Starea de Somn, Visele, şi Trăirile spirituale

Din starea de somn răzbate spre tine o viaţă sufletească, o viaţă de vis, căreia conştienţa ta obişnuită, diurnă, nu îi acordă atenţie şi importanţă, dacă tu nu ai anumite predispoziţii mistice, o atitudine orientată spre cunoaşterea şi înţelegerea lucrurilor ascunse. Omul obişnuit observă faptul că visele îi prezintă imagini şi scenarii diverse, care par, în general, simple reminiscenţe ale vieţii sale diurne, prezentate cumva confuz şi ilogic. El nu înţelege sensul şi semnificaţiile elementelor şi scenariilor prezente în visele sale, chiar i se par de neînţeles, şi de aceea refuză să îşi canalizeze eforturile spre a le analiza şi interpreta, considerând că acest proces ar constitui o pierdere de timp. Omul obişnuit simte că înţelegerea viselor depăşeşte de fapt capacitatea sa de a putea judeca şi interpreta în mod corect sensurile şi semnificaţiile. Este ca şi cum ar trebui să înveţe o limbă străină fără profesor, şi fără manuale, dicţionare, observând doar un om care se exprimă în acea limbă.
Omul compară ceea ce cunoaşte în viaţa diurnă, pe care o numeşte "reală", cu ceea ce i se prezintă în viaţa de vis, pe care o numeşte "imaginară", şi încearcă să formuleze judecăţi şi raţionamente, să ajungă la nişte concluzii logice, pe baza acestei analize comparative. Dar îi lipsesc anumite informaţii despre starea de somn şi vise,pe care simţurile corporale şi conştienţa obişnuită diurnă nu i le pot oferi. Ca urmare, plecând de la premise incomplete, false, ajunge la concluzii ...false.
Putem distinge două feluri de vis, diferite :
1. Primul face să apară înaintea sufletului tău imagini din vieţuirile exterioare, petrecute, desfăşurate. Visul face să apară, din starea de somn, imagini mai mult sau mai puţin asemănătoare vieţuirilor exterioare, de cele mai multe ori imagini neasemănătoare. Dacă îţi vei da seama că o astfel de imagine de vis are o legătură oarecare cu o vieţuire exterioară, ţi se va părea surprinzător modul în care este transformată în vis trăirea. De cele mai multe ori oamenii vieţuiesc imaginile de vis, şi nu o raportează deloc la o vieţuire a lumii exterioare, deoarece nu observă nici o asemănare. Dacă te vei ocupa riguros de observarea vieţii de vis ca mod de a face să apară înaintea sufletului vieţuirile exterioare transformate în imagini, vei afla că ceva din tine cuprinde şi apucă aceste vieţuiri, însă nu le poate reţine aşa cum le reţii când te serveşti în starea de veghe de simţurile corpului tău, şi iau naştere în memorie imagini (amintiri) care sunt asemănătoare vieţii exterioare. În memorie ai imagini ale vieţii exterioare, mai mult sau mai puţin fidele. În imaginile de vis ai imagini schimbătoare ale vieţii exterioare. Există şi oameni care visează în amintirile lor, însă acest lucru reprezintă o anomalie.
Trăiri exterioare diferite pot fi înfăţişate prin acelaşi vis, şi aceeaşi vieţuire poate fi reprezentată prin vise diferite, la oameni diferiţi ! O anumită experienţă trăită poate fi evocată, după o perioadă variabilă de timp, într-un vis în care imaginile (reprezentările) care compun filmul desfăşurării sunt complet altele decât cele percepute în timpul experienţei, păstrate în memorie ca amintiri. Dacă vei compara imaginile din vis cu cele păstrate în memorie, şi analizezi legăturile, vei înţelege că, de fapt, conţinutul imaginii din vis nu are o mare importantă, dar că dramatismul desfăşurării (trăirea sufletească) este foarte important. Trăirea afectivă reprezintă conţinutul obiectiv al visului, iar imaginile prin care este prezentat (afişat) reprezintă forma sa !
Dacă vei analiza un om prin intermediul acestui tip de vise pe care le are, vei observa că natura imaginilor reflectă caracterul şi modul lui de a fi, individualitatea eului său. Poţi învăţa astfel să cunoşti şi să înţelegi oamenii, mai bine decât doar prin observarea vieţii lor exterioare.
2. Vise în care sunt prezente imagini şi procese ale realităţii fizice interioare corporale, în mod simbolic. Acest mod de a visa este caracteristic pentru cunoaşterea vieţii de vis. De exemplu, visezi un şir de stâlpi albi, dintre care unul are un defect (este murdar, lovit, etc.) şi te trezeşti din cauză că te doare un dinte cariat, şirul de stâlpi albi simbolizând dantura ta. Te trezeşti după ce ai visat un cuptor încins, şi remarci faptul că ai palpitaţii. Visezi şerpi zvârcolindu-se, şi te trezeşti cu dureri intestinale. Etc.
