Corpul Mental, Corpul Gândurilor.

Corpul mental, corpul gândurilor Nucleul central al fiinţei tale umane, care constituie însăşi esenţa ei, este reprezentat de Scânteia divină sau Spirit (duhul) , care, din punctul de vedere al fiinţei umane, pare a fi o individualitate veşnică. Atât individualitatea sa, cât şi veşnicia ei, sunt însă relative, nu absolute.
Destinul spiritului constă în cunoaşterea şi înţelegerea operei Creatorului, a realităţii, experimentând, în calitate de participant implicat, co-creator, multiplele planuri existenţiale. În acest scop călătoreşte prin realitatea fizică cosmologică, primind ca vehicol mai multe învelişuri (corpuri) fluidice, care îi servesc drept instrument de experimentare, exprimare, influenţă, cercetare şi înregistrare, a tot ce va experimenta în diferitele planuri ale creaţiei. Corpul fizic uman reprezintă un astfel de instrument, prin care spiritul poate cunoaşte în mod direct, senzorial, planul material terestru, şi prin care poate opera în mod direct asupra materiei. Acest lucru este posibil doar datorită faptului că trupul omenesc este constituit din însăşi elementele materiale ale acestui plan, materia operând asupra materiei, prin voinţa spiritului. Trebuie însă înţeles foarte bine faptul că trupul limitează şi focalizează atenţia spiritului, prin simţurile corporale, doar asupra unei părţi limitate a planului material terestru, şi ceea ce este perceptibil prin organele de simţ reprezintă doar o mică parte a realităţii.
Deoarece mediile fizice cosmice au diferite consistenţe, spiritul este învelit în şapte învelişuri (corpuri), dintre care trei sunt centrale şi patru periferice. Cele patru externe, mai substanţiale : 1. corpul planetar, 2. corpul solar, 3. corpul universic şi 4. corpul cosmic, au fost grupate de unii cercetători sub denumirea corp (înveliş) astral, datorită faptului că sunt formate din elementele substanţiale în care se mişcă nenumăratele corpuri cereşti (astre).
Cele trei corpuri (învelişuri) interne sunt numite şi corpuri divine. În cel situat la exterior se alcătuiesc formele care corespund ideilor emise de spirit, al doilea înveliş este sediul memoriei (arhiva) unde sunt stocate toate cunoştinţele dobândite de spirit, şi primul, cel mai profund, este sediul voinţei. Prin procesul de creaţie al ideilor se dezvoltă cultura şi inteligenţa spiritului, prin însumarea cunoştinţelor se dezvoltă memoria şi sentimentele divine, iar în primul înveliş se dezvoltă voinţa. Voinţa, memoria şi inteligenţa sunt trei facultăţi principale pe care spiritul le dezvoltă prin experienţele sale existenţiale.
În continuare va fi analizat învelişul (corpul) în care iau naştere formele [i] diferitelor idei, create de spirit. [i] Toate spiritele au acest corp al gândurilor, corpul mental, dar nu la toate este la fel de dezvoltat. Astfel, spiritele mai tinere nu pot crea şi recepţiona decât idei simple, comune, puţine, şi mai concrete (brute). Cele mai vechi şi mai experimentate pot crea şi asimila idei complexe, superioare, elevate, abstracte, ştiinţifice şi filosofice. Între nivelul omului animalic şi omul savant există o gamă imensă de individualităţi, fiecare având corpul mental în diferite stadii de dezvoltare.
Funcţionarea corpului mental cauzează uzarea (degradarea) materiei fluidice din care este alcătuit, din această cauză ea trebuind înlocuită în permanenţă. În acest scop spiritul execută pulsaţii, mişcări de dilatare şi contractare, asemănătoare respiraţiei pulmonare, prin care corpul gândurilor elimină materia folosită şi absoarbe din mediu materie nouă. Astfel corpul mental îşi poate îndeplini rolul de modelator al formelor care exprimă o idee.
