Ştiinţa Spirituală

Termenul "ştiinţă" are mai multe sensuri şi semnificaţii, dar toate se învârt în jurul conceptului "cunoaştere", din care derivă cuvântul (din latină, scientia = cunoaştere) :
1 . Faptul de a avea cunoștinţă (de ceva), de a fi informat; cunoaștere. A avea ştiinţă despre ceva = a avea cunoștinţă despre ceva. (a ști + suf. ~inţă) Cu (sau fără) știinţă = (ne)știind ; (in)conștient; cu (sau fără) voie. Cu bună știinţă = conștient, având cunoștinţa deplină a faptelor. Cu (sau fără ) știinţa cuiva = cu (sau fără) consimţământul ori aprobarea cuiva. Spre știinţă = ca să se știe. Veste, știre.
2. Conștiinţă.
3 .Pregătire intelectuală, instrucţie; învăţătură, erudiţie. Știinţă de carte = cunoștinţe de scriere și de citire.
4. Ansamblu sistematic de cunoștinţe despre natură, societate și gândire. Ansamblu de cunoștinţe dintr-un anumit domeniu al cunoașterii. Sferă de activitate umană a cărei funcţie constă în dobândirea și sistematizarea teoretică a cunoștinţelor despre realitate. (ştiinţele sociale, ştiinţele naturii). Om de știinţă = savant, învăţat. [Pr.: ști- in- ] – Ști + suf. -inţă (cu unele sensuri după fr. science).
Ştiinţa Spirituală reprezintă un ansamblu de cunoştinţe asupra domeniului cunoaşterii umane reprezentat de fenomenele şi evenimentele care nu pot fi percepute prin simţurile corporale. Se bazează în principal pe informaţii obţinute pe cale spirituală, prin percepţii extrasenzoriale (abreviat PE). Cercetătorul (savantul, învăţatul) spiritual trebuie să deţină capacitatea de a observa lumea, mediul şi fiinţele, prin intermediul percepţiei extrasenzoriale (PE), căci cine nu deţine această capacitate, nu poate observa şi cerceta lumea spirituală. Cei ce încep studiul acestei ştiinţe, sunt denumiţi "Adepţi" (au doar cunoştinţe teoretice), "Elevi" (au anumite cunoştinţe teoretice iniţiatice, şi au început şi exerciţiile practice pentru dobândirea PE ), "Studenţi" (au dobândit Iniţierea, au cunoştinţe teoretice vaste, au capacităţi PE, dar nu au încă o specializare clară, şi experienţă practică), înainte de a deveni "Savanţi", "Cercetători", "Învăţători", "Profesori", "Ingineri", "Doctori", etc., conform unei anumite specializări.
Ştiinţa Spirituală, spre deosebire de Ştiinţele Naturii, ce au un profund caracter materialist, ce se bazează pe observaţiile simţurilor corporale şi instrumentele tehnice numite "aparatură ştiinţifică", oferă, practic, o nouă viziune şi abordare a lumii şi vieţii, mult mai holistică, oferind informaţii şi explicaţii privind fenomenele şi procesele ce stau la baza existenţei Universului şi vieţii, care nu pot fi obţinute prin simţurile corporale şi instrumentele tehnice ştiinţifice.
Metodele de obţinere a informaţiilor sunt specifice, ele bazându-se pe ceea ce numim percepţie extrasenzorială, vedere spirituală, clarviziune, clarvedere, modalităţi perceptive conştiente, manifestate în cadrul a ceea ce psihologii numesc "stări modificate de conştiinţă".
Informaţiile obţinute prin comunicările realizate cu entităţi spirituale evoluate, care îşi desfăşoară existenţa în planuri existenţiale imperceptibile simţurilor corporale, vin să reîntregească viziunea de ansamblu, din mai multe perspective. Ştiinţa spirituală admite existenţa unor categorii de entităţi spirituale mai evoluate decât cele umane (religia creştină le-a denumit "Ierarhia spirituală", ce cuprinde 9 categorii de entităţi grupate în nivele / planuri evolutive, de la Îngeri la Serafimi), care influenţează în permanenţă viaţa fiecărui om, şi de la care fiecare om are ce învăţa. În aceste planuri regăsim adevăraţii Lectori, Profesori Universitari, Academicieni, Profesori-Doctori, etc.
