Iniţierea spirituală

„Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă, nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.” Întrebare retorică : "Există oameni neprihăniţi, care să nu fi păcătuit niciodată cu gândul sau cu fapta ?..." Acest material se adresează tuturor, dar nu toţi îl vor citi, bineînţeles. Puţini oameni consideră că au nevoie de o iniţiere în spiritualitate, că le-ar fi utilă cu ceva. Majoritatea o resping instinctiv, asociind-o cu latura malefică a ocultismului, magiei şi vrăjitoriei. Cei ce resping din start necesitatea şi utilitatea cunoaşterii şi înţelegerii universului spiritual, sunt oameni îndoctrinaţi de educaţia materialistă primită în familie şi în instituţiile de învăţământ sociale. Ei sunt atât ignoranţi în privinţa spiritualităţii, cât şi convinşi de faptul că doar ştiinţa poate oferi răspunsuri şi soluţii reale, iar ceea ce nu poate fi cercetat şi demonstrat ştiinţific, ori nu există ori nu poate fi cunoscut, cercetat, studiat, analizat, şi degeaba şi-ar bate capul cu ceva ce le depăşeşte puterea de a percepe, cunoaşte şi înţelege. Însă dacă toţi oamenii ar fi adoptat mereu acest mod limitat de a gândi şi aborda necunoscutul, cercetarea ştiinţifică pur şi simplu nu ar exista, nici o ştiinţă, nici evoluţie, binînţeles.
Concepţia materialistă asupra vieţii reprezintă ceva malefic, deoarece forţează eliminarea nivelului divin-spiritual din cunoaştere, prin contestarea existenţei acestuia în Univers. Această atitudine conduce inevitabil spre boală şi moarte, prin blocarea trăirilor afectiv-sentimentale cele mai înălţătoare, care leagă fiinţa umană de însăşi Sursa vieţii.
"Totul este Spirit, Universul este Mental". Materialismul nu poate înţelege ce este materia, deoarece nu admite existenţa Spiritului, ba chiar o neagă, şi nu are nici instrumentele necesare pentru a studia natura mentală a realităţii ! Oricare realitate materială din Univers există prin ceva spiritual, şi orice realitate spirituală din Univers se manifestă la un moment dat în lumea materială. Cunoaşterea reală a bazei spirituale a umanităţii, ca şi cunoaşterea materiei, se poate obţine în ziua de azi numai prin eforturi susţinute de perfecţionare a structurilor mentale, sufleteşti şi spirituale, ca un tot unitar, pentru a permite dezvoltarea conştientă a relaţiei omului cu lumea spirituală. Principalul scop al iniţierii spirituale constă în deschiderea căilor cunoaşterii de sine, deoarece instrumentele reale, adecvate înţelegerii coerente a omului şi Universului, sunt interioare, mental-sufleteşti. Ştiinţa actuală confirmă acest fapt, validând progresiv "teorii" existenţiale emise cu sute şi mii de ani în urmă, de către diverşi oameni iluminaţi, clarvăzători. Ştiinţa îşi are rolul său pozitiv, de instrument de validare şi invalidare obiectivă a diverselor ipoteze, dar viziunea materialistă asupra lumii şi vieţii reprezintă o eroare de gândire care trebuie conştientizată şi îndreptată, deoarece erorile de judecată reprezintă sursa greşelilor şi a suferinţei...
Cei ce simt că au nevoie de o iniţiere spirituală sunt de trei tipuri generale :
1. oameni care au un apetit deosebit pentru putere, şi vor să acumuleze putere, forţă, să devină tot mai puternici, invincibili, formidabili, etc. (în general tineri cu vise măreţe, iluzorii şi efemere)
2. oameni care simt că pierd putere, pierd controlul, siguranţa, se simt oarecum slabi, slăbiţi, dezorientaţi, oameni care caută răspunsuri la întrebările lor existenţiale, şi soluţii la problemele lor de viaţă. (în general oameni trecuţi de prima tinereţe) Poate că azi nu eşti dispus să cauţi răspunsuri şi soluţii, sau poate nu conştientizezi prea clar ce întrebări şi probleme ai, dar odată cu înaintarea în vârstă, ele se vor înmulţi,se vor manifesta cu o mai mare claritate. Fiecare om va avea parte în timpul vieţii sale de întrebări şi probleme, de greşeli, păcate şi suferinţă.
3. oameni care simt că puterea nu poate fi dobândită sau pierdută, acumulată, posedată, ci doar... canalizată, şi vor să devină canale pentru a o canaliza spre desfăşurarea unor procese şi evenimente în beneficiul şi binele tuturor. Foarte puţini la număr, au atitudinea şi tendinţa naturală de a deveni vindecători şi educatori spirituali, încă din tinereţe.
Această viziune este doar orientativă, dar meditând asupra ei vei dobândi o înţelegere mai profundă a naturii umane. Aprofundând, vei conştientiza faptul că iniţierea spirituală reprezintă o cale care conduce spre echilibru şi armonie.
Iniţierea = introducerea într-un domeniu de activitate în care persoana în cauză nu a lucrat (ştiinţă,artă,meserie,...). A da cuiva sau a căpăta primele cunoştinţe într-un anumit domeniu. Primirea cuiva în rândul celor care practică un anumit cult; îndrumarea în practica unei religii. A face începutul, a pune bazele unei acţiuni. A iniţia, a organiza, o mişcare, o activitate.
Iniţiat = persoană care a primit şi posedă cunoştinţe suficiente într-un domeniu ; cunoscător.
Sinonime - îndrumare, începere, preconizare, călăuzire, introducere, instruire, învăţare.
Iniţierea spirituală reprezintă o cale care trebuie parcursă prin câte două metode, pentru păstrarea echilibrului, la toate nivelurile : Calea Teoriei şi Calea Practicii, Inteligenţei şi Moralităţii, Descoperirii şi Relevării, Logicii şi Intuiţiei, fiind recomandabil să fie urmate în paralel, şi în interconectare. O cale spirituală bună şi corectă trebuie să reprezinte un sistem educaţional capabil să dezvolte progresiv şi armonios fiinţa umană, din toate punctele de vedere. Trebuie să conştientizezi faptul că dezvoltarea şi evoluţia spirituală sunt legate de demersurile efectuate şi eforturile depuse pentru (re)dobândirea echilibrului şi armoniei, a fericirii personale. Adeptul este un căutător al fericirii.
Inteligenţa şi Morala reprezintă două aspecte care trebuie dezvoltate în paralel, căci ele evoluează independent, nu în directă proporţionalitate, existând oameni inteligenţi imorali şi ignoranţi morali ! Există mulţi oameni foarte inteligenţi care îşi folosesc inteligenţa în scopuri distructive, în interes egoist, etc. Dezvoltarea Inteligenţei se obţine pe o cale mentală, raţională, iar a Moralităţii pe una sufletească. Această realitate, din păcate, nu este conştientizată la momentul actual, educaţia şcolară bazându-se doar pe tehnici şi metode raţionale de dezvoltare a inteligenţei.Incidenţa tot mai mare a bolilor în rândul populaţiei reprezintă manifestarea efectului distructiv al creării şi dezvoltării acestui dezechilibru între dezvoltarea mentală şi cea afectiv-sufletească, lumea modernă încercând dezvoltarea unui om nou, un robot fără suflet, care să gândească şi să acţioneze "în folosul societăţii", fără să ţină cont de emoţiile şi sentimentele proprii şi ale celor din jur...
Trebuie să conştientizezi faptul că obţinerea armoniei şi a echilibrului implică evoluţia concomitentă, atât intelectuală, cât şi afectivă. Atât ignoranţa şi imoralitatea provoacă dezechilibre şi dizarmonie, cât şi o dezvoltare unilaterală şi unidirecţională a caracterului şi personalităţii ! Majoritatea bolilor cronice au ca mecanism de bază cauzal dereglarea echilibrului şi armoniei existente între intelect şi suflet, minte şi corp, ştiut fiind faptul că ceea ce există în minte se reflectă inevitabil în trup. Armonia reflectă sănătatea, şi dizarmonia reflectă boala ! Înţeleptul este atât inteligent cât şi moral, de aceea este echilibrat, împăcat, în armonie cu sine, cu ceilalţi, şi cu natura ! Oamenii sănătoşi sunt cei ce iau decizii ţinând cont mereu atât de aspectele logice, cât şi de cele afective, ale fiecărei probleme. În ei se manifestă în permanenţă efectul balanţei, reglator şi echilibrant, care nu permite excese destabilizatoare. Când nu ştiu cum să acţioneze raţional, ei îşi sondează automat sufletul, trăirile afective, iar această sondare permanentă a trăirilor sufleteşti are ca efect un antrenament ce conduce natural la dezvoltarea unei vieţi afective şi a unei moralităţi sănătoase. Acordă, aşadar atenţie, atât minţii cât şi sufletului, şi astfel vei fi mai echilibrat, mai sănătos, şi vei evolua mai rapid, în armonie deplină.
De-a lungul timpului, capii conducători ai marilor religii au preferat propagarea moralităţii, păstrând în ignoranţă intectuală şi docilitate masele, pentru a-şi putea exercita influenţa „inteligentă” asupra lor, cât mai uşor, în sensul dorit. Acest fapt a provocat şi perpetuat dezechilibrul şi dizarmonia de-a lungul timpului, la toate popoarele supuse acestui mecanism malefic ! Conducătorii marilor religii au acţionat în mod distructiv, cedând tentaţiilor puterii, a beneficiilor materiale, în directă relaţie cu conducătorii politici, devenind sclavii materialismului. Natura umană a cedat aproape mereu, cu mici excepţii ce ...întăresc regula. Sub diferite pretexte cu aspect religios au fost declanşate multe războaie sângeroase şi crime odioase comandate de conducători "religioşi", de-a lungul timpului, care au servit scopurile şi interesele economice materialiste ale unor elite ce nu au avut nimic religios în sine, religia fiind folosită doar ca instrument de manipulare şi dominare a maselor. Adevărata credinţă nu a fost găsită niciodată în interiorul giganticelor temple, biserici şi catedrale, monumente ale mândriei şi trufiei umane, surse de venit financiar, depozite de aur şi argint, ridicate de falşi credincioşi care s-au chinuit să ridice în slăvi valorile umane, uitând de cele ...spirituale...
Iniţierea religioasă a ajuns ceva ambigu şi confuz, ce ţine mai mult de teamă decât de iubire, şi mai mult de câştigul material decât de cel spiritual ! Încearcă să numeşti o religie a iubirii, o religie din care frica şi teama să fie absente, în care să nu se pună bază pe recompense şi pedepse divine, în scopul condiţionării modului de gândire şi comportament al adepţilor, credincioşilor, devotaţilor, ... ! Numeşte o religie în care credincioşii nu au fost ameninţaţi niciodată cu vreo pedeapsă, în vreo carte "sfântă" , sau de vreun reprezentant "legitim" al Divinităţii cu puteri absolute ! Numeşte o religie în care cei care o propovăduiesc o şi înţeleg pe deplin, şi se conformează pe deplin normelor ei, ştiind şi cum să o explice teoretic, şi să o demonstreze practic, constituind chiar un exemplu personal, pentru înţelesul tuturor, pentru iniţierea fiecărui om interesat !
Dacă iniţiatul într-o religie comite conştient greşeli pe care religia sa le blamează, ce se poate spune despre acea religie, si despre acel om iniţiat ? Dar despre cei care l-au initiat, si cei ce sunt iniţiaţi de acel om ?
