesele, şi înţelepte. Agrează copiii, cărora li se arată în primii ani de viaţă, cu care le place să se joace, mai ales în mediul natural.
Agrează şi oamenii adulţi care emană mirosuri plăcute datorită purităţii lor morale şi sufleteşti, cu atât mai mult cu cât iubesc Natura şi au grijă de mediul înconjurător.
În fruntea ierarhiei terestre se află o entitate puternică, care poate fi denumită Spiritul Pământului. Ea se manifestă sub înfăţişare feminină, de dimensiunea a
30-40 de metri înălţime, care se formează din elementele mediului ambiant, prin aglomerarea a nenumărate steluţe multicolore, din pământ, aer, apă şi vegetaţie.
Înfăţişarea şi veşmântul ei sunt în permanentă schimbare, diferite, ca pentru a sublinia imaterialitatea sa.
Atenţie : a nu se confunda Imaterialitatea cu Irealitatea ! O entitate ce nu are un trup fizic, material, precum cel omenesc, nu este ireală, adică inexistentă. Spiritul decorporat reprezintă o astfel de entitate. Doar înfăţişarea aparentă a unui trup,pe care o construieşte o asemenea entitate, din elementele chimice ale lumii materiale, trebuie considerată ireală, aceasta având doar un rol şi scop sugestiv, "educativ", manifestat pentru înţelegerea naturii ei. În cazurile "negative", o entitate poate lua anumite înfăţişări pentru a induce în eroare, pentru a crea confuzie, teamă, frică, groază, etc., în diferite scopuri.
Spiritul Pământului trebuie perceput ca un fel de Mamă a tuturor creaturilor şi a formelor de viaţă ce vieţuiesc pe pământ, văzute şi nevăzute.
Spiritele naturii iau de multe ori înfăţişări foarte bizare, care, însă, nu trebuie să înspăimânte, căci natura lor interioară este paşnică, binevoitoare, veselă şi jucăuşă.
Ele sunt responsabile pentru tot ce se petrece în natură, toate procesele şi fenomenele naturale desfăşurate în aer, apă, foc şi în pământ.
Sunt structurate în Ierarhii, ce pot fi clasificate după criteriul mediului în care acţionează, şi al funcţiilor, îndatoririlor şi misiunilor pe care le au de înfăptuit.
Astfel există Spirite ale Pământului - numite Gnomi, care apar sub înfăţişarea unor pitici ce au o înfăţişare mai mult sau puţin umanoidă, prezentând combinaţii bizare de elemente şi membre ale unor animale diverse. Apar mai mult în locaşuri subterane şi în apropierea lor, în peşteri, mine, grote, etc.
Spirite ale Focului - numite Salamandre, au forme ciudate, vag umanoide, formate din limbi de foc.
Spirite ale Apei - numite Ondine, îşi alcătuiesc înfăţişarea cu aparenţă fluidă instantaneu, ca şi cum ar fi constituită din nenumăraţi stropi cristalini de apă.
Spirite ale Aerului - numite Silfe au înfăţişarea unor făpturi feminine frumoase şi delicate, înaripate, cu aripi asemănătoare libelulelor, cu care zboară prin aer. Datorită acestor caracteristici au fost confundate cu Îngerii, deşi aceştia nu au aripi.
Există şi Spirite specifice Lumii eterice, ale Eterului ca element cosmic.
Mai există şi Spirite ale naturii,decăzute, rebele, excomunicate, datorită răzvrătirii lor împotriva Ordinii, denumite Lore, care nu mai au misiuni sau funcţii de îndeplinit. Ele au luat parte la ceea ce spiritele naturii numesc "al doilea război al cerului". Având puteri conforme evoluţiei, rangului şi funcţiei îndeplinite în planul eteric, ele au descoperit gustul puterii şi au încercat să abuzeze de ea, şi-au atribuit anumite merite, s-au substituit Zeilor, şi, în schimbul unor ajutoare facile acordate oamenilor, au vrut să fie venerate şi idolatrizate de aceştia.

