Ritmurile Cosmice şi Viaţa Terestră

Acţiunea factorilor cosmici sub forma fluxurilor corpusculare sau radiaţei ondulatorii are influenţă nemijlocită asupra desfăşurării tuturor proceselor care au loc în sistemele vii de pe pământ. Orice ştinţă trebuie ca, pe lângă un obiect de studiu, să aibă legi pe care să se bazeze, precum şi metode proprii de cercetare. În acest domeniu s-a acumulat un material faptic extrem de bogat, verificat ştiinţific din punctul de vedere al autenticităţii fenomenelor,iar în ziua de azi se caută intens existenţa şi forma de manifestare a unor legităţi specifice. În ce priveşte metodele folosite, abordarea sistematică a acestor probleme şi-a găsit o reflectare în apariţia unor termeni ca : biometeorologie, cosmobiologie, cronobiotică, etc., care, cu toţii, pun în evidenţă interdependenţa dintre factorul cosmic - din punct de vedere al periodicităţii şi configuraţiilor planetare, şi procesele care se petrec în sistemele vii. Aceste influenţe s-au făcut remarcate în studierea unor fenomene foarte diferite din trecutul îndepărtat şi apropiat, a modificărilor survenite de-a lungul erelor geologice, migraţia vieţuitoarelor, modificările hidrometeorologice la scară planetară, nestaţionalitatea transformărilor fizico-chimice ale proteinelor de origine animală, etc. Obiectivul principal al ştiinţelor din era cosmică devine studierea transformărilor substanţei şi câmpului, atât în condiţiile planetei noastre, cât şi în condiţiile intergalactice. Interdependenţa acestor procese se supune unor criterii stricte în ceea ce priveşte reglarea stabilităţii propretăţilor termodinamice ale materiei, atât pe Tera cât şi în Univers. În acest sens, caracteristica oricărui proces dinamic echilibrat dpdv al parametrilor termodinamici este tocmai periodicitatea. Metronomul cosmic imprimă tempo-ul tuturor proceselor vitale de pe pământ. Legătura dintre bioritmuri, ca procese periodice caracteristice sistemelor vii, şi oscilaţiile câmpurilor proprii naturii cosmice se bucură de un interes crescând atât pe planul diagnozei umane, cât şi pe cel al creşterii eficienţei producţiei vegetale şi animale. Cunoaşterea legităţilor bioritmicii trebuie să se bazeze pe un aparat matematic riguros, al teoriei reglării automate a proceselor termodinamice nestaţionare, ale căror modele analitice se apropie cel mai mult de situaţiile reale ale activităţii sistemelor vii. Perioadele de timp pe care se desfăşoară bioritmurile cunoscute în prezent în lumea vegetală, animală şi umană, sânt foarte largi, putând fi de ordinul minutelor, până la ani sau zeci de ani. Numai la om sunt cunoscute până în prezent circa 300 de bioritmuri reprezentative pentru anumite funcţii ale unor organe sau sisteme. Au atras atenţia în special ritmurile biologice circadiene, lunare şi anuale, inclusiv cele sezoniere, întrucât sunt legate de modificările cele mai evidente, şi au totodată un caracter global, periodicitatea lor putând da indicaţii asupra funcţionării normale a unui grup de organe, etc. De exemplu, în jurul orei 18 temperatura corpului atinge un maxim, iar către ora 24 un minim ; în jurul orei 4 se observă o frecvenţă minimă a pulsului, iar în intervalul 10 - 13, o valoare maximă a tensiunii arteriale ; între orele 16 - 18 se remarcă un maximum al concentraţiei de hemoglobină în sânge. Temperatura creşte mai rapid dimineaţa la indivizii introvertiţi decât la cei extrovertiţi, dar scade mai repede seara. Există un interval caracterizat printr-un minim al eficienţei mentale în jurul orei 15, denumit de americani "post-lunch phenomenon", neexplicabil însă printr-o legătură cu masa de prânz. Frecvenţa naşterilor se supune şi ea unui ritm circadian,în ultimii ani remarcându-se o deplasare a maximului curbei de la orele timpurii, de dimineaţa către amiază. Deocamdată nu este explicată deplasarea aproape identică a maximului curbei deceselor către aceleaşi ore ale zilei. Periodicităţi sezoniere se observă în frecvenţa apariţiei unor boli, tuberculoza înregistrând un maxim al curbei morbidităţii în aprilie -mai. O situaţie asemănătoare se întâlneşte şi în cazul altor maldadii, inclusiv al celor mentale, maximul curbei, situat în mai, este pus uneori în legătură cu curba frecvenţei sinuciderilor, al cărei maxim se înregistrează în mai- iunie. Începutul toamnei, luna septembrie, se caracterizează prin valori minime ale incidenţei tuturor maladiilor importante. Pentru periodicitatea accidentelor cardiovasculare s-a căutat o explicaţie în efectul stresului termic -maximul în luna ianuarie -februarie. În Europa Occidentală maximul de decese se înregistrează în decembrie - ianuarie, iar minimul în iulie- august. Greutatea nou-născuţilor este mai mare în iunie- iulie, şi minimă în decembrie -martie. S-a observat faptul că ritmurile (fazele) Lunii au efecte considerabile asupra tuturor sistemelor vii ,de la alge şi animale acvatice până la plantele terestre, de la animalele inferioare (rozătoare) până la om, deşi variaţia câmpului magnetic terestru provocată de ritmul lunar este de maximum 0,4 Gs, valoare ce nu depăşeşte pe cea a inducţiei unui magnet utilizabil în scopuri casnice. Din cele mai vechi timpuri obţinerea unor recolte maxime la unele legume este corelată de cultivatori cu fazele Lunii. Observaţii pe loturi de 500.000 de naşteri între 1948 şi 1957 (Menaker) au arătat un număr considerabil mai mare al naşterilor când Luna este în descreştere,decât când este în creştere, cu un maxim în faza de Lună plină.În alte regiuni ale globului, efectul a fost contrar !

