Meditaţia şi Decorporalizarea

Meditaţia reprezintă un proces mental, prin intermediul căruia se obţine o stare modificată de conştiinţă. Această stare, de detaşare faţă de stimulii din mediul ambiant, de retragere a simţurilor de la obiectele lor, conferă posibilitatea manifestării unor percepţii diferite faţă de cele din starea normală de conştiinţă. Meditaţia, în variatele ei forme, oferă posibilitatea percepţiei unor stimuli care nu pot fi percepuţi în condiţii normale, atăt din cauza intensităţii lor mai slabe faţă de intensitatea conferită de simţurile corporale anumitor game de stimuli din mediu, cât şi datorită faptului că în această stare de detaşare, Principiul Conştient poate percepe informaţii prin mijloace pe care nu le poate utiliza în starea în care este legat prin simţurile corporale de planul material. În funcţie de profunzimea meditaţiei, de gradul de detaşare faţă de corpul fizic şi realitatea înconjurătoare, de măsura realizării acestei disocieri, se va manifesta şi capacitatea de percepţie mai extinsă, mai globală, a Realităţii. Putem afirma faptul că o meditaţie profundă, însoţită de o relaxare profundă, reprezintă principiul de bază al manifestării fenomenului de decorporalizare, şi că întregul fenomen poate fi dirijat şi controlat mental, prin tehnici ale meditaţiei. 1. Percepţii vizuale luminoase - la începutul meditaţiei, ca efect al concentrării, apar lumini de diferite culori - roşii, albe, albastre, verzi, etc., în spatele frunţii. Ele sunt constituite din particule subtile (tanmatras). Fiecare element sau obiect real are propria sa nuanţă : Pământul (prithivi tattva) este de culoare galbenă, apa (apas tattva) este albă, focul (agni) este roşu, aerul (vayu) este verde, elementul subtil, eterul (akasha) este albastru. Luminile se datorează acestor elemente reale. La început, pe frunte, apare un punct luminos, de culoare albă, cât vârful unui ac, între cele două sprâncene (trikuta). Dacă rămâi cu ochii închişi, apar diverse lumini albe, galbene, roşii, fumurii, sau fulgere, luminiţe precum focul, cărbunele incandescent, luna, stelele, soarele, musculiţe luminoase. Toate acestea se petrec pe planul cunoaşterii pure (chidakasha). Ele se datorează particulelor subtile (tanmatras), fiecare având culoarea ei specifică. Cel mai des apar luminile galbene şi albe, mai rar albastre şi roşii. La început, mici sfere de lumină albă plutesc în jurul ochiului mental. După câteva luni, dimensiunea acestor lumini va creşte, devenind o flacără mai mare decât soarele, ce pare inconsistentă şi se risipeşte rapid. Ea izbucneşte în dreptul frunţii şi a tâmplelor, provocând o senzaţie de bucurie şi fericire extremă, şi dând naştere dorinţei de a prelungi această stare. Uneori, în timpul levitaţiei, în faţa frunţii apare un soare uriaş, sau o lună, sau un fascicol de lumină, ca un fulger. Strălucirea poate veni fie de sus, fie dintr-o parte. Uneori este ca un soare fără raze. Practicantul nu trebuie să se sperie, ci să treacă peste aceste fenomene, şi să se scufunde adânc în izvorul lor. Aceste lumini sunt semnul unei stări intermediare, între două planuri ale realităţii. Apoi apare ca o lumină orbitoare, a cărei strălucire nu poate fi înfruntată, şi care te obligă să-ţi întorci de la ea viziunea mentală. Ea emană din canalul care traversează de la un capăt la altul coloana vertebrală (sushumna), sediul ei fiind în inimă. Din această cauză te poţi speria foarte tare, nestiind ce să faci. În această lumină apar o serie de forme şi fiinţe ce aparţin Lumii Astrale. Ele seamănă cu fiinţele umane, dar nu au corp fizic. Au dorinţe, iubiri, şi alte sentimente, la fel ca oamenii. Corpul lor este plăcut, şi se pot deplasa liber. Au puterea de a se materializa, dematerializa, a se multiplica, precum şi pe aceea de clarviziune. Formele strălucitoare sunt cele ale entităţilor spirituale (zeităţi) ale planului mental, sau ale unui plan superior, care apar pentru a se oferi ca însoţitori (darshan) sau pentru a-i încuraja pe cei care meditează. Diverse forţe cosmice (shakti) se manifestă astfel sub înfăţişări strălucitoare. Îngerii sunt fiinţe spirituale ale planurilor superioare, care acordă, câteodată, un ajutor subtil pentru ieşirea din planul fizic. Puterea lor contribuie la separarea de corp, şi la ieşirea în afara conştiinţei fizice. Uneori, în timpul meditaţiei, apare un cer imens, albastru, un spaţiu eteric, în care te poţi vedea pe tine ca un punct negru.. În unele cazuri, forma se arată în centrul luminii, alteori în această lumină apar particule aflate într-o mişcare rapidă de rotaţie. În ea pot fi văzute forme fizice umane, de copii, femei, oameni adulţi, înţelepţi (rishi) bărboşi, fiinţe perfecte (siddhas), apariţii luminoase (tejomaya). Toate acestea pot fî subiective sau obiective, şi reprezintă fie propriile reacţii mentale, fie realităţi apartinând unor planuri superioare, de grade şi puteri diferite. Cei ce cunosc această stare nu o pot descrie celorlalţi, lipsindu-le mijloacele de comparaţie. Chiar şi cunoştinţele cucerite prin cele 5 simţuri pot fi cu greu comunicate celorlalţi, căci cum ai putea descrie gustul unei legume, sau a unei mirodenii cuiva care nu a mâncat niciodată o astfel de legumă, acea mirodenie, astfel încât să poată percepe în mod exact şi fidel percepţia ta ? Cum ai putea descrie unui orb din naştere ce sunt culorile, astfel încât să perceapă exact despre ceea ce tu îi explici ca fiind percepţia ta ?

