Gândurile şi Aura umană

Mulţi oameni trăiesc cu iluzia faptului că Realitatea este formată doar din ceea ce poate fi perceput prin simţurile corporale,ceea ce nu poate fi perceput nefiind real. De aceea, lumile / planurile mai subtile, mai spiritualizate, nu sunt considerate a fi reale, de majoritatea oamenilor, ci ireale, imaginare, inexistente, imposibile.
În mintea omului, semnificaţia conceptului "real" pendulează între existent şi inexistent, între obiectiv şi subiectiv, între perceptibil şi imperceptibil, între adevăr şi fals, fiind ceva confuz, vag, neclar, nedefinit. De vină este educaţia materialistă, materialismul ştiinţific prezent în toate domeniile vieţii, care limitează şi blochează gândirea umană creatoare.
Închide-ţi ochii, şi imaginează-ţi un trandafir roşu. Imaginează-ţi că-i atingi petalele catifelate cu degetele, acestea tremurând uşor la atingerea ta. Imaginează-ţi că te apropii cu faţa de el, şi îi simţi mirosul parfumat pe care îl emană...
Ce senzaţi, ce emoţii, ce sentimente trezesc în tine imaginea trandafirului, atingerea petalelor sale, şi aroma emanată de el ?
Şi acum, gândeşte-te bine : acest trandafir, pe care tu l-ai avut în mintea ta, ca imagine, ca senzaţie tactilă, ca percepţie olfactivă, a fost ...real, sau nu ? Tu i-ai perceput prezenţa, prin simţuri, el a fost prezent simţurilor tale. Tu păstrezi în memorie amintirea acestei experienţe. Tu ai trăit senzorial şi sufletesc această experienţă. Poţi să percepi vizual ceea ce nu există ? Poţi să atingi şi să miroşi ceva ce nu există în Realitate ? Trandafirul nu a fost prezent ca obiect material, în faţa ta. Tu nu l-ai atins cu mâna ta fizică. Dar poţi să negi că a fost prezent în mintea ta, ca trăire interioară, simţită atât perceptiv cât şi afectiv ? Dacă tu crezi că "real" este ceva ce există şi poate fi perceput, atunci acel trandafir a fost real, cât timp tu l-ai perceput ca existând, în şi prin mintea ta...
Gândeşte-te bine ...există specii de flori pe care tu nu le-ai văzut niciodată. Dar pentru tine, ele nu există, deoarece tu nu le-ai văzut, nu le cunoşti, şi nici nu o să le vezi şi cunoşti vreodată. Sunt ele ...reale ? Mai mult sau mai puţin decât ...trandafirul ?...
Există lumi (planuri) pe care nu le cunoşti. Sunt ele ...reale ...oare ?...
Cât ţi se revelează, din ceea ce este "real", depinde şi de receptivitatea ta, de atenţie, concentrare, focalizare... Există multe lucruri foarte importante, cărora nu le-ai acordat şi nu le acorzi atenţie.
A afirma că este real doar ceea ce poţi percepe prin simţurile sensibile ale corpului omenesc, nu are o valoare de adevăr. Multe lucruri sunt reale, adevărate, pentru a căror percepţie îţi lipsesc organele de simţ corespunzătoare. Gama câmpurilor, undelor şi radiaţiilor perceptibile, este foarte mică, comparativ cu cea a radiaţiilor existente dar imperceptibile prin simţurile corpului uman ! Partea realităţii perceptibile, din întreg, faţă de partea imperceptibilă, este foarte, foarte ...mică.
Lumea sufletească şi cea a spiritelor sunt tot atât de reale, ca şi lumea sensibilă, atât doar că simţurile tale omeneşti nu le pot percepe. Organismul uman limitează percepţia spiritului la anumite game ale domeniul fizic, grosier, sensibil, material. Nu poţi percepe fizic emoţiile, sentimentele, dar ele sunt reale, şi tu le simţi ca o trăire sufletească. Aşa cum ai în faţă, prin intermediul simţurilor tale exterioare, lumea corporală, ca percepţie, tot astfel şi pentru simturile tale spirituale, gândurile, emoţiile, sentimentele, sunt perceptibile. Aşa cum prin ochiul tău fizic poţi vedea fenomenele spaţiale ca ceva având formă şi culoare, prin simţurile interioare fenomenele sufleteşti şi spirituale pot deveni pentru tine percepţii analoage fenomenelor sensibile.