Învelişurile spiritului nu se acoperă complet unele pe altele, fiecare fiind în contact cu planul din care provine materia sa, păstrând legătura cu un plan de aceeaşi substanţă cu sine. Materia fiecărui înveliş pătrunde printre particulele materiei învelişului extern, contribuind la formarea aurei umane. Deoarece corpul mental înconjoară spiritul, care îşi are sediul în sistemul cerebral sau deasupra capului, pentru un spirit mai evoluat, aura gândurilor se va manifesta mai mult în jurul capului.
Mecanismul vieţii omeneşti, simplificat : trupul are o necesitate, şi influenţează corpul planetar prin intermediul corpului vital. În corpul planetar se naşte o dorinţă corespunzătoare necesităţii sau impresiei primite de la trup. Dorinţa corpului planetar se transmite sub formă de vibraţii, de-a curmezişul celorlalte corpuri, până la scânteia divină, care ia cunoştinţă de ceea ce s-a petrecut în afara corpului său, cugetă în interiorul său, şi apoi decide. Pune în acţiune voinţa sa, corpul său începe să vibreze, vibraţiile sale trezind (stimulând) din corpul memoriei anumite forme sau clişee corespunzătoare dorinţei sau necesităţii respective. Potrivit celor cunoscute şi experimentate deja, se concretizează în corpul gândurilor o formă ultramicroscopică, o individualitate de-sine-stătătoare, un corp viu, o entitate, numită idee. Această entitate-idee este expulzată în afară, determinând în drumul ei anumite vibraţii în corpul planetar. La rândul său, datorită impulsului venit de la idee, corpul planetar, prin intermediul corpului vital, comandă unui anumit centru din sistemul cerebrospinal să intre în acţiune, pentru îndeplinirea necesităţii cerute, a evitării neajunsului simţit, sau a obţinerii lucrului dorit. Acesta este, pe scurt, traseul proceselor, din afară la scânteie, şi transmiterea deciziei de la scânteie spre exterior, la trup.
La unele spirite facultatea voinţei prezintă o mare dezvoltare, un asemenea om având o voinţă puternică, dar dacă nu are un stoc bogat de cunoştinţe nu poate realiza creaţii utile, durabile şi importante. Există şi spirite cu o mare inteligenţă, datorată faptului că şi-au exercitat continuu şi sistematic corpul mental, acumulând cunoştinţe. Datorită acestei deosebite activităţi spirituale, corpul mental a primit o dezvoltare şi o putere mai accentuată, omul având o ascuţime de spirit deosebită. Unele spirite se străduiesc să păstreze şi să memoreze adânc senzaţiile vizuale şi auditive, aceşti oameni dezvoltându-şi în mod deosebit corpul-arhivă sau memoria, acesta fiind cazul celor educaţi să memoreze lungi texte religioase,din copilărie.
Oamenii se deosebesc între ei, deci, prin puterea voinţei, inteligenţei şi a memoriei. Cine le dezvoltă deopotrivă pe toate trei, este un om echilibrat şi împlinit.
Datorită impresiilor provenite din afară, spiritul caută mereu, în arhiva corpului său memorial, ideile corespunzătoare, pe care le înşiră, le combină, şi deduce ceea ce va urma, ca fapte, sau ceea ce va hotărî, ca idei, alt om. Repetarea acestui proces încontinuu, acordă omului facultatea numită intuiţie. Căutarea ideilor în corpul memorial şi aducerea lor pe primul planul atenţiei, reprezintă imaginaţia. Spiritul nu poate imagina ceea ce nu a recepţionat, perceput, văzut, citit, auzit, simţit, mirosit, gustat, anterior. Imaginaţia reprezintă facultatea de a crea mental idei noi, având ca model ideile dobândite şi depozitate în corpul memorial.