În Lumea eterică, pe lângă Spiritele naturii mai pot fi întâlnite o mulţime de entităţi de diferite tipuri, multe fiind doar în trecere prin acest plan, sau îndeplinind anumite activităţi temporare în Lumea eterică.
Entităţile apar în Lumea eterică prin Porţi, îşi îndeplinesc misiunea, după care
dispar prin Porţi. Termenul de Poartă este vechi, fiind folosit de vechii egipteni, de vechii celţi , şi ezoterismul modern.
Poarta reprezintă un pasaj de trecere, prin care entităţile pot trece dintr-un nivel existenţial în altul, dintr-o lume în alta. Există porţi de trecere între diferitele planuri din
interiorul Terrei aurica, de exemplu din planul astral în planul eteric, şi există porţi de intrare în aura Pământului şi de ieşire în afara ei.Aura pământului, fiind ca o lume
închisă, comunică cu exteriorul prin aceste porţi aflate la limita exterioară a aurei : una prin care se pătrunde în aura pământului (Alfa) şi alta prin care se poate ieşi din ea (Omega), ele fiind situate la antipozi, reprezentând începutul şi sfârşitul sistemului auric
terestru.
Porţile de la nivelul auric nu sunt situate în locuri fixe, caracteristic structurii aurice terestre fiind faptul că ele se pot forma instantaneu în orice loc de pe suprafaţa sa.
Folosirea unor termeni precum porţi, suprafaţă, spaţiu, timp, pentru descrierea aurei şi a fenomenelor aurice sunt oarecum improprii, ei încercând să suplinească o terminologie mai adecvată, dar inexistentă încă.
Elementele componente ale aurei terestre nu pot fi definite şi explicate în termeni tehnici, ci doar raportate la senzaţiile subiectului care le percepe : vizuale, auditive, olfactive, tactile.
Terra aurica este învelită cu o membrană energetică protectoare, prin care nu poate pătrunde nici un fel de entitate din afară. În aura terestră se poate pătrunde printr-o singură intrare - Poarta Alfa, şi se poate ieşi printr-o singură poartă, aflată la Polul
opus - Poarta Omega.
Toate Spiritele care au venit în plan terestru pentru a se încorpora în fiinţe umane,
au intrat prin Poarta Alfa. Ele vor suferi un proces evolutiv în Terra aurica, la şcoala
vieţii terestre. Parcursul evolutiv al umanităţii începe în Alfa şi se termină în Omega.
În Lumea eterică se intră şi se iese prin intermediul Porţilor, din lumea eterică existând posibilitatea pătrunderii în alte lumi ale universului spiritual.
În lumea eterică există două tipuri principale de Porţi: Poarta 1 şi Poarta 2.

Prin Poarta 1 se trece în Lumea Astrală, iar prin Poarta 2 în Lumea fiinţelor luciferice, în care Spiritele oamenilor nu pot intra . Prin aceste două tipuri de zone de trecere (Vămi ale văzduhului), pot traversa doar entităţile care sunt în rezonanţă cu planul de dincolo de Poartă, şi cu natura energetică a Trecerii respective. Porţile sunt Deschideri nepermanente ale Lumii eterice,formate instantaneu din elementele naturii sale, ce
apar ca nişte perdele multicolore, emanând un parfum aparte. Prin intermediul lor se realizează selecţia şi separarea entităţilor, după nivelul lor vibratoriu, al gradului de evoluţie spiritual-morală.
Poarta 1 are o înălţime de aproximativ 4 m, şi apare ca un fel de supapă ce se formează din elementele naturii. Din momentul formării ei începe să emită un sunet asemănător cu cel al notei mi scos de un flaut. Se formează de jos în sus, de la
elementul mineral al pământului, prin contribuţia Spiritelor pământului - Gnomii.
