Meditatia cu Cristalul de cuart

Cuarţul (cunoscut și sub denumirea știinţifică α-Cuarț) este un mineral răspândit în scoarţa terestră, care are compoziţia chimică SiO2 cristalizând în sistemul trigonal.
Proprietăţi : În stare pură cuarţul este incolor, impurităţile din cristal determină culoarea mineralului. Cuarţul cristalizează frecvent în goluri existente în roci numite geode. Clivajul este inexistent în spărtură, are o culoare sidefie, şi valoarea 7 pe scara durităţii lui Mohs. Înainte de descoperirea proprietăţii sale piezoelectrice, cuarţul a fost utilizat ca piatră în bijuterii. Din punct de vedere optic, poate fi ușor confundat cu calcitul, de care se deosebește prin duritatea sa mai mare (7) valoarea refracţiei duble mai reduse, și nu reacţionează ca și calcitul cu (HCl) acidul clorhidric.
Caracteristici : Formula chimică -SiO2;Clasa mineralului - Oxizi, Hidroxizi, silicați; Sistem de cristalizare -trigonal; Clasa cristalului -IV/D.01-10; Culoare- incolor, alb, sau toate culorile; Urma -albă; Duritate -7; Densitate -2,65 g/cm³; Luciu -sticlos pe feţele prismei, gras pe suprafaţa de spărtură; Transparență -transparent până la opac; Spărtura- sidefie, neregulată, sfărmicioasă; Clivaj -nu are; Habitus -prismatic, microcristalin; Suprafaţa cristalului -trigonal-trapezoidal, 32; Cristale gemene -existente;
Punct de topire -1713 °C (SiO2 se transformă în forma &beta-Cuarţ; Conductibilitatea calorică ---; Proprietăţi optice- Refracția no = 1,5442 ne = 1,5533; Refracţia dublă Δ = 0,0091; Pleocroism -nu are; Deviaţia optică frecvent anormal cu 2vz ~ 0-10°; Unghiul de dispersie - 43°; reactivitatea chimică -solubil în acid fluorhidric și în soda caustică.
Minerale asemănătoare - Azurit, Chrysokoll; Radioactivitate -inexistentă; Magnetism - inexistent; Caractere speciale -poate să conțină incluziuni fluide.
Clasificare : după Strunz în Systematik, mineralul aparţine clasei oxizilor cu un raport metal/oxigen 1:2. La grupa cuarţului aparţine și (β-Cuarţ), Tridymit, Cristobalit, Coesit, Stishovit, Melanophlogite, Seifertit, Lechatelierite și Opal. În alte clasificări apare la hidroxizi sau silicaţi.
Formare și râspândire în natură: Cuarţul, după feldspat, este mineralul cel mai răspândit în scoarţa terestră ! Cristalele se formează după răcirea soluţiilor bogate în SiO2, și frecvent întâlnit în roci ca: Plutonit, Granite, Granitoide, Granodiorite, Tonalite, Quarz-Syenite, Quarz-Monzonite, Quarz-Diorite, minerale de gangă (steril) ca: Aplite ca și din grupa vulcanitelor Rhyolithe, Dacite, Andesite, Quarz-Trachyte, Quarz-Latite.
Un criteriu folosit în clasificarea rocilor este conţinutul în cuarţ. Cuarţul este frecvent mineral de gangă în filoanele de aur. La fel, acest mineral este întâlnit în roci metamorfice ca Șisturi, Gneise. Datorită durităţii sale este răspândit și în rocile sedimentare.
Varietăţi de cuarţ: Cristalele pure de cuarţ sunt incolore, transparente, prin incluziuni de gaze sau lichide, cristalul devine de o culoare lăptoasă, la fel impurităţile determină schimbarea culorii, sau prin iradiere se produce un fenomen de ionizare care schimbă culoarea cristalului. Varietăţi de culoare prin iradiere sau prezenţa unor ioni străini : Ametist: varietate violetă de cuarţ prin prezenţa ionilor de fier, sau iradiere cu raze gamma. Citrin: varietate galbenă de cuarţ folosit ca bijuterie.Ametrin varietate rară cu zone de ametist și citrin.Prasiolith: varietate verde de cuarţ transparent. Cuarţ fumuriu sau (Morion): varietate de cuarţ de culoare cenușie, brună până la negru (prin iradiere cu raze gama). Cuarţ roz varietate roză de cuarţ prin prezenţa ionilor de fosfor. Smaragdquarz , Saphirquarz prin prezenţa ionilor de Aktinolith respectiv Krokydolith sau varietăţile de cuarț microcristalin: ca de exemplu: silex, calcedonie, agat, onix, jasp, sau carneol.