Avantajul principal al percepţiei extrasenzoriale îl constituie faptul că poate sonda domeniul inaccesibil mijloacelor clasice, fizic-materiale, de culegere a informaţiilor. Însă problema principală a cercetătorului spiritual care doreşte să expună percepţiile sale din lumea spirituală, în limbajul simţurilor corporale, o constituie faptul că nu le poate reda nicicum în forma lor originară. Dacă ar încerca, el ar expune ceva cu un conţinut de conştiinţă diferit de conţinutul cunoştinţelor majorităţii oamenilor, şi fără legătură cu acestea. Cercetătorii spirituali trebuie întîi să introducă în conştiinţa oamenilor elemente noi, concepte noi, dobândite printr-un alt gen de conştiinţă, care este capabilă să perceapă şi să se orienteze în lumea spirituală. Deci, pentru ca un om neiniţiat în cunoaşterea şi înţelegerea lumii spirituale, să poată cuprinde domeniul acestei discipline, el trebuie să fie pregătit întîi pentru asta, printr-un proces de elevare a conştiinţei sale. Acest proces îl putem numi " Iniţiere Spirituală".
În urma dobândirii primei etape de transformare a conştiinţei, prin Iniţierea Spirituală la modul teoretic, expunerea cercetătorului spiritual va putea avea drept conţinut elementele lumii spirituale. Dar acest conţinut va fi prezentat sub forma gândurilor, care îi vor conferi o anumită formă. În această formă, conştienţa pregătită îl poate înţelege, chiar dacă nu este, încă, pregătită, prin Iniţierea Practică, să perceapă în mod direct Lumea spirituală.
Iniţierea teoretică nu se poate înfăptui în cazurile în care aspirantul aşează piedici în calea ei, neputând renunţa la prejudecăţile şi convingerile materialiste fixiste, formate în temeiul unei concepţii ştiinţifice eronate, privind limitele cunoaşterii şi înţelegerii umane.
Iniţierea Spirituală trebuie privită în modul firesc şi normal în care priveşti iniţierea oricărui tânăr, ca elev sau student, în domeniul oricărei alte ştiinţe. Fiecare novice, denumit "student", în orice ştiinţă, urmează întîi o iniţiere teoretică de câţiva ani, mai mult sau puţin combinată cu aplicaţii practice, înainte de a putea deveni un experimentator sau cercetător în cadrul acelei ştiinţe.
Studentul Şiinţei Spirituale va avea, însă, o situaţie mai specifică, deoarece metodele de experimentare şi cercetare sunt legate de trăirile sale sufleteşti, afectiv-emoţionale. În domeniul cunoaşterii spirituale, totul este cufundat într-o trăire sufletească intimă, atât privind contemplarea spirituală însăşi, cât şi înţelegerea cu care se apropie conştienţa obişnuită necontemplativă de rezultatele contemplării. Adevărul şi eroarea, care, în legătură cu înţelegerea lumii fizice, se exprimă numai prin noţiuni, în legătură cu lumea spirituală devin trăiri reale. Studentului care crede cu convingere în faptul că, conştienţa obişnuită, datorită limitelor sale, nu este capabilă să înţeleagă lucrurile contemplate pe cale spirituală, această judecată emotivă îi va întuneca în mod real capacitatea sa de pricepere şi înţelegere.
Dacă cercetătorul contemplator va coborâ obiectele contemplării sale spirituale până la exprimarea lor sub forma gândurilor, aceste contemplări vor putea fi înţelese deplin şi de conştienţa necontemplativă lipsită de prejudecăţi. Această înţelegere a lumii spirituale reprezintă o înţelegere bazată pe gândire, ca cea aplicată în cazul Ştiinţelor Naturii. A face ca această înţelegere să fie, într-adevăr posibilă, presupune necesitatea ca, cel ce îşi descrie contemplările spirituale, să le elaboreze până la o corectă prezentare sub formă de gânduri, fără ca ele să-şi piardă caracterul lor imaginativ, exprimate sub această formă !

