Despre Rolul si Scopul Bisericii / Templului / Sinagogii...

"Biserica - clădire destinată celebrării unui cult creştin; instituţia creştinismului în ansamblu; comunitate religioasă de acelaşi cult; casa Domnului; edificiu construit şi amenajat special pentru celebrarea cultului creştin; comunitate religioasă de adepţi ai aceluiaşi cult; comunitate a creştinilor.
A lua calea bisericii înseamnă a deveni evlavios,pios.
Nu are rost să analizăm ceea ce este şi a fost biserica,căci ar trebui scrise multe volume voluminoase,ci ceea ce trebuie să fie,pentru a-şi împlini scopul existenţei ei.
Biserica trebuie să fie un loc de adunare a comunităţii,în care oamenii de toate credinţele să se adune pentru a se iubi,sprijini şi cinsti unul pe altul,fără nici o legătură cu vreo dogmă care tinde să-i separe,fără nici o ierarhie religioasă şi structuri organizate în mod elaborat.
Toţi oamenii trebuie să fie bineveniţi în lăcaşul Divin,indiferent de credinţă, religie,funcţie,apartenenţă politică,status social,stare de sănătate,...
Deoarece toţi suntem copii Divinitatii,în aceeaşi măsură,Divinitatea nu se ridică împotriva niciunui om,ci este în favoarea oricăruia,pentru sfinţenia tuturor fiinţelor,care în nevinovăţia lor binecuvântează creaţia cu prezenţa.
Când intri în biserică nu este nevoie să-ţi scoţi pălăria sau haina de pe tine,nu trebuie să porţi haine speciale,însă este nevoie să-ţi laşi afară prejudecăţile,căci tu intri în biserică,nu pentru a fi ajutat să-ţi păstrezi judecăţile tale personale imperfecte,nu pentru a ţi se face dreptate sau pentru a putea pedepsi pe cineva,ci ca să îţi mărturiseşti problemele tale,grijile,necazurile,suferinţele,greşelile făcute,să scapi de grija lor,să le laşi în grija Divinului,să dobândeşti conştienţa dreptăţii şi egalităţii tale cu toate fiinţele,să înveţi să ierţi, să ai compasiune pentru toate fiinţele ce greşesc din cauza imperfecţiunii lor.
Biserica trebuie să fie un loc al păcii şi reconcilierii,compasiunii şi clemenţei,al îndurării şi iertării,al cunoaşterii şi înţelegerii,...un loc în care să fii ajutat să-ţi recunoşti fricile şi să treci peste ele cu curaj,să-ţi recunoşti şi să-ţi ierţi greşelile tale şi ale celorlalţi,să-ţi redobândeşti pacea şi puritatea sufletului, forţa şi energia de a-ţi continua experienţa vieţii... fără resentimente,fără ură, fără teamă,fără remuşcări,fără prejudecăţi...
Biserica este locul de refugiu al celor năpăstuiţi,celor nedreptăţiţi,celor victimizaţi,celor abuzaţi,...cei ce şi-au pierdut puterea,energia,speranţa, credinţa,iubirea,...şi caută calea de înapoiere spre o stare mai bună,mai omenească,mai demnă,..cu teamă,sfială şi îndoială în suflet...
Ei trebuie ajutaţi să-şi recunoască greşelile,să şi le conştientizeze, pentru a se putea ierta,pe ei înşişi şi pe alţii,pentru a putea evita pe viitor comportamentele învăţate,condiţionate,ce conduc repetitiv spre eşec şi suferinţă.
Nici o biserică nu se poate pretinde a fi lăcaşul Domnului,cât timp în acel loc oamenii se cramponează de fricile lor şi îşi instituţionalizează judecăţile, existând persoane care nu sunt binevenite,acel loc semănând mai mult cu o închisoare decât cu un loc de emancipare spirituală.
Nimeni nu poate împlini voia divină judecându-i şi excluzându-i pe alţii, fiind părtinitor,trasând graniţe şi separări între oameni !
În biserică nu are ce căuta ipocrizia,orice ghid spiritual trebuind să dea un exemplu sincer celorlalţi,căci el nu trebuie să fie perfect,dar trebuie să aibă curajul de a-şi recunoaşte greşelile,să fie cinstit,să nu uzeze în scopuri personale de poziţia sa,şi să înveţe să dea altora putere.
