Meditatia - Teoria realizării practice

Libertate şi Eliberare
Fiecare om are o anumită libertate : de a lua decizii şi hotărâri, de a a accepta sau a respinge, orice. Fiecare om are, însă, şi anumite condiţionări, care definesc tipul de lecţii de viaţă pe care le are de asimilat în această viaţă.
Libertatea, văzută ca "Liber arbitru", este relativă, fiind în legătură cu gradul de conştientizare a fiecăruia. Fiecare are exact atâta libertate, pe câtă libertate poate conştientiza el că are.
Eliberarea o percep ca pe o decondiţionare progresivă de condiţionările impuse fiinţei de a se manifesta. Nici un om nu poate să fie în mod absolut liber, deoarece LIBERTATEA ABSOLUTĂ PRESUPUNE COMPLETA SEPARARE DE TOŢI CEILALŢI OAMENI, DE LUMEA ŞI VIAŢA TERESTRĂ !
Problema Libertăţii Spiritului întrupat în corp omenesc, este complexă, dar şi ea este în strânsă relaţie cu gradul de conştientizare a realităţii. Limitarea Spiritului provine din LIMITAREA PERCEPŢIEI REALITĂŢII, deoarece percepţia este intermediată de analizatorii organismului uman. Pentru a deveni mai conştient, pentru a realiza un salt al conştientei, este necesar ca să foloseşti o metodă de a scăpa de această intermediere, ajungând să îţi foloseşti percepţia spirituală, numită şi percepţie extrasenzorială, extracorporală, etc.
Cel ce vrea să se bucure de experienţele vieţii terestre, poate să o facă, trăind focalizat pe clipa prezentă, contemplând frumuseţile Naturii, bucurându-se de plăcerile vieţii corporale.
Cine simte nevoia de altceva, de mai mult, trebuie să înveţe metode de a dobândi percepţia spirituală, extrasenzorială. Acel om, însă, se va detaşa de plăcerile vieţii materiale, plăcerile simţurilor corporale, trăind plăceri şi bucurii mai spirituale. Această detaşare de materialitate, de viaţa terestră de zi cu zi, nu este recomandată şi adecvată oricui, ci doar celor care cu adevarat simt această "chemare". Pentru ceilalţi, procesul este riscant şi periculos, deoarece doar "chemarea" îţi poate asigura echilibrul şi armonia, în continuare. Cei care îşi pierd echilibrul şi armonia, vor ajunge să îngroaşe rândurile celor care au nevoie de psihoterapie, şi a celor internaţi la "glumeţi".