Ştiinţa Spirituală are la bază 3 idei principale :
1. În "spatele" lumii perceptibile prin simţurile corporale există o lume mult mai vastă, imperceptibilă, ascunsă simţurilor, şi gândirii limitate la orizontul percepţiilor trupeşti
2. Omul are posibilitatea de a pătrunde această "lume ascunsă", care face parte din Realitate, dacă utilizează în mod conştient anumite facultăţi spirituale, care se găsesc în el, în stare latentă.
3. Universul, cu toate fiinţele universale, este o Creaţie Mentală a Spiritului, şi, în consecinţă, poate fi "pătrunsă" prin Gândire.
Apariţia fiecărei ştiinţe, şi chiar ramuri ale unor ştiinţe, au fost întâmpinate cu rezistenţă şi scepticism. Nu suntem foarte departe de vremurile în care oamenii erau arşi pe rug pentru susţinerea unor erezii precum teoria heliocentristă. Mai nou, comuniştii au desfiinţat Psihologia, şi toate sistemele şi practicile spirituale au fost interzise.
În prezent, în privinţa spiritualităţii, lucrurile nu au evoluat prea mult faţă de acum 100 de ani. Despre lumea ascunsă simţurilor, se vorbeşte tot mai mult în ştiinţă, dar oamenii de rând au rămas la aceleaşi concepţii :
1. Unii oameni afirmă că o astfel de lume nu există, şi că lumea perceptibilă prin simţuri ar fi singura existentă. Ei sunt departe de a putea lămuri enigmele existenţei, dar cred că va veni o vreme în care experienţele simţurilor şi ştiinţa întemeiată pe acestea, vor putea oferi dezlegările cuvenite.
2. Alţi oameni nu contestă faptul că în spatele lumii perceptibile există o realitate ascunsă, dar cred că forţele de cunoaştere umane nu se pot ridica până la această lume, deoarece au limite ce nu vor putea fi nicicând depăşite. Ei admit că necesitatea de a crede, poate să-şi caute refugiul într-o asemenea lume ascunsă, o adevărată ştiinţă, însă o ştiinţă care se întemeiază pe fapte sigure nu se poate ocupa de studiul ei.
3. Oameni care consideră temerară voinţa omului de a pătrunde prin propria activitate de cunoaştere într-un domeniu în care ar trebui să renunţăm la cunoaştere, şi să ne mulţumim cu credinţa. Ei susţin că este păcat când slăbiciunea omenească caută să pătrundă într-o lume rezervată exclusiv vieţii religioase.
4. Oameni care susţin faptul că, într-adevăr, cunoaşterea lumii sensibile este comună tuturor oamenilor, însă în privinţa realităţilor suprasensibile nu pot exista decât păreri individuale, în acest domeniu fiind cu totul excluse certitudini unanim acceptate.
Mai sunt şi alţi oameni, care susţin şi alte lucruri.
Pentru a putea rezolva o problemă, trebuie să te ridici la un nivel superior nivelului care a generat-o.
Există probleme ale realităţii sensibile, care nu pot fi rezolvate la nivelul de conştiinţă obişnuit, acestea putând fi rezolvate doar de cei care pătrund, în mod conştient, în stări mai înalte de conştiinţă, numite, deocamdată, în psihologie, "stări modificate de conştiinţă", şi "stări alterate de conştiinţă". Această modificare a stării de conştiinţă permite obţinerea percepţiilor extrasenzoriale, prin detaşarea principiului conştient de corp, decorporarea sa, scăpând astfel de veriga intermediară ce limitează gamele şi domeniile perceptive.
Ştiinţa Spiriutală afirmă existenţa unui Principiu Spiritual Conştient, care nu reprezintă un rezultat, un produs, un efect al dezvoltării materiei. Din contra, ceea ce omul numeşte materie, lucruri materiale, reprezintă un rezultat al unei acţiuni spirituale, a gândirii, în sensul că Totul este o creaţie Mentală, structurată pe diferite niveluri de conştiinţă.