Ce valoare poate avea o iniţiere făcută de o persoană care nu ştie şi nu crede în ceea ce se consideră iniţiat, specialist, maestru, educator, modelator de gândiri şi comportamente,... şi care, în plus, mai şi face ceea ce în mod normal ar trebui să-i înveţe şi să-i sfătuiască pe alţii să nu facă ? „ Fă ce zice ...şi nu ce face... ! ” ... spun unii ...credincioşi... Păi ...dacă el nu face, de ce ai face ...tu ? Puterea exemplului este foarte ...mare !
Eu nu afirm că trebuie să fii un extremist convenţional, în sensul că litera legii trebuie urmată orbeşte, indiferent de consecinţe, căci această viziune a condus omenirea la propagarea violenţei, războaie "sfinte", masacre în masă, şi crime odioase, şi tu ştii asta foarte bine, de la lecţiile de istorie universală. Legile omenirii au fost gândite de oameni, şi nici un om nu-i perfect, nici în gândire, şi nici în comportament. Eu afirm, însă, că făţărnicia cu faţă religioasă este condamnabilă, şi că orice ucidere premeditată a unui om este o crimă, indiferent de cât de "nobile" şi "sfinte" au fost scopurile şi motivaţiile care au stat la baza premeditării. "Să nu ucizi !..." Nu există, şi nici nu a existat vreodată vreun "război sfânt", decât în mintea unor alienaţi mental ! Un om cu adevărat religios şi credincios, nu poate să pună mâna pe o armă, pe care să o ridice asupra altui om, pentru a-i impune astfel... credinţa într-o religie a... păcii şi iubirii ! Nu-i aşa ?...
În timpurile noastre, religia, şi spiritualitatea, în general, au rămas ceva... comercial, forme de comerţ. Prin internet se vinde iluminarea, de către diverşi "iluminaţi", în cursuri, conferinţe, workshopuri, ce "valorează" sute de euro bucata... Şi te conving că ai nevoie, bineînţeles, de mai multe ...bucăţi... De tot râsul, dacă nu ar fi atât de... trist şi deprimant...
Pe scurt, ce oferă o religie, azi, relevant, celui ce o adoptă ? Un sentiment religios, o trăire afectivă, ce implică ... frică şi teamă de o Divinitate punitivă, respect impus, totalitarism, veneraţie obligativă, umilinţă, morală coercitivă, ...supunere oarbă ...porunci, legi, impuneri, obligaţii, îndatoriri, taxe, donaţii, pedepse divine, ...închinare în faţa unei Divinităţi răzbunătoare, pe care trebuie să o iubeşti... necondiţionat... Dar ...iubirea, dragostea, libertatea, înţelegerea, cunoaşterea, înţelepciunea, mila, compasiunea, bucuria, extazul, respectul, admiraţia, ...unde ar trebui căutate, unde ar trebui găsite... ?
Adevărata iubire este necondiţionată ! Şi ea nu trebuie să lipsească din centrul sentimentului religios, căci tocmai iubirea este de fapt nucleul relaţiei cu Divinitatea Absolută, cât şi cu celelalte fiinţe, şi cu tine însuţi ! Iubire fără adevăr, fără dreptate, fără egalitate, fără înţelegere, fără iertare, nu poate exista ! Frica, teama, ura, sunt trăiri ce produc blocaje, pierdere de energie, şi fac imposibilă dezvoltarea sentimentului de iubire !
Privind în viitor, religia, sub forma ei actuală, va dispărea, căci este inevitabil să fie aşa. Oamenii nu au nevoie doar de un loc de reculegere şi rugăciune, şi o cântare îngânată din care nu înţeleg nimic, şi nu-i atinge cu nimic, nici la minte, nici la suflet. Oamenii au nevoie de mult mai mult, şi tu ştii şi simţi asta bine ! Oamenii au nevoie de o veritabilă Iniţiere, care să îi ajute în mod real să cunoască Adevărul, să le umple sufletele de Iubire, pentru a se dezvolta şi evolua spiritual în mod echilibrat şi armonios. La ora actuală au înflorit tot felul de sisteme spirituale, şi mai vechi, şi mai noi, tot mai mulţi oameni fiind de acord chiar să plătescă sume importante pentru anumite iniţieri, mai mult sau mai puţin spirituale. Per ansamblu este bine, căci se
observă în mod clar dezvoltarea unui curent (flux) spiritual mondial, chiar dacă de această dezvoltare profită şi mulţi escroci, ca în cazul oricărui val de dezvoltare. Din manifestarea unui interes puternic şi real, se va naşte inevitabil sistemul adecvat satisfacerii necesităţilor spirituale omeneşti, conform legii compensaţiei, şi a pricipiilor cererii şi ofertei. Cere, îndrăzneşte să ceri şi tu, pentru a crea condiţiile cauzale de apariţie ale ofertei îndreptate către cererea ta ! Nimeni nu are dreptul moral de a-ţi impune vreo ofertă faţă de care nu ai manifestat nici o cerere. Ofertele lipsesc cât timp nu există cerere ! De aceea cere, dacă vrei să obţii ceva, să primeşti ceva, să ţi se dea ceva ! Nu te teme, nu-i după merit, aşa cum ţi se pare ţie, la prima vedere... De aceea, cei ce se cred foarte merituoşi se blochează în aşteptări fără rost, şi nu primesc nimic pentru că nu cer nimic, pe când alţii primesc pentru meritul de a fi ...îndrăznit să ceară ! Mai pe înţeles, primeşti ceea ce meriţi, conform legilor cauză-efect, şi nu conform a ceea ce crezi tu că ar trebui să primeşti, că ţi-ar place să primeşti... Ceea ce este confuz şi neclar în mintea ta, nu poate manifesta nici un efect clar în plan material...
Un sistem spiritual corect, trebuie să poată oferi în mod real o Cale concretă, practică, trebuie să se prezinte ca o veritabilă Şcoală de iniţiere, care să înveţe oamenii Calea către Divinitate, prezentată de iniţiaţi adevăraţi în Ştiinţa Spiritului Sfânt (Spiritus Sanctus), atât teoretic, cât şi practic ! Un Îndrumător Iniţiat trebuie să fie capabil de a oferi iniţierea, pe baza unor metode şi tehnici educative cât mai simple şi mai eficiente. Degeaba cunoşti, dacă nu ştii cum poţi să explici cât mai pe înţelesul tuturor, sau dacă efectiv nu poţi să o faci. Nu orice campion poate deveni un bun antrenor. Un Îndrumător trebuie să fie un bun Profesor, căci altfel nu poate să-i înţeleagă nimeni îndrumările.
Orice iniţiere trebuie să cuprindă două aspecte : unul teoretic şi altul practic. Discipolul trebuie să cunoască, să înţeleagă întâi, cine, ce, de ce, pentru ce, cum, când, şi să experimenteze pe măsură ce avansează în înţelegere. Cel ce nu înţelege ce face, de ce face, cum face, când trebuie să facă, ... este în pericol de a greşi oricând, fiind lipsit de siguranţa oferită de conştientizarea urmărilor acţiunilor sale.
A fi iniţiat înseamnă a fi instruit, pregătit, îndrumat, sprijinit, pe baza unui sistem teoretic şi practic. Teoria trebuie completată de o metodă practică de punere în acţiune a cunoştinţelor acumulate, care va constitui o verificare, o testare, cât şi utilitatea în sine a iniţierii. Pentru a avea o utilitate, ea trebuie să ofere anumite beneficii practicantului, ulterior aplicării ei în practică. Orice iniţiere trebuie privită prin prisma utilităţii sale, adică a ceea ce se consideră că poate fi acoperit din necesităţile şi trebuinţele umane !
Orice lucru poate fi obţinut pe mai multe căi, posibilitatea alegerii căii reprezentând liberul arbitru al omului ! Alege-ţi calea în funcţie de ceea ce îţi este mai util, mai necesar, mai benefic, dar şi mai accesibil şi mai adecvat ţie, în situaţia momentană în care te afli ! Eşti un om deosebit, într-o situaţie deosebită, în fiecare moment al vieţii. Cei ce nu te cunosc, nu te pot sfătui, nu pot decide pentru tine, şi nimeni nu te cunoaşte mai bine decât ...tine !
Nu forţa evenimentele, căci altfel vei ajunge să fii forţat, la rândul tău. Observă-ţi condiţionările, şi nu lupta împotriva naturii, ci foloseşte-te de condiţiile naturale care îţi sunt oferite.
În fiecare lucru există ceva bun şi ceva rău, ceva util şi ceva inutil, plăcut şi neplăcut, ...ambivalenţa. La fel şi în religie, secte, şcoli, educaţie, credinţă, sistemele şi practicile spirituale...
A nu crede în nimeni şi nimic este la fel de greşit ca şi a fi un adept total, un fanatic, un extremist, ...o persoană ce nu mai gândeşte singură, ci adoptă modele de gândire prefabricate, străine şi artificiale.
Armonia şi echilibrul trebuiesc menţinute, cu efort, mereu, în toate, trăind în prezent, gândind în prezent.
Orice ţi s-ar întâmpla, încearcă să te bazezi doar pe judecata ta, pe raţionamentele tale, şi să-ţi păstrezi echilibrul interior, dând atenţie permanentă trăirilor tale sufleteşti. Altfel...vei ...cădea ! În gropile săpate de alţii...

Am explicat în cadrul capitolului referitor la lumile (planurile, nivelurile, domeniile) energetice, faptul că Realitatea, în ansamblul ei, este cu mult mai cuprinzătoare decât partea perceptibilă prin simţurile corporale umane. De asemenea, în cadrul altui capitol, am explicat faptul că fiinţa umană este alcatuită din corp (trup fizic), suflet şi spirit, că sufletul intermediază legătura dintre spirit şi corp, doar pe timpul unei încorporări, şi că doar spiritul este etern, sufletul şi corpul fiind perisabile, trecătoare. Corpul reprezintă instrumentul prin care spiritul experimentează planul material, putând acţiona în acest plan asupra materiei, doar prin intermediul lui, sufletul fiind elementul mediator. Simţurile corporale, de fapt, limitează percepţia spiritului, dându-i impresia că realitatea se limitează la ceea ce percepe prin intermediul simţurilor trupeşti, creîndu-i iluzia unei incapacităţi şi imposibilităţi aparente, datorită incapacităţii de a percepe realitatea în mod global, în starea de conştiinţă "normală" conferită de încorporare.
Situatia este oarecum asemănătoare cu cea în care ai fi conectat la un joc de calculator, în care ar trebui să coordonezi un avatar, pe tot cursul "vieţii" sale, într-o lume ireală pentru tine, dar oarecum reală pentru avatar. Să admitem că iluzia ar fi atât de puternică, încât tu nu ai putea realiza decât la "moartea" avatarului faptul că tu şi acel personaj nu sunteti "acelaşi". Imaginativ, ar fi ca şi cum tu ai fi conectat printr-o mulţime de senzori la "organismul" avatarului, percepând de la nivelul lui acea lume, ca şi cum ai "trăi" în ea. Este o analogie foarte sugestivă, şi foarte utilă, care se apropie mult de ceea ce se întâmplă în realitate cu tine, şi care te poate ajuta să înţelegi unele lucruri de neînţeles altfel pentru tine, acum, decât prin ...analogii. Dacă stai să meditezi asupra mesajelor transmise de marii înţelepţi de-a lungul istoriei, vei observa că ceea ce au susţinut ei se încadrează destul de bine într-o astfel de viziune.
