1. Corpul Fizic

Simţurile corporale şi raţiunea care se bazează pe aceste simţuri, pot accesa doar o parte din întregul fiinţei omeneşti : Corpul Fizic, material. Dar pentru a cunoaşte şi înţelege ce exprimă în realitate noţiunea de "corp fizic", trebuie să te ridici la un nivel de înţelegere superior, mai abstract. Observaţia prin percepţia senzorială îţi conferă cunoaştere, dar înţelegerea sensului şi semnificaţiei lucrurilor percepute este obţinută prin gândire, prin comparaţii, generalizări, abstractizări, analize, sinteze, judecăţi şi raţionamente. Tu vezi şi auzi multe, zilnic, dar cât ...pricepi de ce şi cum se întâmplă, din tot ceea ce se desfăşoară în tine, cu tine, şi în jurul tău ? Tu îţi vezi zilnic
corpul, şi ai impresia că îl cunoşti, şi că îl înţelegi, dar în realitate...
Materialiştii văd în corpul viu doar o combinaţie de substanţe şi energii, întâlnite şi în corpurile lipsite de viaţă, în minerale, cu deosebirea că este mai complexă, un fel de autoorganizare evolutivă a materiei. Un... nonsens... Corpul tău este alcătuit din apă şi mii de substanţe chimice. Corpul unui adult care cântăreşte 70 kg este compus din aproximativ 46 kg apă şi 24 kg substanţe solide. Lista elementelor chimice cuprinde :
Oxigen - 40 kg ( = 56,1% ); Carbon - 19,6 kg ( = 28%) ; Hidrogen - 6,5 kg ( = 9,3%) ;
Azot - 1,4 kg ( = 2%) ; Calciu - 1,4 kg ( = 2%) ; Clor - 0,7 kg ( = 1%) ; Fosfor - 0,7 kg ( = 1%) ; Sulf, Fier, Sodiu, Magneziu, Fluor,... - 0,4 kg ( = 0,6%).
Corpul tău omenesc a fost născut, se dezvoltă, şi va muri. Pentru a înţelege realitatea lui, adevărata sa origine şi natură, trebuie să-l examinezi din perspectiva vieţii şi a morţii, a existenţei şi inexistenţei, a formării, dezvoltării, şi disoluţiei sale.
În lumea sensibilă, a simţurilor corporale, corpul fizic apare ca fiind acea parte a fiinţei, prin care se aseamănă cu lumea minerală terestră, fiind constituit din elementele chimice ale lumii minerale ce constituie corpul fizic al planetei pe care vieţuieşte, printr-un "împrumut" de substanţă corporală. Datorită acestei realităţi, pe perioada vieţuirii trupeşti, ca om, te poţi numi "Copil al Pământului", trupul tău fiind creat din trupul Pământului, şi urmând să se întoarcă în el.
După cum probabil ştii, corpul tău îşi reînoieşte celulele sale în mod periodic, în permanenţă, fiecare tip de celule având rata sa de reînoire temporală. Prin respiraţie şi alimentaţie, se realizează în mod continuu un schimb de substanţă între organismul tău şi mediul terestru, o continuă reînoire a substanţei corporale. Între corpul omenesc şi cel planetar există o permanentă interacţiune, prin care organismul uman se transformă încontinuu. Atomii diferitelor elemente chimice circulă în permanenţă între corpurile înzestrate cu viaţă organică şi corpul Pământului.
În organismele vii se realizează în mod neîntrerupt procese de asimilaţie şi dezasimilaţie, anabolism şi catabolism. Corpul omenesc reflectă mediul în care trăieşte, fiind constituit în proporţie de aproximativ trei sferturi din apă, oglindind procentul întinderii de uscat şi apă la nivel planetar. Puţini oameni realizează că sunt "fiinţe lichide", datorită aparenţei de soliditate a exteriorului corporal. În realitate, însă, în tine curg soluţi apoase în toate sensurile şi direcţiile, fiind filtrate în permanenţă, la diferite niveluri, prin diferite tipuri de membrane. A privi corpul tău ca pe ceva fix, solid, imuabil, mereu acelaşi, este, aşadar, o eroare de percepţie, o iluzie. El este fluidic, şi se află într-o permanentă transformare, care urmează un anumit program, o anumită programare. Dacă te tai, din tăietură va curge sânge, şi toate celulele conţin apă.
Dar, tot ce deosebeşte pe om de mineral, de fapt nu poate fi considerat ca făcând parte din corpul fizic ! Fenomenul morţii dezintegrează şi dă descompunerii fizice partea omenească ce aparţine lumii minerale. Cadavrul reprezintă partea fizică, care, după încetarea vieţii, este supusă proceselor ce se desfăşoară în regnul mineral, în el devenind active aceleaşi substanţe, energii şi forţe, întâlnite în lumea minerală. Activitatea lor în cursul vieţii a fost influenţată de ceea ce a conferit viaţă corpului, şi doar după momentul decesului ele încep să acţioneze nestingherite, la fel ca şi în lumea nevie, minerală, conform naturii lor proprii, ca forţe de descompunere ale corpului fizic. În cursul vieţii, un principiu imperceptibil organelor de simţ a dus în corp o activitate neîncetată împotriva forţelor şi energiilor lumii minerale. Încetând activitatea acestui principiu, activitatea minerală îşi continuă desfăşurarea.
În acest punct, ştiinţa se opreşte, neputincioasă, savanţii emiţând tot felul de presupuneri şi ipoteze, care nu pot fi verificate prin simţurile corporale şi aparatura modernă. Doar prin percepţia extrasenzorială se poate cerceta principiul suprasensibil activ în corpul uman pe timpul vieţii, ce nu poate fi detectat nici cu ajutorul aparaturii tehnice. Principiul imperceptibil, care, în corpul omenesc duce o activitate creatoare, ce anulează forţele minerale de descompunere, se înfăţişează puterii de judecată mărginită la lumea fizică, prin efectele sale. Acestea se exprimă în Forma şi Structura în care sunt reunite forţele şi substanţele minerale ale trupului, în timpul vieţii. După momentul decesului, această formă dispare progresiv, iar corpul redevine o parte a lumii minerale, a corpului planetei. Principiul care tot timpul vieţii menţine forma şi structura corpului omenesc, acţionând în vederea dezvoltării sale permanente, împiedicând substanţele şi forţele fizice să urmeze calea care ar duce la dezagregare, disoluţie şi descompunere, este perceput de cercetarea suprasensibilă ca o parte distinctă a fiinţei umane. Ea a fost denumită "Corp eteric", "Corpul Vieţii".
Cuvântul "eter" nu are aici sensul utilizat în fizica modernă, pentru care eterul este purtătorul luminii, desemnând un principiu accesibil numai vederii spirituale, care se face cunoscut observaţiei simţurilor doar prin efectele sale, prin faptul că este capabil să dea formă şi structură substanţelor şi forţelor minerale din corpul fizic.
Cuvântul "corp" ultilizat în expresia "Corp eteric", desemnează faptul că acestuia i se poate atribui o formă, pentru a-l putea descrie în termeni sensibili, dar trebuie înţeles faptul că Corpul eteric, în sensul percepţiilor sensibile, nu reprezintă ceva trupesc, oricât de subtil ţi l-ai imagina.