Termenul "meditaţie" este definit cam în felul următor : "Proces de examinare profundă a unei idei, situații sau probleme; cugetare adâncă; reflecție." Este un proces activ !
Starea de golire a minţii de gânduri, în care atenţia nu este focalizată asupra niciunei idei, este denumită CONTEMPLAŢIE ! Este un proces pasiv !
Unde îţi este atenţia, acolo îţi este şi Spiritul ! Trebuie să îţi dirijezi în mod mental atenţia, asupra a ceea ce vrei să percepi în mod conştient. Este exact ca şi cum ţi-ai îndrepta paşii în mod conştient prin Natură, pentru a percepe tot ceea de înseamnă realitatea terestră. ATENŢIA REPREZINTĂ UN PROCES PSIHIC ACTIV, MENTAL !
Atenţia nu trebuie lăsată "să fugă" ! Ea trebuie direcţionată, în mod conştient ! În momentul în care ea fuge, ţi-ai pierdut controlul conştient, şi cazi tot mai mult în... inconştienţă !
Concentrarea presupune efectuarea unui efort conştient. Este ca şi cum ar trebui să urmăreşti mişcarea unui obiect purtat de vânt, prin aer, în sus şi în jos. Timp de câteva secunde, ţi se pare că este un fleac, fără efort, dar după 30 de minute, sau o oră, vei simţi că nu mai poţi depune acel efort, căci te vei simţi epuizat !
MEDITAŢIA ESTE UN PROCES ACTIV, NU O STARE PASIVĂ !
A aştepta, a te odihni, a sta într-o stare de non-acţiune, într-o stare pasivă, în care nu faci nimic, ci zaci cu mintea golită, neurmărind cu atenţia nimic, această stare este privită de unii ca fiind firească şi naturală, şi îi spun "meditaţie", dar... a sta pasiv, fără să faci nimic, nu inseamna "a medita" , ci a zace inconştient. Confuzia meditaţie-contemplaţie, este foarte generalizată în rândul celor care nu au practicat nimic, sau au practicat doar contemplaţia.
Meditaţia pleacă de la fixarea atentiei asupra unui obiect, stări, idei, situaţii, probleme, şi continuă cu urmărirea atentă şi conştientă a anumitor idei legate de obiectul fixat, examinând, urmărind legăturile existente. Meditaţia constă, în esenţă, în urmărirea legăturilor cauzale, pas cu pas, aşa cum în viaţa terestră urmăreşti cu privirea desfăşurarea unui proces în succesiunea fazelor sale temporale.
"Obiectul" meditaţiei poate fi de mai multe feluri, nu doar un obiect fizic, material : stare, proces, fenomen, idee, situaţie, problemă, etc. Scopul meditaţiei, de asemenea, este variabil.
Meditaţia reprezintă o Metodă, o Cale de a obţine ceva :
1. O stare fizică de relaxare, detensionare, eliminare a stresului, redobândire a păcii şi echilibrului interior, a armoniei cu mediul, regenerare a organismului,
2. O stare mentală, psihică, specială, calmă, detaşată, echilibrată, care favorizează manifestarea discernământului corect a realului de imaginar, a adevărului de fals, a obiectivităţii de subiectivitate, a clarităţii de confuzie, a preciziei de eroare.
Trebuie înţeles din start faptul că orice tehnica de meditaţie, corect aplicată, va conduce, în mod automat, la obţinerea, atât a stării fizice descrise, cât şi a celei psiho-mentale, existând însă diferenţe în nivelurile de profunzime atinse. Există mai multe tehnici ce pot fi folosite, folosinţa lor variind în funcţie de scopul urmărit, şi de modul lor de potrivire cu abilităţile, aptitudinile şi capacităţile personale ale persoanei în cauză. Aici este vorba de potrivire, adaptare, optimizare, compatibilitate. Unele tehnici sunt mai uşor de aplicat decât altele, de către un anumit subiect, de aceea fiecare trebuie să caute, pentru a găsi, ceea ce i se potriveşte cel mai bine. Nici o metodă şi nici o tehnică nu reprezintă ceva fix, rigid, fiecare putând fi adaptată conform cerinţelor şi necesităţilor personale.
Un eşec în aplicarea unei anumite tehnici, în sensul că nu s-a putut obţine nici un rezultat prin aplicarea ei, trebuie analizat, pentru a se găsi acei factori şi condiţii care au blocat, practic, desfăşurarea procesului în mod normal şi firesc. Analiza atentă a efectelor îţi poate oferi o imagine asupra cauzei. Cunoscând cauza eşecului, ştii ce condiţii trebuie schimbate, modificate, în tehnica folosită, sau poţi realiza faptul că trebuie să aplici o tehnică diferită.