Repet şi aici : nu sustin faptul că "jocul" ar fi inutil şi copilăresc, ci, din contra, că el are o anumită utilitate, contribuind la evoluţia ta spirituală, într-un mod, poate, mai greu de înţeles de tine acum. Orice "joc" care îţi stimulează gândirea, raţionamentul logic, are un efect real asupra dezvoltării tale globale. Deci, viziunea mea asupra iniţierii presupune conştientizarea faptului că tu şi corpul nu sunteţi "una", cât şi faptul că viaţa ta şi această lume terestră trebuie privite dintr-o altă perspectivă, mult mai globală. Rămâne, deci, de cunoscut, înţeles, şi aplicat în practică, ceea ce numim o "Cale" de a conştientiza Adevărul şi Realitatea. Repet : este viziunea mea, părerea mea... Nu trebuie să o adopţi sau să o respingi din start, fară a o analiză în profunzime, fără a o supune unui control riguros al raţiunii tale. Ulterior, conform viziunii, experienţei, şi concluziilor tale, vei putea acţiona în consecinţă, fiind mai edificat asupra acestui subiect, atât de controversat...
Există în orice om anumite facultăţi prin care se pot dobândi cunoştinţe despre lumile suprasensibile, imperceptibile organelor de simţ corporale. Este vorba depre simţurile suprasensibile, care fac posibilă percepţia extrasenzorială.
Dintotdeauna au existat oameni care au susţinut existenţa planurilor imperceptibile cunoaşterii senzoriale, mistici, gnostici, teosofi, ce au împărtăşit informaţiile dobândite de ei pe diferite căi, mai mai mult sau mai putin directe. Aceste informaţii pot fi considerate "corecte" în măsura în care ele sunt expuse sub forma unor relatări obiective, nedistorsionate de trăiri afective şi interpretări personale, subiective, ale sensurilor şi semnificaţiilor. Este asemănător modului în care sunt distorsionate şi informaţiile obţinute prin percepţia sensibilă, senzorială, în condiţii obişnuite, în cazul oricărui om care încearcă să comunice impresiile sale. Informaţiile suferă un proces de distorsionare, în condiţiile în care observaţia este influenţată de afectivitate (emoţii şi sentimente), şi de logica personală a observatorului, care se bazează pe experienţa sa de viaţă, pe credinţele şi convingerile sale personale şi subiective, în încercarea de a-şi explica semnificaţiile senzaţiilor obţinute pe căi senzoriale şi extrasenzoriale.
O recomandare : filtrează totdeauna informaţiile pe care le recepţionezi, golindu-le de încărcătura lor afectivă şi de aprecierile personale, de tot ceea ce înseamnă subiectivism. Nu te implica în mod afectiv, şi nu te grăbi niciodată să faci aprecieri la adresa evenimentelelor, fenomenelor şi fiintelor, de orice natură ar fi ele. Fii un observator imparţial şi detaşat al Realităţii, căci doar imparţialitatea şi detaşarea îţi pot asigura obiectivitatea observaţiei, cât şi a analizei şi sintezei informaţiilor recepţionate. Goleste-ţi mintea de înlănţuirile credinţelor şi convingerilor personale, căci prin această eliberare de înlănţuiri, mintea ta va scăpa de limitările conceptuale impuse prin educaţie, devenind liberă să reflecte în conştiinţa ta Adevărul, sub forma cea mai adecvată ţie, în acest moment.
Dacă nu-ţi vei putea elibera mintea de înlănţuiri, nu vei putea înţelege şi accepta ideile prezentate, deorece ele nu sunt conforme cu modul "normal" de a privi lumea şi viaţa, din perspectiva omului obişnuit. Cât timp nu te vei putea elibera, nu vei putea primi iniţierea, căci ea reprezintă înţelegerea şi acceptarea unui nou mod de a percepe lumea, viaţa, şi pe tine însuţi.
În toate relatările iniţiatilor vei putea desoperi informaţii care se referă la alte lumi şi planuri, care au fost clasificate şi grupate de către ei în multe moduri şi variante, în funcţie de criteriile pe care fiecare le-a considerat mai importante, mai utile, mai revelante. Este important de înţeles faptul că există o unitate indestructibilă a tuturor lumilor şi planurilor, care coexistă în echilibru şi armonie, aşa cum lumea sunetelor coexistă cu cea a imaginilor. Meditând la acest exemplu, vei putea înţelege că ceea ce am numit "lumea sunetelor" şi "lumea imaginilor", există ca ceva separat, ca două lumi distincte, doar în mintea umană, la nivel conceptual, având legatură cu diferenţierea morfo-funcţională a aparatelor corporale de percepţie senzorială, în realitate ele trebuind privite ca două faţete ale unei singure percepţii globale, ce reflectă aceeaşi realitate.
De câte ori vei întâlni termenii "lumi", "planuri", "niveluri", trebuie sa te raportezi la ei ca la ceva ce este prezent aici şi acum în jurul tău, ca şi componente ale Realităţii în care tu fiintezi, întelegand faptul că ele sunt imperceptibile organelor tale de simţ senzoriale, şi că au legătură cu fiinţa şi viata ta, în permanenţă. În jurul tău există o mulţime imensă de entităti, de diferite grade de conştienţă, conştiinţă şi inteligenţă, care populează diferitele planuri şi lumi coexistente. Însăşi ceea ce denumeşti "corpul meu omenesc", "organismul meu fizic", reprezintă expresia manifestării eforturilor colaborate susţinute de un mare numar de entităţi, aflate pe diferite niveluri de evoluţie, a căror natură reală este imperceptibilă simţurilor tale corporale. În fapt, nimic din ceea ce numeşti "al meu", nu este produs în exclusivitate de tine, şi nu reprezintă proprietatea ta reală. Miliardele de celule reprezintă manifestarea a miliarde de entităţi care colaborează aproape inconştient la îndeplinirea unui scop comun. Diversitatea structurală şi funcţională a celulelor reflectă diversitatea entităţilor, iar organizarea funcţională sistemică, pe niveluri diferite de complexitate a organismului, reflectă manifestarea colaborării unor entităţi aflate pe diferite niveluri de evolutie.
Eliberează-ţi mintea, meditează la aceste idei, lăsând ca în tine să se dezvolte imaginea reală a influenţei tale în planul sensibil terestru : nu tu ai produs acest trup, habar n-ai ce se întamplă clipă de clipă în miliardele de celule care îl compun, nu poţi nici înţelege şi nici coordona această impresionant activitate, tu având însă rolul de a contribui la integritatea şi funcţionalitatea acestei structuri organice, de care te serveşti ca instrument de experimentare a planului material terestru. Cât timp nu vei putea înţelege acest lucru, nu vei putea primi iniţierea.
Pentru un iniţiat, lumile suprasensibile sunt la fel de prezente ca cea perceptibilă prin simţurile trupeşti, pe care o vezi cu ochii fizici şi o pipăi cu mîinile fizice. Această modalitate de percepţie extrasenzorială o poţi experimenta şi tu, dacă îţi dezvolţi anumite facultăţi latente. Trebuie să dobăndeşti anumite cunoştinte, şi să ajungi la un anumit nivel de inţelegere, pentru a şti cum trebuie începută dezvoltarea facultăţilor, şi pentru a deveni totodată capabil de a susţine efectiv această dezvoltare. Nu este doar o problemă de a şti, ci şi de a putea ! De-a lungul timpului, mulţi oameni au aflat, s-au documentat, au cunoscut, au ştiut, dar ...nu au putut ! Pe lângă efortul mental de a te instrui, dobândind anumite informaţii, pentru a cunoaşte teoretic calea, trebuie depus şi un efort considerabil, în mod practic, în scopul adoptării unei noi mentalităţi, a unei noi atitudini, a unui nou mod de viaţă. Cine nu înţelege şi nu acceptă acest fapt, faptul că trebuie să-şi schimbe mentalitatea, atitudinea şi stilul de viaţă, nu poate dobândi iniţierea, căci iniţiatul este transformat prin procesul iniţierii, în tot ce are el mai profund. Cine nu acceptă schimbarea, oricâtă teorie ar cunoaşte despre iniţiati şi iniţieri, nu poate deveni un iniţiat. El rămâne doar la stadiul de simplu teoretician.
Îndrumări corecte pot da numai cei care au suferit transformarea, dezvoltăndu-şi facultăţile spirituale. Dintotdeauna au existat metode de instruire, prin care cei ce aveau facultăţi superioare, ofereau îndrumări celor ce aveau intenţia şi voinţa sinceră de a şi le dezvolta. Această instruire a fost numită instruire ocultă, iar învăţătura transmisă prin ea, ştiinţă secretă sau ocultă. Aceste denumiri au produs interpretări greşite, căci nu este vorba de o clasă privilegiată, care ascunde informaţii utile şi valoroase faţă de restul oamenilor. Unii cred că dacă ar fi o adevărată ştiinţă, atunci n-ar trebui să se facă un secret din ea, ci ar trebui dată publicităţii, avantajele ei fiind făcute astfel accesibile tuturor oamenilor, dar când află despre ce este vorba în realitate, spun că sunt absurdităţi şi aberaţii. Alţii afirmă alte lucruri, însă în general lumea priveşte cu curiozitate amestecată cu teamă tot ceea ce are un caracter ascuns, ocult, secret.
Doar cel care a trăit el însuşi iniţierea în tainele ascunse ale existenţei, poate înţelege în ce constă secretul iniţierii. Neiniţiatii manifestă interes pentru o ştiinţă secretă mai mult din curiozitate şi spirit de aventură, şi mai puţin din interesul real de a
evolua în mod conştient, şi a ajuta şi pe alţii să evolueze.
Această ştiinţă este secretă, pentru omul obişnuit, în acelaşi mod în care scrierea şi citirea rămân un secret pentru cel care nu a învăţat să scrie şi să citească. Aşa cum orice om poate învăţa să scrie, şi poate deveni educator, învăţător, profesor, lector, profesor universitar, orice om poate deveni discipol, şi ulterior chiar mentor de un anumit grad.
Mulţi oameni cred că pentru a se iniţia în tainele spiritualităţii, trebuie să caute mari mentori, pentru a primi în mod direct de la ei lămuriri şi învăţătură. Ei nu înţeleg faptul ca aşa cum, când au fost mici, la grădiniţă au avut educatori, şi nu profesori universitari, la fel nici pentru prima treaptă de iniţiere nu trebuie să caute cei mai mari mentori şi maeştrii ai spiritualităţii mondiale.
