Evolutia - Dezvoltarea Spirituala

"Evoluţia - formă de dezvoltare care presupune acumulări cantitative treptate,obiective şi subiective,în viaţa socială,care pot duce la schimbări radicale,calitative,la revoluţie; dezvoltare în timp a unui fenomen sau proces,a unui eveniment,a unei fiinţe etc.; modificare treptată a calităţii spre un nivel superior; desfăşurare,curs,mişcare largă (circulară); mişcare de ansamblu executată de o trupă,de o navă,un avion,etc.
Antonime : involuţie,regres.
Sinonime : devenire,dezvoltare,modificare, prefacere, schimbare, transformare, progres, curs,desfăşurare, dezvoltare, mers.
Scopul evoluţiei umane constă în realizarea însuşirilor divine, identificarea voinţei umane cu cea divină, realizarea unităţii !
Evoluţia spirituală, nivelul de dezvoltare a spiritualităţii, nu se pot standardiza prin standarde externe, materiale, viaţa spirituală neputând fi măsurată printr-un standard material exterior. Nivelul de acumulare a bunurilor materiale nu poate constitui un indice în acest sens, dar modul în care le-ai acumulat, şi cel în care le întrebuinţezi, pot releva anumite informaţii concludente asupra nivelului tău de dezvoltare morală. Contrar convingerii implementate oamenilor de anumite religii, dobândirea şi acumularea bogăţiei materiale nu are nimic negativ şi condamnabil în sine, deoarece este normal şi firesc ca fiecare om să încerce să îşi asigure viitorul său şi al familiei sale, acumulând şi depozitând, constituindu-şi anumite stocuri şi rezerve în acest sens. Toată lumea cunoaşte povestea sugestivă cu greierele şi furnica. Ceea ce nu este normal, este reprezentat de ceea ce contravine eticii şi moralităţii, evidenţiabil prin modul în care bunurile au fost acumulate, şi cel în care sunt folosite. Există un nivel al egoismului care poate fi considerat normal, deoarece ţine de adaptarea la mediu, asigurând supravieţuirea individuală, devenind nociv doar din momentul în care determină acţiuni îndreptate împotriva integrităţii şi bunăstării altor persoane. După cum ştim, nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă, se redistribuie, se compensează... Nimeni nu duce nimic cu el în mormânt. Este condamnabil însă şi binele pe care puteai să îl faci fără a te afecta cu nimic în mod negativ, şi nu l-ai făcut, deşi ai avut puterea şi posibilitatea. Puterea îţi este dată pentru a o putea folosi în scopul comunităţii, pentru a putea ajuta pe alţii. Ocaziile nu lipsesc niciodată...
Metodele psihologice de evaluare stabilesc corelaţii între diverşi indici ce definesc viaţa psihică a unui om, neputând însă pătrunde în profunzimea trăirilor sale, pentru a-i măsura nivelul conştiinţei.
O întrebare firească, este dacă pentru a evolua spiritual este necesară o acumulare continuă de informaţie şi procesarea acesteia, sau nu ? Depinde evoluţia spirituală de o învăţare permanentă, şi dacă da, care sunt cele mai importante, cele mai relevante lecţii pe care le ai de asimilat ? Cu alte cuvinte, care sunt cele mai importante lucruri din viaţa ta, cărora trebuie să le acorzi o atenţie specială, şi de ce ? Pentru a putea răspunde, trebuie conştientizat ce înseamnă evoluţie spirituală, de ce factori depinde ea, cum se manifestă efectele ei, şi în ce măsură sunt aceste efecte observabile, comparabile, măsurabile. Există ceva perceptibil ce te poate ajuta să observi dacă un om este mai evoluat spiritual decât altul ?