Gândirea are un caracter material, o influenţă asupra materiei, prezintă o forţă deosebită, şi se produce sub impulsul voinţei spiritului. O dovadă asupra faptului că ideile au un caracter material şi obiectiv, este constituit de faptul că, dacă unei persoane aduse în transă prin magnetizare (hipnoză) i se descrie un obiect, sau i se transmite mental o idee referitoare la un obiect, ea poate percepe imaginativ acea idee, şi obiectul la care se referă acea idee. În plus, dacă pe o foaie de hârtie imprimi prin gândire, mental, imaginea unui obiect, ca şi cum ar fi desenat, pictat, etc. pe ea, imaginea rămâne imprimată în hârtie, chiar dacă nu te vei mai gândi deloc la ea. Dacă aşezi coala între alte coli asemănătoare, şi le prezinţi subiectului aflat în transa indusă, el va recunoaşte coala imprimată şi va descrie obiectul. Pentru a recunoaşte coala, ea poate fi marcată într-un mod de care hipnotizatul nu are cunoştinţă.
Hipnotizatul va vedea două imagini dacă va privi hârtia printr-o prismă. Forma-idee este reală, obiectivă, materială, exterioară, reflectând razele luminoase care, trecând prin prismă, produc refracţia lor. Privind printr-un binoclu, prin lentilele ocularului, subiectul vede obiectul mai aproape, iar privind prin lentilele obiective, îl va vedea mai departe decât în realitate. De asemenea, va vedea imaginea obiectului reflectată şi într-o oglindă.
Ideea emisă de spirit trece prin corpul mental, se învăluie cu materia lui, şi apoi este proiectat din corpul omului într-o formă obiectivă, perceptibilă şi înregistrabilă pe o placă fotografică.
Orice idee referitoare la un obiect din lumea fizică, va reproduce, într-o formă microscopică, obiectul respectiv. Dacă cineva se gândeşte la idei abstracte, avariţie, justiţie, frumuseţe, sublim etc. ,acestea vor fi reprezentate prin imagini simbolice
[i]Tot ceea ce te înconjoară în lumea fizică te impresionează, şi fiecare impresie se transmite de la organele de simţ prin nervi, prin fluidul energeticcare înconjoară nervii, până la sistemul cerebrospinal, la corpul vital ce-l învăluie. Aici, imaginile venite din afară se transformă în senzaţii, trec fulgerător prin corpurile astrale, şi, ajungând în corpul mental, stau ca imagini în faţa spiritului, care le examinează şi înţelege sensul. Percepând semnificaţia imaginilor, şi conform acestor imagini, decide în ce sens să acţioneze.
Trăind în lumea fizică, omul se înţelege cu semenii săi prin limbajul vorbit şi scris. Vorbirea reprezintă o succesiune de vibraţii ale aerului, determinate de sunetele emise vocal. Aceste vibraţii exprimă în mod codificat, simbolic, reprezentări ale realităţii : imagini, figuri, scheme, corespunzătoare unor idei. Spiritele decorporate, nu au posibilitatea de a produce unde sonore. Ideile lor fiind lipsite de exprimarea materială, codificată, apar însă în faţa spiritului, imaginativ, care le vede, le înţelege semnificaţia, şi astfel află ceea ce gândeşte cel ce comunică idei imaginativ. Ideile sunt imagini, forme, care au fiecare o culoare, o anumită vibraţie, şi o anumită muzicalitate. Spiritul percepe ideile colorate şi muzicalitatea lor, şi înţelege, din înşiruirea lor, exprimarea gândului emitentului lor. Gânditorul emite foarte rapid, şi la fel de rapid înţelege şi răspunde receptorul.
Omul obişnuit, neiniţiat, nu percepe gândurile spiritelor, sau, mai corect spus, nu conştientizează care dintre ideile sale reprezintă emisiile altor spirite, şi care sunt proprii. Nu există încă un sistem educativ elaborat în acest sens, în epoca modernă,deoarece biserica a incriminat şi combătut în permanenţă astfel de sisteme spirituale. Unii oameni percep însă în mod clar comunicările spiritelor, în diverse moduri senzoriale, conştientizând că ele vin dinafară, de la alte entităţi. Unii le percep auditiv, ca şi cum ar auzi o convorbire telefonică. Aceşti oameni sunt numiţi mediumi auditivi.
Alte persoane, asemenea spiritelor decorporate (necorporale), văd aceste idei. Ele privesc un om şi văd emanând gândirea din capul său, cunoscând ce gândeşte. Aceşti oameni sunt numiţi mediumi vizuali / cititori de gânduri, etc.