Înţelege pe deplin numai cel care a parcurs calea cunoaşterii, care şi-a dezvoltat simţurile sale interioare printr-un antrenament adecvat, pentru el fiind perceptibile, suprasensibil, extrasenzorial, în lumea sufletească din jur, fenomenele sufleteşti, iar în domeniul spiritual fenomenele spirituale. Sentimente pe care le vieţuieşte la alte fiinţe, strălucesc pentru el ca nişte fenomene luminoase, iar gândurile spre care îşi îndreaptă atenţia parcurg spaţiul spiritual. Pentru el gândul unui om care se raportează la alt om nu este ceva imperceptibil, ci un proces perceptibil. Conţinutul unui gând trăieşte ca atare numai în sufletul gânditorului, dar acest conţinut produce efecte în lumea spirituală.
Acesta este fenomenul perceptibil pentru percepţia spirituală. Ca realitate efectivă, se scurge dintr-o entitate umană şi curge spre o alta. Modul în care gândul acţionează asupra altcuiva, este trăit ca un fenomen perceptibil în lumea spirituală.
Pentru cel care are trezite simţurile spirituale, omul perceptibil fizic nu este decât o parte a omului întreg din realitate, care este perceput ca fiind punctul central al unor efluvii sufleteşti şi spirituale. O lume de o diversitate nemărginită se revelează percepţiei clarvăzătorului, ce nu poate fi redată decât sub forma unor comparaţii şi analogii, mai mult sau mai puţin generale. De exemplu, un gând care nu trăieşte decât în înţelegerea celui care ascultă, apare ca fenomen colorat, perceptibil pe planul spiritual. Un gând izvorăt dintr-o dorinţă senzorială, are o altă coloraţie decât un gând conceput din pură cunoaştere, dintr-o frumuseţe nobilă, sau din binele etern.
Gândurile care îşi au originea în viaţa senzorială au nuanţe de roşu, un gând prin care omul dobândeşte o cunoştinţă superioară este galben, un gând care-şi are originea într-o iubire plină de dăruire străluceşte roz auriu,...
Aşa cum conţinutul unui gând se exprimă în forma sa suprasensibilă, şi precizia sa este mai mare sau mai mică. Gândul precis şi coerent, este perceput ca o formaţiune cu contururi clare, iar reprezentarea vagă apare ca o formaţiune noroasă, cu contururi estompate.

Fenomenul manifestat prin efecte luminoase strălucitoare, colorate, perceptibile vederii spirituale, care radiază în jurul omului şi-l învăluie ca un nor oval, reprezintă aura umană.
Mărimea aurei este diferită de la un om la altul, în medie fiind de patru ori mai lată şi de înălţime dublă faţă de trupul fizic.
În aură sunt prezente diferite tonuri de culori, aflate într-o mişcare ce reflectă fidel viaţa interioară.
Anumite calităţi permanente, cum sunt talentele,temperamentul, caracterul, se exprimă şi în nuanţe durabile, stabile.
Poţi ajunge la o reprezentare corectă dacă reţii faptul că sufletul trăieşte, în legătură cu o culoare fizică, nu numai impresia sensibilă, ci are şi o trăire sufletească, aceasta fiind diferită când sufletul percepe prin intermediul ochiului o suprafaţă de o culoare, de trăirea sufletească pe care o are în faţa unei suprafeţe de altă culoare. Numim această trăire "a simţi culoarea“. Sufletul are acelaşi sentiment al unei culori, ca şi cel faţă de trăirile sufleteşti active ale altei fiinţe, de exemplu sentimentul albastrului faţă de dispoziţiile sufleteşti pline de dăruire.
Nu este esenţial ca un clarvăzător să vadă într-o reprezentare a unui alt suflet, la fel de albastru precum vede el acest albastru în lumea fizică, ci să aibă o simţire care să-i justifice să numească albastră reprezentarea, aşa cum omul numeşte albastră o suprafaţă materială. Este esenţial ca el să fie conştient de faptul că, împreună cu această trăire a sa, el se află într-o trăire acorporală, astfel încât are posibilitatea de a vorbi despre valoarea şi semnificaţia vieţii sufleteşti într-o lume a cărei percepţie nu este mijlocită prin corpul uman.
Pentru clarvăzător este de la sine înţeles să vorbească despre culori diferite când se
referă la aură.
Aura se prezintă în mod foarte diferit coloristic, în funcţie de temperamentul şi dispoziţia sufletească, dar şi de gradul de evoluţie spirituală. Aura unui om predispus spre credinţa religioasă se deosebeşte esenţial de cea a unui om care se epuizează în trăirile comune ale zilei.
