Baavienii şi Marţienii - Colonizatori ai Terrei ?

În 16 martie 1964, scriitorul francez Robert Charroux a primit o scrisoare din partea unei persoane din apropierea Parisului, care îi comunica faptul că are sarcina de a-i transmite nişte documente ştiinţifice foarte importante, din partea unei fiinţe venite din sistemul solar Proxima Centauri. Materialul primit părea întocmit de savanţi ce aveau un îmalt grad de cunoaştere în diferite domenii : fizică, chimie, biologie, matematică, arheologie, etc. Textul afirmă faptul că fiinţele extraterestre ar fi sosit pe Terra venind de pe planeta Baavi, situată în cel mai apropiat sistem solar, la 4,3 ani-lumină. Navele lor cosmice, numite de ei vaidorge, le permit să intre în timp pozitiv sau în timp negativ, astfel că ei parcurg imense distanţe cosmice în câteva minute, la viteze superluminice. În acest mod ei călătoresc foarte rapid între Pământ şi Baavi. Steaua Proxima Centauri, numite de ei Baalki, ar fi de 30 ori mai mică decât Soarele nostru, iar planeta lor, mai mare de 1,5 ori decât a noastră, şi ar gravita în jurul stelei sale în decurs de 311 zile, fiecare zi având 27 de ore terestre, 12 minute şi 57 de secunde. Nopţile lor sunt luminoase, deoarece planeta primeşte lumină şi de la stelele Alfa Centauri A şi B, din această cauză ei s-au denumit şi "Fiii Soarelui". Din timpuri foarte vechi baavienii au folosit rachete fotonice, care le ofereau viteze de până la 280.000 km/secundă terestră. Prima lor aterizare pe Terra a avut loc acum 15.000 de ani, după ce au vizitat repetat planeta Marte, legând relaţii cu populaţia marţiană existentă în acea perioadă. În urmă cu 12.000, însă, clima pe Marte s-a deteriorat atât de mult, încât baavienii au decis să-i evacueze pe marţieni, aducându-i pe Pământ. Marţienii strămutaţi aveau pielea gălbuie, fizionomie mongoloidă, şi au fost aclimatizaţi în munţii Tibetului, deoarece aceaştă zonă le oferea condiţii climatice şi de relief asemănătoare celor de pe Marte. Desfăşurarea migraţiei s-a desfăşurat timp de 30 de ani. Textul face şi o interesantă conexiune de istorie interplanetară, asemănătoare cu anumite idei biblice, şi alte scrieri antice, referitoare la relaţiile cu pământenii. În manuscris se precizează faptul că mulţi oameni au fost transportaţi pe planeta Baavi. În timpul numeroaselor zboruri între Terra şi Marte, astronauţii baavieni au cunoscut fiicele frumoase ale pământenilor, şi, datorită regulilor foarte stricte privind relaţiile interplanetare, a luat naştere un curent de răzvrătire, iar conflictul declanşat s-a finalizat prin părăsirea planetei Baavi de către 827.000 de baavieni, care au decis să devină colonizatori ai Terrei. Aceşti extratereştri aveau, bineînţeles, profesii diferite si niveluri de pregătire diferite. Ei au devenit un fel de strămoşi superiori ai oamenilor civilizaţiei moderne. Câteva elemente interesante din domeniul fizicii, prezentate în textul primit : materia este o condensare a mişcării, o energie care generează unde cu frecvenţe vibratorii. Ca urmare, masa unui corp este un centru de vibraţii cu caracteristici specifice. Greutatea unui corp este o presiune care rezultă dintr-o reacţie a spaţiului înconjurător, deformat de masa planetei. Levitaţia unui obiect este obţinută prin modificarea frecvenţei vibratorii proprie a corpului, în aşa fel încât să se opună celei a câmpului gravitaţional. Navele vaidorge baaviene sunt vehicule gravitaţionale, ce au învelişuri neutrinice cu greutate negativă, care pot intra în rezonanţă cu undele gravitaţionale ce penetrează totul, având o viteză superioară celei a luminii în vid. Fenomenul de intrare în rezonanţă generează o energie care se opune efectelor masei, vaiadorga fiind adusă într-o stare de greutate negativă, şi cu un câmp gravitaţional autonom. Dacă se ajunge la limita vitezei undelor gravifice, survine un moment critic, în care vehiculul cosmic este proiectat în anti-timp, sau în anti-univers, fără a sâ dezintegra. Textul recomandă să nu se confunde aceste noţiuni cu "universul de timp negativ", numit anti-timp, şi cu galaxiile de antimaterie, considerate anti-lumi. În problema vitezelor uriaşe, se specifică evitarea ciocnirii cu meteoriţi prin generarea unui câmp magnetic foarte puternic. Acest mecanism este de neînteles pentru fizicienii tereştrii, deoarece meteoriţii fiind constituiţi, în general, din materie paramagnetică, sunt prea puţin influenţaţi de câmpuri magnetice, chiar foarte intense. Textul mai precizează faptul că vaidorgele au un depozit special în care se află stocate cantităţi importante de pulberi aflate la presiuni ridicate, care, prin canale foarte fine sunt aduse într-o cameră de intensă accelerare. În această cameră se află un tor ce se roteşte cu viteza luminii, de aici pulberile fiind proiectate în jeturi capabile să distrugă orice obiect ce apare în faţa navei sau în lateral. Aceste soluţii tehnice par a ţine de fantezia specifică deceniilor anterioare, căci depozitele de prafuri, instalaţii de accelerare a pulberilor, instalaţiile de presiune, canalele din pereţii navei pentru dirijarea jeturilor înafară, îndepărtarea meteoriţilor şi prafului cosmic de navă, la viteze uriaşe, prin câmpuri magnetice, etc., aparţin mai mult unei literaturi ştiinţifico-fantastice, decât unor soluţii tehnico-ştiinţifice realiste. În finalul prezentării textului comunicaţiei, presupuse a fi extraterestre, Robert Charroux pune în dubiu provenienţa voluminosului manuscris primit, pentru care, totuşi, cineva a depus eforturi considerabile în realizarea lui. O farsă ? O revelaţie ? ...