Din descrierea de mai sus se înţelege că autorul gândirii este scânteia sau spiritul, iar corpul mental nu face decât să procure material pentru crearea imaginilor care corespund acelor idei.
După cum, prin exerciţii fizice practicate sistematic, se dezvoltă trupul unui om, prin studiu, meditaţii şi concentrări continue, se dezvoltă corpul mental sau al gândurilor. Dar după cum executând un travaliu fizic, prelungit, simţim că ne slăbesc puterile din ce în ce mai mult, până la epuizarea completă, când vrând-nevrând suspendăm acea activitate, corpul gândirii, tot citind sau meditând, oboseşte, se epuizează şi simte nevoia unui repaus, pentru ca în acest interval de timp să-şi refacă materia uzată.
Am arătat că fiecare idee are o culoare proprie. Când sunt însoţite de stări emotive, ideile sunt mai clare, mai viu colorate, şi cu o vibraţie mai puternică.
Clarvăzătorii au revelat câteva culori corespunzătoare unor stări sufleteşti. Astfel iubirea se manifestă printr-o culoare roză, supărarea, mânia - printr-o culoare roşie aprinsă, egoismul - printr-o culoare mohorâtă, brună închisă, iar spiritualitatea sau credinţa - printr-o culoare violet deschisă.
Cu cât duhul evoluează, stările sale sufleteşti se ridică din inferioare spre stări superioare. Corpul său mental devine mai fin, se transformă, construindu-se dintr-o materie fluidică din ce în ce mai fină, ca urmare, va avea o vibraţie tot mai rapidă.
Corpul mental format dintr-o materie de calitate inferioară este supus influenţelor corpului fizic, şi va atrage din afară idei inferioare, comune, cu vibraţii lente, urâte şi respingătoare ca formă şi culoare. Veacurile trec, observaţiile permanente şi suferinţele îndurate îl fac pe duh mai activ, mai tare în voinţă şi mai atent. Din această cauză, el se dezrobeşte din ce în ce mai mult de influenţele şi dorinţele corpului fizic, iar de la o vreme chiar de atracţiile, dorinţele şi înclinaţiile materiei vii, care constituie corpul său planetar. Din acest moment, ideile ce frământă corpul mental devin mai înalte, mai abstracte, mai filosofice, într-un cuvânt mai spiritualizate.
Suferinţele îndurate secole nenumărate au făcut duhul mai înţelept. De acum înainte el ştie să înfrâneze materia corpului său planetar şi să elimine din corpul gândurilor ideile venite din afară, ideile de o calitate inferioară. Omul ajunge uneori atât de conştient, încât în faţa unei situaţii grave, a unei împrejurări excepţionale, pare că aude în interiorul sufletului său o voce - vocea conştiinţei sale - spunându-i cum să decidă, ce atitudine să ia pentru a rezolva o situaţie sau împrejurare dificilă. Această voce este graiul tăcut al duhului către sistemul său cerebral, către personalitatea în care s-a întrupat.
Duhul face o şcoală prin intermediul instrumentelor sale, şi în special prin corpul mental, cu care culege ideile ce plutesc prin spaţiu, ca praful prin atmosferă. Dar pentru ca acest corp să funcţioneze perfect, se cere pace şi calm în celelalte corpuri, şi în special în corpul planetar sau corpul dorinţelor şi emoţiilor ! Dacă aceste corpuri sunt liniştite, toate ideile sosite din afară vor fi redate clar şi spiritul le va putea interpreta.
Când aerul e liniştit, când nu bate nici un vânt şi suprafaţa lacului este lină, cerul şi stelele se reproduc fidel pe luciul apei, ca într-o oglindă. Pe furtună, apa de la suprafaţă se încreţeşte şi mişcarea ei nu permite reflectarea clara si fidela a cerului. Tot aşa, când corpurile eterice ale omului sunt într-o vibraţie ordonată şi calmă, în corpul gândurilor se reflectă nu numai imaginile lumii fizice, ci chiar şi cele ale lumii fluidice.