Toate dispoziţiile sufleteşti schimbătoare, înclinaţiile, bucuriile şi durerile, îşi găsesc expresia în aură.
Pentru a înţelege semnificaţia nuanţelor coloristice trebuie să observi şi să compari aurele celor mai diferite trăiri sufleteşti, şi trebuie avute în vedere mai întâi trăirile
sufleteşti care sunt impregnate de afecte puternic exteriorizate, ele putând fi împărţite în două tipuri diferite :
1. cele în care sufletul este împins spre afecte prin natura animală
2. cele care îmbracă o formă elevată, care sunt influenţate puternic prin reflectare, prin meditaţie.
În primul caz există curenţi de toate nuanţele, de brun şi de galben-roşcat, străbătând anumite locuri ale aurei. În cazul celor cu afecte elevate, apar în aceleaşi locuri nuanţe de galben-roşcat mai deschise, şi de verde.
Paralel cu creşterea inteligenţei, nuanţele verzi devin tot mai frecvente. Oamenii foarte deştepţi, care se epuizează însă în întregime în satisfacerea dorinţelor carnale, au mult verde în aura lor, acest verde având întotdeauna o nuanţă de brun sau roşu-brun.
Oamenii lipsiţi de inteligenţă au o mare parte din aură străbătută de curenţi roşu-bruni sau chiar de un roşu sângeriu închis.

În cazul unei dispoziţii sufleteştiliniştite, în care omul cugetă, nuanţele brune şi roşcate se retrag, aparând diferite nuanţe de verde. În cazul concentrării gândirii, aura prezintă o nuanţă de bază verde, mai ales la cei ce ştiu să se adapteze tuturor circumstanţelor vieţii.
Nuanţele de albastru apar la predispoziţii sufleteşti pline de dăruire, cu cât omul se
pune mai mult în slujba unei cauze. Şi în acest caz există două feluri de oameni :
1. care nu sunt obişnuiţi să-şi desfăşoare forţa lor de gândire, suflete pasive, care nu au altceva de oferit decât caracterul lor bun, aura lor strălucind într-un albastru frumos. La fel arată şi aura multor naturi religioase, pline de dăruire. Sufletele miloase, şi altele care se dedică unei existenţe plină de activităţi de binefacere, au o aură asemănătoare. Dacă astfel de oameni sunt şi inteligenţi, atunci se observă alternanţe de curenţi verzi şi albaştri, sau albastrul prezintă o nuanţă verzuie. Este o caracteristică a sufletelor active, spre deosebire de cele pasive, ca albastrul lor
să se satureze dinăuntru cu nuanţe luminoase.
Naturi foarte inventive, care au gânduri productive, emit ca dintr-un punct central nuanţe luminoase, radiante. Acesta este cazul în mare măsură la persoanele înţelepte, şi mai ales la cele pline de idei creatoare.
Tot ceea ce face referire la activitatea spirituală se manifestă mai mult sub formă de raze ce se răspândesc dinăuntru, iar eea ce-şi are originea în viaţa animală are forma de nori neregulaţi care plutesc prin aură.
În funcţie de felul în care reprezentările rezultate din activitatea sufletului se pun mai mult în slujba instinctelor animalice proprii, sau în slujba unor interese ideale, realiste, obiective formaţiunile corespunzătoare ale aurei prezintă coloraţii diferite. Omul inventiv, ce-şi foloseşte toate gândurile pentru satisfacerea pasiunilor senzoriale, prezintă nuanţe roşii-albastre întunecate, vineţii. Omul care se implică în mod lipsit de egoism, într-un interes obiectiv, prezintă nuanţe roşu-albastre deschise. O viaţă în spirit asociată cu dăruire nobilă şi cu capacitate de sacrificiu, se manifestă în culori roşu-roz sau violet deschis.
Dar nu numai structura fundamentală a sufletului, ci şi afectele trecătoare, dispoziţiile schimbătoare, şi alte trăiri, îşi arată efluviile colorate în aură. O mânie bruscă, violentă, produce efluvii roşii. Sentimentul onoarei rănite, trăită într-un puseu brusc, apare sub forma de nori de un verde închis. Fenomenele colorate nu apar numai ca formaţiuni de nori cu formă neregulată, ci şi ca figuri clar delimitate, cu formă regulată. Accesul de frică apare sub forma unor dungi ondulate de culoare albastră, cu un luciu roşcat-albastru care coboară în aură de sus până jos. La o persoană care aşteaptă tensionată un anumit eveniment, se observă dungi roşii-albastre ce străbat aura încontinuu, radial, dinăuntru spre exterior.
