A FI CREATOR - CAPACITATEA CREATOARE UMANĂ

DESPRE A FI CREATOR
Când intenţia ta creatoare lipseşte, şi acţiunile tale vor lipsi, şi efectele acţiunilor tale. Rezultatul : nul.
Motivaţia este totul. Motivele mobilizează sau demobilizează. Îndreptarea atenţiei cu predominanţă asupra unor motivaţii pozitive,mobilizatoare. este esenţială.
Doar intenţiile orientate spre generarea şi menţinerea binelui general (în care este inclus şi binele tău personal), sunt cu adevărat creatoare. Restul sunt...distructive, autodistructive...
Nu vă culcaţi pe-o ureche acceptând ca fiind pozitive şi benefice afirmaţii de genul : "tot ceea ce nu te omoară te face mai puternic". Orice declamare a suferinţei ca fiind predominant sau absolut pozitivă ori negativă, provine din inconştienţă. Suferinţa este doar un instrument. Suferinţa este dată inconştienţilor penru a-i trezi din astfel de iluzii. Durerea are rolul de a trezi la viaţă, la fel ca şi plăcerea. Vorbesc aici de jocul vieţii terestre, în care şi tu ţi-ai asumat un rol...

"Trezirea la viaţă" o văd ca o readucere a conştienţei în prezent, aici şi acum, singura locaţie spaţio-temporală în care omul poate fi cu adevărat creator, singura poziţie de pe care un om îşi poate modifica, în mod conştient, cursul vieţii, karma, destinul...

"Nevoile sunt multe,Katona... MULŢUMEŞTE-TE CU CE ESTE", mi-a spus, oarecum în glumă, cineva. Dar subiectul mulţumirii "cu ce este", merită puţin dezbătut şi aprofundat, deoarece ascunde probleme importante.
Eu, personal, am ajuns la concluziile următoare :
1. Cei ce se mulţumesc cu ceea ce au, şi nu îşi doresc nimic mai mult, îşi
blochează singuri procesul creator pentru care au devenit, de fapt, terrieni.
Nu este vorba de a fi nemulţumit de ceea ce ai, sau ai obţinut până în prezent, ci de a gândi şi acţiona în mod creator, în scopul mulţumirii personale continue. Bucurie şi fericire fără nici un efort personal, cu implicaţie zero, nu există. Deci, trebuie, cel puţin să ceri, pentru a obţine ceva. Rugăciunea reprezintă un exemplu de implicare personală în mersul lucrurilor, în mod creator. Cel ce se roagă, chiar dacă nu este credincios, obţine efecte, datorită faptului că :
- gândurile emise se comportă ca nişte entităţi vii, deoarece între gânduri există fenomene de atracţie şi respingere, conform naturii lor. În "lumea" gândurilor există o activitate şi interacţiune continuă.
- Totul este Spirit, Universul este Mental, deci poate fi influenţat de mintea umană, prin gândurile emise, conform specificului lor.
2.'Mulţi oameni afirmă faptul că fericit poate fi doar cel ce este mulţumit cu ceea ce există, de la Natură, şi ceea ce are el, ca rezultat al activităţii şi implicării sale în viaţa socială. Această idee, însă, nu se află în contradicţie cu cele prezentate mai sus, la punctul 1, ci reprezintă o completare. Însă luată separat, ruptă din contextul acesta global, afirmaţia îşi pierde valabilitatea, valoarea de adevăr. Să analizăm de ce :
2.1. în primul rând, toţi oamenii care susţin că este de ajuns să te montezi psihic (autosugestionezi), că poţi fi supermulţumit şi fericit, bucurându-te continuu doar de ceea ce ai dobândit până la un anumit moment dat, sânt... nemulţumiţi şi nefericiţi. Ei afirmă sus şi tare că este posibil, că aşa este corect să gândeşti, dar afirmaţia nu se verifică nici măcar în cazul lor.
Autosugestia nu funcţionează, decât, eventual, pe perioade foarte scurte de timp, efectul ei fiind destrămat rapid de insatisfacţii, supărări, frustrări, decepţii, deziluzii...
2.2. Viaţa terestră este astfel concepută, încât fiecare om este nevoit să gândească şi să acţioneze în mod continuu, pentru a se putea adapta în permanenţă la condiţiile de viaţă în continuă schimbare. Toate stările sânt fluctuante, schimbătoare, ne existândând nimic imuabil, veşnic neschimbător, care să nu se afle în transformare.
2.3. Nimeni nu scapă de stările organice de foame, sete, frig, căldură excesivă, stres, oboseală, etc., care sânt neplăcute, şi, ca atare, îţi perturbă stările psihice de bucurie, mulţumire, fericire. Dacă nu faci nimic, în afara faptului de a te autosugestiona că îţi este bine, că eşti mulţumit, fericit, în scurt timp te... loveşte foamea, şi te scoate din starea ta de automulţumire, trebuind să te mobilizezi pentru obţinerea şi pregătirea hranei. După ce acţionezi în scopul de a te alimenta, starea de saţietate îţi produce o senzaţie de bine şi confort... pentru puţin timp, însă. Acesta este un exemplu banal, şi tu mai poţi găsi, uşor şi rapid, multe altele, asemănătoare...
2.4. Nimeni nu poate fi vesel, bucuros, mulţumit, fericit, fără MOTIV. Şi fiecare motiv este rezultatul unui EFORT PERSONAL. Cine nu face nimic, nu depune nici un efort, nu are nici un motiv. Ba, chiar mai mult, va fi copleşit rapid de stări tot mai neplăcute, inconfortabile, supărătoare, care îl vor obliga să acţioneze în vederea satisfacerii trebuinţelor şi nevoilor personale curente. Satisfacerea lor face parte din procesul adaptării la condiţiile terestre de viaţă. În concluzie, starea de bine, mulţumire, bucurie, fericire, este strâns legată de eforturile personale care trebuiesc depuse în permanenţă, în scopul satisfacerii trebuinţelor şi necesităţilor curente. (vezi Piramida lui Maslow).
Cel ce depune eforturi INSUFICIENTE sau INEFICIENTE, este şi rămâne nemulţumit şi nefericit.
Aşadar, poarta mulţumirii şi fericirii personale, în plan terestru, poate fi deschisă doar cu cheia implicării suficiente şi eficiente...