"Totul este Spirit, Universul este Mental" - Prima Lege a Kybalionului, reprezintă una din afirmaţiile care "traduc" o realitate de un nivel superior, în termeni oarecum accesibili nivelului mai inferior al conştiinţei "omului modern" al începutului de mileniu 3. Ideea Universului ce a luat naştere ca o Creaţie Mentală a Spiritului, reprezintă tema centrală a tuturor marilor religii. Din acest punct de vedere, Ştiinţa Spirituală nu se opune marilor religii.
Oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia faptului că materia este o formă de existenţă a energiei, şi că forma este o funcţie de frecvenţă. Din acest punct de vedere, Ştiinţa Spirituală nu se opune Ştiinţelor Naturale.
În realitate, pentru omul comun,Ştiinţa Spirituală explică, la un alt nivel, mai abstract, ceea ce Religia şi Ştiinţele Naturale prezintă la un nivel de conştiinţă comun, concret, dar mai limitativ. Cercetătorul spiritual ce dobândeşte capacitatea percepţiei extrasenzoriale, realizează aceasta datorită faptului că el a acces la un nivel de conştiinţă mai cuprinzător, mai extins, mai superior. Cu cât un om se înalţă mai sus, cu atât va avea o vedere mai largă şi mai cuprinzătoare, asupra lumii înconjurătoare. Cu cât Principiul Conştient se detaşează mai mult de trup, de influenţa materiei, ieşind tot mai mult de sub influenţa sa intermediatoare şi limitativă, cu atât el se înalţă într-o poziţie mai superioară, dobândind o percepţie extrasenzorială tot mai cuprinzătoare asupra Universului.

Ce utilitate şi valoare pot avea judecăţile tale formulate asupra unui lucru pe care nu îl cunoşti ?
O gândire nepărtinitoare trebuie să se conducă după principiul : "vorbesc şi judec despre lucrurile pe care le cunosc, şi nu vorbesc şi nu judec lucrurile pe care nu le cunosc". Sunt utile şi valoroase doar judecăţile şi raţionamentele emise despre lucruri pe care le cunoşti, în legătură cu care ai o anumită experienţă, atât teoretică cât şi practică. Nu are nici o utilitate şi nici o valoare afirmaţia ta sau a altcuiva, prin care se declară imposibile lucruri pe care nu le cunoaşteţi, nu vreţi să le cunoaşteţi, şi nu aveţi nici o experienţă în legătură în legătură cu ele.
Fiecare are dreptul de a nu se interesa de realităţile suprasensibile, de a manifesta dezinteres şi neîncredere faţă de ele. Dar cel ce adoptă o astfel de atitudine, îşi pierde dreptul de a se putea declara competent într-un domeniu necunoscut lui, şi în legătură cu ceea ce, după părerea sa incompetentă, oamenilor nu le-ar fi cu putinţă să cunoască. Părerile celor ce nu cunosc nimic despre realităţile suprasensibile şi Ştiinţa Spirituală, nu au nici o utilitate şi nici o valoare, aşadar.
Oamenii ce manifestă interes faţă de realităţile suprasensibile, conştientizează faptul că facultăţile umane trebuiesc exersate, antrenate şi dezvoltate, şi nu lăsate să se atrofieze.
În cadrul Ştiinţei Spirituale, fiecare "student" trebuie să dobândească prin el însuşi pătrunderea şi înţelegerea lumii suprasensibile, dar toţi care merg îndeajuns de departe în cercetarea ei, vor ajunge la aceleaşi rezultate, nu la rezultate diferite. Deosebirile persistă numai atâta vreme cât oamenii nu vor să se apropie de cele mai înalte adevăruri pe o cale sigură, pe calea ştiinţifică, ci pe căi arbitrare. Numai un om care vrea să se familiarizeze cu particularităţile Ştiinţei Spirituale poate să recunoască exactitatea acestei căi.