Pentru o percepţie spirituală precisă, trebuie observată orice senzaţie pe care omul o primeşte din exterior. În aura persoanelor care reacţionează violent la orice impresie
exterioară apar puncte şi mici pete albastru-roşcate, care se aprind continuu. La oamenii care nu sunt impresionabili, aceste mici pete au o coloraţie galben-portocalie, sau chiar o culoare galbenă.
Împrăştierea sau distrarea se prezintă sub forma unor pete albăstrui cu tentă verzuie, având forme mai mult sau mai puţin schimbătoare.
Clarvederea spirituală superioară deosebeşte în cadrul acestei aure care înconjoară şi radiază în jurul omului trei genuri de fenomene colorate :
1. culori oarecum delicate şi transparente, care fac ca spaţiul pe care-l ocupă să fie relativ netransparent, umplându-l ca nişte forme ceţoase.
2. culori care par să fie lumină, luminând spaţiul pe care îl umplu, ce devine luminos prin aceste culori.
3. culori ce au un caracter radiant, scânteietor, sclipitor, luminând spaţiul pe care-l umplu, iradiindu-l, făcându-l strălucitor, în ele existând ceva activ, mişcător. Ele par a se produce din sine însuşi. Spaţiul pare a se umple cu o viaţă mereu renăscândă, de o activitate neîncetată.
Primele două au în ele ceva odihnitor, lipsit de strălucire, spaţiul părând a se umple cu un fluid fin, care se mişcă liniştit în el.

Cele 3 categorii de procese manifestate prin nuanţe coloristice şi forme diferite, nu apar ca fiind dispuse în aură una lângă alta, nu sunt spaţial separate între ele, ci se
întrepătrund în moduri foarte diverse. În unele zone aurice apar toate trei categoriile, întrepătrunse, aura fiind, astfel, un fenomen deosebit de complex, căci există de fapt trei aure care se manifestă prin întrepătrundere.
Un bun clarvăzător, însă, are capacitatea de a putea percepe în mod separat cele 3 categorii de procese, deoarece într-un anumit sens, are trei feluri de "organe" spirituale, adecvate celor trei categorii de procese perceptibile în culori. Pentru a putea să le observe nestânjenit, în mod separat, el poate "deschide" spre impresionare unul sau altul dintre aceste organe, "închizându-le" pe celelalte.
Clarvăzătorii începători îşi dezvoltă, la început, în mod treptat, aceste organe de percepţie, începând cu cele aflate în legătură cu prima categorie de procese. Din această cauză el nu poate percepe decât una dintre aure, celelalte două rămânând invizibile pentru el. Ulterior el devine apt să perceapă impresiile produse de primele două aure, dar nu şi de a treia.
Treapta superioară a clarvederii constă în a percepe toate cele trei aure, putând şi să-şi îndrepte alternativ atenţia asupra uneia sau a alteia dintre ele.
Aura triplă este expresia suprasensibil-vizibilă pentru entitatea umană, cele trei elemente principale ale fiinţei : corpul, sufletul şi spiritul, exprimându-se în ea.
Prima aură reprezintă oglindirea influenţei pe care trupul o exercită asupra sufletului.
A doua aură caracterizează viaţa proprie a sufletului care s-a ridicat deasupra lucrurilor ce agită direct simţurile, dar care nu s-a dedicat încă spiritualităţii.
A treia aură aură oglindeşte stăpânirea pe care spiritul veşnic a obţinut-o asupra omului. Aceste lucruri nu sunt doar greu de observat, ci şi foarte greu de descris, şi din această cauză tu trebuie să vezi într-o astfel de descriere un punct de vedere personal.
Pentru clarvăzător, particularitatea vieţii sufleteşti se exprimă în calitatea aurei. Dacă observă la un om o viaţă sufletească dăruită în întregime instinctelor senzuale, dorinţelor şi excitanţilor momentului, atunci el va percepe prima aură în culori foarte ţipătoare, a doua ca fiind slab dezvoltată, prezentând formaţiuni colorate palide, iar a treia de-abia fiind manifestată, doar ici şi colo existând câte o scânteie pâlpâitoare, semnalând că şi în cazul unor astfel de dispoziţii sufleteşti, în om trăieşte veşnicia ca predispoziţie, reprimată însă prin acţiunea senzorialului.