2. Percepţii Sonore - sunetele inaudibile (anahata) reprezintă melodia mistică percepută la începutul ciclului de meditaţie. Aceasta poartă numele de nada anusan dhana, adică "investigare dirijată a sunetelor mistice", şi reprezintă semnul unei purificări ale canalelor fluidice (nadis), sub influenţa respiraţiei respiraţiei controlate (pranayama). Sunetele sunt percepute in urechea dreaptă, şi chiar dacă urechile sunt astupate, ele se aud distinct. În mod accidental, sunetele pot fi auzite şi cu urechea stângă, dar locul lor normal este în urechea dreaptă, deoarece aceasta corespunde canalului fluidic solar (pingala), care se termină în nara dreaptă. Sunetul inaudibil (anahata) mai este numit şi amkara dhani, datorându-se vibraţiei suflului vital (prana) în inimă. Există 10 feluri de sunete inaudibile : 1. Chini, 2. Chin-chini, 3. Sunet de clopot, 4. Sunetul scoicii de mare, 5. Sunetul lăutei, 6. Sunetul cimbalelor, 7. Sunetul fluierului, 8. Sunetul tamburului dublu, 9. Sunetul trompetei, 10. Sunetul tunetului. Înainte de a păşi pe prima treaptă a sunetelor mistice, trebuie făcută şi experienţa celor 7 voci ale sinelui, ale eului suprem interior. 1. Prima dintre ele evocă dulcele cântec al privighetorii care se desparte de perechea ei. 2. A doua seamănă cu sunetul cimbalelor australiene al cântăreţilor-preoţi, sugerând sciipiri scânteietoare. 3. Este ca plângerea melodioasă a lăutei înăuntru unei scoici oceanice, urmată de o melodie de vina. 5. Sunetul pătrunzător al fluierului de bambus, înlocuit de 6. izbucnirea trompetei, ce va începe să vibreze precum 7. duruitul tunetului, în care toate celelalte sunete sunt definitiv absorbite.

3. Estomparea şi dispariţia cadrului spaţio-temporal - în timpul meditaţiei dispare percepţia şi noţiunea timpului, cât şi percepţia stimulilor din mediul înconjurător. Îţi uiţi şi numele, şi legăturile cu ceilalţi oameni. Te încearcă o senzaţie de pace şi fericire (ananda), la început rămânând într-o stare de stare de beatitudine. Pierzi conştiinţa corpului şi a mediului, şi toate senzaţiile se sting. Lumea exterioară, cu toate problemele şi necazurile sale, dispare, precum şi orice formă de egoism. Raţiunea şi gândirea încetează, făcând loc unei bucurii inexplicabile, unei fericiri neobişnuite. În această linişte străluceşte lumina luminilor. Senzaţia de ridicare în aer indică faptul că eşti pe cale de a depăşi noţiunea de corp. În acest momeot vei încercd o fericire aparte. La început această senzaţie nu va dura decât un minut, după care are loc întoarcerea în starea mentală de dinainte. Va mai dura destul de mult până la cucerirea experienţei spirituale de scufundare în obiectul meditaţiei (lakshya), în care noţiunea de trup este abolită în totalitate, permiţând accesul în conştiinţa cosmică. Unii îşi pierd întîi conştiinţa picioarelor, apoi a coloanei vertebrale, a trunchiului şi a mîinilor. În acest moment vei avea impresia faptului că, capul tău pluteşte în aer, ca şi cum ar fi desprins de trup. Ulterior, prin voinţă, spiritul îşi poate "recupera" trupul fizic.

