Rolul mediumului in comunicarile spiritiste

Influenţa spiritului personal al mediumului
Mediumul, în perioada in care isi exercită capacitatea, uneori poate fi într-o stare de criză mai mult sau mai puţin accentuată, ceea ce îl oboseşte. De aceea, poate avea nevoie de repaus, dar, de cele mai multe ori, starea sa nu se deosebeşte în mod sensibil de starea normală, mai ales la mediumii scriitori.
Comunicările scrise sau verbale pot să provină şi de la spiritul încarnat în medium,
acesta putand să comunice la fel ca oricare altul. Dacă s-ar bucura de un anumit grad de libertate, şi-ar dobândi toate calităţile de spirit. Dovada o constituie faptul ca spiritul persoanelor vii vin să viziteze oamenii,şi comunică prin scris cu ei, deseori fără să le fi chemat.
Trebuie să ştii că, printre spiritele evocate, unele sunt încarnate pe pământ,si atunci el comunica ca si spirite, nu ca oameni. La fel se poate manifesta şi cel al mediumului. Spiritul mediumului poate acţiona singur, poate comunica,dar acesta nu este un motiv pentru ca altele să nu acţioneze şi ele prin intermediul lui.
Iti poti da seama dacă spiritul care răspunde este cel al mediumului, sau un spirit străin, după natura comunicaţiilor. Studiind împrejurările şi limbajul vei putea face deosebirea. Mai ales în starea de somnambulism sau de extaz se manifestă spiritul mediumului, pentru că atunci este mai liber; în starea normală, in care este in legatura cu planul fizic, este mai greu. Există răspunsuri pe care ar fi imposibil să i le atribui lui. De aceea, studiaza şi observa cu atentie.
Deoarece spiritul mediumului a putut să dobândească, în existenţe anterioare, cunoştinţe pe care nu le poate accesa cat timp este prins în învelişul corporal, dar pe care şi le aminteşte ca spirit eliberat de corp, poate lua din propriul fond ideile care par că depăşesc instruirea mediumului,lucrul acesta producandu-se în stare de criză somnambulică sau extatică. Dar, încă o dată, există împrejurări care nu permit îndoiala: studiaza îndelung şi mediteaza.
Comunicările provenite de la spiritul mediumului nu sunt întotdeauna inferioare celor care sunt făcute de spiritul evocat, deoarece spiritul străin poate să fie el însuşi de un ordin inferior faţă de cel al mediumului, şi, în consecinţă, să se exprime cu mai puţină înţelepciune. Acest lucru se observa în cazul somnambulismului, pentru că în această situaţie se manifestă cel mai des spiritul somnambulului şi, câteodată, spune lucruri foarte adevarate si intelepte.
Spiritul mediumului este interpret, deoarece este legat de corpul care serveşte la vorbit, şi pentru că este nevoie de o legătură între oameni şi spiritele străine care comunică, aşa cum este nevoie de un fir electric pentru a transmite o ştire departe, şi la capătul firului e o persoană inteligentă care să o primească şi să o transmită.
Spiritul încarnat în medium exercită o influenţă asupra comunicărilor pe care trebuie să le transmită de la un anumit spirit,cu atat mai mare cu cat exista o simpatie mai mica între ele, o incompatibilitate mai scazuta, putand să le altereze răspunsurile, şi să le asimileze propriilor sale idei şi înclinaţii, dar aceasta nu influenţează spiritele: el se poate dovedi doar un slab interpret.Aceasta este cauza preferinţei spiritelor pentru unii mediumi, nu există alta. Ele caută interpretul care simpatizează cel mai bine cu ele, şi care le transmite cât mai exact gândurile. Dacă nu există simpatie între ele, compatibilitate, potrivire, spiritul mediumului va fi un antagonist care opune o oarecare rezistenţă, şi devine un interpret răuvoitor şi deseori infidel. La fel se întâmplă şi în cazul comunicarilor interumane, când vorbele unui înţelept sunt transmise prin vocea unui incult, a unui aiurit, sau a unui om de rea-credinţă.