Când vei atinge o bună stăpânire de sine (luciditate), vei putea percepe spiritele. Facultatea de a fi lucid are la bază dezvoltarea corpului mental, ca rezultat al experienţelor numeroaselor reîntrupări.
Când gândeşti, emiţi şiruri de forme-idei , care se propagă prin spaţiu. Părăsind corpul spiritului, ideile penetrează materia eterică, aflată peste tot în univers, producând vibraţii ondulatorii în aceasta, sub forma unor sfere concentrice. Pe măsură ce se îndepărtează de focarul emisiei, undele pierd tot mai mult din amplitudinea oscilaţiilor. Ele întâlnesc nenumărate alte unde, trecând unele prin altele, fără să-şi perturbe vibraţiile, şi fără să-şi devieze sensul propagării. Puterea de propagare a undelor mentale este direct proporţională cu puterea prin care ideile au penetrat materia şi au pus-o în mişcare, şi ideile vor avea o vibraţie cu atât mai mare, cu cât ele aparţin unei game mai înalte, în sens moral. Anumite condiţii, ca de exemplu apropierea de sistemul solar a unei comete, stările de opoziţie sau conjuncţie ale unor planete, efluviile magnetice solare şi stelare, etc., produc perturbări ale oceanului fluidic universal, influenţând propagarea undelor ce poartă ideile emise de spirit. Aceleaşi legi domnesc în toate lumile, de toate gradele, adaptate mediului respectiv. Când atmosfera mentală este calmă, gândirea este purtată pe undele materiei mentale, pe distanţe mari. Ziua, căldura solară agită aerul. Datorită curenţilor fluidici, se produc agitaţii în atmosfera materiei mentale, motiv pentru care gândirea străbate prin oceanul fluidic mai greu şi la pe distanţe mai mici. Noaptea, când atmosfera este mai liniştită, gândurile pot străbate prin oceanul fluidic la distanţe mai mari decât în timpul zilei.
Când analizezi, reflectezi, sau meditezi, creezi idei, care, dacă nu au nici o destinaţie precisă, după ce ies din corpul eteric, vor rămâne în jurul tău, legate de tine, formând o atmosferă (nor) de gânduri în jurul capului. Cât timp vei fi activ, preocupat de diferite probleme ale vieţii, aceste idei nu vor putea produce nici o acţiune, nici un efect, dar îndată ce vei fi liniştit, cu mintea liberă, aceste idei, prin vibraţia lor, vor pune în vibraţie materia ta mentală, generând prin rezonanţă idei similare, cu aceleaşi forme, muzică şi culori, care le vor întări forţa celor preexistente. Cu fiecare ocazie, ideile vor lucra din nou asupra mentalului tău, mintea ta va fi preocupată mereu de aceleaşi idei, până când te vei decide spre efectuarea unei acţiuni corespunzătoare acelei gândiri (serii de idei).
Exemple : 1. o persoană nedreptăţită sau păgubită de alta, în mintea căreia
s-a născut ideea de ură şi răzbunare. Gândirea omului a dat naştere unor forme-idei, care rămân legate de persoana sa, şi care, cu fiecare ocazie, pătrund în mentalul său, reamintindu-i de paguba şi nedreptatea suferită, contribuind la amplificare gândului răzbunării. Ideile noi întăresc pe cele existente, lucrând repetat asupra mentalului său, determinându-l să pună în acţiune fapta răzbunării prezentă în mintea sa. Dacă nu vor exista idei care să se opună ideii de răzbunare, să îi scadă forţa şi intensitatea, omul va trece la acţiune, cu prima ocazie favorabilă îndeplinirii. Pedepsind pe cel care l-a nedreptăţit, crede că şi-a făcut dreptate, uitând că nu are dreptul să condamne faptele altuia, pedepsite sau nepedepsite de legile omeneşti, deoarece va contribui la propagarea violenţei şi suferinţei.