În general, suntem cu toţii de acord că înţelepciunea este ceva observabil,evidenţiabil, comparabil, chiar dacă nu există o scală de măsură a înţelepciunii,universal acceptată. Înţelepciunea este ceva diferit de inteligenţă, înglobând, pe lângă inteligenţa practică şi teoretică, etica şi moralitatea. Nu putem accepta ideea că un individ este evoluat spiritual, dacă el dă dovadă de inteligenţă, dar şi de imoralitate, producând suferinţă semenilor săi, folosindu-se de puterea inteligenţei sale în acest scop. Realitatea îmbracă atât forme vizibile cât şi invizibile, imperceptibile prin analizatorii corpului uman. Înţelept este cel ce ajunge, într-o măsură deosebită, să conştientizeze, pe diferite căi, existenţa nemanifestată a legăturilor ce facilitează schimburile de informaţie şi energie în această lume, şi să înţeleagă căile şi metodele prin care acest univers a luat naştere şi îşi continuă existenţa. Înţelept este cel a cărui inteligenţă l-a purtat dincolo de aparenţe, în profunzimea realităţii, în esenţe, spre conştientizarea adevărurilor universale, a faptului că binele general şi cel individual sunt în strânsă dependenţă, că toate lucrurile au o sursă comună, că totul decurge conform unui plan universal, conform unor legi universale, conform unei programări, la care omul trebuie să se supună,prin acceptare şi depunerea unui efort de adaptare. Înţelept este cel ce conştientizează aceste lucruri, şi astfel devine împăcat cu sine însuşi, cu ceilalţi, cu Universul, cu Divinul, înţelegând şi acceptând faptul că are misiuni de îndeplinit, lecţii de asimilat, că nu se poate sustrage, şi nu are unde fugi, că ceea ce are de făcut este spre binele său, contribuind la binele universal.
Ceea ce determină, deci, evoluţia spirituală, este procesul de conştientizare tot mai în adâncime, în profunzime, a părţii imperceptibile, prin simţurile trupeşti, a realităţii,printr-un proces interior ce implică gândirea - comparaţia, analiza şi sinteza,raţionamentul... A evolua spiritual, înseamnă a conştientiza tot mai mult, a-ţi extinde conştienţa tot mai mult, a cuprinde în câmpul conştienţei tot mai mult din realitate,din adevăr, în scopul dobândirii unei conştienţe ...universale.
Gradul de dificultate şi de complexitate al situaţiilor la care este forţat un om să se adapteze, vor dicta nivelul evoluţiei spirituale înregistrat de acesta în cursul vieţii sale,putând concluziona, astfel, că cele mai dificile şi complicate situaţii pot determina cea mai puternică şi rapidă evoluţie spirituală.
Trădarea de sine cea mai evidentă creează conştienţa în cadrul căreia sinele nu va mai fi trădat. Experienţa ta, aşa cum arată ea, bine sau rău, este perfectă pentru tine, ea aducându-ţi lecţiile pe care trebuie să le înveţi, pentru a putea trece dincolo de frică şi vină, de aceea, a-ţi judeca experienţele şi a le compara cu cele ale altora, nu este cel mai bun lucru pe care îl ai de făcut ! Ca să trăieşti o viaţă de dăruire trebuie să fii prezent în permanenţă în cadrul experienţei tale, să îţi accepţi experienţa fără a o judeca, sau, dacă o judeci, să te ierţi pentru faptul că te aperi şi respingi. A fi prezent în experienţa ta înseamnă să devii tot mai conştient de momentele în care te disociezi emoţional de această experienţă, şi să revii cu calm înapoi, această revenire fiind esenţa meditaţiei ! A medita nu înseamnă a înceta să gândeşti, ci să devii cât mai conştient de gândurile tale, pe măsură ce ele se produc în mintea ta, să observi modul în care ele îţi perturbă starea de calm şi linişte, împiedecându-te să fii pe deplin prezent, îndepărtându-te, făcându-te să ieşi din momentul prezent.
Să gândeşti nu este un lucru negativ, dar dacă îl faci să devină negativ, vei crea mai multe gânduri despre gânduri, gândirea fiind ceea ce se produce când sinele adoarme. Durerea, disconfortul, starea conflictuală, te trezesc din somnul tău, de aceea nu trebuie să opui rezistenţă acestor factori ce determină trezirea ta, ci să fii mulţumit că ei te readuc în momentul prezent. În momentul prezent poţi doar să fii, nefiind nevoie de a fi acolo pentru altcineva, căci a fi undeva pentru altcineva înseamnă a nu fi prezent ! Nu este nevoie să fii acolo nici măcar pentru tine, ci doar să fii, nefiind nevoie de nimic altceva, nici de judecăţi, nici de reguli, aceasta fiind o binecuvântare, un rezultat al acceptării, o stare de a fi, nu o stare de a deveni.