Calea către Ştiinţa Spirituală o poate afla orice om care, la un moment dat, recunoaşte, presimte sau presupune, în lucrurile perceptibile, existenţa celor ascunse simţurilor, imperceptibile, şi, conştient de faptul că forţele de cunoaştere pot fi dezvoltate, dobândeşte sentimentul că lucrurile ascunse se pot revela. Celui ce ajunge la Ştiinţa Spirituală prin asemenea trăiri sufleteşti, i se deschide perspectiva de a primi răspunsuri la anumite întrebări, ivite din interesul lui legat de Cunoaştere, şi i se oferă perspectiva de a învinge toate greutăţile pe care le întâmpină. Omul care se vede constrâns să nege lumea suprasensibilă, va suferi o slăbire, o deteriorare sufletească. El poate ajunge la disperare, dacă pierde speranţa faptului că i se pot revela lucrurile ascunse. Deznădejdea, disperarea, în variatele lor forme, sunt adversari lăuntrici ai strădaniei omului. Ei apar atunci când dispare puterea lăuntrică a omului. Atunci toată puterea sa de viaţă trebuie să îi vină din afară. Percepe lucrurile, fiinţele şi fenomenele care se înfăţişează simţurilor sale, şi le analizează cu raţiunea. Ele îi procură bucurie şi durere, şi îl mână spre acţiunile de care este capabil. Va rezista o vreme, dar inevitabil va ajunge la punctul în care va simţi că moare lăuntric, că sufletul îi este pustiu şi gol. Fiindcă toată puterea de viaţă pe care o poate absorbi omul din lume, pe această cale, se iroseşte, cu timpul. De această irosire ne feresc cele ascunse, care sălăşluiesc în adâncul lucrurilor. Când se stinge în om puterea de a coborâ în adâncurile din care îşi aduce mereu forţe noi de viaţă, chiar şi exteriorul lucrurilor se va dovedi incapabil de a-i mai stimula viaţa.
Nu este vorba numai de fericirea şi nefericirea ta, personală, individuală, ci a oamenilor, în general. Prin studierea Ştiinţei Spirituale obţii certitudinea faptului că, dintr-un punct de vedere superior, fericirea şi nefericirea individuală este în directă legătură cauzală cu fericirea şi nefericirea întregii lumi. Când tu nu îţi dezvolţi just forţele, devii păgubitor întregii lumi, şi tuturor fiinţelor. Dacă îţi pustieşti viaţa prin faptul că pierzi legătura cu lumea suprasensibilă, nu distrugi ceva doar înăuntrul tău, care te va conduce spre deznădejde, ci, din pricina slăbiciunii tale vei deveni o piedică pentru evoluţia întregii lumi în cadrul căruia fiinţezi.
Te poţi înşela pe tine însuţi, forţându-te să crezi că nu există nimic imperceptibil, nimic ascuns, şi că ceea ce se prezintă simţurilor şi raţiunii tale constituie întreaga realitate. Dar această iluzie autoîntreţinută este posibilă doar pentru suprafaţa conştiinţei, nu şi pentru adâncurile ei, deoarece sentimentele şi dorinţele tale nu se supun credinţei tale înşelătoare, ridicându-se mereu, în diverse forme, spre lumea suprasensibilă. Iar dacă tu le blochezi calea, în mod forţat, ele te vor conduce în final spre îndoială, nesiguranţă, şi deznădejde sufletească profundă.
Cunoaşterea care îţi poate revela realităţile ascunse, este capabilă să învingă toată deznădejdea, toată lipsa de siguranţă a vieţii, toată îndoiala, tot ce slăbeşte forţa şi energia vieţii, făcând-o incapabilă de a-şi îndeplini misiunea ei în univers.
Efectul dobândirii cunoştinţelor spirituale nu se rezumă doar la satisfacerea dorinţei tale de a şti, de a deţine informaţii, ci se extinde pe toate planurile existenţei, conferindu-ţi tărie, forţă, putere, pe toate planurile vieţii tale. Izvorul din care cunoaşterea spirituală scoate energie, este nesecat, şi fiecare om care îl va descoperi, va putea pleca de la el revigorat, reîntărit.

Studentul ce va asimila cunoştintele despre realităţile ascunse simţurilor, va deveni un cunoscător al lumilor suprasensibile.
După ce va aplica, în mod practic, antrenamentul psihic recomandat de Ştiinţa Spirituală, va deveni un cunoscător direct al acestor lumi.