2. Un om consideră că soarta, karma, sau Divinitatea l-a pedepsit, suferind o mare pierdere materială, o boală gravă, sau anumite suferinţe morale, care i se par de nesuportat. În mintea sa se naşte ideea că, dacă şi-ar înceta existenţa fizică corporală, ar înceta şi suferinţa sa. În fiecare zi îi apar noi gânduri negre, în legătură cu cele existente deja, întărindu-le, care îl îndeamnă tot mai puternic să adopte soluţia sinuciderii, a morţii sale, pentru încetarea suferinţei proprii. Ideea sinuciderii este amplificată progresiv, şi într-o zi, îşi va pune în aplicare gândul. Această soluţie reprezintă o dezertare în faţa sarcinilor şi încercărilor terestre, care nu scapă de suferinţă, ci o mută doar în reîncorporarea terestră următoare.
Examinând exemplele prezentate, trebuie să meditezi, încercând să înţelegi :
1. Rolul important al gândirii pozitive asupra evoluţiei bunăstării şi prosperităţii tale generale. Ideile direcţionează acţiunile tale. Controlează ideile privind bunăstarea ta , sugestionându-te pozitiv, cât mai des, că poţi şi meriţi să beneficiezi de tot ce este bine şi bun în această lume terestră. Orice decepţie, supărare, factor de stres, alungă-le din minte motivându-te pozitiv prin autosugestie, fixându-ţi scopuri şi obiective clare şi realiste privind evoluţia personală, programându-ţi mintea pe obţinerea bucuriei şi a succesului, încontinuu.
2. Prevederea este mama înţelepciunii. Fii vigilent şi examinează în permanenţă ce fel de idei pătrund şi se nasc în mintea ta. Să nu-ţi fie indiferent ceea ce intră şi ceea ce iese din mintea ta, căci atunci vei pierde controlul. Impune-ţi o cenzură morală, judecând de două orice idee asupra căreia ai dubii, înainte de a o adopta, accepta şi găzdui în tine sub forma de credinta sau convingere, ca ceva ce este bun, corect, util, valabil, adevărat...
3. Ştergerea / anularea ideilor negative - şterge din mentalul tău orice idee negativă, pentru a nu te mai influenţa. De îndată ce constaţi că există vreo idee de o calitate inferioară sau josnică, mascată şi insinuată mai adânc în mintea ta, anuleaz-o prin ceva opus ei, pe aceeaşi direcţie, dar de sens contrar. Nu trebuie să-ţi fie teamă sau frică de a înfrunta vreo idee, opunându-i altă idee, anulând-o, căci de ce ţi-e frică... nu scapi.
4. Rolul echilibrului şi armoniei sufleteşti şi mentale - mintea ta trebuie să fie într-un echilibru permanent cu starea ta sufletească, în congruenţă şi rezonanţă, pentru menţinerea armoniei. Pentru asta este foarte important să te îngrijeşti de întreţinerea şi buna funcţionare a corpului tău, deoarece starea ta generală de bine depinde în mare măsură de ceea ce simţi în legătură cu făptura ta trupească. "Conştiinţa trece prin stomac..." Când eşti obosit, flămând, murdar, şi ţi-e foarte cald sau foarte frig, devine foarte greu să păstrezi echilibrul şi armonia minte -corp- suflet. Ai grijă de tine !
5. Influenţa gândirii tale pozitive/ negative asupra celor din jurul tău - când gândul tău este destinat unei anumite persoane, forma- gând se îndreaptă ca o raza laser prin spaţiu, direct spre persoana respectivă, şi dacă o va găsi liberă, nepreocupată mental de anumite idei, se va introduce imediat în corpul gândurilor ei. De acolo va lucra asupra spiritului, producând anumite efecte, după natura şi destinaţia formei- gând. Dacă persoana destinatară este ocupată, forma-gând va sta în preajma ei până în momentul când, devenind liberă, se strecoară în interior şi o influenţează.
Puterea gandului este cea mai mare forţă existenta in lume. Cu gândul a creat Creatorul tot ce este văzut şi nevăzut. Gândul cel mai sublim este cel înălţat Creatorului : rugăciunea. Ideile rugăciunii se înalţă spre Centrul divin, şi de acolo coboară o rază strălucitoare, care te luminează, dându-ţi sănătate în boală, ajutor în primejdie, mângâiere în durere, linişte şi pace sufletului zbuciumat.
