Credinţa - teoria şi practica, ca un mod de viaţă

La o universitate din India, după o conferinţă ţinută de un profesor englez asupra mişcării filosofice contemporane în Anglia, în cadrul căreia conferenţiarul stăruise asupra idealismului lui X, un student l-a întrebat : "- Oare prof. X duce o viaţă conformă cu teoriile sale, a iluziei universale ? ; -? ; - E celibatar ? ; - Nu, prof. X este căsătorit. ; - Trăieşte retras ? ; - Nu. ; - E vegetarian, dezolat, sobru, tăcut ? ; - Nu. ; - Atunci de ce ne-aţi vorbit despre el ? Ce să învăţăm de la el ? Domnul acesta nu este un filosof ! ". Indienii pot înţelege un realist, pot înţelege şi un idealist, şi un nihilist, dar ei nu-i ascultă şi nu-i respectă dacă existenţa lor nu este în armonie şi conformitate cu afirmaţiile şi sensul lor. Eu sunt de acord, şi aprob acest punct de vedere. Un om care afirmă faptul că este credincios, care se erijează în adept, apărător şi susţinător al respectivei credinţe, dar el nu îşi trăieşte viaţa în conformitate cu principiile acelei credinţe, acel om este un mincinos, un om fals, periculos, pe care nimeni nu se poată baza, cuvintele rostite de el fiind lipsite de adevăr şi valoare. Astfel de oameni au pornit şi au participat la "războaie sfinte", neţinând cont de preceptele religiei lor, care îndeamnă să nu ucizi, să nu iei bunul altuia, să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi, etc. În România, la ora actuală, ceea ce numim "credinţă religioasă" reală, adevărată, este pe cale de dispariţie. Eu nu am întâlnit, încă, personal, nici un credincios, creştin sau nu, care să cunoască bine teoria, preceptele credinţei sale, să le înţeleagă, şi să le şi aplice în practică, în viaţa sa de zi cu zi. Dacă mergi la cei ce au rolul şi misiunea de a răspândi credinţa creştină, de a o face cunoscută şi înţeleasă, şi îi întrebi de ce nu progagă şi nu respectă cuvântul Domnului, din "Leviticul" de exemplu, de ce practică şi aprobă practici interzise de Divinitate, cum este cea a consumului de carne de porc, a grăsimii, a sîngelui (sângerete, fripturi în sânge, etc), vei observa un fenomen interesant de... schimbare la faţă. Aprob ideea conform căruia nu se poate numi "credincios" omul care nu trăieşte în conformitate cu credinţa sa. Aprob ideea de a respecta oamenii sinceri şi oneşti, care fac ceea ce spun, şi de a dezaproba pe cei falşi şi mincinoşi, care una spun şi alta fac, neexistând o congruenţă între gândirea şi faptele lor. Astfel de oameni falşi au răspândit şi răspândesc confuzia în rândul populaţiei, în mod sistematic, făcând mult rău semenilor lor, privându-i totodată de bine. Mulţi români acuză practicanţii sistemului yoga de tot felul de absurdităţi. Cei ce ridică vocea să acuze sunt cei mai ignoranţi dintre toţi, cei ce nu citesc şi nu practică nimic, lovindu-se cu pumnul în piept declamând că sun creştini, că nu-şi vând ţara şi religia strămoşească, neînţelegând că ei nu au, de fapt, nici o religie, nici o credinţă, nici o ţară, nici o moştenire, nimic de vândut, nimic de cumpărat... Ei nu sunt urmaşii nimănui, căci nu sunt în stare, şi nici nu vor, să urmeze pe nimeni şi nimic, nicăieri... Nu cunosc Biblia, nu cunosc Divinitatea, nu cunosc ţara, nu cunosc istoria, nu cunosc... nimic... Ei au doar multă confuzie, multă ignoranţă, multă ură, multă teamă... ...Refrenul unei melodii îmi răsună acum în minte : "...One Love, one Heart, let's get together and feel all right..."