EXERCIŢIUL 1 : RELAXAREA
1. Orice tip de exerciţiu spiritual trebuie să înceapă cu o etapă pregătitoare, care constă în relaxarea (detensionarea) corpului şi a minţii.
2. Relaxarea corporală : Respiră amplu, profund, şi în ritm mai scăzut decât în mod obişnuit, ajungând progresiv la ritmul respirator din timpul somnului. Preferabil în poziţia întins pe spate, trebuie să îţi percepi fiecare grupă musculară, mental, începând de la vârful picioarelor în sus, şi să le relaxezi mental. Când termeni cu piciorul stâng, compari starea cu cea a piciorului drept, pentru a observa diferenţa, şi continui cu piciorul drept, apoi cu bazinul, abdomenul, pieptul, miinile, gâtul, capul. 3. Relaxarea mentaă : în primul rând, măresti amplitudinea respiraţiei, şi îi micşorezi ritmul, în mod progresiv, până ajungi să respiri mai profund decât în timpul somnului. Vei observa faptul că gândurile (ideile) se vor împuţina ca număr, în mod automat, fiind mai puţine, dar şi mai calme, mai profunde, deoarece ele sânt în strânsă legătură cu respiraţia ! Acum îţi va fi mult mai uşor să relaxezi i detensionezi mintea, deoarece corpul este deja relaxat, şi gândurile stresante, superficiale, s-au dizolvat de la sine. Respiraţia profundă dizolvă gândurile de frică şi teamă, şi gândurile care au condus la dependenţe !
Concentrează-ţi atenţia asupra respiraţiei, conştientizând starea de linişte şi pace care te inundă cu fiecare inspiraţie, şi faptul că elimini stresul şi încordarea din tine, cu fiecare expiraţie ! Concentreazâ-te asupra liniştii pe care o inspiri, la propriu, în fiinţa ta, şi asupra eliminării complete a întregului stres, şi întregii încordări, din fiinţa ta, cu fiecare expiraţie.
După câteva minute de respiraţie profundă, timp variabil de la o persoană la alta, şi de la o zi la alta, te vei simţi complet relaxat, atât fizic cât si psihic, calm, liniştit, în echilibru şi armonie cu tine însuţi şi tot ceea ce te înconjoară. Pacea va fi instaurată astfel în corpul, mintea şi sufletul tău.
Dupa ce vei învăţa să te relaxezi întins pe spate, exersând de mai multe ori, îţi va deveni tot mai uşor să te poţi relaxa şi în alte poziţii, în timp mai scurt, chiar şi la serviciu, într-o scurtă pauză, sau în alte situaţii.
Acest exercitiu de relaxare este foarte simplu, dar şi foarte eficient, deoarece se bazează pe nişte legături funcţionale corp-minte-suflet.
Relaxarea are valenţe pozitive deosebite, deoarece detensionarea energetică elimină blocajele funcţionale care produc diferitele feluri de boli somato-psihice. Deşi am prezentat exerciţiul ca fiind unul pregătitor pentru meditaţie, chiar şi numai practicarea acestui exerciţiu de relaxare, îţi va conferi forţa şi energia de a evolua în continuare, mai rapid, în mod echilibrat şi armonios. Efectul este mult mai rapid şi mai profund decât cel obţinut prin tehnica zen de a-ţi goli mentalul prin... efort mental.
Trebuie precizat faptul că Exerciţiul 1 de Relaxare, care poate fi privit ca o etapă pregătitoare a Meditaţiei, constituie de fapt un exerciţiu meditativ în sine, deoarece practicându-l, tu îţi foloseşti mintea pentru a "pătrunde" în corpul tău fizic, influenţând starea de tensiune musculară, procesul respiraţiei, cantitatea şi calitatea gândurilor din Mental, şi starea sufletească. Practic... întreaga Fiinţă ! După ce îl repeţi de mai multe ori, îţi va deveni tot mai simplu şi mai uşor să exerciţi influenţe, în mod conştient, în cele 3 Corpuri (Fizic, Sufletesc, Mental-Psihic).