Oamenii comunică în mod obişnuit între ei prin limbaj verbal şi scris, dar pot comunica şi pe calea transmiterii mentale a gândurilor, numită telepatie. Este posibil pentru oricine, fiind necesară însă o pregătire riguroasă prealabilă, un antrenament prelungit.
Ceea ce contribuie cel mai mult la fabricarea şi subtilizarea materiei mentale, este propria gândire, reflectarea la ceea ce ai făcut şi urmările faptelor tale, reflectarea la ceea ce va trebui să faci şi analizarea sub toate aspectele a efectelor ce vor urma. De la actele şi vorbele tale, vei trece la vorbele şi faptele celor cu care ai venit în contact, cercetând care este dedesubtul vorbelor şi faptelor, de ce au procedat aşa şi nu altfel, ce au vrut ei să zică, etc. Deosebit de mult se dezvoltă puterea gândirii, când examinezi natura şi ordinea din ea. Gândind mereu la probleme abstracte, filosofice, te vei obişnui într-o asemenea măsură cu acest grad înalt de gândire, încât ideile banale sau josnice îţi vor provoca neplăcere. O conversaţie trivială te va determina să ieşi din acel mediu. Obişnuit doar cu adevărul, mentalul nu mai e capabil să emită minciuna. Cantitatea de cunoştinţe acumulate te face mai înţelept, şi să zâmbeşti înţelegător când primeşti explicaţii şi argumentări care denotă o ignoranţă a naturii omeneşti şi a legilor naturii. Prin inducţie şi deducţie, vei întrevedea sau descoperi adevărul în toate situaţiile şi împrejurările cele mai complexe.
Corpul mental este o masă de fiinţe microscopice vii şi în veşnică activitate. Ca urmare, mentalul este veşnic în activitate, gândeşte mereu, secundă de secundă. Spiritul gândeşte în veşnicie, neputând sta în repaus, trebuie deci să-i oferi idei, pe care să le frământe, să le analizeze, să tragă din ele concluzii, să-şi facă educaţia, care îl va înălţa către Divinitate. Lăsat fără idei, fără hrană spirituală, spiritul devine flotant şi este asaltat de valurile de gânduri de toate calităţile, care plutesc prin spaţiu. Astfel se explică ciudăţenia ideilor care îţi trec prin minte, mirându-te de unde ai pornit cu gândul şi unde am ajuns. Tu trebuie să produci idei, spiritul trebuie să fie generatorul lor, pentru a nu te lăsa influenţat şi târât de valuri de idei sosite din afară, spre gânduri contrare naturii şi educaţiei tale. Aşa cum prin exerciţii fizice sistematice îţi poţi dezvola trupul, trebuie să dezvolţi şi instrumentul corpul gândirii. Deosebit de important este ca atunci când citeşti sau asculţi, să fii atent, să faci abstracţie de tot ce există în jurul tău, să faci să tacă însăşi gândirea ta, şi să îţi concentrezi toată atenţia spiritului asupra a ceea ce citeşti sau asculţi. În felul acesta, ideile scrise sau emise de altul vor fi percepute în forme clare de spirit. Suma de idei, de noţiuni, depusă în arhiva spiritului, se transformă şi dă naştere la aptitudini ce vor constitui în viitor comoara ta spirituală.
Atâta vreme cât vei călători din planetă în planetă şi dintr-un sistem solar în altul, corpul tău mental va fi acelaşi. Din viaţă în viaţă, prin diferite întrupări, îl faci mai fin, mai puternic, capabil de a prinde orice noţiune, oferind spiritului posibilitatea de a înţelege conţinutul ei.
Animalul are şi el are un corp receptor al gândurilor, creator de forme-gânduri, dar există o mare distanţă evolutivă între corpul său mental şi cel al omului. Ai pornit de la somnul adânc al mineralului, ai visat ca vegetalul, ai înţeles ca animalul, şi acum gândeşti la infinit, ca om. Ai urcat pe scara evoluţiei, dar mai ai un drum nesfârşit în faţa ta...