Cel care aspiră cu seriozitate către iniţiere, nu se teme de nici un obstacol, şi nu evită nici un efort pentru a căuta iniţiatul care să îl poată iniţia. Dar iniţierea va fi primită, de fiecare aspirant, doar în momentul şi condiţiile în care el este pregătit pentru aşa ceva. Altfel spus, iniţierea îl va găsi pe aspirant, oriunde s-ar afla el, în momentul în care el va fi pregătit să se iniţieze, iar cel ce îi va oferi prima treaptă a iniţierii poate fi cineva foarte cunoscut, la care nu s-a gandit niciodată că ar fi capabil de aşa ceva. Iniţierea poate îmbrăca forme şi aspecte diverse. În ziua de azi s-a pierdut tradiţia şcolilor de iniţiere, dar au apărut metode de iniţiere noi : cea "contra cost, la domiciliu ", prin care cel iniţiat va putea, la rândul său, după iniţiere, să perceapă o taxă financiară pentru a iniţia pe alţi aspiranţi. Această metodă prinde la naivii care speră că vor obţine câştiguri materiale substanţiale prin practicarea unei aşa-zise iniţieri. Ei sunt ademeniţi să plătească pentru iniţiere, primind asigurări că primesc o diplomă şi că îşi vor recupera banii ulterior, şi chiar vor câştiga în plus. Altă metodă este cea prin corespondenţă, prin internet, ca un fel de curs teoretic contra cost, cu eliberarea unor diplome fără nici o valoare. Ceea ce se transmite prin aceste aşa-zise iniţieri, vine doar să mărească confuzia... iniţiatului, privind adevărata natură a spiritualităţii. Dar, în realitate, fiecare îşi merită soarta. Cine o face pentru bani, pentru dobândirea unei prosperităţi material-financiare, nu are cum să primească o iniţiere reală. Mentalitatea şi atitudinea sa nu atrag o adevarată iniţiere, ci o falsă iniţiere, un surogat. Cine nu este pregătit, nu poate primi iniţierea.
Iniţiatul nu refuză nici unui om cunoaşterea cuvenită lui, dar nici poate obliga pe nimeni să-şi însuşească o nouă mentalitate, atitudine, şi stil de viaţă, împotriva voinţei sale. De aceea nici nu va adresa altora comunicări pe care aceştia nu sunt încă apţi să le înţeleagă. Un iniţiat adevarat respectă îpermanenţă aceste două reguli naturale, acţionând în consecinţă.
Ceea ce nu este îngăduit să transmiţi cuiva, se află în directă legătură cu faptul că receptorul nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru a recepta în bune condiţii informaţia, recepţionarea acesteia putând chiar să-l afecteze mental si emoţional. În privinţa unei cărţi, receptorul pune jos cartea care devine tot mai obositoare şi de neînţeles pentru el...
Atât mintea cât şi sufletul trebuie pregătite, antrenate, dezvoltate, pentru a putea primi mai mult. Pe treapta fiecăruia de evoluţie, fiecare are anumite limite ale dotărilor, aptitudinilor, abilităţilor, posibilităţilor şi capacităţilor sale. Limitele pot fi împinse, dar nu brusc, ci în timp, printr-un efort constant şi metode de antrenament adecvate fiecăruia.

Cel ce doreşte să păşească pe calea iniţierii, trebuie să înceapă prin a-şi forma o anumită dispoziţie sufletească, o anumită atitudine mentală şi afectivă. Putem defini această atitudine de bază ca o stare de veneraţie şi o devoţiune faţă de adevăr şi cunoaştere. Cine nu poate dobândi această atitudine de bază nu poate primi iniţierea.
Există anumite predispoziţii, prezente din naştere, la cei care vor simţi în cursul vieţii chemarea de a urma o cale spirituală, şi vor căuta o modalitate de iniţiere : aceştia, încă de mici copii privesc cu o anumită sfială spre persoanele pe care le admiră din punct de vedere al maturităţii lor de gândire şi comportament. Sentimentul de veneraţie este prezent în viaţa lor sub forma admiraţiei şi respectului pentru valorile umane adevărate. Această atitudine ce este resimţită în adâncul sufletului lor, le blochează producerea gândurilor de critică sau de opoziţie. Sentimentul de admiraţie şi respect, ce poate îmbrăca forma veneraţiei, constituie baza atitudinii mentale şi afective care trebuie să călăuzească un discipol pe drumul spiritualităţii. Cel ce critică şi se opune, din obişnuinţă, manifestă o atitudine de respingere din start a oricărei metode de iniţiere. Iniţierea nu poate fi obţinută de cel ce se opune instinctiv transformării sale, criticând iniţiaţii şi ideile prezentate de iniţiaţi.
De unde provin opoziţiile, criticile, respingerea ? Acestea provin din Teamă şi Frică ! Teama de schimbare, de transformare, de manipulare, de pierderea controlului, de nou, de necunoscut, de neobişnuit, de ceea ce este străin, potenţial periculos, etc. Cei ce nu pot primi iniţierea sunt persoane care au anumită doză de teamă şi frică în suflet, în legătură cu problematica iniţierii şi aspectele sale. Această teamă poate fi conştientă sau inconştientă, neconştientizată, încă. Ea se manifestă la majoritatea persoanelor normale, datorită lipsei lor de pregătire mentală şi afectivă, în legătură cu ceea ce înseamnă în realitate iniţierea spirituală. Chiar şi la mulţi dintre cei ce vor cu adevărat să urmeze o cale spirituală, şi fac eforturi de a căuta un iniţiat şi a urma o metodă, această teamă se manifestă din subconştient, în mod imperceptibil, creând probleme diverse şi neprevăzute.
Predispoziţia spre veneraţie nu constituie un germen al supunerii umile. Adevărata natură a veneraţiei copilului faţă de oameni, va fi conştientizată mai târziu, ca provenind din veneraţia faţă de adevăr şi cunoaştere. Copilul doar a identificat anumite calităţi în anumiţi oameni, şi a admirat şi respectat, în mod instinctiv, prezenţa acestor calităţi, în acei oameni. În momentul în care unul dintre ei nu le-a mai manifestat, sau s-a manifestat prin anumite trăsături negative prezente în personalitatea sa, admiraţia şi respectul copilului îşi pierd automat din putere, până la stingerea totală, în funcţie de caz.
Cel ce dobândeşte veneraţia faţă de cunoaştere şi adevăr, devine un om independent, dezlegându-se de legăturile ce-l ţineau înlănţuit, în dependenţă mentală şi afectivă, de alţi oameni. Cel ce urmăreşte întotdeauna adevărul, va şti în orice ocazie cum să se comporte în mod corect faţă de ceilalţi oameni, fiind mereu cinstit şi onest faţă de toată lumea. Cel ce nu poate deveni cinstit şi onest în toate situaţiile şi circumstanţele vieţii sale, nu poate primi iniţierea.
Dacă îţi dezvolţi sentimentul că există în cadrul evoluţiei tale ceva superior, mai înalt, vei naşte în tine forţa de a evolua şi a te dezvolta spre acea înălţime superioară. Iniţiatul şi-a dobândit puterea de a se ridica spre înălţimile cunoaşterii, deoarece s-a eliberat de frică şi minciună, arzându-le în focul veneraţiei şi al devoţiunii. Culmile spirituale pot fi atinse doar de cei ce trec prin poarta smereniei. Vei putea dobândi adevărata cunoaştere numai după ce vei învăţa să stimezi, să respecţi, şi să admiri această cunoaştere.
În viaţa şi lumea spirituală există legi şi principii, ca în cea materială. Sentimentul de devoţiune întreţinut în suflet dezvoltă o forţă care te poate conduce mai departe în cunoaşterea spirituală. Cel ce nu are o pregătire devoţională, va întâmpina dificultăţi încă de la prima treaptă a iniţierii, trebuind întîi să dezvolte în sine, în mod energic, prin autoeducaţie, atitudinea devoţională.
În ziua de azi majoritatea oamenilor au o atitudine critică, orientată spre judecarea şi condamnarea semenilor, foarte puţini având o atitudine orientată spre devoţiune şi veneraţie plină de dăruire. Copiii copiază atitudinea părinţilor lor, chiar şi ei criticând încă de mici, neavând de la cine să înveţe dezavantajele aceste atitudini, şi avantajele veneraţiei. Pe de altă parte, puţini părinţi constituie un model demn de venerat, prin calităţile umane de care dau dovadă în viaţa de familie de zi cu zi.
Fiecare critică formulată răutăcios şi fiecare judecată sentenţioasă, blochează tot mai mult forţele sufleteşti orientate spre cunoaşterea spirituală, după cum fiecare sentiment de veneraţie plină de dăruire le deblochează şi le dezvoltă, amplificându-le. Nu vreau să critic, să judec şi să condamn oamenii şi civilizaţia zilei de azi, în mod distructiv, ci să ofer un ajutor celor ce doresc să îşi remedieze greşelile proprii, atrăgând atenţia asupra unor aspecte de care ar fi bine să ţină cont, şi să mediteze la ele. Trebuie să ştii şi să înţelegi ce înseamnă o critică constructivă, pozitivă, şi una distructivă, negativă. Cea pozitivă este o metodă de educare, constând în scoaterea la iveală a greșelilor și lipsurilor, și în indicarea mijloacelor pentru lichidarea lor. Ea dezvăluie lipsurile, greșelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de lucruri, arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare. Criticul este un Specialist, care analizează, interpretează și apreciază un anumit lucru sau persoană, din punctul de vedere al specializării sale. Cea negativă arată cu răutate sau cu exagerare părțile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane, reprezentând un comentariu în chip răutăcios, ce născoceşte lipsuri și greșeli, o bârfă.
Deci, omul care nu este un specialist în domeniul în care îşi formulează criticile, nu este un critic adevărat, şi comite o greşeală prin faptul că încearcă să critice în necunoştinţă de cauză şi lipsă de experienţă ! A-ţi da cu părerea este una, a critica este cu totul altceva...
De reţinut : în cunoaşterea spirituală nu există veneraţie faţă de oameni, ci veneraţie faţă de calităţi, faţă de Cunoaştere şi Adevăr !
Credinciosul nu trebuie să venereze Divinitatea ca pe o fiinţă corporală, ca pe un obiect al adoraţiei, cu o anumită formă şi un anumit conţinut material (idol), ci trebuie să venereze Însuşirile şi Calităţile Divine ale Divinităţii ! Cu gândul la aceste calităţi şi însuşiri divine, venerându-le, dorindu-şi să le dobândească şi el, omul ce aspiră spre cunoaşterea lumilor suprasensibile va intra în rezonanţă cu Planul Divin, fiind atras datorită empatiei manifestate, spre cea mai înaltă culme a spiritualităţii. Adevărata credinţă nu poate fi disociată de sentimentul veneraţiei ! Cine nu înţelege nu poate dobândi iniţierea.

Cu cât eşti mai prins în legăturile care te înlănţuiesc de planul fizic terestru, cu atât mai greu vei putea urma calea cunoaşterii planurilor suprasensibile, deoarece îţi va fi greu să te detaşezi de lumea simţurilor sensibile[/i]. [b]Cu cât eşti mai legat de bunurile materiale şi de plăcerile senzoriale, cu atât mai greu îţi vei putea dezvolta percepţia extrasenorială. Este absolut necesar să te poţi detaşa cât mai simplu şi mai uşor de planul terestru senzorial, în mod conştient, pentru a putea pătrunde într-unul suprasenzorial. Nu trebuie să şi rămîi detaşat în permanenţă, căci acest lucru nu îţi este posibil, şi nici util. Este vorba de a-ţi însuşi o metodă practică prin care să poţi trece dintr-o stare de conştiinţă în alta, în mod conştient şi pe deplin controlat.
Fiecărui plan îi corespunde o anumită stare de conştiinţă, în sensul că o anumită stare de conştiinţă rezonează cu un anumit plan sau domeniu existenţial. Cât timp eşti treaz, ai o anumită stare de conştiinţă, dar când cazi în reverie, când dormi, când leşini, când eşti beat, când intrii în transă, în comă,etc., practic suferi o modificare (alterare) a stării de conştiinţă, sau altfel spus, pătrunzi în alte stări de conştiinţă. Este acelaşi proces care se produce şi când ai intenţia de a pătrunde într-o altă lume, un alt plan existenţial : o schimbare a stării de conştiinţă. Psihologii le-au denumit "stări modificate (sau alterate) de conştiinţă".