Nu iti poti da bine seama de rolul pe care îl joacă mediumul, caci există o lege mai greu de inteles. Pentru a realiza mişcarea unui corp inert, spiritul are nevoie de o porţiune de fluid animalizat, pe care o ia de la medium ca să însufleţească momentan masa, sau alt corp fizic,pentru ca acesta să se supună voinţei sale. Trebuie să înţelegi că, pentru o comunicare inteligentă, are nevoie de un intermediar inteligent şi că acest intermediar este cel al spiritului mediumului.Spiritul poate să confere corpului inert o viaţă momentană, dar nu inteligentă; niciodată un corp inert n-a fost inteligent. Prin urmare, spiritul mediumului primeşte gândurile fără ştirea lui şi le transmite din aproape în aproape, cu ajutorul diferiţilor intermediari.
Spiritul mediumului este pasiv atunci când nu amestecă propriile idei cu cele ale spiritului străin, dar nu este niciodată absolut nul; concursul său este întotdeauna necesar ca intermediar, chiar şi în cazul a ceea ce numim „mediumi mecanici”.
Există o mai mare garanţie de independenţă în cazul mediumului mecanic decât în cel al mediumului intuitiv, fără nici o îndoială, iar în cazul anumitor comunicări, un medium mecanic este preferabil; dar, când cunoşti capacităţile unui medium intuitiv, lucrul acesta devine indiferent, în funcţie de împrejurări. Există comunicaţii care cer mai puţină precizie.
Sistemul mediumilor inerţi
Dintre diferitele sisteme propuse pentru a explica fenomenele spiritiste, există unul care constă credinta că adevărata mediumitate este într-un corp complet inert, care serveşte drept instrument; că spiritul străin se identifică cu acest obiect şi îl face nu doar viu, ci şi inteligent. De aici numele de mediumi inerţi dat acestor obiecte.
Dar, dacă spiritul ar fi transmis inteligenţă obiectului inert în acelaşi timp cu viaţa, acesta ar scrie singur, fără concursul mediumului; ar fi ciudat ca omul inteligent să devină maşină şi ca un obiect inert să devină inteligent. Este vorba de unul dintre numeroasele sisteme apărute dintr-o idee preconcepută şi care nu rezistă, ca multe altele, în faţa experimentării şi observaţiei.
Un fenomen binecunoscut ar putea să acrediteze opinia că există în corpurile inerte animate mai mult decât viată, chiar inteligentă. Este vorba de mese şi celelalte, care îşi exprimă prin mişcări furia sau afecţiunea.Când un om agită un baston cu furie, nu bastonul este furios, nici măcar mâna care ţine bastonul, ci gândurile care dirijează bastonul. Mesele şi celelalte obiecte nu sunt mai inteligente decât bastomul; nu au nici un sentiment inteligent, ci se supun unei inteligenţe; pe scurt, spiritul nu se transformă în masă şi nici nu se instalează în ea.
Aptitudinea unor mediumi pentru lucruri pe care nu le cunosc:limbi străine, muzică, desen :
Spiritele au o singură limbă, cea a gândurilor; această limbă este înţeleasă de toţi, de oameni şi de spirite. Spiritul rătăcitor, adresându-se spiritului încarnat al mediumului, nu-i vorbeşte nici franceza, nici engleza, ci limbajul universal, care este cel al gândurilor. Ca să-şi traducă ideile într-un limbaj articulat, transmisibil, îşi ia cuvintele din vocabularul mediumului.
Nu toţi mediumii sunt potriviţi pentru acest gen de exerciţiu. Spiritele nu fac acest lucru decât accidental, când consideră că poate fi util. Dar, în cazul comunicărilor uzuale şi de o anumită întindere, ele preferă să folosească o limbă familiară, deoarece prezintă mai puţine dificultăţi materiale de învins.
Aptitudinea unor mediumi de a scrie într-o limbă care le este străină poate proveni din faptul că această limbă le-a fost familiară într-o altă existenţă şi ar fi păstrat cunoaşterea ei, lucrul acesta se poate întâmpla, dar nu este o regulă. Spiritul poate, cu oarecare efort, să depăşească momentan rezistenţa materială pe care o întâmpină; ceea ce se întâmplă când mediumul scrie, în propria limbă, cuvinte pe care nu le cunoaşte.