Pentru a înţelege mai bine ce este meditaţia, care este rolul şi rostul ei, citeşte acest text de referinţă în spiritualitatea indiană :

PATANJALI -YOGASUTRA VIBHUTI-PADA DESPRE PUTERILE SUPRANORMALE :

1. Concentrarea (dharana) este legarea (fixarea) minţii de un loc (spaţiu)
2. În care îndreptarea spre un singur obiect a conţinutului mental este meditaţia (dhyana)
3. Iar aceasta, oglindind doar obiectul, ca şi cum i-ar lipsi (ar fi golit de) forma proprie, este samadhi (chiar acest obiect, strălucind doar, golit de forma proprie, este samadhi)
4. Cele trei împreună constituie samyama
5. Prin stăpânirea sa, lumina (strălucirea) Înaltei Cunoaşteri
6. Aplicarea sa, în stadii.
7. Cele trei (dharana, dhyana, samadhi) sânt părţi interne faţă de primele
8. Chiar şi acesta este extern faţă de nirbija-samadhi
9. Momentul de oprire ce impregnează mintea atunci când dispare întipărirea care se manifestă, şi apare întipărirea care opreşte, este transformarea care opreşte (suprimatoare) (nirodha-parinama)
10. Calma (liniştita) sa curgere (desfăşurare) prin întipărire [repetată]
11. Dispariţia dispersării şi apariţia concentrării minţii, este transformarea numită samadhi (samadhi-parinama)
12. Apoi, când conţinuturile mentale în două momente diferite ,cel stins şi cel răsărit, rămân mereu aceleaşi (asemenea), [această transformare] a minţii este transformarea ekagrata (ekagrata-parinama).
13. Prin aceasta au fost explicate şi transformările [referitoare la] proprietate, caracteristică, şi stare, [ce au loc] în elemente şi organe de simţ.
14. Substratul (dharmin) este cel căruia îi sânt inerente (căruia i se conformează) toate proprietăţile (dharma)- stinse, manifeste (active), sau latente (nemanifestate încă, nereprezentabile).
15. Succesiunea diferită (variabilă) este cauza diferenţei în transformare (variaţiei transformărilor)
16. Din samyama asupra celor trei transformări, cunoaşterea trecutului şi viitorului...."

Continuă cu :
https://universulspiritual.twilight-mania.com/t513-patanjali-yoga-sutras

https://universulspiritual.twilight-mania.com/t518-vedele-si-upanishadele

Din păcate, există şi astfel de poziţii, pe care unii reprezentanţi ai unor religii le vehiculează fata de alţii. Oamenii de rând, lipsiţi de cunoştinte şi cultură spirituală, pot fi manipulaţi în acest mod, cu astfel de articole, dar cei care prezintă un minim nivel de conştienţă... nu !
http://www.crestinortodox.ro/religiile-lumii/religii/yoga-meditatia-71804.html
Cel ce diavoli şi draci vede în jurul său, trăieste cu frica de diavoli şi draci. Conform învăţăturii creştine, cel ce trăieşte cu frica în suflet, nu trăieşte în iubire, şi nu îl cunoşte pe Dumnezeu !
‎"1 Petru 4:8 Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate.
1 Ioan 3:1 Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu ! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.
1 Ioan 4:8 Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.
1 Ioan 4:16 Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste; şi cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el. "
‎"1 Ioan 4:18 În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme, n-a ajuns desăvârşit în dragoste."

Cam în acelaşi registru, dar merită citit :
http://www.sfaturiortodoxe.ro/marii-initiati-india-parintele-paisie/55-meditatie-si-autohipnoza.htm

Studiaza RUGĂCIUNEA creştină, Rugăciunea Inimii, şi altele, pentru a sesiza asemănări şi deosebiri :
http://www.crestinortodox.ro/diverse/rugaciunea-inimii-69296.html http://www.razbointrucuvant.ro/2012/02/22/parintele-petroniu-tanase-despre-rugaciunea-inimii-si-confuziile-privind-isihasmul-cum-se-poate-ruga-neincetat-un-mirean-ce-conditii-sunt-obligatorii/
http://ro.wikipedia.org/wiki/Isihasm http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Parintele%20Serafim%20%20Rugaciunea%20isihasta.htm
http://ro.orthodoxwiki.org/Isihasm
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/calea-isihasta-rugaciunii 120292.html
http://www.onlinemeditation.org/ro/meditation-class-6/guided-meditation/ http://tantra-mahavidya.com/ http://www.andreearaicu.ro/sanatate/trup-si-suflet/meditatie/meditatia-care-te-ajuta-sa-fii-mai-buna-cu-cei-din-jur http://www.adanima.org/2012/05/10/scurta-initiere-in-meditatia-isihasta-la-body-mind-spirit-festival-in-brasov/
Citeşte această învăţătură, şi observă atent METODELE şi TEHNICILE folsite ! Acest lucru îţi va fi de un real folos !