Poţi visa numai în somn, în condiţiile în care s-a realizat o anumită detaşare senzorială a principiului tău conştient, faţă de lumea sensibilă, o slăbire treptată până la întreruperea completă a aferentaţiei senzitive provenită de la celulele receptoare ale analizatorilor corporali. Ceea ce percepi în timpul somnului reprezintă procesarea unui amalgam de senzaţii senzoriale şi extrasenzoriale, datorate faptului că tu treci succesiv prin diferite faze ale unor diferite stări de conştiinţă. Modul în care stările modificate (alterate) de conştiinţă se reflectă în modificările biochimice şi funcţionale ale organismului, într-o strânsă legatură şi dependenţă cauzală, sunt discutate în cadrul altor subiecte.
De reţinut ideile de bază pe care se bazează orice fel de "călătorie" a spiritului în afara corpului : obţinerea unei anumite stări modificate de conştiinţă, şi faptul că pentru a induce o stare "superioară", este necesară o anumită trăire interioară, mentală şi sufletescă, care să nască în tine emoţii şi sentimente superioare, cât mai nobile. Când aceste emoţii şi sentimente se schimbă, starea ta de conştiinţă se schimbă şi ea în mod automat, şi, datorită rezonanţei, se schimbă şi planul pe care principiul conştient îl percepe.
Percepţia trebuie privită ca un proces adaptativ ! Cand eşti vesel şi bucuros, tu percepi lumea într-un anumit fel, special şi deosebit, şi doar în acele momente realizezi în mod perceptiv anumite aspecte ale realităţii, care în starea normală îţi scapă. Când eşti supărat, nervos, percepţia ta asupra lumii şi vieţii se schimbă şi ea, în mod automat, percepând aspecte pe care în altă stare nu le-ai fi observat, băgat în seamă, etc. Starea ta afectivă influenţează în mod real modul de percepere a realităţii !
Cine poate pătrunde în "sferele superioare" ? Doar cine are starea de conştiinţă superioară necesară pentru a intra în rezonanţă cu acel plan, prin gânduri şi sentimente superioare, nobile, pure, curate... Acest raţionament este atât logic, cât şi în conformitate cu legile şi principiile ştiinţifice. Cine nu poate înţelege, nu poate primi iniţierea.
Am evidenţiat şi explicat, aşadar, rolul important pe care îl joacă atitudinea ta generală, atât cea mentală cât şi cea psiho-afectivă. Totul are o înlănţuire cauzală logică, raţională. Dacă nu înţelegi acest determism cauzal, înseamnă că nu eşti pregătit, că nu ai încă pregătirea minimă necesară pentru a putea continua cu exerciţii practice.
Trebuie să înţelegi foarte bine faptul că orice metodă şi tehnică practică trebuie efectuate în concordanţă cu o anumită atitudine interioară, stare de conştiinţă, gânduri şi sentimente. Pentru a obţine un anumit rezultat scontat, un anumit efect, trebuie să fii capabil să îndeplineşti condiţiile cauzale care conduc în mod automat şi inevitabil la producerea acelui efect, a acelui rezultat. Dacă înţelegi în mod logic care sunt condiţiile, şi de care anume factori depind ele, atunci tot ce îţi rămâne de facut este să acţionezi în vederea îndeplinirii lor, prin efort propriu. În aceasta constă ceea ce putem numi un sistem spiritual, alcătuit din exerciţii, antrenamente, tehnici, metode, obiective, etc. Există multe astfel de sisteme, la ora actuală, unele mai vechi, altele mai noi. Cel mai complet este sistemul hindus Yoga, şi aici mă refer la conţinutul vechilor scrieri sacre numite Vede şi Upanishade, pe care le recomand ca studiu individual util oricărui aspirant la iniţiere.
În epoca aceasta valorile şi idealurile spirituale reale au fost şi sunt inhibate de către o educaţie "modernă" profund materialistă, bazată pe principii capitaliste, care situează în centrul preocupărilor capitalul, proprietatea materială privată, bunăstarea material-financiară, acumularea de bunuri materiale, neglijând aspectele ce ţin de necesităţile şi trebuinţele spirituale, sănătatea şi confortul psihologic al membrilor societăţii. Aspiraţiile, dorinţele, idealurile, sunt legate doar de materie, de bunuri materiale şi câştigurile financiare prin care ele pot fi dobândite. Trăirile sufleteşti precum respectul, veneraţia, adoraţia, admiraţia, si-au pierdut "obiectele" şi motivaţiile care le produc şi le întreţin în sufletul oamenilor. Modul de viaţă al epocii actuale înăbuşe foarte mult aceste sentimente, ele fiind produse într-un grad foarte redus prin experienţele vieţii cotidiene. Trebuie să dezvolţi astfel de trăiri sufleteşti în tine însuţi, prin gânduri, idei, şi comportament adecvat. Contează foarte mult ceea ce emiţi, dar şi ceea ce recepţionezi, lucrurile spre care îţi îndrepţi atenţia şi le acorzi interes personal deosebit. Una este să citeşti zilnic articole legate de dezvoltarea spirituală şi prosperitatea generală a fiinţei şi societăţii umane, şi cu totul altceva să studiezi preponderent articole legate de sfârşitul lumii, apocalipse, cataclisme, distrugeri în masă, extincţia omenirii, să te uiţi zilnic la filme şi ştiri de scandal ce înfăţişează violenţe, crime, furturi, etc. Dacă vei medita puţin asupra acestei idei, vei realiza că este vorba despre formarea a două atitudini complet diferite : una constructivă, pozitivă, alta distructivă, negativă. Ceea ce citeşti îţi poate înălţa sufletul spre culmi spirituale, datorită optimismului conferit de sentimentele înălţătoare trezite de idei înalţătoare, sau îţi poate coborâ sufletul în abisurile întunecate ale pesimismului şi deznădejdii, datorită unor idei distructive ce au legătură cu tine şi viaţa ta. Tu ştii că vei muri. Dar acum trăieşti. Dacă nu te concentrezi asupra momentului prezent, asupra vieţii care se derulează doar la momentul prezent, aici şi acum, blocându-te mental şi afectiv în trecut sau viitor, eşti, oarecum, mai mult mort decât viu. Cel viu îşi trăieşte viaţa cu optimism şi bucurie. Cel ce trăieşte cu gândul la distrugere şi suferinţă, va atrage experienţa distrugerii şi suferinţei în viaţa sa, cel ce trăieşte cu gândul la prosperitate şi bucurie, va atrage experienţa prosperităţii şi bucuriei în viaţa sa.
Pentru a putea deveni iniţiat trebuie să începi un proces de autoeducare, în mod energic, pentru a-ţi forma o dispoziţie devoţională personală. Trebuie să cauţi în lumea înconjurătoare, în gândurile şi experienţele tale, doar acele lucruri care să-ţi insufle optimism, admiraţie şi respect. Materialul pe care il parcurgi acum a fost conceput în acest scop, cel de a trezi în suflet astfel de trăiri, şi a genera o anumită stare somato-psihică favorizantă. Cu cât vei citi mai mult, mai des, cu atât mai mult vei fi ajutat de dispoziţia şi starea pe care ideile prezentate le vor reflecta în fiinţa ta. Căci, practic, asta se întâmplă, de fapt : un proces de reflectare în plan sufletesc, prin trăiri interioare, vibrante, care vor produce o rezonanţă în întreaga fiinţă, pe toate planurile, chiar şi la nivelul structurilor trupului fizic. Pătrunzând sensurile şi semnificaţiile ideilor prezentate, vei resimţi vibraţiile rezonante, ca un proces de purificare interioară, de energizare, de detaşare prin înălţare la un nivel superior, o oarecare iluminare interioară, etc.
De câte ori dezaprobi pe cineva, slăbiciunile cuiva, de atâtea ori atenuezi şi inhibi forţa de cunoaştere superioară. De câte ori pătrunzi cu iubire în calităţile cuiva, de atâtea ori contribui la creşterea acestei forţ ! Marii iniţiaţi acumulează mari forţe interioare datorită faptului că îşi orientează întotdeauna percepţiile asupra părţii bune a lucrurilor, şi se abţin de a emite judecăţi sentenţioase. Dacă nu înţelegi şi nu poţi aplica asta, nu poţi primi iniţierea.
Ai capacitatea de a te perfecţiona, de a te transforma, cu timpul, dar această transformare poate să înceapă doar din interiorul profund al fiinţei tale, în viaţa gândurilor şi trăirilor afective. Ceea ce trebuie să se reflecte, trebuie să se reflecte în mod similar, echilibrat şi armonios, atât în gândire cât şi în comportament. Atât în purtarea ta trebuie să manifeşti, în chip exterior, stima faţă de o fiinţă, pe cât trebuie să ai această stimă şi în gândurile şi sufletul tău. Ele trebuie să fie într-o congruenţă firescă şi naturală.
Trebuie să începi prin a prelua devoţiunea în viaţa gândurilor tale, supraveghiind în conştienţa ta gândurile lipsite de respect, critica defavorabilă, căutând intenţionat să cultivi gânduri devoţionale. Străduinţa de a surprinde judecăţile defavorabile, sentenţioase şi critice, asupra lumii şi vieţii, te apropie de cunoaşterea superioară, şi vei progresa repede, dacă, în acele momente îţi vei pătrunde conştienţa cu gânduri care nasc admiraţie, respect şi veneraţie faţă de lume şi viaţă. În aceste clipe se trezesc forţe care altfel rămân în stare latentă, şi datorită lor ţi se vor deschide ochii spirituali, începând să percepi în jurul tău lucruri pe care înainte nu le puteai percepe, începând să înţelegi că înainte ai perceput doar o parte a Realităţii. Prin aplicarea acestor reguli de viaţă, nu vei fi încă în stare să percepi totul, de exemplu aura fiinţelor, în acest scop fiind necesară o disciplină şi mai înaltă, dar tocmai la această disciplină mai înaltă te vei putea ridica, dacă ai parcurs întâi o educaţie energică devoţională.
Transformarea se petrece exclusiv în partea lăuntrică a sufletului, la început întreaga viaţă afectivă fiind inundată de energia dispoziţiei fundamentale a devoţiunii faţă de tot ceea ce este cu adevărat vrednic de veneraţie, acest sentiment constituind centrul întregii vieţi sufleteşti. Veneraţia trezeşte la viaţă toate simţămintele sufletului.
Fiecărui om îi este greu să înţeleagă, încă de la început, faptul că sentimente ca veneraţia, respectul, admiraţia, au legături cauzale cu facultatea sa de cunoaştere, deoarece fiecare înclină să considere cunoaşterea ca pe o facultate aparte, care nu are nici o legătură cu ceea ce se petrece în suflet. Oamenii nu înţeleg faptul că sufletul este cel care cunoaşte, şi că sentimentele sunt pentru suflet ceea ce sunt pentru trup substanţele care-i constituie hrana. Veneraţia, respectul, devoţiunea se comportă ca nişte substanţe hrănitoare care fac corpul sufletului mai sănătos şi viguros, favorizând activitatea sa de cunoaştere. Dispreţul, antipatia, subestimarea, provoacă inhibiţia şi paralizarea activităţii de cunoaştere. Pentru iniţiat acest fapt este perceptibil în aură, căci un om care-şi însuşeşte sentimente de veneraţie şi devoţiune, provoacă o modificare în aura sa. Astfel se dezvoltă facultatea de cunoaştere, primind cunoştinţe despre lucruri din ambianţă, despre care nu existase înainte nici o presimţire.