Cu cât omul desprinde de sine natura instinctuală, cu atât prima parte a aurei devine mai puţin agresivă, cea de a doua crescând tot mai mult, umplând complet cu forţa ei luminătoare corpul colorat în cadrul căruia trăieşte omul fizic. Şi cu cât omul se prezintă mai mult ca slujitor al veşnicului, se arată mai frumos dezvoltată a treia aură, care dă mărturia măsurii în care omul aparţine lumii spirituale. Căci sinea divină radiază prin această parte a aurei umane în lumea terestră. În măsura în care oamenii au această aură, ei sunt flăcări prin care divinitatea luminează lumea terestră. Prin această parte a aurei, ei arată în ce măsură ştiu să nu se mai vieţuiască pe sine, cum să încarneze adevărul, frumosul nobil şi binele, în ce măsură ei s-au smuls sinei lor înguste pentru a participa la marea acţiune creatoare cosmică.
Astfel, în aură se exprimă ce a făcut omul din el însuşi în cursul încorporărilor sale.
În toate cele trei părţi ale aurei sunt conţinute culori de cele mai variate nuanţe. Caracterul acestora se schimbă o dată cu gradul de evoluţie al omului. În prima parte a aurei se poate vedea viaţa neevoluată a pornirilor instinctuale, în toate nuanţele de la roşu pană la albastru. Aici, aceste nuante au un caracter tulbure, neclar. Nuanţele roşii prinse indică patimile senzuale, plăcerile carnale, căutarea satisfacţiilor personale. Nuanţele verzi par să se găsească mai ales la acele naturi inferioare care înclină spre indiferenţă, spre stupiditate, care se dedau cu aviditate oricărei juisări, evitând totuşi eforturile care i-ar duce la satisfacţie. Acolo unde patimile împing cu forţă spre o anumită ţintă pentru care nu sunt adaptate facultăţile obţinute, apar culori verzi-brune şi verzi-gălbui.

Sentimentul de sine care îşi are originea în înclinaţiile inferioare, reprezentând treapta cea mai de jos a egoismului, apare de la nuanţe galbene neclare până la brun.
Instinctele naturale, lipsite de egoism, sunt exprimate în prima aură în nuanţe roşcate până la roz. Laşitatea, frica determinată de cauze fizice, au culori albastru-brune sau albastru-cenuşii.
A doua aură prezintă şi ea nuanţe foarte variate ale culorilor. Un sentiment de sine puternic dezvoltat, mândrie şi ambiţie, se prezintă ca formaţiuni brune şi brun-portocalii.Curiozitatea - ca pete galben-roşii. Gândirea clară şi inteligentă - galben luminos, înţelegerea vieţii şi a lumii - verde, memoria bună - galben-verde,
bunăvoinţa, amabilitatea - roz, pietatea - albastru, pietatea ce se apropie de ardoare religioasă - albastrul trece în violet, idealismul şi seriozitatea într-o concepţie superioară -albastru-indigo.
A treia aură prezintă ca şi culori fundamentale galbenul, verdele şi albastrul. Gândirea plină de idei înalte, cuprinzătoare apare într-un galben luminos, gândirea intuitivă asociată cu o puritate desăvârşită, lipsită de reprezentări senzuale - galben cu o strălucire aurie, iubirea faţă de orice fiinţă - verde, capacitătea de sacrificiu lipsită de egoism - albastru, voinţa puternică pusă activ în serviciul lumii - albastru luminos, devenind violet deschis. mândria şi ambiţia nemăsurate, ca urme ale egoismului personal, la oameni evoluaţi - pe lângă nuanţele galbene apar şi altele ce tind spre portocaliu.
Culorile sunt foarte diferite de cele din lumea simţurilor, având o frumuseţe şi splendoare incomparabile. Percepţia aurei implică o lărgire şi o îmbogăţire a lucrurilor percepute în lumea fizică. Cel ce nu înţelege şi nu dă importanţă acestui adevăr, nu va putea interpreta corect informaţiile prezentate prin descrierea aurei.
Lărgirea câmpului perceptiv, al cunoaşterii, are ca scop cunoaşterea formelor vieţii sufleteşti, care are o realitate spirituală, în afara lumii sensibile. Din punct de vedere spiritual, această cunoaştere obţinută prin percepţia suprasensibilă, extracorporală, nu urmăreşte preocuparea de a interpreta sufletele oamenilor prin aurele lor, de a-i monitoriza, clasifica, eticheta, etc. Modul în care este folosit focul depinde de natura celui care îl foloseşte, de scopul şi motivaţia sa. Dar indiferent cum l-ar folosi, focul reprezintă ceva ce a favorizat enorm evoluţia umană. La fel este şi cu percepţia suprasensibilă, extrasenzorială, privind natura intimă sufletească a omului, perceptibilă din exterior de către alte persoane...