Memoria

Memoria este procesul psihic de întipărire, păstrare, reactualizare a experienţei, a ceea ce a fost perceput, trăit, efectuat şi gândit.
Are trei procese:
a) întipărirea (stocarea) sau memorarea ideilor, sentimentelor, legăturilor dintre ele, în mod intenţionat (memorare voluntară) sau neintenţionat (memorare involuntară), mecanic sau logic;
b) păstrarea pentru un timp mai îndelungat a celor memorate (prin
reorganizarea lor continuă);
c) reactualizarea sub forma recunoaşterii (proces efectuat în prezenţa obiectelor, fenomenelor, imaginilor, cunoştinţelor) şi sub forma reproducerii (redarea celor memorate în limbaj propriu).
Nivelele memoriei sunt:
a) memorie imediată (persistă câteva minute);
b) memorie scurtă sau mijlocie (câteva ore) (MSD);
c) memorie de lungă durată (MLD), trainică, ajută la menţinerea continuităţii conştiinţei şi unităţii personalităţii.
Factorii care influenţează memoria, se pot clasifica în trei mari categorii: particularităţile materialului, caracteristicile ambianţei şi trăsăturile psihofiziologice ale subiectului.
1.Particularităţile materialului sunt influenţate de:
- natura materialului (material cu sens, fără sens, logic sau lipsit de logică etc.);
- organizarea şi omogenizarea materialului (materialele organizate, structurate logic sunt uşor reţinute);
- volumul materialului (materialul imens presupune un număr mare de repetiţii);
- familiaritatea materialului (familiarul va fi reţinut);
- modul de prezentare a materialului (simultan sau secvenţial);
- locul şi poziţia materialului în structura seriei.
2.Ambianţa familiară, securizantă favorizează memorarea.
3.Starea generală a subiectului (odihna, oboseala, sănătatea, motivaţia etc.) poate ajuta la memorarea, înţelegerea celor învăţate.
Ca procedee pentru creşterea eficienţei memoriei amintim:
1- intensificarea interacţiunii dintre subiect şi materialul de memorat prin alcătuirea unui plan al textului, fracţionarea lui în părţi, stabilirea asemănărilor şi a deosebirilor, desprinderea punctelor inteligibile - toate acestea duc la grăbirea reţinerii;
2- stabilirea unor repere, puncte de sprijin, neuroscheme sau mediatori;
3- fixarea conştientă a scopurilor, scopuri cât mai diferenţiate; nu se memorează pentru o dată anume, ci pentru toată viaţa;
4- sistematizarea informaţiilor care urmează a fi însuşite;
5- emoţiile mai intense, activităţile întrerupte sunt reţinute mai bine decât cele duse până la capăt;
6- creşterea interacţiunilor dintre acţiunile cognitive (cotat, vizualizat, auzit etc.).
Calităţile memoriei sunt:
1- volumul memoriei (cantitatea de material cu care se operează);
2- elasticitatea, mobilitatea, supleţea memoriei (capacitatea memoriei de a acumula, organiza, reorganiza cunoştinţele);
3- rapiditatea interpretării (engramarea se face foarte repede);
4- exactitatea, fidelitatea reactualizării (arată gradul de precizie, corectitudine a recunoaşterii);
5- promptitudinea reactualizării (realizarea promptă, rapidă a recunoaşterii şi reproducerii)15.
Uitarea lasă să se scurgă ce nu mai este actual, nu mai corespunde noilor necesităţi şi se manifestă prin:
1- imposibilitatea definitivă de a ne reaminti lucruri, situaţii memorate anterior;
2- lapsusuri - imposibilitatea reamintirii pentru moment;
3- recunoaşterea şi reproducerea eronată a ceea ce am memorat în experienţa trecută.