[i]Admiraţia, veneraţia şi respectul, trezesc în suflet o forţă de simpatie şi, prin această forţă de atracţie sunt atrase spre tine însuşiri ale fiinţelor din jur, care altfel ţi-ar rămâne necunoscute.

Pentru dobândirea cunoaşterii planurilor suprasensibile, trebuie să înveţi să te detaşezi în mod conştient de impresiile lumii sensibile, dezvoltând în acelaşi timp o viaţă interioară activă. Cât timp acorzi atenţie şi importanţă continuă doar impresiilor senzoriale exterioare, lăsându-te să pluteşti în valurile stimulilor ce-ţi inundă permanent receptorii analizatorilor organismului fizic, nu poţi manifesta sensibilitate la stimulii ce acţionează asupra ta pe căi extrasenzoriale. Este similar cazului în care vrei să adormi : până nu te detaşezi de stimulii din mediul înconjurător, nu poţi intra în starea modificată de conştiinţă care produce în mod automat starea numită somn. Practic, ce faci pentru a intra în această stare ? Te relaxezi, închizi ochii, respiri tot mai calm şi mai profund, şi te laşi în voia unor gânduri şi senzaţii care îndeplinesc rolul de a-ţi comuta toată atenţia de la mediul exterior fizic, spre o lume interioară, a gândurilor. Conştienţa ta îşi mută, aşadar, orientarea, dinspre exterior spre interior, dinspre planul fizic, spre cel psihic. În continuare, cu cât relaxarea este mai profundă, ritmul respiraţiei mai rar, şi detaşarea de planul senzorial mai intensă, cu atât vei patrunde mai mult în stări de conştiinţă în care principiul conştient se eliberează tot mai tare de legăturile sale cu planul terestru material.
Faptul că, la trezire, nu poţi să-ţi aminteşti ceea ce ai perceput în timpul detaşării de trup, se datoreză existenţei unei incapacităţi de a transfera informaţiile obţinute în starea de eliberare, în memoria accesibilă stării de conştienţă umană, corporală.
Ceea ce numim în mod curent "memorie", reprezintă un "depozit" ce poate fi accesat în starea de conştiinţă prezentă în timpul vieţii active corporale. Informaţia accesată în timpul extracorporalizării, pe căi extrasenzoriale, fiind de altă natură energetică, obţinută pe alte căi şi mijloace, nevând legatură cu simţurile sensibile trupeşti, presupune şi o depozitare de o altă natură, într-un alt mediu de stocare. Natura memoriei vieţii corporale, este diferită, deci, de cea a vieţuirii extracorporale, ele nu se amestecă, nu interferferează. Memoria nu se află localizată în trupul fizic, în materie, în celule, de aceea oamenii de ştiinţă o caută şi azi în zadar. Ea se află în afara trupului fizic, şi este de natură energetică, pentru a fi salvată de distrugere, în momentul în care trupul este distrus sau moare. Memoria este transferată spiritului încorporat în trupul omenesc, şi rămâne legată de spirit, căci spiritul indestructibil, nu corpul perisabil, are nevoie să proceseze mai departe amintirile experienţelor sale.
Cât timp trăieşti experienţa planului terestru material, prin intermediul instrumentului material reprezentat de organismul omenesc, te situezi într-o anumită stare de conştiinţă, care îţi limitează accesul la informaţiile percepute în stări modificate de conştiinţă, precum cea de transă din timpul somnului profund. Pentru a înţelege mai bine, meditează asupra următorului experiment ştiintific : ştiut fiind faptul că în starea de beţie, oamenii de regulă nu îşi mai aduc aminte de ceea ce li s-a întâmplat, s-a relizat un experiment în care un grup de subiecţi au fost îmbătaţi în mod repetat, pentru a se studia ce se întâmplă cu informaţiile care par a se şterge din memorie complet, nemaiputând fi accesate în starea de conştiinţă normală, când omul este perfect treaz. Concluzia ? Marea majoritate a celor ce uită ce li s-a întâmplat când au fost în starea de beţie, îşi aduc aminte de ceea ce li s-a întâmplat, când intră iar în starea de ...beţie ! Deci, când te afli într-o stare alterată de conştiinţă ai acces la depozitul de informaţii prezent în acel palier al existenţei. Este demonstrat aşadar, că procesele care au loc în timpul unor stări diferite de conştiinţă, determină depozitări ale informaţiei pe niveluri diferite ale memoriei, ce nu pot fi accesate, în mod normal, decât din cadrul aceloraşi stări care le-au generat. Este vorba de cazul general, excepţiile întărind regula.
Meditând asupra acestor idei, poate fi înţeleasă cauza care determină amnezia în privinţa informaţiilor referitoare la existenţa spiritului în starea sa decorporată, dinaintea încorporării sale în corpul uman, prin ceea ce numim naştere, amnezia consecutivă stărilor de transă prezentă în cadrul somnului profund, hipnozei, comei, etc. Informaţiile există, aşadar, nu dispar, dar ele nu pot fi accesate, în mod normal. Ştiinţa a constatat faptul că, şi pentru memoria obişnuită există 3 niveluri : 1 - memoria de scurtă durată, 2 - medie, şi 3 - de lungă durată. Din această cauză, după cum ai remarcat, când eşti foarte absorbit de un eveniment din prezent, îţi este mai greu să accesezi amintiri din memoria de lungă durată, fiind necesară o anumită stare de detaşare, o comutare a atenţiei, o mică modificare a stării de conştiinţă.
Rolul iniţierii constă în a prezenta o cale pe care poţi deveni capabil de a intra în mod conştient şi controlat în diferite stări de conştiinţă, păstrând totodată şi amintirea experienţelor ce au avut loc în acele planuri ale existenţei. Unii denumesc acest proces "somn conştient", înţelegând faptul că ceea ce numim "decorporare", "decorporalizare", "extracorporalizare", "voiaj astral", "experienţă în afara trupului (Out Of Body Experience - OBE )", etc., este de aceeaşi natură cu procesele ce au loc zilnic, începând cu momentul în care "te prinde" somnul. Cel ce nu înţelege aceasta, nu poate primi iniţierea.
În mod firesc, ai putea să-ţi pui întrebarea : ce natură au, totuşi, visele pe care ţi le aduci aminte când te trezeşti din somn, nu sunt şi ele rezultatul unor experienţe trăite în stări modificate de conştienţă ? Da, sunt, însă, în general, sunt rezultatul unor stări intermediare, şi nu al proceselor petrecute în starea de somn profund, când te afli adâncit în transă profundă, de detaşare aproape completă de corp şi simţurile corporale. În plus, limitele şi capacităţile fiecărui om prezintă o oarecare diversitate, în măsura observabilă în care fiecare om se poate detaşa de lumea senzorială, mai mult sau mai puţin, mai uşor sau mai greu, mai repede sau mai încet, în condiţii normale. Unii sunt în mod curent "cu capul în nori", alţii "cu picioarele pe pamânt" !
Nu trebuie să devii insensibil faţă de lumea exterioară ! Nu trebuie să încetezi să faci ceea ce ai de făcut, ceea ce trebuie să faci, ci trebuie să-ţi vezi în continuare de viaţa ta, de îndatoririle, responsabilităţile şi obligaţiile pe care ţi le-ai asumat. Natura lor se vor transforma în timp, în acelaşi ritm şi măsură cu transformarea ta interioară, fără a trebui să faci eforturi speciale şi suplimentare în acest sens. În paralel, însă, trebuie să începi o muncă de transformare interioară, care se va desfăşura în planul interior al lumii gândurilor şi ideilor pe care le emiţi şi recepţionezi, cât şi în cel al lumii emoţiilor şi sentimentelor. În mod progresiv trebuie să dobândeşti conştienţa faptului că nici un gând, nici o idee, nici o emoţie, şi nici un sentiment, nu sunt "ale tale", după cum nici aerul pe care îl respiri, şi nici alimentele pe care le consumi nu sunt "ale tale". Privind în mod detaşat, de pe poziţia unui observator extern, detaşat şi imparţial, la ceea ce ţi se întâmplă, vei înţelege la un moment dat că trăieşti într-o "atmosferă de gânduri", că un anumit gând atrage în mod automat acelaşi gen de gânduri, si că un anumit gen de gânduri declanşează un anumit gen de trăiri sufleteşti, emoţii şi sentimente. Din momentul în care începi să înţelegi acest proces, vei dobândi în mod automat, treptat, şi capacitatea de a-ţi putea controla viaţa interioară mentală şi sufletească, orientând-o în direcţia şi sensul dezvoltării tale spirituale. Din acel moment vei putea, practic, să începi, în mod conştient, un proces de purificare şi salubrizare interioară. Cine nu înţelege asta, nu poate primi iniţierea.
Cum şi cu ce poţi să începi ? Eu îţi recomand să citeşti de 3 ori (minim) tot materialul pe care l-am conceput în cadrul capitolului "Iniţierea Spirituală", cu toate subcapitolele şi subiectele sale. La fiecare recitire vei avea noi revelaţii, noi străfulgerări de iluminare interioară, înţelegând tot mai mult, observând noi şi noi conexiuni, pe care nu le-ai sesizat mai înainte. Doar prin repetiţie, studiu şi meditaţie, vei reuşi să pătrunzi lanţul determinismului cauzal, dinspre planul manifestării (desfaşurarea continuă a unui moment prezent ), spre planul cauzal şi cauza primară. Ceea ce la prima citire ţi s-a părut un joc de cuvinte, la urmatoarele îţi va revela sensuri şi semnificaţii ascunse iniţial. Cel ce nu "rezistă" să citească atent, de 3 ori materialul, nu este pregătit să primească iniţierea. Dar cel ce va rezista, va deţine acel minim discernământ necesar pentru a decide, în cunoştinţă de cauză, dacă vrea cu adevărat să urmeze o astfel de cale, mai departe, sau nu, fiind capabil să înţeleagă ce presupune, şi la ce trebuie să se aştepte, în continuare. A citi de 3 ori întregul material, este echivalent cu a parcurge o treaptă preliminară a iniţierii, după cum învăţarea abecedarului reprezintă prima treaptă în însuşirea scrisului şi cititului. Este atât o verificare a motivaţiei şi voinţei personale, cât şi însuşirea minimului de cunoştinţe absolut necesar pentru a putea începe un antrenament eficient, prin efectuarea unor seturi progresive de exerciţii practice. Învăţarea trebuie să se bazeze pe repetiţie, şi conştientizarea pe practică. Nu este vorba doar de a memora nişte informaţii, ci şi de a reîntări în permanenţă o anumită atitudine mentală şi sufletească, similar rugăciunii, care devine cu atât mai eficientă, cu cât este mai mult întărită prin repetiţie...

Trebuie să înveţi să te dăruieşti tot mai puţin impresiilor lumii exterioare, dezvoltând în schimb o viaţă interioară mai activă. Nu trebuie să devii insensibil faţă de lumea exterioară, dar viaţa interioară trebuie să-ţi confere direcţia în care să te dăruieşti impresiilor lumeşti. Trebuie să înveţi să-ţi controlezi sentimentele şi reprezentările, dacă vrei să stabileşti o legătură echilibrată şi armonioasă cu lumea. Lumea exterioară, în manifestarea ei, este plină de splendori divine, dar trebuie să poţi să percepi divinul mai întâi în sufletul tău, ca să devii capabil să-l percepi apoi şi în lumea înconjurătoare.