Proprietăţi fizice ale cristalului de cuarţ :- piezoelectricitatea-în 1880, Jacques şi Pierre Curie au observat că aplicarea unei presiuni mecanice asupra cristalului de cuarţ conduce la apariţia unei sarcini electrice în cristal. Cei doi fizicieni au denumit efectul observat "piezo" de la verbul grecesc piezein (a presa).Efectul piezoelectric la o comprimare a cristalului, sau efectul piroelectric la o modificare de temperatură ΔT, se manifestă la unele cristalele piezoelectice, prin apariţia unei polarizări electrice formându-se o diferenţă de potenţial cu generare de curent electric.
Direkter Piezoefect: prin comprimare mecanică apare o încărcătură pozitivă (Q+) si una negativă (Q-) ;astfel se formează un Dipol,respectiv o diferenţă de potenţial.
Utilizare : -proprietatea piezoelectrică, presiunea pe cristal la un anumit punct produce polarizarea electrică a acestuia, important în producerea semiconductorilor, tactul de frecvenţă la computer, televiziune, celulă solară.
-proprietatea de deviere a luminii polarizate, o deviaţie de 27,71°/nm. -ca prisme optice lentile.
-proprietatea de a nu reacţiona cu acizii (excepție acidul clorhidric) -se folosesc ca vase pentru reactivi.
- utilizat la producera instrumentelor de precizie, ca de exemplu cântar cu fir de torsiune.
-folosit în acustica electronică, sau lampa de cuarţ.
-foarte frecvent folosit ca bijuterie, sunt varietăţile colorate ale cuarţului .
-o varietate a sa a fost şi înca este folosit în societăţile umane primitive ca şi unealtă.
Oscilatoarele cu cristal de cuarţ :-anumite materiale cum sunt cuarţul (SiO2), turmalina, oxidul de zinc, sarea Seignette, titanatul de bariu, şi altele, prezintă proprietăţi piezoelectrice. Aceste proprietăţi constau în faptul că, aplicând plăcuţei o tensiune electrică ea îşi modifică dimensiunile, iar aplicând plăcuţei forţe mecanice apar sarcini electrice de un anumit tip pe feţele solicitate mecanic. Cristalele de cuarţ presate pe două feţe opuse produc între alte două feţe opuse, o tensiune proporţională cu presiunea exercitată.
Se constată experimental că o plăcuţă de cuarţ, împreună cu electrozii respectivi, se comportă într-un montaj oarecum ca un circuit RLC.Circuitul are două frecvenţe de rezonanţă din care una serie şi alta derivaţie. Circuitul posedă cel puţin două caracteristici esenţiale :
1–rezistenţa de pierderi R este mult mai mică decât reactanţa X, astfel încât factorul de calitate al circuitului este foarte mare, putând atinge valori de ordinul sutelor de mii
2–valorile parametrilor R,L, Cs, Cp sunt foarte stabilite în timp şi influenţate puţin de elementele de circuit. (Elementele schemei echivalente au semnificaţiile:L –echivalentul electric al masei cristalului; Cs –echivalentul electric al elasticităţii; R –echivalentul electric al pierderilor prin frecare; Cp –capacitatea monturii, capacitatea dintre electrozi.)
Aceste caracteristici explică marea stabilitate a oscilatoarelor cu cuarţ.
Avantajele oscilatoarelor cu cuarţ constau în obţinerea unei bune stabilităţi a frecvenţei într-o construcţie simplă şi robustă. Dezavantajul constă în faptul că nu pot lucra decât pe frecvenţe fixe, caracteristice cristalului utilizat, cuprinse între 100 kHz şi 40 MHz; la frecvenţe prea joase dimensiunile plăcii de cuarţ devin prea mari, iar la frecvenţe prea înalte ar fi nevoie de plăci prea subţiri care ar deveni fragile.
Ultrasonoterapie : -Vibroterapia presupune folosirea în scop terapeutic a undelor mecanice. Ultrasunetele reprezintă cea mai cunoscută si evaluată aplicaţie a acestei modalităţi de tratament, ele fiind unde produse de vibraţia unui cristal de cuarţ atunci când acesta este străbătut de un curent de înaltă frecvenţă (800.000 Hz). În contact cu ţesuturile, energia mecanică se transformă în căldură. Acest efect se manifestă în profunzime, ultrasunetele având o mare forţă de penetrare. Trebuie însă ca timpul de acţiune să depăsească 3 minute pentru ca încălzirea să se producă. Prin acţiunea directă de micromasaj, ultrasunetele au o puternică acţiune analgetică. Emisia sonoră creează o alternare de presiune şi depresiune asupra pielii, realizând un micro-masaj. Ultrasunetele au un efect defibrozant care ajută la tratarea ridurilor şi vergeturilor. Ultrasunetele stimulează metabolismul (acţiunea energiei sonore are un rol important în activarea metabolismului celular) şi în activarea de fibroblaşti, necesari producerii de colagen.