Energia fluidică dinspre pământ, din elementul pământ, se amestecă cu elementul mineral, ca nişte limbi roşiatice şi cărămizii. Sunt percepute voci şi zgomote stranii, ca şi cum s-ar juca nişte copii zgomotoşi, şi voci feminine. Esenţa elementului pământ pare a se amesteca cu esenţa elementului mineral al rocilor şi cu esenţa plantelor, ulterior elementul pământ unindu-se şi cu elementul aer, cu esenţa cerului cu participarea Spiritele aerului - Silfele. Această combinaţie de elemente formează Poarta eterică, percepută ca un abur viu colorat, din care îşi fac apariţia Entităţi nonumane
specifice. Prin Poarta 1 intră Entităţile angelice din Ierarhia Fiilor luminii,având formă umanoidă, şi Spiritele care urmează ciclul încorporărilor în plan terestru. Entităţile
angelice apar în Lumea eterică sub o înfăţişare identică cu cea a oamenilor, dar aura
lor este diferită, fiind mult mai mare şi mai intensă, neexistând o asemănare între strălucirile lor.
După Poarta 1 este Lumea astrală, nivelul următor al aurei terestre, unde ajung Spiritele decorporate ale oamenilor, după momentul morţii trupului omenesc. Lumea astrală are mai multe niveluri distincte, la interfaţa ei existând şi Zonele de Aşteptare , în care stau Spiritele înainte şi după încorporare. Astfel de zone, mai restrânse, există şi în Lumea eterică.
După Judecata Spiritului decorporat, înfăptuită imediat după momentul morţii, fiecare Spirit este atras pe nivelul său de evoluţie spiritual-morală,continuându-şi procesul
evolutiv în planul astral, urmând a se reîncorpora în plan terestru, după o anumită perioadă de timp, variabilă de la caz la caz.
După Lumea astrală se desfăşoară Lumea spirituală, după care urmează ultimul strat al aurei terestre, cel mai înalt,planul Izvorului veşnic de Lumină, HAUTI.
În planurile succesive ale Terrei aurica se poate pătrunde doar prin Poarta 1.
Poarta 2 este asemenea Porţii 1, însă procesul ei de formare se derulează în mod invers. Este Poarta prin care se pătrunde în planul entităţilor luciferice, ce se evidenţiază prin ochii lor complet negri. Acest plan nu este situat în lumea eterică, ci constituie o lume aparte, de dimensiuni imense, dar mediul său pare asemănător
cu cel eteric. Această zonă pare să fi făcut parte cândva din palierul eteric, şi să fi fost izolată ulterior.
Omul clarvăzător nu poate pătrunde prin Poarta 2 în acest plan decât dacă, de bună voie şi în mod conştient, aderă la principiile celor care s-au opus şi se opun Ordinii, lui Dumnezeu şi planului Său de evoluţie a lumii.
Ierarhia entităţilor luciferice este asemănătoare celei a Fiilor Luminii, Conducătorul lor suprem fiind Lucifer, Lux, Arhanghelul răzvrătit ce s-a opus lui Dumnezeu şi Ierarhiei Fiilor luminii. El nu apare niciodată în Lumea eterică.
Cel mai imponant conducător, care se manifestă adesea în lumea eterică, ieşind prin Poarta 1, este denumit Principesa, care se prezintă oamenilor a fi Lili numele ei adevărat părând a fi Lillith. Undeva dincolo de Poarta 2, se află Palatul Principesei Lillith, o Zonă a plăcerilor carnale, a erotismului, şi a altor zone de aceeaşi natură.
Lumea eterică mai cuprinde câteva Zone în care nu se pătrunde prin Porţi, ce apar ca nişte spaţii precis delimitate, în care există anumite categorii de entităţi, cărora, din diferite motive, li s-a interzis accesul în Lumea astrală şi cea terestră materială.
La limita Lumii eterice, dincolo de o zonă tampon nepopulată, se află zona Spiritelor umane rebele, care au ieşit din circuitul reîncarnărilor şi au creat o supercivilizaţie foarte avansată tehnologic, sediul OZN-urilor eterice observate în plan terestru materializându-se şi dematerializăndu-se.
Există şi Zone în care există entităţi umane evoluate, ce fac parte dintr-o rasă
premergătoarei celei actuale, care nu sunt răzvrătite, dar nu se implică în activităţi aflate în afara perimetrului lor.
La un anumit nivel inferior al aurei terestre, dincolo de lumea eterică , există o Zonă a Închisorilor, şi o Zonă a Îspăşirii.