O persoană care nu ar şti să scrie ar putea să scrie ca un medium, dar se înţelege de la sine că aici se prezintă o mare dificultate mecanică de învins, mâna neavand obişnuinţa mişcării necesare pentru formarea literelor. La fel şi în cazul mediumilor desenatori care nu ştiu să deseneze.
Un medium nu foarte inteligent ar putea să transmită comunicări de un ordin elevat,
la fel cum un medium poate să scrie într-o limbă pe care nu o cunoaşte. Mediumitatea propriu-zisă este independentă de inteligenţă, ca şi de calităţile morale şi, în lipsa unui instrument mai bun, spiritul poate să se servească de cel pe care îl are la îndemână. Dar, în mod natural, pentru comunicări de un anumit ordin, el preferă mediumul la care întâmpină mai puţine obstacole materiale. Şi mai e ceva: idiotul este deseori idiot doar din imperfecţiunea organelor, dar spiritul lui poate să fie mai avansat decât credeţi; dovadă evocarea unor idioţi morţi sau în viaţă.
Aptitudinea unor mediumi de a scrie versuri, deşi nu se pricep la poezie : poezia este un limbaj, ei pot să scrie în versuri, aşa cum pot să scrie într-o limbă pe care nu o cunosc; şi, apoi, pot să fi fost poeţi într-o altă existenţă, cunoştinţele dobândite nu sunt niciodată pierdute pentru spiritul care trebuie să ajungă la perfecţiune în toate lucrurile. Aşa încât, ceea ce au ştiut le conferă, fără să-şi dea seama, o facilitate pe care nu o au în stare normală.
Desenul şi muzica sunt şi ele moduri de a exprima gândirea; spiritele se folosesc de instrumentele care le oferă cea mai mare facilitate.
Exprimarea gândurilor prin poezie, desen sau muzică depinde uneori de medium, alteori de spirit. Spiritele superioare au toate aptitudinile. Spiritele inferioare au cunoştinţe limitate.
Spiritul perfecţionează deseori într-o existenţă ceea ce a început în una precedentă. Dar se poate întâmpla ca o capacitate trancendentă să dormiteze un anumit timp ca să lase o alta să se dezvolte mai liber; este un germen care se va regăsi mai târziu şi care lasă întotdeauna câteva urme sau cel puţin o vagă intuiţie.
Spiritul străin înţelege toate limbile, deoarece limbile sunt expresia gândurilor şi spiritul înţelege gândurile. Dar, pentru a exprima aceste gânduri, este nevoie de un instrument: acest instrument este mediumul. Sufletul mediumului care primeşte comunicarea străină nu o poate transmite decât prin organele corpului său; or, aceste organe nu pot avea pentru o limbă necunoscută flexibilitatea pe care o au pentru cea care le este familiară. Un medium care ştie doar franceza va putea foarte bine, accidental, să dea un răspuns în engleză, de exemplu, dacă aşa vrea spiritul să facă. Dar spiritele care consideră deja limbajul uman prea lent, având în vedere rapiditatea gândurilor, deoarece îl scurtează pe cât pot, sunt deranjate de rezistenţa mecanică pe care o întâmpină; acesta este motivul pentru care nu o fac întotdeauna. Şi tot din acelaşi motiv un medium începător, care scrie cu greu şi cu lentoare, chiar în propria limbă, nu obţine în general decât răspunsuri scurte şi fără dezvoltare. De aceea, spiritele recomandă să nu-l facem decât intermediarul unor întrebări simple. În ceea ce priveşte celelalte, mai ample, este nevoie de un medium format, care să nu pună nici un fel de dificultate mecanică spiritului. Nu vom pune să ne citească un şcolar care silabiseşte. Unui meseriaş bun nu-i place să se folosească de instrumente proaste.