Începând cu starea de relaxare, starea de conştienţă se modifică, şi cel ce se relaxează "pătrunde" în alte stări de conştienţă. Meditaţia reprezintă o aprofundare dirijată în mod conştient, în straturile mai profunde ale conştienţei. Putem spune la fel de bine că omul îşi produce o autohipnoză, intrând în stări de transă tot mai profunde, în mod conştient.
Orice hipnoză este de fapt o ...autohipnoză. Asta au demonstrat psihologii. Hipnoza, rugăciunea, meditaţia, contemplaţia, golirea minţii, toate astea reprezintă experienţe efectuate în diferite stări de conştienţă, modificate, alterate, superioare, inferioare, lucide, sau cum vrea să le numească fiecare. Cine înţelege asta, va înţelege cum se poate folosi de ele.
Hipnoza reprezintă un proces de trecere prin multiple stări de conştiinţă / conştienţă modificate / alterate, sau ceea ce unii afirmă a fi "multidimensionalitatea fiinţei".
Este ca o plimbare în planul fizic, în spaţiu, schimbând spaţiul fizic cu "dimensiunea conştiinţei".

Isus nu a fost creştin, Buda nu a fost budist, etc. Faptul că ofer citate din anumite cărţi religioase, nu ar trebui să te inducă în eroare. Deşi sânt botezat în 3 religii, nu sânt adeptul, susţinătorul, partizanul niciuneia. Citatele au doar rolul de a evidenţia faptul că există o Învăţătură Sipirituală care străbate toate religiile, ca un fir ropu călăuzitor. Eu evidenţiez doar Legile şi Principiile acestei Învăţături comune, care se referă la Iubire şi Adevăr. Eu vorbesc de Unitate, în toate, chiar şi în domeniul religios...

Meditaţia în YOGA : În toate ramurile yoga, țelul final este atingerea unei stări eterne de conștiință perfectă. În școlile moniste ale advaita vedantei și șaivismului, această perfecțiune ia forma mokșei, care este o eliberare de toată suferința lumească și de cercul nașterilor și al morților ( Samsara), o stare în care gândurile încetează și apare experiența unirii beatifice cu Supremul Brahman . Pentru școlile dualiste bhakti ale vaișnavismului, bhakti însăși este țelul suprem al procesului yoga, iar perfecțiunea culminează într-o relație eternă cu Vișnu sau cu unul dintre avatarele lui, precum Krișna sau Rama.
Practicarea concentrarii (dharana) și a meditației (dhyana) este comună majorității formelor de yoga. Dharana, potrivit definiției lui Patañjali, este "aducerea conștiinței într-un singur punct" (sanscrită: ekāgrata, concentrare într-un singur punct). Conștiența este concentrată pe un punct subtil al senzației (cum ar fi pe suflul care
intră și iese din nări). Concentrația susținută pe un singur punct conduce, treptat, la meditație (dhyana), în care facultățile interioare sunt capabile să se extindă și să se identifice cu ceva vast. Practicanții meditației anunță sentimente de pace, bucurie și uniune.
Obiectul meditației poate să difere de la școală la școală, de exemplu meditația pe una dintre chakre, cum ar fi centrul inimii (anahata chakra) sau "al treilea ochi" (ajna chakra). sau meditația asupra unei zeități, precum Krișna, sau asupra unei calități, precum pacea. Școlile non-dualiste, precum Advaita Vedanta, pot medita la Absolut, fără nici o formă a calităților (Nirguna Brahman). Această meditație este, din multe puncte de vedere, asemănătoare cu meditația buddhistă a vidului (shunyata).