Colonizarea Terrei - succese şi eşecuri

"Cartea lui Dzyan" ,o cronică a Indiei vechi, reprezintă o culegere de legende transmise oral, dinainte ca oamenii să fi inventat scrisul, adunate ulterior în manuscrise de învăţaţii timpurilor. În aceste legende este consemnat faptul că un mic grup de fiinţe au venit pe Pământ, din spaţiu, în urmă cu mii de ani, la bordul unei nave de metal. Înainte de a ateriza, nava a înconjurat de mai multe org Pământul. "Aceste fiinţe trăiau organizate într-o castă separată, şi erau venerate de pământenii în mijlocul cărora se stabiliseră. Cu vremea, iscându-se certuri între fiinţele castei, aceasta s-a divizat, mai mulţi bărbaţi şi femei împreună cu copiii stabilindu-se într-o altă localitate, unde au fost îndată recunoscuţi drept cârmuitori de populaţia care-i privea cu teamă şi veneraţie. Separarea nu aduse însă pacea între ei,şi până la urmă duşmănia atinse un asemenea grad încât cârmuitorul din prima localitate luă câţiva luptători şi împreună se urcară în aer, la bordul unei imense şi strălucitoare nave metalice. Când se aflară la căteva leghe de localitatea duşmanilor lor, ei lansară o lance mare, strălucitoare, ce se deplasa pe o rază de lumină. Aceasta explodă în localitatea duşmană, într-un imens glob de foc care se urcă până la cer, aproape până la stele. Toţi cei ce se aflau în oraş au ars în mod groaznic, şi chiar şi aceia care nu se găseau acolo, dar erau prin apropiere, au fost de asemenea arşi. Acei care au privit lancea şi globul de foc au orbit pentru totdeauna. Cei care au pătruns apoi pe jos în localitatea respectivă s-au îmbolnăvit şi au murit. Însuşi pământul din acea localitate se infectă, ca şi râurile care o traversau. Oamenii n-au mai îndrăznit să se apropie, încât, treptat, localitatea se fărâmiţă în pulbere şi a fost uitată. Când cârmuitorul văzu ce a cauzat oamenilor, se retrase în palat şi refuză să mai vadă pe cineva. Mai apoi, el îşi adună luptătorii care-i mai rămăseseră şi împreună cu soţiile şi copiii s-au instalat în navele lor, care şi-au luat zborul spre cer, plecând una câte una. Şi nu s-au mai întors. "