Şi inca o consideraţie de o mare importanta în privinţa limbilor străine : încercările de acest gen se fac întotdeauna din curiozitate şi de dragul experimentării; or, nimic nu este mai antipatic spiritelor decât încercările la care oamenii vor să le supuna. Spiritele superioare nu răspund niciodată la astfel de incercari provocatoare, şi ii părăsesc cand apucă pe acest drum. Pe cât de mult sunt atrase de lucrurile utile şi serioase, tot atât de mult le repugnă să se ocupe de lucruri inutile şi fără scop. Dar, vor spune incredulii, ca să ne convingă, acest scop este util, deoarece atrage adepţi pentru cauza spiritelor. Spiritele răspund: „Cauza noastră nu are nevoie de cei care au destul orgoliu ca să se creadă indispensabili; îi chemăm la noi pe cei pe care îi vrem şi, deseori, sunt cei mai modeşti şi mai umili. lisus a făcut miracolele cerute de cărturari, şi de ce oameni s-a folosit ca să revoluţioneze lumea? Dacă vreţi să vă convingeţi, aveţi alte mijloace decât tururi de forţă; începeţi prin a vă spune: nu se obişnuieşte ca elevul să-şi impună voinţa profesorului".
De aici rezultă că, în afara câtorva excepţii, mediumul exprimă gândirea spiritelor prin mijoacele mecanice pe care le are la dispoziţie şi că exprimarea acestor gânduri poate, şi chiar trebuie, de cele mai multe ori, să se resimtă din cauza imperfecţiunii acestor mijloace. Astfel, omul incult, ţăranul, va putea să spună cele mai frumoase lucruri, să exprime gândurile cele mai elevate, cele mai filozofice, vorbind ca un ţăran; deoarece, după cum ştim, gândurile domină totul la spirite.
Aceasta răspunde obiecţiei unor critici legată de stilul şi ortografia incorecte care se pot reproşa spiritelor şi care poate proveni de la medium cât şi de la spirit. Este inutil să dăm atenţie unor astfel de lucruri. După cum e la fel de pueril să reproduci aceste incorectitudini cu o exactitate minuţioasă, după cum am văzut cândva. Prin urmare, le putem corecta fără nici o reţinere, doar dacă nu constituie un tip caracteristic spiritului care comunică, în acest caz e util să le păstrăm ca dovadă a identităţii.
Disertaţia unui spirit despre rolul mediumilor :
„Oricare ar fi natura mediumilor scriitori, fie că sunt mecanici, semimecanici sau doar intuitivi, procedeele noastre de comunicare cu ei nu variază în mod esenţial. Comunicăm cu spiritele încarnate, ca şi cu spiritele propriu-zise, doar prin gând.
Gândurile noastre nu au nevoie de învelişul cuvântului ca să fie înţelese de spirite şi toate spiritele percep gândurile pe care dorim să le comunicăm, doar prin faptul că ne îndreptăm aceste gânduri spre ele şi în virtutea capacităţilor lor intelectuale; adică un anumit gând poate fi înţeles de unii şi de alţii, în funcţie de starea lor de avansare, în timp ce, pentru alţii, aceste gânduri nu stârnesc nici o amintire, nici o cunoaştere în adâncul inimii sau al creierului, nu sunt perceptibile pentru ei. În acest caz, spiritul încarnat, care ne foloseşte drept medium, este mai potrivit să ne exprime gândurile pentru ceilalţi încarnaţi, deşi nu le înţelege, decât ar putea s-o facă un spirit dezîntrupat şi puţin avansat, dacă am fi forţaţi să recurgem la intermedierea lui; deoarece fiinţa pământeană îşi pune corpul, ca instrument, la dispoziţia noastră, ceea ce spiritul rătăcitor nu poate să facă.
Astfel, când găsim la un medium creierul conţinând cunoştinţe dobândite în viaţa lui actuală şi spiritul lui plin de cunoştinţe anterioare latente, potrivite să ne faciliteze comunicările, ne folosim de el de preferinţă, deoarece cu el fenomenul de comunicare ne este mult mai uşor decât cu un medium cu o inteligenţă limitată şi cunoştinţe anterioare insuficiente. Ne vom face înţeleşi prin câteva explicaţii clare şi precise.
Cu un medium cu inteligenţă actuală sau dezvoltată anterior, gândirea noastră comunică instantaneu de la spirit la spirit, printr-o capacitate proprie esenţei spiritului însuşi. În acest caz, găsim în creierul mediumului elementele potrivite să confere gândurilor noastre veşmântul cuvintelor corespunzătoare acestor gânduri, fie că e vorba de un medium intuitiv, semimecanic sau mecanic pur.
