Legătura Clarvederii (Clarviziunii, Percepţiei Extrasenzoriale), cu Percepţia Senzorială, Reprezentarea, Memoria, Amintirea şi Prezentul.

În planul cunoaşterii spirituale este necesar să ai reprezentări foarte precise, mai precise decât în viaţa obişnuită şi în ştiinţă. Pentru a putea experimenta în mod practic lumea suprasensibilă, trebuie întîi să înţelegi unele lucruri esenţiale referitoare la modul în care operează sufletul cu imaginea prezentului, stocând-o încontinu în memorie.
Din momentul în care o să începi să percepi realitatea fără mijlocirea simţurilor trupului, extrasenzorial, vei devieni lipsit de orice punct de sprijin, fiindu-ţi extrem de dificil să discerni realitatea de iluzie şi halucinaţie, de imaginar, simţind că eşti pierdut în timp şi spaţiu.
Observaţia prin clarvedere a sufletului arată faptul că o reprezentare repetată a aceluiaşi lucru, reprezintă un proces care se repetă în acelaşi mod de două ori, şi nu o aducere din memorie a amintirii primei reprezentări. Reprezentările, aşadar, nu sunt păstrate în memorie ca amintiri, nu sunt înregistrate şi stocate, necontribuind la încărcarea memoriei. Reprezentarea reprezintă un proces care se desfăşoară în prezent, şi nu există o memorie a tuturor proceselor de reprezentare. Reprezentarea provocată în mod repetat prin amintire, este mereu una nouă, şi nu una veche, conservată în memorie, şi readusă în câmpul conştienţei.
Amintirea constă în faptul că imaginea poate fi din nou reprezentată, nu în faptul că o reprezentare poate fi readusă la viaţă. Ceea ce apare din nou este altceva decât vechea reprezentare. Faptul că tu îţi aminteşti ceva, înseamnă că ai o trăire în legătură cu ceva care în sine nu mai este aici şi acum, ceva ce s-a transformat, legând ceva ce ai trăit, de ceva ce trăieşti, prin faptul că ţi-a acaparat simţurile ! Asta se întâmplă cu fiecare amintire.
Reţine : simţi că trăieşti, deoarece simţurile îţi sunt acaparate de un flux de informaţii care constituie "momentul prezent". Dar poţi ieşi din momentul prezent, prin evocarea unei amintiri, stocate în memorie, retrăind ceva ce a mai fost trăit o dată. Şi te poţi proiecta în viitor, în imaginar, trăind ceva care, însă, nu poate fi stocat în memorie, ca o amintire, deoarece informaţiile nu parvin prin simţurile corporale, în acest caz, ca şi în ...realitate. Pe de altă parte, asta te fereşte de a confunda amintirile reale cu cele trăite într-o viaţă imaginară, în experienţe imaginare, în reveriile şi visele tale !
Reîntâlnind un om pe care-l recunoşti, deoarece l-ai întâlnit ieri şi aţi făcut cunoştinţă, el este recunoscut azi datorită faptului că ai putut "lega" imaginea pe care ţi-ai făcut-o şi înregistrat-o, despre el, ieri, prin intermediul percepţiei senzoriale, de cea a lui de azi, din clipa prezentă. Ceea ce îţi trezeşte în suflet trăirea de ieri, este în sine tot o trăire sufletească, de aceeaşi natură, recunoscută prin asemănare, datorită elementelor comune prezente în ambele trăiri, conferite de stimuli identici sau foarte asemănători.
Sufletul este un păstrător fidel al informaţiei, şi tocmai datorită acestui fapt, informaţiile sunt stocate aşa cum au fost, ca o derulare a prezentului, în suflet neputând exista ideea de trecut sau viitor, ci doar prezent continuu ! De aceea, când retrăieşti cu intensitate o amintire, tu o retrăieşti ca şi cum ea s-ar repeta acum, în prezent, de fiecare dată ! Este o reîntoarcere în timp, nu o aducere a trecutului în prezent !
Mulţi oameni care au trecut prin moarte clinică, experienţe la limita vieţii, au afirmat că şi-au retrăit viaţa într-un scurt moment, şi că ideea de timp era abolită, suspendată, ca şi cum s-ar fi perceput într-un prezent continu. Asta explicam mai sus : retrăirea amintirilor se poate face doar la momentul prezent, ca şi cum ai trăi încontinu în prezent. Asta deoarece amintirea este copia fidelă a înregistrării veţii tale derulată mereu la ...momentul prezent.
O înregistrare video nu conţine nimic "la momentul trecut", nu poate înregistra trecutul, ci imortalizarea unui prezent continu, pe care poţi să-l derulezi în ce sens vrei, putând schimba şi viteza de derulare.
În lipsa amintirilor stocate în memorie, şi a mecanismului de analiză comparativă a informaţiilor primite în prezent raportate la cele stocate, orice impresie exterioară ar reprezenta pentru tine ceva nou, necunoscut, datorită incapacităţii recunoaşterii.
Sufletul imprimă corpului, ca un semn, procesul prin care ceva devine amintire, trebuind să facă aceste imprimări pentru ca ulterior să le poată percepe, oarecum asemănător modului în care percepe ceva exterior. Decodarea informaţiei primită pe canalele senzoriale, prin simţurile trupeşti, de către suflet, are legătură cu codarea informaţiei în ceea ce numim amintire şi memorie. O cameră video înregistrează imaginile şi sunetul pe un suport material, printr-un proces de inscripţionare / imprimare, în mod codat, dar dispune şi de un mecanism de citire / recunoaştere, prin decodare, a informaţiei inscripţionată în mod codificat. Această comparaţie aduce anumite lămuriri privind activitatea şi rolul sufletului.
Prin acest proces de codare, stocare şi decodificare, el este păstrătorul amintirii, a experienţei vieţii terestre. Stocarea se face într-un fel de holograme microscopice 3 D, de o natură energetică extrem de subtilă.