Percepţia omului şi Reprezentările Răului -Şarpele, Balaurul, Diavolul, Satan, Lucifer, Dracul

În adâncul Pământului se află o Forţă (energie) puternică, ce este percepută, mai mult sau puţin simbolic, ca un Şarpe (Balaur, Dragon, la români Zmeu) uriaş, solzos, cu aripi, cu pene, cu membre, etc.
De unde această reprezentare ? În spiritualitatea hindusă apare ideea Energiei Kundalini ce "zace" la baza coloanei vertebrale, putând fi percepută prin clarvedere încolăcită de 3 ori şi jumătate în jurul axului coloanei, al canalului energetic Sushumna, asemănător unui ...şarpe. Din această cauză, ea este simbolizată printr-un şarpe încolăcit de 3 ori şi jumătate în jurul unui element vertical.
De ce este această energie încolăcită ? Deoarece toate energiile se mişcă prin canalele energetice în formă SPIRALATĂ, de exemplu curentul electric. ADN-ul şi ARN-ul au formă spiralată, şi nu întâmplător. Există o tendinţă imprimată de forţele telurice materiei vii, de a lua forme spiralate în structura lor, conform unor forţe rezultante. Pâlniile vârtejurilor tornadelor reprezintă efectul vizibil al unor puternice forţe distrugătoare manifestate în plan material, sub aspect spiralat. Forţele centrifuge şi centripete se manifestă în fiecare punct din plan terestru, ca efect al rotaţiei Pământului, şi a deplasării sale prin spaţiu. În plus, există şi efectul forţelor electromagnetice declanşate de frecarea mantalei pământului pe pătura lichidă subterană, combinată cu existenţa ipotetică a unui nucleu solid, care ar conţine mult fier. Pământul, aşadar, se comportă ca un generator uriaş de câmp electromagnetic. Din această cauză există şi polaritatea Terrei, Polii magnetici N şi S, liniile de câmp magnetic, şi polaritatea oricărui corp aflat material aflat la suprafaţa pământului.
În plus, la suprafaţa sa, Pământul se comportă ca şi un condensator uriaş, a cărui armături sunt scoarţa şi straturile atmosferice superioare, ionizate. În mediul gazos atmosferic dintre armături au loc în permanenţă mii de descărcări electrice simultane, pe toată suprafaţa planetei, acestea generând efectul cunoscut sub denumirea de "Rezonanţa Schumann", o vibraţie permanentă pe frecvenţa principală de 7,8 Hz, care are şi ea o puternică influenţă asupra vieţii.
La nivel planetar se manifestă, aşadar, uriaşe forţe, imperceptibile simţurilor organismului uman. Unele dintre aceste forţe sunt favorabile vieţii, altele acţionează spre distrugerea, în timp, a fiecărei forme materiale, vie sau nevie. După cum ştii, în plan terestru, totul este într-o continuă transformare, materia schimbându-şi structura, în timp, inevitabil. Toate aceste energii şi forţe, unele terestre, altele extraterestre, au fost percepute în diferite moduri, de diferiţi clarvăzători, fiind asociate, în mod simbolic, cu diferite elemente prezente în planul material în care îşi desfăşoară oamenii activitatea. În pământ nu există, deci, nici un animal fizic uriaş, asemănător cu un şarpe, balaur, dragon, ci ceva care, perceput prin clarvedere, prezintă anumite aseamănări, din anumite puncte de vedere, cu înfăţişarea, aspectul, comportamentul, manifestarea acelui animal. Prin simbolurile folosite, clarvăzătorii încearcă să ofere o imagine a lucrurilor ce nu pot fi descrise altfel...
Această forţă a adâncurilor, se manifestă în cazul practicilor de magie neagră, când este invocată, evocată, invocatorul putând obţine, "servindu-se" de ea, puteri şi capacităţi deosebite, plăceri carnale, averi materiale, şi alte efecte, mai mult sau mai puţin materiale.