De aceea, indiferent de diversitatea spiritelor care comunică cu un medium, dictările obţinute de el, venind de la spirite diferite, poartă o pecete de forma şi culoarea personală a acestui medium. Da, deşi gândurile îi sunt cu totul străine, chiar dacă subiectul iese din cadrul în care se mişcă el în mod obişnuit, deşi ceea ce vrem să spunem nu provine deloc de la el, el influenţează totuşi forma prin calităţile, proprietăţile adecvate individualităţii sale. Exact ca atunci când priveşti diferite puncte de vedere cu ochelari de diferite nuanţe (verzi, albi sau albaştri); deşi punctele de vedere sau obiectele privite sunt cu totul opuse şi cu totul independente unele de altele, capătă întotdeauna o nuanţă care provine de la culoarea ochelarilor; sau să comparăm mediumii cu nişte borcane pline cu lichid colorat şi transparent, asemenea celor văzute pe la farmacii. Ei bine, suntem ca nişte lumini care vor lumina unele puncte de vedere morale, filozofice şi interne, prin mediumi albaştri, verzi sau roşii, astfel încât razele noastre luminoase, obligate să treacă prin lentile mai rău sau mai bine şlefuite, mai mult sau mai puţin transparente, adică prim mediumi mai mult sau mai puţin inteligenţi, ajung la obiectele pe care vrem să le luminăm doar împrumutând nuanţa sau, în cel mai bun caz, forma proprie şi particulară a acestor mediumi.
În sfârşit, ca să terminăm cu o ultimă comparaţie, noi, spiritele, suntem ca nişte compozitori care am compus sau vrem să improvizăm o melodie şi nu avem la îndemână decât un pian, o vioară, un fagot sau un fluier cu două sunete. Este cât se poate de clar că, folosind pianul, flautul sau vioara, vom executa melodia într-un mod foarte pe înţelesul auditorilor; deşi sunetele provenind de la pian, fagot sau clarinet sunt esenţial diferite unele faţă de altele, compoziţia noastră va fi identică, cu excepţia nuanţelor sunetului. Dar, dacă nu avem la dispoziţie decât un fluier cu două sunete, nu putem să facem mare lucru.
Când suntem obligaţi să ne folosim de mediumi puţin avansaţi, efortul nostru devine mult mai lung, mult mai greu, pentru că suntem obligaţi să recurgem la forme incomplete, ceea ce este o complicaţie pentru noi; deoarece, atunci, suntem forţaţi să ne descompunem gândurile şi să dezasamblăm cuvânt cu cuvânt, literă cu literă, ceea ce constituie o plictiseală şi oboseală pentru noi şi o piedică reală în faţa promptitudinii şi dezvoltării manifestărilor noastre.
De aceea, suntem fericiţi să găsim mediumi potriviţi, bine înzestraţi, instrumente bune, pentru că atunci perispiritul nostru, acţionând asupra perispiritului celui pe care îl medianimizăm, nu mai are de făcut decât să dea impuls mâinii care ne serveşte drept suport tocului sau creionului, în schimb, cu mediumii insuficient înzestraţi, suntem obligaţi să facem o muncă asemănătoare cu cea pe care o facem când comunicăm prin lovituri în masă, adică desenând literă cu literă, cuvânt cu cuvânt, fiecare dintre frazele pe care le formează traducerea gândurilor pe care dorim să le comunicăm.
Din aceste motive ne-am adresat de preferinţă claselor luminate şi instruite pentru dezvăluirea spiritismului şi dezvoltarea capacităţilor mediumice scriptive, deşi în rândurile acestor clase se întâlnesc indivizii cei mai increduli, cei mai rebeli şi cei mai imorali. Aşa cum lăsăm, astăzi, spiritelor-jongleur şi puţin avansate exercitarea comunicărilor tangibile (lovituri în masă şi aporturi), la fel oamenii prea puţin serioşi dintre voi preferă fenomenele care să le frapeze văzul şi auzul fenomenelor pur spirituale, pur psihologice.
