Percepţia Marelui Vid, şi ecoul Marii Linişti

Acest exerciţiu ar fi bine de efectuat la început sub supraveghere, existând altcineva care să îţi citească textul, în mod calm, liniştit, dar ferm. Este ceea ce poate fi numit un exerciţiu de sugestie şi autosugestie, transă, hipnoză, etc. Oamenii de ştiinţă ştiu mecanismul de producere, dar nimic mai mult. Realitate, iluzie, halucinaţii ...? Totul ţine de control şi autocontrol. Mental şi afectiv. Cât timp există autocontrol, totu-i ok, dar când simţi că pierzi tot mai mult controlul, poţi devia spre ceva patologic, şi acest lucru trebuie evitat. Exerciţiile spirituale trebuie abordate treptat, gradual, pas cu pas, efectuând în paralel exerciţii de focalizare mentală a atenţiei, şi de autocontrol al stărilor afective (emoţiile şi sentimentele) , în special a fricii ! Frica este cel mai mare pericol, căci ea naşte monştrii imaginari şi starea de panică în care nu mai raţionezi normal şi corect. Dacă nu ştii să-ţi stăpâneşti frica, întâi învaţă. Până atunci... exersează, antrenează-te... cu curaj...
...Imaginează-ţi că îţi ţii viciile în mâna dreaptă, şi virtuţile în mâna stângă. Lasă-ţi pe pământ păcatele tale invizibile, şi fă la fel şi cu virtuţile.
Faţa îţi este acoperită cu o mască : personalitatea ta, care cuprinde vârsta, sexul, naţionalitatea, profesia, funcţia, starea civilă şi familială, şi alte elemente trecătoare. Unele măşti sunt urâte, altele sunt sunt minunate, unele sunt din argilă, altele din marmură, aur, fier,... dar, oricum ar arăta masca ta, prinde cu mîinile de ea, scoateţi-o de pe chip, şi pune-o în faţa ta, pe podea. Vei resimţi o senzaţie de vid şi dezorientare, în timp ce personalitatea ta se estompează tot mai mult. În scurt timp, toate caracteristicile trecătoare ale personalităţii, sunt practic şterse din fiinţa ta.
În această etapă devii, din punct de vedere mental şi spiritual, un centru pur şi conştient, eliberat de toate condiţionările, neposedând nimic, o flacără într-un ocean de foc. Spiritual eşti departe de limitele pământului, amestecându-ţi focul şi strălucirea cu cel al îndepărtatelor stele ale Marelui Vid. Expansiunea conştiinţei se produce în mod natural şi fără efort.
Acesta este momentul în care ai acces la planul atemporalităţii, unde toate lucrurile se află într-un deplin sincronism, chiar în această clipă, locul unde nu există nici trecut, nici prezent şi nici viitor. Vei resimţi un vid complet, ca şi cum timpul s-ar
opri pentru totdeauna, nemai existând reperele spaţio-temporale : înainte, în spate, după, sus, jos, aici, acolo... Este o senzaţie de totală unitate, într-un univers atemporal şi fără limite.
Revino din aceste planuri elevate, jos... mai jos, în planul terestru spaţio-temporal. Pune-ţi iar masca, reia-ţi virtuţile şi viciile pe care le-ai abandonat pe sol. Întoarce-te în cochilia corporală materială, în care vei rămâne până la eliberarea finală...
Astfel arată o percepţie a Marelui Vid, şi un ecou al Marii Linişti...