Un om de ştiinţă deschis cunoaşterii ştiinţifice a lumii şi vieţii, nu va putea afla nici o contrazicere reală între ştiinţele naturale bazate pe realităţile lumii sensibile, şi modul de studiu al lumii suprasensibile.
Omul de ştiinţă se foloseşte de anumite metode şi instrumente, în investigaţiile sale. Cercetătorul suprasensibilului poate utiliza metode diverse, dar un singur instrument : omul. Acest instrument, pentru a-şi îndeplini scopul cu eficacitate şi exactitate, trebuie mai întîi pregătit, "calibrat", în vederea cercetărilor superioare. Facultăţile şi forţele sale naturale, necizelate, neantrenate, trebuiesc transformate în facultăţi superioare. În acest mod, fiecare om poate deveni, prin antrenament, un instrument de cercetare a lumii suprasensibile.

Trebuie înţeles faptul că toate conceptele precum "ştiinţă", "ştiinţific", "metodă ştiinţifică", "teorie ştiinţifică", "ipoteză ştiinţifică", "demonstraţie ştiinţifică", etc., reprezintă simple convenţii elaborate de oameni, pentru a defini ceva ...abstract, ce nu există. Ştiinţa există doar în mintea oamenilor, ca o sumă de reprezentări abstracte despre un anumit domeniu de manifestare a realităţii.
În general, în ştiinţele materialiste contemporane, primează viziunea materialist-ştiinţifică asupra lumii şi vieţii, şi se afirmă că : "câtă matematică, atâta ştiinţă". Orice ştiinţă trebuie să cuprindă un set de principii şi legităţi matematice clar formulate, pe care să se bazeze toate ideile şi teoriile formulate. Totul trebuie să poată fi cuantificat, şi exprimat prin cifre, raporturi, ecuaţii. Mulţi oameni de ştiinţă nu recunosc psihologiei, din acest motiv, statutul de ştiinţă. În ceea ce priveşte domeniile ce vizează studierea fiinţei umane, există încă multă confuzie şi incertitudine. Şi nu numai în acest domeniu. Fizica atomică şi nucleară, cuantică, se bazează mai mult pe aparatul matematic şi aparatura ştiinţifică, decât pe observaţiile provenite pe calea simţurilor senzoriale corporale. Câţi oameni ştiu că atomii nu pot fi observaţi în mod direct, vizual, prin nici un fel de microscop optic ? Nici un om nu a văzut niciodată nici un atom ! Există doar modele teoretice ale atomului, dar observaţia directă, pe calea simţurilor, nu va putea confirma niciodată ...adevărul ! Adevărul... nu poate fi confirmat de om prin simţurile sale corporale limitate ! Simţurile nu pot oferi răspunsuri la întrebări, ci doar anumite informaţii formale, despre formele şi suprafeţele realităţii. Răspunsuri pot fi oţinute doar prin pătrunderea minţii, prin operaţiile gândirii, în... materie ! De aceea, nu acorda importanţă excesivă simţurilor corporale, şi încearcă să înţelegi adevărata importanţă a minţii, a gândirii, în înţelegerea realităţii. În realitate, Ştiinţele se bazează tot mai puţin pe percepţiile senzoriale directe, şi tot mai mult pe reprezentările abstracte elaborate asupra realităţii, prin ...logică şi matematică ! Teoria stringurilor, a corzilor elastice universale, la modă în zilele în care am scris acest material, nu are absolut nimic senzitiv-senzorial în ea, fiind pur şi simplu o reprezentare abstractă bazată doar pe calcule şi formule matematice, pe o gândire speculativă, nu pe observaţii şi percepţii senzoriale ! Rezultă clar faptul că simţurile corporale nu vor putea niciodată şi deloc confirma sau infirma, valida sau invalida... adevărul exprimat de această teorie, şi altele ca ea ! Înţelegând astfel că nu există ceva absolut, de o importanţă de neînlocuit, în informaţiile provenite pe calea simţurilor corporale, îţi va fi, poate, mai uşor, să înţelegi şi să accepţi existenţa unei ştiinţe ...spirituale, care, nici ea, nu se bazează prea mult pe informaţiile parvenite prin simţurile corporale...