Când vrem să ne manifestăm prin dictarea spontană, acţionăm asupra creierului şi asamblăm materia noastră cu elementele pe care ni le furnizează, fără ştirea lui; e ca şi cum am lua dintr-o pungă sumele care pot să se găsească acolo şi aranjăm diferitele monede conform unei ordini care ni se pare mai utilă.
Dar, când mediumul vrea el însuşi să ne pună întrebări în vreun fel oarecare, este bine să se gândească serios la acest lucru, ca să ne chestioneze în mod metodic, facilitându-ne astfel munca. Pentru că, după cum vi s-a spus într-o instrucţiune precedentă, creierul vostru se găseşte uneori într-o dezordine cumplită şi ne este tare greu să ne mişcăm în labirintul gândurilor voastre. Când trebuie să fie puse întrebări printr-o a treia persoană, este bine, este util ca seria de întrebări să fie comunicată dinainte mediumului, pentru ca acesta să se identifice cu spiritul evocatorului şi să se impregneze de el, ca să spunem aşa; pentru că nouă înşine ne este atunci mai uşor să răspundem, prin afinitatea care există între perispiritul nostru şi cel al mediumului care ne foloseşte drept interpret.
Desigur, putem vorbi matematic prin intermediul unui medium care pare cu totul străin; dar, deseori, spiritul acestui medium deţine această cunoaştere în stare latentă; adică personal fiinţei fluidice, nu fiinţei încarnate, deoarece corpul său actual este un instrument rebel sau contrar acestei cunoaşteri. La fel şi în cazul astronomiei, poeziei, medicinei, a diferitelor limbi, precum şi a tuturor celorlalte cunoştinţe specifice speciei umane, în sfârşit, mai avem posibilitatea elaborării penibile cu mediumi complet străini de subiectul tratat, asamblând litere şi cuvinte ca la tipografie.
După cum am spus, spiritele nu au nevoie să-şi îmbrace gândurile în cuvinte. Ele percep şi comunică gândurile, doar prin faptul că există în ele. Fiinţele corporale, însă, nu pot să perceapă gândurile decât învelite în cuvinte, în timp ce litera, cuvântul, verbul, fraza vă sunt necesare ca să percepeţi chiar şi mental, pentru noi nu este necesară nici o formă vizibilă sau tangibilă.”ERAST şi TIMOTEU

De ceva vreme, am observat ca imi aduc aminte din senin de cate un vers sau mai multe din tot felul de melodii. Mai vechi sau mai noi aparute.
Nu am dat importanta niciodata acestui lucru cu toate ca uneori ma trezeam cantand cand cineva vorbea cu mine. Fara sa vreau.
Si am mai auzit ca eu cant si in somn. La desen nu m-am priceput niciodata.

Interesant ! Eu compun melodii în gând Probabil că eu am fost compozitor şi tu interpreta în viaţa anterioară Adevăru-i că cei cu fire mai multe de artişti sunt mai deschişi sufleteşte la tot ce înseamnă senzaţii şi sentimente umane şi ...inumane, şi vibrează rezonant armonic mai rapid şi mai uşor la ritmurile vieţii, datorită sensibilităţii lor mai mari. Nimic nu-i întâmplător. Trebuie să fie o anumită legătură între versurile melodiilor şi stările sau anumite experienţe ce se desfăşoară în viaţa ta ! Dacă ai multe melodii în minte, şi ai o bună memorie la memorat versurile, înseamnă că cineva se poate folosi de această calitate a ta ca să evoce anumite pasaje, în anumite momente,în anumite scopuri care te privesc. Poate fi un fel de comunicare, poate fi un fel de joc telepatic. Poate fi o rezonanţă a spiritului tău cu stările tale de moment, o exprimare sufletească a plăcerii şi neplăcerii, a tristeţii şi bucuriei, a curajului şi fricii, a voioşiei şi deprimării, pe o cale care îţi este "mai la îndemână" decât altele, pasajele de melodii reflectând tipul vibraţiilor afective, prin ritm şi tonalitate, prin starea evocată de cuvintele versurilor, ideile exprimate, etc. În orice caz, repet, nimic nu-i întâmplător, nici ceea ce visăm, în somn sau cu ochii deschişi, în reveriile noastre, nici ceea ce ...fredonăm. După cum spunea cineva de dincolo : "-studiaţi şi meditaţi ".