Crează-ţi momente în care, în tăcere şi singurătate, să te adânceşti în tine însuţi, dar nu te adânci în problemele tale, căci aceasta ar produce un efect contrar celui urmărit, ci lasă să răsune, în linişte, ecoul experienţelor trăite, ecoul percepţiilor din lumea exterioară. În această stare de conştiinţă, fiecare obiect, fiinţă sau acţiune, îţi vor releva anumite informaţii, şi prin această metodă vei dobândi o pregătire cu ajutorul căreia vei putea să percepi noile impresii ale lumii exterioare în alt mod decât înainte.
Dacă urmăreşti frecvent savurarea plăcerilor simţurilor corporale, această obişnuinţă îţi va atenua capacitatea de cunoaştere. Dar dacă, după savurarea unei plăceri, vei îngădui ca plăcerea să-ţi reveleze ceva, îţi vei cultiva şi educa astfel capacitatea de cunoaştere. Trebuie să te obişnuieşti să nu laşi să răsune în tine doar ecoul plăcerii, ci, renunţând la savurarea în continuare a plăcerii, să prelucrezi prin activitate lăuntrică ceea ce a produs plăcerea. Este un exerciţiu dificil, care te expune primejdiei ca, în loc de a te concentra asupra transformării interioare, să cazi în starea contrarie, adică să vrei, după dobândirea unei plăceri, doar să epuizezi cu totul sentimentul plăcerii. Există nebănuite surse de erori, căci trebuie să treci printr-o mulţime de ispitite sufleteşti, care tind să-ţi blocheze Eul, închizându-l în sine însuşi. De aceea trebuie să foloseşti căi şi metode de a-ţi deschide Eul faţă de lume, trebuind să nu eviţi plăcerea, deoarece numai prin ea poate ajunge lumea exterioară la Eul tău. Dacă vei deveni insensibil la plăcere, vei ajunge să nu-ţi mai poate extrage energia nutritivă din mediul înconjurător, iar dacă te opreşti la plăcere, te vei izola în tine, însemnând ceva numai pentru tine, şi nimic pentru lume, şi chiar dacă vei trăi în interior oricât de intens, chiar dacă îţi vei cultiva Eul oricât de mult, lumea te va exclude, ajungând să fii ca şi mort pentru ea.
Trebuie să percepi plăcerea doar ca pe un mijloc sau instrument de a evolua pentru lume, care te poate învăţa multe. Învaţă, aşadar, dar nu pentru a aduna comori de înţelepciune doar pentru tine însuţi, ci pentru a folosi înţelepciunea acumulată, contribuind la binele general. Binele emis asupra tuturor se va reflecta în mod natural asupra ta, din toate părţile spre care s-a propagat.
Fiecare cunoştinţă pe care cauţi s-o dobândeşti doar pentru a-ţi îmbogăţi cunoaşterea proprie, doar pentru a aduna în tine comori de înţelepciune, fără utilitate reală, doar pentru a te putea mândri cu ele, te va îndepărta de calea ta evolutivă, şi fiecare cunoştinţă utilă pe care cauţi s-o dobândeşti pentru evoluţia globală, te va propulsa înainte. Intenţia şi scopul contează, ele definind atitudinea faţă de tine însuţi, lume şi viaţă, reflectând nivelul dezvoltării tale morale. Nu poţi primi o iniţiere reală, înainte de a te lăsa călăuzit de această idee, în tot ceea ce gândeşti şi faci. Fiecare idee ce nu devine pentru tine un ideal, va atenua energiile tale, şi fiecare idee care devine un ideal, va amplifica în tine forţele vitale...

Eşti o fiinţă cosmică, atât din punct de vedere material, al corporalităţii tale fizice, cât şi din punct de vedere spiritual, al conformaţiei şi structurii spirituale (suflet şi spirit). Tot ce aparţine fiinţei tale umane, se află în strânse relaţii cu mediul terestru şi extraterestru, cu forţele terestre şi extraterestre, cu condiţiile fizice, chimice, biologice, astronomice, etc., care se manifestă în spaţiul şi timpul existenţei tale terestre. Elementele chimice din care trupul tău este constituit provin din trupul material al planetei, şi acest trup planetar provine la rândul său din cel al unei stele. După cum clarvăzătorii au susţinut de-a lungul timpului, şi ştiinţa confirmă în prezent, toate elementele chimice au fost create în interiorul stelelor, prin reacţii de fuziune. Pământul însuşi este un fel de stea care se răceşte, mediul terestru actual fiind rezultatul unei răciri şi condensări în timp îndelungat a stratului superficial pe care îl numim "scoarţă terestră". Erupţiile vulcanice, cutremurele declanşate de alunecarea plăcilor tectonice pe o masă interioară fierbinte şi fluidă, confirmă această viziune. Faptul că trupul tău omenesc este constituit din "praf de stele", exprimă nu doar o viziune poetică, ci chiar o realitate concretă. Existenţa ta umană este strâns legată de cea a stelelor, a proceselor fizico-chimice stelare, a energiilor cosmice.
Pe baza descoperirilor geologice, oamenii de știință au reconstituit o serie de date referitoare la trecutul planetei. Ei au concluzionat că Pământul s-a format din materia (praf interstelar cosmic) norului gazos al Nebuloasei Solare, alături de Soare și de celelalte planete ale sistemului solar, acum aproximativ 4,55 miliarde de ani, Luna formându-se puţin mai târziu. Inițial sub formă lichidă, stratul exterior al planetei s-a răcit, dând naștere scoarței terestre. Emanațiile de gaze și erupțiile vulcanice au format atmosfera primară. Condensarea vaporilor de apă, alături de gheața din comete, aveau să formeze apoi și oceanele. Această ipoteză ştiinţifică nu este confirmată în totalitate de către clarvăzători.
Din punct de vedere spiritual, trebuie cunoscut şi înţeles faptul că existenţa ta spirituală este strâns legată de influenţa entităţilor spirituale ale Ierarhiei : planetare, solare, guvernantele Sistemului solar, ale galaxiei, etc, culminând cu Entitatea Supremă, care coordonează întregul sistem universal.
Omul educat în spiritul materialist-ştiinţific al zilelor noastre tinde să ia în derâdere şi persiflare pe toţi sălbaticii primitivi care s-au închinat Soarelui, de-a lungul istoriei omeneşti. Dar prin această derâdere el reuşeşte doar să îşi demonstreze ignoranţa, incapacitatea, incultura, lipsa de înţelegere,... A simţi în suflet o trăire sub forma respectului, admiraţiei, şi veneraţiei, faţă de planeta care te găzduieşte, Soarele care creează condiţii de viaţă terestră, cuminând cu Universul ca un Tot, denotă conştientizarea realităţii asunse simţurilor, dar nu şi gândirii. Orice sistem logic care inhibă şi exclude trăirea sufletească, afectiv-emoţională, reprezintă ceva distructiv, malefic, ce conduce spre boală şi moarte. Meditaţia asupra descoperirii şi utilizării bombei atomice, te poate ajuta să înţelegi mai bine despre ce vorbesc. Ştiinţa materialistă lipsită de înţelegerea naturii spirituale imperceptibile organelor de simţ corporale, poate produce evoluţie tehnică şi tehnologică bazată pe logică şi matematică, dar această evoluţie se va manifesta mereu în mod distructiv, cât timp ea va fi manipulată de oameni de ştiinţă lipsiţi de o trăire sufletească normală, de echilibrul şi armonia pe care doar înţelegerea realităţii spirituale a omului, naturii, şi universului, le poate conferi... Dacă trăirea sufletească spirituală va fi anulată complet, această cauză va determina autodistrugerea omenirii, inevitabil, ca efect...

Regulile şi exerciţiile practice prezentate, sunt în conformitate cu multe din vechile sisteme iniţiatice ale omenirii, şi este normal să fie aşa, căci legile şi principiile spirituale au fost şi sunt aceleaşi, de-a lungul istoriei. Învăţătura nu este schimbată, ci adaptată epocii. Îndrumătorii Vieţii Spirituale au expus mereu conţinutul aceloraşi reguli, chiar dacă nu în aceleaşi cuvinte, formulări, judecăţi, raţionamente, argumente, deosebirile fiind aparente, mai mult de formă decât de conţinut. Îndrumătorul real nu încearcă să exercite nicodată o dominare personală asupra altora, să limiteze independenţa şi libertatea de decizie. Fiecare gând, cuvânt, faptă, trebuie manifestate în aşa fel încât să nu influenţeze cu nimic, în mod forţat, decizia liberă a voinţei oamenilor, lăsând fiecăruia întreaga libertate de a decide şi alege, conform voinţei proprii. Îndrumătorul adevărat gândeşte şi acţionează mereu în conformitate cu acest principiu, neimpunând nimic, niciodată, nimănui. Dar el are o responsabilitate morală privind influenţa pe care o exercită învăţătura sa asupra celor ce o studiază şi o aplică în practică. Din această cauză el trebuie să anticipeze şi să prevină posibilele efecte negative şi "reacţiile adverse", atenţionând în permanenţă asupra lor. Atenţionările prezentate trebuie luate în serios !
Exerciţiu : obţinerea stării de detaşare. Creează-ţi periodic momente de linişte lăuntrică, şi învaţă să deosebeşti esenţialul de neesenţial. Este o regulă. Rezervă-ţi zilnic momente în care să te ocupi de altceva decât obiectul preocupărilor tale zilnice. Chiar şi genul activităţii tale trebuie să fie cu totul altul decât cel al activităţii cu care îţi umpli restul zilei. Ce faci în acest timp poate avea totuşi legătură cu conţinutul muncii tale de toate zilele. Trăind în mod corect asemenea momente de detaşare,curând vei dobândi prin ele putere sporită pentru efectuarea sarcinilor curente. Nu îţi vor limita timpul necesar împlinirii îndatoririlor obişnuite, căci uneori îţi ajung şi numai cinci-zece minute pe zi, important fiind felul în care întrebuinţezi minutele.
Trebuie să te detaşezi cu totul de viaţa ta cotidiană, viaţa ta de gânduri şi simţire trebuind să primească un alt aspect decât cel obişnuit. Trebuie să retrăieşti amintirea bucuriilor tale, suferinţele, grijile, experienţele şi faptele tale, situându-te faţă de ele într-un punct de vedere superior, privind în mod detaşat, de sus, ca un observator.
În mod obişnuit eşti foarte prins în activităţile curente ale zilei, trăind blocat în interiorul unui sistem format din nevoi şi trebuinţe personale, a căror satisfacere necesită o activitate mentală şi fizică continuă. Ceea ce ai început azi, trebuie să continui mîine, şi nu mai găseşti timp să-ţi ridici privirea din pământ spre cer, dacă nu îţi propui conştient şi hotărât să o faci.
Trebuie să te străduieşti să priveşti şi să judeci trăirile şi faptele proprii, ca şi cum nu tu însuţi, ci altul le-ar fi trăit, sau le-ar fi săvârşit. Trebuie să reuşeşti să te poţi situa, în anumite momente, faţă de tine însuşi, ca faţă de un străin, să te priveşti cu liniştea lăuntrică a criticului. Când vei reuşeşti asta, propriile tale trăiri le vei percepe altfel. Dacă în momentele de linişte lăuntrică îţi vei privi viaţa astfel, atunci esenţialul se va despărţi de neesenţial, în mintea şi sufletul tău.