Acest "Şarpe al tenebrelor" se aseamănă cu monstrul denumit Leviathan în Vechiul Testament. Cateva citate biblice in care apare Balaurul, Sarpele, Fiara :
"Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, - Evrei 2:14"
„Nu te bucura, ţara filistenilor, că s-a frânt toiagul care te lovea! Căci din rădăcina şarpelui va ieşi un basilic, şi rodul lui va fi un balaur zburător. - Isaia 14:29
În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roşu cu şapte capete, zece coarne şi şapte cununi împărăteşti pe capete. - Apocalipsa 12:3
Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur. - Apocalipsa 13:11
El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani. - Apocalipsa 20:2
În ziua aceea, Domnul va lovi cu sabia Lui cea aspră, mare şi tare leviatanul, Babilonul, şarpele fugar (Asur) şi leviatanul, şarpele inelat (Babel), şi va ucide balaurul de lângă mare (Egiptul). - Isaia 27:1
Trezeşte-te, trezeşte-te şi îmbracă-te cu putere, braţ al Domnului! Trezeşte-te ca în zilele de odinioară şi în veacurile din vechime! Oare n-ai doborât Tu Egiptul şi ai străpuns balaurul ? - Isaia 51:9
Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului şi le arunca pe pământ. Balaurul a stat înaintea femeii, care stătea să nască, pentru ca să-i mănânce copilul, când îl va naşte. - Apocalipsa 12:4
Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, - Apocalipsa 12:7
Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui. - Apocalipsa 12:9
Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe femeia care născuse copilul de parte bărbătească. - Apocalipsa 12:13
Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul şi-a deschis gura şi a înghiţit râul pe care-l aruncase balaurul din gură. - Apocalipsa 12:16
Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos. - Apocalipsa 12:17
Fiara pe care am văzut-o semăna cu un leopard; avea labe ca de urs şi gură ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare. - Apocalipsa 13:2
Am ieşit noaptea pe poarta văii şi m-am îndreptat spre izvorul balaurului şi spre poarta gunoiului, uitându-mă cu băgare de seamă la zidurile dărâmate ale Ierusalimului şi la porţile lui arse de foc. - Neemia 2:13
Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: „Cine se poate asemăna cu fiara şi cine se poate lupta cu ea ?” - Apocalipsa 13:4
Apoi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei, şi din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte. - Apocalipsa 16:13
Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină”?” - Geneza 3:1
Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri, - Geneza 3:4
Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.” - Geneza 3:13

În vechile mituri ale antichităţii apare sub următoarele denumiri : Appophis, Tiphon, Illuyanaka etc. În folclorul românesc, personaje umane diferite, Făt-Frumos, Prâslea cel Voinic, etc., se luptă cu reprezentarea răului, de regulă un Zmeu cu 7 capete, cele 7 capete având, şi ele, o semnificaţie simbolică.
În toate vechile mituri ale popoarelor există această reprezentare a Răului, ce îmbracă o formă animalică, asemănătoare unui şarpe, cu solzl, cu aripi sau cu pene, cu membre, etc. Cu timpul, însă, ea a suferit denaturări, intrerpretări greşite, modificări de formă şi conţinut.
Această forţă a adâncurilor, care trăieşte sub pământ, şi reprezintă răul ontologic, a mai fost denumită Shatan, adică Adversarul.
Cultura religioasă actuală, opune Forţa Luminii, reprezentată de Iisus Hristos şi Ierarhia Fiilor Flăcării, Forţei Întunericului, reprezentată adeseori de Shatan.
Dar cercetarea prin clarvedere a Cosmosului evidenţiază faptul că există trei forţe principale, şi că identificarea efectuată în mod curent între Lux şi Shatan este eronată. Nu este vorba despre aceeaşi entitate cosmică. În Cosmos există trei forţe cosmice : Hristică (Cristică), Lucifer-ică şi Leviathan - Shaitan-ică.
