Ritmurile Biologice

Ritmurile biologice, numite şi bioritmuri, reprezintă procese biologice care îndeplinesc condiţiile ritmurilor fizice, fiind procese periodice sau ciclice. Procesul periodic este un fenomen spaţio-temporal, ce cuprinde în mod seriat, calitativ şi cantitativ, parametrii spaţiu şi timp. În raportarea spaţial-temporală procesul periodic porneşte de la o anumită valoare a parametrilor constitutivi esenţiali, parcurgând valori diferenţiate, în desfăşurarea perioadei sale temporale. Caracteristica procesului o reprezintă faptul că, după parcurgerea valoarei de timp ce defineşte perioada, parametrii îşi reiau valorile iniţiale, de la începutul ei, momentul zero. Specific proceselor periodice este mişcarea, căci doar în condiţiile desfăşurării mişcării procesele pot înregistra o dinamică evolutivă a schimbărilor şi transformărilor. Există procese periodice cu perioadă scurtă -mai mică de 1 secundă, şi cu perioade foarte mari -secole, milenii. Caracteristic este faptul că, după parcurgerea unei perioade, valorile iniţiale pot fi reproduse, integral sau parţial. Exemple de procese periodice : anotimpurile, perioada de rut la animale, pendulul fizic, etc. În condiţiile în care valorile iniţiale sînt reproduse integral, exact, procesele periodice se definesc ca "procese ciclice". Procesele ciclice sunt definite prin o perioadă, egală şi reproductibilă, definită lambda ( ) sau lungimea de undă, în care valorile înregistrate la punctul sau momentul iniţial To al desfăşurării, sunt egale cu cele înregistrate la timpul T1, adică după o perioadă. Numărul de perioade raportate la unitatea de timp, perioadă/secundă, a fost definit ca Frecvenţă (F). Perioada de desfăşurare sau lungimea de undă este invers proporţională cu frecvenţa (F = lamda x T la puterea -1. Caracteristicile Ritmurilor Biologice : aplicând definiţia ritmurilor ciclice -procese ale căror parametri, după o perioadă de timp egală, redobândesc valorile iniţiale, se poate defini ritmul biologic după 2 dinamici de desfăşurare a unui ciclu : 1. Valorile iniţiale (d1) ale procesului nu se modifică pe tot parcursul desfăşurării procesului, până la epuizarea perioadei, condiţie care defineşte ciclizarea liniară, reversibilitatea liniară. 2. Valorile iniţiale (d1) se modifică simetric, trecând printr-o anumită valoare, maximă sau minimă, alternativ, ceea ce defineşte ciclizarea rotundă. În ciclizarea rotundă completă omogenă, în cazul în care valorile amplitudinii fenomenului diferă, amplitudinea maximă + A fiind diferită de amplitudinea minimă - B, ciclizarea este definită ca ciclizare rotundă completă neomogenă, deşi lungimea de undă păstrează valorile constante conform definiţiei proceselor ciclice. În condiţiile în care amplitudinea secvenţelor nu reproduce valorile de bază, condiţie a unui proces de ciclizare rotundă omogenă, apare o creştere a amplitudinii -variaţie pozitivă, sau o scădere a amplitudinii, cu o valoare relativ constantă, ceea ce defineşte ciclizarea de tip evolutiv. Condiţia unei modulări valorice a amplitudinii face ca în cazul proceselor ciclice asimetrice să deosebim pe cele egale -cu variaţii constante şi progresive, de cele neegale -cu variaţii ale amplitudinii, în ambele sensuri + şi -, nu manifestă o anumită o anumită constanţă. Cazul proceselor ciclice asimetrice este relevat de modularea în frecvenţă a desfăşurării lor, modularea putând fi egală sau variabilă. Condiţia unei creşteri constante şi seriate a amplitudinii (1,2,3,...n) cu aceeaşi cantitate delta A, defineşte în procesologia biologică evoluţia, aceasta desfăşurându-se într-o manieră de progresie constantă, având o reprezentare spaţială în formă de spirală conică, cu vârful în jos, a cărei spire se tot măresc, pe măsură ce parcurge axa timpului fizic, pe verticală, în sus. Bioritmurile se desfăşoară după aceste modele, cunoaşterea lor devenind fundamentală atât pentru explicarea unor manifestări specifice sau diferenţiate ale organismului, ale biologicului în general, cât şi, mai ales, pentru utilizarea lor în practica medico -biologică. Ritmurile biologice se manifestă la toate nivelurile de organizare a biologicului, de la organisme inferioare şi superioare până la om, la om dobândind un caracter fundamental. Înţelegerea şi manevrarea lor constituie astăzi unul dintre cele mai pasionante capitole ale biomedicinii şi biologiei, în general. În raport cu organismele, considerate ca sisteme integrate sau integrale, bioritmurile se pot clasifica, după modalitatea lor de desfăşurare, în endogene şi exogene. Pentru organismul uman, bioritmurile endogene prezintă importanţă majoră, atât pentru cunoaşterea proceselor fiziologice, cât şi pentru creşterea eficienţei intervenţiilor privind reglarea lor. Procesele bioritmice din domeniul metabolismelor, al fiziologiei glandelor endocrine, a unor organe, reprezintă verigi ale proceselor de asigurare homeostazică faţă de influenţele din afară asupra organismului -fenomenele sau relaţiile exogene. Fenomenele ritmice exogene reprezintă veriga esenţială a integrării organismului în mediul extern în care îşi desfăşoară procesele vitale. Bioritmurile formează unul dintre capitolele moderne, de mare interes, ale biomedicinei atât pentru optimizarea fiziologică şi evoluţia organismului -medicina formativă, cât şi pentru creşterea eficienţei curative în stările patologice.