Ipoteza influenţei preponderent lunare este susţinută de un grup de cercetători sovietici ( Gorşkov, Kotelnic, ş.a.), care arată că ritmul de bază este dn 28, 426124 zile, reprezentând media dintre lunile siderale ( 27, 321664 zike ) şi coincizând cu bioritmul emoţional din cadrul bioritmurilor calculate de Fliess şi apoi de Svoboda, distanţele în zile la perioadele celor 2 bioritmuri fiind practic egale. Se consideră că organismul uman se acordă cu toate cele 3 bioritmuri -fizic, emoţional şi intelectual, o dată la la circa 248 de zile, interval denumit "an biologic", în care există 74 de zile critice simple, 15 duble, şi una triplă. Grupul de cercetători sovietici amintit, pe baza unei prelucrări statistice a informaţiilor oferite de "Marea Enciclopedie Sovietică" în legătură cu datele de naştere şi deces ale multor personalităţi, a ajuns la concluzia că mortalitatea este de 40 ori mai mare în zilele critice duble sau triple, stabilind că anumite categorii de persoane trebuie să-şi intensifice măsurile de precauţie în aceste zile. Materialul acumulat permite elaborarea unor ipoteze şi modele care să conducă la înţelegerea interdependenţei existente între fenomenele periodice cosmice şi cele biologice. Sistemele vii pot fi privite din acest punct de vedere ca nişte sisteme dinamice complexe, şi nu ca simple sisteme oscilante, cu mai multe subsisteme de reglare şi cu anumite criterii de stabilitate a periodicităţilor respective. Aparatul matematic este complicat, descrierea succsesiunii unor stări în desfăşurarea bioritmurilor este posibilă pe baza metricii unui spaţiu cu 8 dimensiuni. Ceea ce nu se cunoaşte deloc este modul de codare a bioritmurilor, situaţie similară cu cea în care se află teoria informaţiei după punerea la punct a aspectelor de statistică informaţională şi înaintea abordării sensurilor semantice. S-ar putea ca anumite tipuri de codare să fie specifice informaţiei cu un anumit sens semantic. în cadrul relaţiilor om - cosmos, periodicitatea cosmică rezultă din mişcarea corpurilor cereşti, dar mai ales a planetelor, mişcare ce devine periodică faţă de sistemul nostru de referinţă - Terra , trebuie să fie luată în consideraţie şi sub raportul influenţelor pe care le exercită asupra mecanismelor biologice, şi în special asupra organismului uman. Corelaţiile dintre câmpurile electromagnetice şi gravitaţionale evidenţiate prin studii de fizică, electrotehnică, astrofizică, geofizică, etc. ,au surprins influenţa geometriei planetare asupra transmisiilor radio (Nelson 1951), în agronomie observaţiile efectuate pe loturi mari de plante au arătat o creştere mai rapidă a rădăcinilor când Luna se află într-o anumită zonă a orbitei sale faţă de Pământ, în aşa -numitul "semn de pământ", şi a frunzelor în altă poziţie, în "semnul de Aer",etc. Cercetările cu privire la periodicităţile sincrone cu ritmurile universului, cu geometria planetelor, axate pe metode ştiinţifice, obiective, cum ar fi prelucrarea statistică a datelor de observaţie, urmăresc determinarea statistică a semnificaţiei unor aptitudini, în vederea orientării profesionale, a unor trăsături ale activităţii omului ca subiect al relaţiilor socio-culturale, în funcţie de activitatea astronomică a corpurilor cereşti. Cercetările efectuate pe loturi cât mai mari de indivizi, au cuprins o serie de parametri specifici fiinţei umane, din prisma bio- psiho-socio- culturală, cum ar fi realizările profesionale, sociale, biotipul, etc. Corelarea randamentului uman cu unele raporturi geometrice astrale - poziţii între orbitele diferitelor planete, a putut include semnificaţii cu caracter de posibil, nu de legic. Ipotezele explicative sunt totuşi departe de a fi satisfăcătoare, influenţele manifestându-se atât prin periodicitatea mişcărilor planetare, cât şi prin natura intrinsecă a radiaţiilor sau a variabilităţii raporturilor dintre câmpurile magnetice sau gravitaţionale în comparaţie cu variabila biologică constituită de fiinţa umană. Aceste categorii de interrelaţii, în condiţiile unui insuficient suport ştiinţific, au dat naştere, în decursul timpului, unor erori, şi mistificări sub multiple forme a realităţii, aceasta fiind cauza datorită căreia mulţi oameni de ştiinţă au serioase rezerve în legătură cu interpretarea, şi metodologia abordării lor. În prezent există o abundenţă de publicaţii şi site-uri care se întrec în prezentarea romantică, imaginativă, a faptelor. În materialul de faţă se încearcă prezentarea unor date verificate ştiinţific, care să permită înţelegerea corectă a conţinutului relaţiei om-Univers, relaţie obiectivă cu implicaţii importanţe în practica biomedicală, şi nu numai. În practica biomedicală se impune o nouă viziune, sistemică, adecvată realităţii, care să considere organismul uman ca fiind un sistem integral. (în lucru)