"Adversarii" lui Iisus Hristos şi ai Ierarhiei cosmice a Fiilor Luminii, pot fi împărţiţi în două categorii distincte :
1. Cel rău, Sha(i)tan, "răzvrătit" la prima cădere, şi
2. Lux sau Lucifer, care s-a "răzvrătit" la cea de-a doua cădere.

Diavolul (gr. διάβολος - sl. dijavolu) este un duh (spirit) rău, un înger căzut El este
izgonit din rai din pricina trufiei sale şi aruncat pe pământ. Sub forma şarpelui şiret o ispiteşte pe Eva şi aceasta mănâncă din pomul cunoaşterii binelui şi răului şi apoi îi dă şi lui Adam care mănâncă şi el.
Puterea Celui rău este permanent controlată de Dumnezeu, fapt vădit de istoria lui Iov şi de episodul demonizatului din ţinutul Gadarei. Dumnezeu nu permite Celui rău să-l ispitească pe om peste puterile sale, oferindu-i totdeauna şi mijlocul de a rezista ispitei, aşa cum spune apostolul Pavel.
Iisus a scos duhurile necurate de nenumărate ori în timpul vieţii sale. Apostolii au avut şi ei această putere încă de pe vremea când Iisus era cu ei. După înviere, apostolilor le-a fost dată puterea deplină de a scoate toate duhurile necurate putându-se folosi şi de post. Cel rău poate vorbi prin gura celui posedat, evangheliile înregistrând multe discuţii între Iisus şi demonii din oameni.
Cel rău este prin esenţa lui şiret trufaş, ucigaş, ,,mincinos şi tatăl minciunii", cum spune apostolul Ioan.
Şi diavolii cred în Dumnezeu şi se cutremură, cum spune apostolul Iacov, având o simplă credinţă, dar însoţită numai de fapte rele.
Oamenii pot fi posedaţi de unul, cum se întâmplă cel mai adesea, dar şi de mai mulţi
demoni, cum a fost cazul demonizatului din ţinutul Gadarei, stăpânit de o legiune de demoni sau al Mariei Magdalena din care Mântuitorul scosese şapte draci.
Cel Rău cutreieră pâmântul şi ispiteşte pe oameni, aşa este arătat în Cartea lui Iov. El
este ,,Dumnezeul veacului acestuia", aşa cum spune apostolul Pavel, puterea sa fiind
îngăduită de Dumnezeu.
La sfărşitul veacurilor toţi demonii vor fi aruncaţi în focul cel veşnic gătit lor, aşa cum ne spune Iisus unde vor fi chinuiţi zi şi noapte în vecii vecilor, aşa cum ne încredinţează apostolul Ioan. Apostolul Petru ne spune să veghem căci ,,potrivnicul nostru, diavolul, umblă ca un leu răcnind, căutând pe cine să înghită." Veghea şi rugăciunea sunt armele creştinului împotriva Celui Rău, împotriva căderii în ispită, precum reiese din vorbele Mântuitorului.
În ebraică sau aramaică era cunoscut sub numele de Satan sau Satana (Mt. 4, 10 ; Mc.4, 15 ; Fapte 5, 3; 26,18 ; Apoc. 12, 9). Alte numiri în limba română: drac, demon,
"necuratul", "aghiuţă", "cel rău" etc. Mai ales începând cu Evul Mediu, un alt nume sub care diavolul este cunoscut, dar care teologic trebuie nuanţat, este cel de Lucifer .
Căderea dracilor. Tradiţia Bisericii Ortodoxe reţine două motive ale căderii demonilor din starea îngerească: 1.invidia sau gelozia împotriva omului mândria sau 2. orgoliul împotriva lui Dumnezeu.
Lucrarea diavolilor. Sfinţii Părinţi învaţă că diavolul nu poate face nimic fără îngăduinţa lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur înţelege aceasta din istoria
demonizaţilor din ţinutul Gadarei şi din istoria lui Iov. Când îi este permis, duhul cel rău ispiteşte pe om, şi încearcă să-l dezbine de semeni şi de Dumnezeu, încearcă să sădească ură şi minciună între oameni. Totuşi, această ispitire nu este peste măsurile omului: "Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească" (1 Cor 10, 13). (sursa: orthodoxwiki)