Cuarţul amplifică, transformă, înmagazinează, focalizează şi transferă energia. O lamelă de cuarţ dintr-un microcircuit amplifică semnalul electric - datorită acestei proprietăţi s-au născut microfonul, difuzorul şi toate formele de echipament audiovizual.
Cuarţul transformă energia -dacă este comprimat, generează electricitate. Cînd se transmite un curent electric prin cristal, acesta se măreşte. Un curent alternativ îl face să se mărească şi să se comprime alternativ. Acest lucru realizat suficient de rapid poartă numele de oscilaţie. Cînd este tăiat în forme precise, cuarţul vibrează în ritmuri exacte şi transformă electricitatea în unde care pot fi emise ca în semnalele radio şi TV.
Cuarţul transformă energia solară în electricitate, în dispozitive numite celule fotoelectrice. El înmagazinează energie, si este folosit să transmită informaţii în computere şi în funcţii sofisticate de comutare electronică. Capacitatea cristalului de a vibra în ritmuri precise este folosită la obţinerea aparatelor de măsură a timpului, extrem de exacte, ceasurile cu cuarţ.
Cuarţul focalizează energia. În laseri, cristalele de rubin ne permit să măsurăm distanţa pînă la Lună cu precizie de secunde, să taiem pereţi de oţel, si să efectuăm delicate operaţii pe ochi.

Proprietăţi metafizice : În metafizică, toate proprietăţile fizice au corespondenţă în lumea mentală sau psihică. [i]Efectele cristalului asupra energiei mentale, asupra gândurilor, sînt tot atît de impresionante ca şi efectele asupra energiei fizice.
1. Amplificarea -Cristalele amplifică nu numai energia corpului ci şi gîndurile. Ele conferă gîndurilor forţă şi claritate, şi capacitatea de a influenta materia într-un mod mai eficient.
2. Transformarea - energia cristalelor transformă compoziţia moleculară a apei, a aerului, sau alte substante aflate în câmpul lor energetic.
3. Înmagazinarea - cristalele se pot încărca cu energie, pe care o pot stoca un timp nedeterminat. Se pot înmagazina informaţii în cristal, codificate în forme energetice. Oamenii studiază de mult timp tehnici de înregistrare şi recuperare a formelor-gînduri depozitate în cristale. Un exemplu il constituie craniile executate dintr-un singur cristal, găsite în America Centrală, despre care mulţi cercetători cred că sînt un fel de computere folosite pentru stocarea de date. Aceşti cercetători au avut viziuni din toate epocile, şi au constatat că au conştientizat o nouă cunoaştere, după ce au lucrat cu craniile respective.
4.Focalizarea -gândirea poate focaliza energie exact acolo unde se doreşte. Se poate folosi această capacitate pentru vindecarea cu cristale -cristaloterapie.
5.Transferarea - cristalul permite să transferăm energie către o persoană apropiată în spatiu, dar şi să o proiectăm la distanţe foarte mari. Cristalul este un instrument folositor pentru telepatie, pentru trimiterea şi receptarea gîndurilor.
Cristalul se comportă ca un coridor între dimensiunea fizică şi dimensiunile mentale. Îl putem folosi ca să comunicăm cu mineralele, plantele şi animalele. Putem comunica şi cu inteligenţe exterioare dimensiunii fizice, cu îngeri, maeştrii, învăţători, ghizi spirituali, vindecători, etc. Multe entităţi din alte dimensiuni au înţelepciunea lor de împărtăşit, pot şi vor să o faca, dar oamenii nu pot să o recepteze decît atunci cînd au mijloace de ascultare, sau când şi-au dezvoltat capacităţile telepatice. Cristalul este un instrument ce poate fi folosit pentru înlesnirea comunicării telepatice.
Cristalul poate determina alterarea stării de conştientă, o lărgire a câmpului conştienţei. Toate capacităţile paranormale pot fi stimulate şi amplificate prin folosirea cristalului. Folosirea metafizică cea mai eficientă este în vindecare, cristalul ajutând mentalul să dirijeze corpul fizic spre refacere şi echilibrare, putând fi un vehicul de legătura şi unire a fizicului cu metafizicul.