Morala la Asiro-Babilonieni

MORALA ASIRO-BABILONIANĂ -Legea morală era în concepţia mesopotamiană opera zeilor. Una din descoperirile arheologice îl reprezintă pe zeul Şamaş, oferind lui Hammurabi codul de legi. Pedepsele acestui cod erau totuşi foarte dure, chiar pentru greşeli, zicem noi, mici: tăierea mâinilor în caz de furt; tăierea limbii în caz de minciună, a urechii, etc. Însă scopul codului era restabilirea, chiar prin forţă, a dreptăţii sacrale, a relaţiei dintre Divinul-stăpân şi umanul-sclav. Iată câteva din cerinţele moralităţii acestor popoare:
-Familia era strict apărată, infidelitatea pedepsindu-se cu moartea, atât a soţului, cât şi a soţiei.
-Sclavia era destul de slab reprezentată, deoarece sclav, de fapt un fel de slugă, era doar cel care nu putea să îşi plătească datoria, dar şi acesta după numai trei ani trebuia eliberat.
-Am spus că exista la mesopotamieni un fel de lege a talionului. De exemplu, dacă un arhitect construia defectuos o casă, iar casa aceea cădea peste cei dinăuntru, ucigând un copil, trebuia ca să fie ucis şi din partea constructorului unul din copiii lui.
-Săracul, orfanul şi văduva aveau o protecţie specială.
-Cu toate prescripţiile sale, codul accepta şi argumenta practicarea prostituţiei sacre în cinstea zeiţei Ishtar, ceea ce implică o inferiorizare a vieţii umane.
-Un lucru interesant pentru această mitologie este prezenţa spiritului protector personal al fiecărui om, idee pe care o găsim în revelaţie sub denumirea de „îngerul păzitor”.
-Relaţia inter-umană se bazează pe două precepte: „mesharu” (justiţia) şi „kettu” (dreptatea). De asemenea, apare la babilonieni şi ideea de păcate, (dehitu). Ba mai mult, pe tăbliţele de lut ars, s-ar fi descoperit aşa-numitele „chestionare de spovedanie”. Iată un exemplu:
„L-ai despărţit pe tată de fiu?
Ai despărţit mamă de fiică?
Ai despărţit frate de frate?
Ai despărţit camarad de camarad?
……………….
Ai spus Da în loc de Nu?
Ai spus Nu în loc de Da?
………………….
A pătruns el în casa aproapelui?
s-a apropiat el de soţia aproapelui?
A vărsat el sângele aproapelui?
Există de asemenea chiar psalmi de pocăinţă, care este un fel de rugăciune specifică lumii semite. Ceea ce trebuie subliniat este valoarea ideii de spovedanie, care dacă nu era o normă generalizată de confesiune, era totuşi o formă de examinare a conştiinţei umane.