Există deci vise care exprimă imagistic-simbolic interiorul corpului, organele şi procesele interne. Dacă înţelegi faptul că anumite vise, aparent stranii, confuze, şi bulversante, reprezintă de fapt imagini senzitiv-senzoriale ale vieţii organelor interne,
vei putea învăţa să interpretezi multe vise, conform acestei orientări.
În conştienţa obişnuită diurnă vieţuieşti foarte puţin, aproape nimic, din activitatea organismului tău interior. Tu spui "corpul meu", dar nu percepi mai nimic din viaţa sa interioară. Însă acest tip de vise îţi proiectează, în imagini modificate, temelia organismului tău întreg.
Dacă vei urmări viaţa unui om, vei observa că această viaţă este dominată mai mult sau mai puţin de eul său, în funcţie de forţa voinţei şi a caracterului său, şi că intervenţia eului în viaţa sa are similitudini cu vieţuirea visului din prima categorie. Dacă un om are vise în care vieţuirile sale exterioare sunt schimbate violent, aceasta reflectă voinţa sa puternică. Dacă un om trăieşte în vis experienţe foarte asemănătoare cu cele din viaţa sa reală, dacă nu i se schimbă în vis această viaţă, aceasta reflectă faptul că are o voinţă slabă.

În modul în care se manifestă visele, se exprimă intervenţia eului în viaţa ta. Trebuie să pui în legătură visele din prima categorie cu eul tău. Eul şi Corpul astral se află în afara corpului fizic şi a celui eteric, în timpul somnului, Eul cuprinzând în vis imaginile vieţii, pe care de obicei le are în realitatea exterioară, prin intermediul corpului fizic şi al celui eteric. Astfel, primul tip de vis este un efect al Eului din afara Corpului fizic şi a celui eteric.
Al doilea tip de vis reprezintă formarea de către Corpul astral, în vis, a imaginilor simbolice ale organelor interne, aşa cum Eul formează imaginile vieţuirilor exterioare.
Dacă vei urmări visele cuiva, vei vedea cum o imagine se leagă de alta, cum se formează visele, şi după ce ţi-ai făcut o reprezentare despre felul viselor sale, îţi vei putea forma o imagine despre felul cum procedează în viaţă. Dacă observi cum acţionează un om în viaţă, înveţi să-l cunoşti conform individualităţii sale. Din ceea ce se întâmplă prin intermediul lui, reiese doar o parte din fiinţa sa propriu-zisă, din eul său. Dacă ar ajunge la eul său, ar face ceea ce el visează. Un caracter violent, dacă ar ajunge la eul său, ar fi în viaţă atât de violent pe cât visează, iar unul care în visele sale îşi visează viaţa neschimbată, ar lăsa viaţa aşa cum este ea, lăsând lucrurile să se desfăşoare, intervenind puţin, atât cât intervine în vis.
Restul, ceea ce pleacă de la om şi se întâmplă dincolo de acesta, o fac spiritele cosmice. Omul nu face singur ceea ce face, el face exact atât cât visează, restul fiind făcut prin el şi asupra lui. Dacă omul s-ar instrui pe această temă, ar înţelege că el are în viaţă atâta participare la activitate câtă participare activă are în visele sale. În cazul omului violent, lumea îl împiedică să devină atât de violent precum este în visele sale, iar în cazul omului slab acţionează instinctul, şi viaţa face să fie adăugat ceea ce se întâmplă prin intermediul lui, şi ceea ce el nu ar visa.
Tu îţi poţi întări forţele sufleteşti prin exerciţii sufleteşti, prin meditaţii, şi să avansezi dincolo de gândirea obişnuită, abstractă, mai mult sau mai puţin lipsită de conţinut, până la gândirea concretă, interior imagistică, până la conştienţa imaginativă, la imaginaţiune. Poţi avansa cu conştienţa imaginativă către cuprinderea vieţii tale întregi, aşa cum este plasată înăuntru înaintea naşterii, drept impuls eteric în viaţa terestră.
Prin intermediul viselor primeşti reminiscenţele a ceea ce trăieşte în exterior, de când te-ai încorporat. Prin intermediul conştienţei imaginative, primeşti imagini care pot fi foarte asemănătoare imaginilor de vis, însă ele nu conţin numai reminiscenţe din viaţă, ci şi din ceea ce a existat înaintea încorporării. Imaginaţiunile nu sunt vise, nu prezintă nimic din ceea ce oferă simţurile, conţinutul lor înfăţişând fiinţa ta umană înainte de a fi avut simţuri corporale. Imaginaţiunea te introduce într-o lume nouă.
Există ceva foarte asemănător între al doilea tip de vise şi ceea ce se vieţuieşte în imaginaţiune. Se vieţuiesc imagini foarte clare, grandioase, minunate, multicolore, un Univers, astfel încât nu există nimic în conştienţă înafara acestor imagini, şi
ele se desfăşoară în timp. Tablourile apar un moment, de obicei trec repede şi fără zgomot, înainte de a le fi prins în prezent. Dacă eşti în stare să-ţi foloseşti prezenţa de spirit, pentru a prinde din zbor lucrurile, încât ele să rămână în conştienţă, vei putea să le şi reţii, şi atunci acest tablou se va micşora, dintr-un Univers cuprinzător va deveni tot mai mic, şi vei observa cum avansează în timp, căutând să prindă formă înăuntru. Dintr-o imagine va lua naştere capul omenesc, din alta ia naştere plămânul, din alta ficatul, materia fizică ce provine din corpul matern umplând aceste "matriţe" provenite din lumea spirituală. Organele corpului terestru se observă astfel în mod spiritual, în existenţa preterestră, în imagini grandioase.