Învăţătorii şi ghizii trebuie să aibă mintea şi sufletul larg deschise,să aibă compasiune pentru greşelile celorlalţi,să creeze un climat de înţelegere, siguranţă şi iubire,căci biserica trebuie să fie un loc sigur,plin de iubire,în care fiecare să se poată conecta la esenţa sa spirituală,divină.
Nu este nevoie să crezi că tu trebuie să devii ceva deosebit,ieşit din comun,şi nici nu formula astfel de aşteptări legate de sfătuitorii tăi spirituali,
căci a pretinde cuiva să nu facă nici o greşeală reprezintă o dovadă de lipsă de realism,de înţelegere,de bunătate,de iubire...
Oamenii nu pot să nu facă greşeli,dar pot să fie deschişi şi cinstiţi,să-şi recunoască greşelile,să aibă compasiune pentru greşelile celorlalţi, contribuind astfel la crearea unui mediu plin de înţelegere,acceptare, siguranţă şi iubire.
Majoritatea oamenilor au crezut şi cred că merg la biserică pentru a fi împreună cu cei care cred în aceleaşi lucruri ca şi ei,fără să înţeleagă că,dacă acest fapt ar fi adevărat,atunci bisericile nu ar face altceva decât să contribuie la perpetuarea gândirii lor limitate,a prejudecăţilor şi separatismului.
Oricine,chiar şi tu,sau eu,poate găsi cel puţin o persoană care să fie de acord cu ceea ce crede el,şi ar putea să creeze o religie pentru cei ce gândesc la fel,putându-i exclude pe cei ce nu ar fi de acord cu ei,pe cei care le-ar pune la încercare convingerile.
Însă acest lucru nu are nici o legătură cu spiritualitatea,cu iubirea, având legătură cu incertitudinea şi nesiguranţa individuală,şi cu tendinţa de a ceda în faţa tiraniei unei minţi de grup,ce promite o anumită certitudine şi siguranţă.
Mulţi oameni şi organizaţii ce îmbracă forme religioase prosperă profitând de această nesiguranţă,creând un mediu atrăgător ce pare a fi iubitor şi sigur, dar care ulterior aderării individului,încep să-i modeleze structura ego-ului, până când persoana devine complet confuză, neajutorată, având îndoieli şi faţă de sine.
Celor ce vor să devină iniţiaţi li se cere să cedeze în faţa structurilor autoritare,în numele unei capitulări spirituale,promisiunea de dobândire a unei iluminări spirituale devenind doar o spălare a creierului...
Orice sistem de credinţă închis promite eliberare de suferinţă,dar oferă în fapt violenţă şi control mental,cei ce sunt atraşi ca adepţi primind astfel lecţii referitoare la formele de atac şi abuzul de putere...
Nici tu,nici alţii nu-i pot opri,împotriva voinţei lor,de a se înscrie la aceste "şcoli",dar oricine poate să le ofere ajutorul în momentul în care ei vor fi gata să renunţe la aceste forme de şcolarizare,şi vor vrea să o facă.
Pentru ca biserica să se adreseze nevoilor spirituale profunde ale membrilor ei,trebuie să respecte experienţele spirituale separate,ale fiecăruia, subliniind ceea ce au în comun aceste experienţe,ceea ce îi uneşte şi îi poartă spre acelaşi ţel comun,respectul şi toleranţa reciprocă faţă de orice fel de diferenţe fiind necesare pentru creerea mediului sigur şi plin de iubire.
Pentru ca tu să trăieşti experienţa unei comuniuni spirituale împreună cu alţii,nu este necesar ca toţi să aveţi aceeaşi credinţă,căci comuniunea nu este legată de manifestările minţii,nefiind condiţionată de ea,comuniunea luând naştere prin extinderea iubirii şi a renunţării la judecarea celorlalţi,oriunde,în orice grup de oameni,dacă ei sunt dedicaţi iubirii totale şi necondiţionate !
Redefineşte-ţi rolul şi scopul lăcaşurilor Domnului,în mintea ta, contribuind la redefinirea lor reală,pentru a înceta de a mai fi locuri în care minţile se cramponează de convingeri simpliste,acceptate din cauza fricii, pentru a deveni locuri ale explorării de sine,unde diferenţele şi diversitatea sunt binevenite,nefiind judecate,condamnate...
Oriunde şi oricând,legătura care poate să ţină comunitatea unită,este şi va fi iubirea,şi nu unitatea de vederi a membrilor ei,care trebuie să fie liberi în gândirea,alegerile,deciziile şi faptele lor !
Tu trebuie să înveţi să apreciezi viaţa în toate formele ei,cât şi starea ei esenţială de lipsă de formă !"