4. Senzaţia separării de trupul fizic - soseşte un moment, în cursul meditaţiei, în care este resimţită senzaţia detaşării, a separării de corpul fizic omenesc. Această senzaţie este urmată de surpriza şi bucuria descoperirii de a avea un corp astral, foarte uşor, de natură mai subtilă, cât şi de teama de afla într-o lume străină şi necunoscută. La început, conştiinţa acestei noi realităţi este rudimentară, simţind doar că posezi un corp aerian, subtil, şi percepând în jur doar o porţiune limitată a unui fel de atmosferă astrală, vibrantă, şi însufleţită de o mişcare giratorie, luminând obiectele şi fiinţele. Te vei vedea învârtindu-te şi plutind, fiind încercat totodată de teama unei căderi. Felul în care are loc separarea, rămâne, la început, de neînţeles. Te poţi pomeni brusc înafara trupului, intrat în alt plan, însoţit de o sferă albastră sau de o lumină (prakasha) amestecată cu umbră, sau de o iluminare difuză, foarte strălucitoare, aurie sau galbenă. Nu vei şti unde ţi-ai lăsat corpul, dar vei avea permanent în conştiinţă modul de a reveni înapoi. La întoarcere vei simţi că aluneci pe o suprafaţă continuă, ca şi cum ai intra, uşor, fără şocuri, într-o gaură minusculă, sau într-un tub foarte fin. Este o senzaţie subtilă, corpul aerian pătrunzând înapoi în cel fizic precum vîntul prin crăpăturile unei ferestre. După efectuarea reintegrării în corpul fizic, vei putea face o distincţie clară între planul realităţii grosiere, şi cel al realităţii subtile.

5. Călătoriile - practicantul şe va putea deplasa, după dorinţă,dintr-un loc în altul, cu ajutorul corpului astral, ceea ce poate fi numit a fi o călătorie în Lumea Astrală, şi să se materializeze, extrăgând elementele necesare, fie din starea lui subtilă (asmita), fie din eu (ahamkara), fie din materia subtilă universală (tanmatras). Recepţia şi transmiterea gândurilor pot fi şi ele realizate cu ajutorul corpului astral. Undele emise de minţile care se află în stare de concentrare pot să traverseze uşor materia. 6. Conştiinţa cosmică - condiţia de spirit întrupat (jiva) ia sfărşit, şi eu-l se dizolvă. Ceea ce diferenţia şi separa lucrurile dispare, toate barierele, dualitatea, diferenţa, separarea, dispar. Prejudecăţile de orice fel, de funcţii, de credinţă, culoare a pielii, etc, nu mai există. În această stare nu mai există noţiunea de timp, de spaţiu, fiind percepută eternitatea. Cel ce atinge această stare, percepe sentimentul că şi-a realizat toate dorinţele (aptakama), şi că nu îi rămâne nimic necunoscut, nimic în plus de cunoscut. Simte că dobândeşte o cunoştinţă globală şi completă a planului superior al cunoaşterii şi intuiţiei. Nu mai are sentimente personale, nu mai simte teamă, dorinţă, gânduri şi noţiuni legate de "eu" şi "al meu". Lumina interioară, libertatea faţă de bucurie şi tristeţe (harsha şi shoka), sunt câteva din semnele accederii la starea de supraconştiinţă. Spiritul pluteşte în beatitudine perfectă, căci nu mai este influenţat de iritări, depresii, pesimism, durere, etc. Conştiinţa cosmică inspiră sentimentul perfect al vieţii unice, al unităţii viaţă-lume. Simţi că Universul este străbătut de această viaţă unică, şi că ai căuta în zadar în tine alt fel de energie, o forţă oarbă sau o materie moartă, acolo unde totul este vibraţie, inteligenţă, şi viaţă. După înţelepţii hinduşi, Conştiinţa Cosmică reprezintă o stare de conştiinţă la care fiecare fiinţă umană va avea acces, în mod conştient, ca urmare a dezvoltării şi evoluţiei personale, a conştiinţei proprii. Nu este corect a fi percepută ca "o facultate naturală, comună tuturor fiinţelor umane, care poate fi trezită în fiecare", căci nu este o facultate, şi nu este ceva ce poate să adoarmă, ca să poată fi trezit din somn. Pentru a o percepe, însă, este necesar un antrenament şi o autodisciplină severă. Şi, pentru a fi mai concis, totul ţine de... moralitate.