Evoluţie înseamnă schimbare prin adaptare la nou, transformare în sensul şi direcţia unei eficienţe sporite, deci evoluţia este condiţionată, impusă de condiţiile în permanentă schimbare. Gândurile tale ce se transformă în intenţii, prin voinţa susţinută de motivaţie, stau la baza iniţierii acţiunilor necesare adaptării organismului la mediul înconjurător. Nu orice intenţie se va şi materializa, va fi finalizată, ci doar cele ce sunt susţinute în timp, cele pentru care vei sacrifica ceva personal, ca o compensare, ca o echilibrare a balanţei energetice ! Pentru a primi trebuie să dai, căci ...totul se transformă ! Lumea este circulară, dacă dai ceva, vei primi ceva, sub altă formă, alt conţinut, şi nu instantaneu, căci în această lume orice proces necesită o anumită durată de timp pentru iniţializarea, desfăşurarea şi finalizarea sa. Aceasta înseamnă schimbare, transformare,evoluţie,... Dacă ai primi înapoi exact ceea ce ai dat, unde ar fi schimbarea, în ce ar mai consta ea, şi care ar fi rostul ei ? Ce s-ar transforma, în ce ? Ceea ce dai de bunăvoie, pentru a acoperi nevoile altora, ceea ce oferi necondiţionat, îţi va aduce înapoi necondiţionat alte lucruri de care tu ai nevoie, dobândind astfel prosperitate, bucurie, şi ceea ce iei cu forţa, sau dai condiţionat, îţi va aduce pierderi, condiţionări din partea altora, lipsuri, dobândind astfel... suferinţă.

Pentru a cunoaşte şi înţelege fenomenele terestre şi cosmice, poţi ajunge ca, prin anumite exerciţii, să îţi dezvolţi vederea spirituală şi auzul spiritual, deoarece prin aceasta vei ajunge să percepi realitatea ascunsă simţurilor corporale, entităţile, şi să realizezi că sunt entităţi ale lumii sufleteşti sau ale lumii spirituale. Dar acest lucru nu este deajuns, căci este necesar să poţi deosebi şi categoriile din care ele fac parte, pentru a ştii cu ce anume te confrunţi. Prin simpla percepţie extrasenzorială nu poţi ştii dacă o entitate relevată se află în evoluţie progresivă sau este retardată, dacă ea promovează sau stânjeneşte evoluţia, pentru a-i prevedea şi înţelege intenţiile şi comportamentul. Contactarea unei entităţi necunoscute poate fi realmente periculoasă, căci eu însămi am fost la un pas de moarte în urma unui contact oarecum involuntar. Însuşirea facultăţii clarvăzătoare, fără dobândirea concomitentă a înţelegerii depline pentru condiţiile evoluţiei umane, nu îţi conferă capacitatea de a discerne ce fel de fenomene şi fiinţe ţi se relevează în lumea suprasensibilă. Clarvederea trebuie suplimentată cu însuşirea unor ample cunoştinţe teoretice, necesare judecării clare a lucrurilor observate în lumea suprasensibilă, necesitate care se impune în vremea noastră. Ea nu a prezentat aceeaşi importanţă în toate timpurile, deoarece în epoci foarte vechi existau cu totul alte condiţii. În străvechiul Egipt clarvăzătorul nu se putea înşela asupra naturii entităţilor spirituale percepute, dar în prezent posibilitatea confuziei şi înşelării este foarte mare. În trecut oamenii erau mult mai apropiaţi de lumea ierarhiei spirituale, putând recunoaşte natura entităţile percepute, însă acum singura protecţie împotriva erorii o constituie efortul de a avea dobândi idei şi reprezentări de felul celor indicate de anumite sisteme educative spirituale. A fi clarvăzător în ziua de azi nu este de ajuns, căci oricât de bine ai percepe, nu vei putea pătrunde, cunoaşte şi înţelege, în mod automat, sensul şi semnificaţiile lucrurilor percepute. Când vei dobândi şi facultatea de a discerne fiinţele şi fenomenele lumilor superioare, vei putea fi numit „iniţiat“, iniţierea conferind posibilitatea de a deosebi între ele diferitele categorii de entităţi.
Există aşadar clarvăzători care nu sunt iniţiaţi, şi care nu înţeleg ce reprezintă ceea ce percep, fiind confuzi, inducând şi pe alţii în confuzie. În orice sistem de pregătire esoterică actual, trebuie avut în vedere ca întotdeauna, pe lângă facultatea clarvederii, să se dobândească în paralel şi iniţierea teoretică. În măsura în care adeptul devine clarvăzător, trebuie să dobândească şi capacitatea de a putea deosebi diferitele categorii de fiinţe şi fenomene suprasensibile.
Sarcina de a crea un echilibru între principiile clarvederii şi acelea ale iniţierii, revine Puterilor spirituale conducătoare şi nevăzute ale omenirii, care îşi exercită influenţele invizibile asupra celor aleşi.