Comparând imaginile cu cele din al doilea tip de vis, în care şi aici apar imagini de organe, acestea din urmă îţi vor părea calitativ inferioare faţă de cele oferite de conştienţa imaginativă, care par create dintr-o măiestrie cosmică. Visul oferă ceva ce pare o cârpăceală, dar amândouă indică acelaşi lucru, înfăţişând în mod spiritual organizarea internă a omului. Observând prin intermediul conştienţei imaginative omul preterestru, drept imagine eterică imensă, observi cum această imagine eterică imensă se cristalizează înăuntrul corpului fizic. Organele omeneşti sunt formate din imaginile conştienţei imaginative, care indică existenţa preterestră. Dacă ele s-ar dezvolta din imaginile viselor, omul nu ar primi din aceste imagine organe omeneşti, ci un fel de caricaturi ale lor. Există ceva asemănător între imaginile visului din al doilea tip şi imaginile din conştienţa imaginativă. Imaginile visului din prima categorie se raportează la vieţuiri exterioare, pentru ele neexistând nimic asemănător în reprezentarea imaginativă, care reflectă vieţuirile preterestre umane, în care fiinţa umană decorporată nu are de-a face cu fiinţe omeneşti corporale. Contemplarea imaginativă trece la o imagine a vieţuirilor spirituale preterestre. Privind în interiorul omului, primeşti impresia că prin anumite imagini simbolice ( apărute prin conştienţa imaginativă sau prin vis) este exprimată organizarea sa interioară umană, şi că imaginaţiunile care se raportează la vieţuiri exterioare nu sunt în legătură cu organizarea interioară, nici cu viaţa terestră exterioară, ele indicând vieţuiri ale existenţei preterestre. Ele pot sta alături de vieţuirile de vis care se raportează la vieţuiri exterioare ale existenţei terestre, dar nu se află într-o legătură interioară cu acestea, legătura interioară existând pentru visele din al doilea tip.

Cine înţelege ceea ce se petrece în realitate în starea de somn, poate înţelege şi ceea ce se întâmplă în cazul unor disfuncţii patologice. Exemplu : există o stare patologică în care omul pierde legătura conştientă cu experienţele vieţii sale, pentru o perioadă variabilă de timp, prezentând şi amnezie (lipsa amintirilor trăirilor sale). În aceste cazuri Eul său se desprinde de activităţile cotidiene, existănd o întrerupere a conştienţei Eului. Visele unui astfel de om sunt caracterizate de faptul că sunt străbătute de gânduri ce au caracterul unor intenţii. În cazul oamenilor normali, apariţia intenţiilor în vis lipseşte, sau este foarte slabă, intenţiile neinfluenţând trăirile din visele lor. În cazurile de excepţie, în care apar astfel de influenţe ocazionale, omul obişnuit se autoironizează datorită intenţiilor apărute în visele sale. Oamenii care prezintă o conştienţă intermitentă, care se întrerupe pentru anumite intervale de timp, nutresc în visele lor anumite intenţii, şi le acordă atenţie şi importanţă deosebită când sunt treji, având chiar mustrări de conştiinţă dacă nu le pot transpune în practică, în viaţa cotidiană. Intenţiile lor sunt uneori atât de absurde, încât ei nu le pot nicicum realiza, şi acest fapt le produce o mare agitaţie şi nemulţumire. Un astfel de om nu se trezeşte niciodată complet, deoarece Eul său se îndepărtează prea mult de corpul fizic şi de cel eteric, în fiecare noapte, în starea sa de somn. El intră prea adânc în lumea spirituală, şi nu mai poate aduce vieţuirile sale din starea decorporată, în corpul fizic şi cel eteric. Şi, deoarece tot mai des nu poate aduce complet aceste trăiri, ele îi reţin Eul tot mai mult înafara corpului. Ceea ce vieţuieşte prea adânc în spirit, şi prea des, ajunge, în cele din urmă, să reţină Eul tot mai puternic în afara corpului fizic, omul intrând într-o stare patologică, deoarece Eul nu poate intra în corp. Un astfel de om va acţiona asemănător unui somnambul în transă, care efectuează tot felul de activităţi, fără să fie conştient de ceea ce face. El se "trezeşte" doar când Eul său reuşeşte să reintre în corpul fizic, dar nu păstrează amintirea faptelor sale, prezentănd o perioadă de amnezie, corespunzătoare timpului în care Eu a rămas decorporat.
Şocurile psihice, obsesiile, gândurile foarte stresante, pot da naştere intenţiilor ce încep să străbată visele. Atenţia şi importanţa exagerată acordată ulterior acestor intenţii, pot conduce la manifestarea stării patologice descrise.