Această experienţă nu îţi va reuşi, şi nici nu trebuie să o încerci în legătură cu evenimentele de destin pe care le trăieşti la momentul prezent, trebuind să te străduieşti să îţi reuşească doar cu evenimentele trecute. Valoarea introspecţiilor liniştite depinde mai puţin de ceea ce contemplezi pe parcursul lor, decât de faptul de a găsi în tine forţa care dezvoltă o asemenea linişte lăuntrică.
Cât timp nu percepi efectele liniştii lăuntrice, trebuie să-ţi aminteşti să urmezi, cu seriozitate şi perseverenţă exerciţiul în mod regulat. Astfel va sosi timpul când ambianţa ta se va lumina treptat, şi ţi se va revela perceptiv o lume nouă...

Nu trebuie să schimbi nimic în viaţa ta exterioară, ca urmare a faptului că începi să aplici aceste reguli, putând să îţi îndeplineşti îndatoririle ca mai înainte. Nu trebuie să te izolezi de societate, sau să renunţi în mod forţat la ceea ce făceai înainte, căci dacă ţi-ar impune cineva, sau ţi-ai impune tu aşa ceva, viaţa ar putea deveni pentru tine un calvar al carui cauză l-ar constitui regulile de urmat, şi tu ai renunţa curând la ele. Poti să-ţi urmezi în timpul zilei stilul tău de viaţă, şi în clipele de detaşare să îţi însuşeşti o viaţă interioară superioară. Dar trebuie să înţelegi şi să anticipezi faptul că,treptat, accesul la viaţa superioară îţi va influenţa, în mod natural şi firesc, gândirea şi comportamentul, şi acest fapt se va oglindi în schimbările care vor avea loc în cursul vieţii tale de zi cu zi. Vei deveni mai calm, mai liniştit, vei dobândi siguranţă în acţiunile tale, recţionând mai puţin exploziv decât înainte. Vei prelua în mod progresiv conducerea asupra vieţii tale, şi vei fi tot mai puţin influenţat în decizii şi alegeri de alţi oameni, de împrejurările şi condiţiile exterioare.
Vei observa curând că momentele de detaşare reprezintă o sursă de energie.
Ezitările de dinainte, datorate unor gânduri încărcate de teamă, dispar, fiind înlocuite de gânduri pozitive, optimiste. Şovăiala, lipsa de hotărâre, neîncrederea, pesimismul, se datorează faptului că energia psihică nu este alimentată în mod corect, din cauza unei decluplări de la sursă. Regulile prezentate au rolul de a realiza, prin aplicarea lor, recuplarea la sursele naturale de energie.
Liniştea interioară şi starea de siguranţă au efect asupra întregii fiinţe, omul lăuntric dezvoltându-se armonios datorită lor, şi odată cu el şi facultăţile lăuntrice care conduc spre cunoştinţele superioare. Datorită progreselor realizate, vei ajunge treptat să determini tu însuţi modul în care impresiile lumii exterioare vor acţiona asupra ta.
Facultăţile tale spirituale sânt într-o continuă dezvoltare, dar numai liniştea, calmul, pacea şi siguranţa interioară, oferă condiţiile dezvoltării lor sistematice. Rolul somnului, al stării de relaxare şi detaşare conferită de această stare, este cu totul deosebit, de aceea, dacă vrei să te dezvolţi echilibrat şi armonios, nu trebuie să neglijezi perioada de refacere energetică conferită de somnul zilnic. Momentele de linişte şi relaxare trebuie privite prin ceea ce au asemănător cu somnul, cu decorporarea spiritului în această stare de transă, cu dezlegarea de gândurile şi activităţile cotidiene.
Viaţa exterioară limitează, până la blocare, facultăţile spirituale, din această cauză momentele de detaşare de lumea exterioară sunt foarte utile, eficiente, importante, cu atât mai mult cu cât tu simţi că nu poţi controla procesele şi evenimentele care au loc permanent în jurul tău, simţindu-te dominat de ele.
Nici o putere exterioară nu îţi poate crea condiţiile de dezvoltare spirituală, cât timp tu nu te implici conştient în această evoluţie. Liniştea lăuntrică, pe care trebuie să o creezi sufletului tău, este o condiţie absolut necesară. Condiţiile externe pot modifica numai situaţia exterioară a vieţii tale, dar nu pot trezi facultăţile tale spirituale.

Trezirea şi dezvoltarea facultăţilor spirituale caracterizează o parte a activităţii lăuntrice a aspirantului la cunoaşterea suprasensibilă, la aceasta trebuind să se mai adauge ceva. Trebuie să depăşeşti stadiul observaţiei condiţiilor proprii, care sunt specifice vieţii tale, să te ridici la un nivel la care nu mai ai nimic de a face cu condiţiile tale particulare de viaţă, trecând la examinarea lucrurilor care te-ar interesa chiar dacă ai trăi în alte împrejurări şi condiţii de viaţă. Acest exerciţiu depăşeşte sfera viţii personale, pătrunzând în lumi superioare celei ce reprezintă viaţa ta cotidiană, şi prin el vei începe să simţi şi să trăieşti faptul că aparţii unor lumi superioare, despre care simţurile şi preocupările tale zilnice nu îţi pot revela nimic. Astfel vei muta centrul fiinţei tale în interior, ascultând gândurile din lăuntrul tău, pe care le vei percepe în momentele de linişte, cultivând astfel relaţia ta cu lumea spirituală. Te vei sustrage cotidianului, zgomotului şi agitaţiei vieţii cotidiene, care vor înceta pentru tine, cuprinzându-te o linişte atât interioră cât şi exterioară. Contemplarea liniştită în interior, şi conversaţia cu lumea spirituală, îţi vor umple sufletul, devenind, cu timpul, o necesitate vitală naturală.
La început, te vei cufunda cu totul într-o lume de gânduri. Faţă de această activitate liniştită de gândire trebuie să dezvolţi un sentiment viu, trebuind să înveţi să iubeşti ceea ce spiritul revarsă spre tine, încetând în curând să mai simţi această lume a gândurilor ca ceva mai puţin real decât lucrurile din viaţa cotidiană. Vei începe să te comporţi cu gândurile tale ca şi cu obiectele din spaţiu, iar după un timp vei percepe revelaţiile primite în tăcerea activităţii de gândire lăuntrică, ca fiind superioare, şi mai reale decât obiectele materiale. Vei percepe faptul că în lumea gândurilor se exprimă viaţa, şi vei înţelege că prin aceste gânduri se exprimă fiinţe nevăzute, care vor începe să-ţi vorbească în liniştea lăuntrică.
Pe lângă percepţia sunetelor prin simţul corporal, ţi se va dezvolta o percepţie sufletească, extrasenzorială, a graiului lăuntric, a limbajului interior. Acest fapt
te va face să te simţi fericit, asupra întregii tale lumi exterioare revărsandu-se o lumină lăuntrică, începând pentru tine o viaţă nouă. Această viaţă a sufletului în gânduri, care se va extinde din ce în ce mai mult spre o viaţă spirituală, este numită meditaţie, reflecţie contemplativă, reprezentând mijlocul prin care se ajunge la cunoaşterea suprasensibilă.
În acele clipe nu trebuie să te laşi în voia sentimentelor, nu trebuie să ai în sufletul tău simţăminte nedefinite, căci acestea te-ar împiedeca să ajungi la adevărata cunoaştere spirituală, gândurile tale trebuind să fie clare, bine conturate, şi precise. Nu trebuie să te legi de gândurile care apar în mod arbitrar, ci să te laşi pătruns de gândurile înalte pe care le-au cugetat în asemenea momente oameni evoluaţi, pătrunşi de spirit, care au lăsat scrieri inspirate din revelaţiile primite în meditaţie. Este recomandat să studiezi astfel de cărţi.
Prin efectuarea meditaţiilor se va petrece în tine o transformare generală, începând cu formarea unor reprezentări noi despre realitate, toate lucrurile căpătând pentru tine o nouă valoare. Prin această transformare nu te vei înstrăina de lume, de cercul îndatoririlor de fiecare zi, deoarece vei învăţa să înţelegi că şi cea mai simplă acţiune pe care o săvârşeşti, şi cea mai neînsemnată trăire ce ţi se oferă, sunt în legătură cu marile entităţi cosmice, cu marile evenimente universale. Înţelegând această legătură, vei fi prezent în cadrul acţiunilor tale zilnice cu o forţă nouă, ştiind că ceea ce munceşti, ceea ce înduri, faci şi suferi datorită unor mari înlănţuiri cosmice spirituale.
Din meditaţie izvorăşte o energie ce-ţi va da putere sporită să-ţi trăieşti viaţa, şi o stare de siguranţă şi încredere care te va propulsa mai departe. Orice evenimente ţi-ar aduce exerienţele vieţii, îţi vei urma drumul neabătut, căci vei ştii pentru ce lucrezi şi pentru ce suferi.
Activitatea meditativă îşi va atinge mai bine scopul, dacă are loc sub îndrumarea unor oameni experimentaţi, care ştiu din propria experienţă cum trebuie procedat. Caută un sfat prietenesc, nu renumele şi puterea vreunuia care îşi doreşte să domine pe alţii. Cei ce ştiu şi au experienţă sunt oameni modeşti si retraşi, care nu se afişează în lumina reflectoarelor.
Ridicându-te prin meditaţie la ceea ce te leagă de spirit, în mod spiritual, vei începe să aduci la viaţă, în sine, ceea ce este veşnic în tine, nemărginit de naştere şi moarte. Meditaţia este calea care te conduce spre cunoaşterea şi contemplarea a ceea ce este etern şi indestructibil în fiinţa ta, şi numai prin meditaţie poţi ajunge la această contemplare.
Calea ţi se deschide prin meditaţia corectă, prin ea trezindu-se amintirea trăirilor de dincolo de naştere şi moarte. Fiecare om poate dobândi această cunoaştere, în fiecare om găsindu-se facultăţile de cunoaştere şi contemplare, trebuind doar să aleagă mijloacele corecte.
Iniţierea trebuie să ofere mijloacele pentru a dezvolta percepţia spirituală, extrasenzorială, şi pentru a aprinde lumina spirituală.
Mijloacele disciplinei spirituale cuprind trei trepte (niveluri) :
1. Pregătirea - dezvoltă simţurile spirituale
2. Iluminarea - aprinde lumina spirituală
3. Iniţierea - deschide comunicarea cu entităţile superioare ale spiritului.
În sine, toate treptele sunt iniţiatice.

Clasificarea în trei trepte are un rol informativ, nevând nimic absolut în ea. Nivelurile şi activităţile corespondente lor, în realitate se întrepătrund, într-o intercondiţionare reciprocă. Nu este necesar să parcurgi un nivel în întregime, până ajungi la o perfecţionare desăvârşită, înainte de a-l aborda pe următorul, şi de fapt nici nu este posibil aşa ceva. Dezvoltarea şi evoluţia nu pot avea loc doar pe orizontală, în cadrul unui singur plan, procesele de transformare acţionând atât pe orizontală, cât şi pe verticală, în acelaşi timp, creînd nenumărate legături între diferite puncte existente în diferite planuri. Privind anumite lucruri, poţi ajunge iluminat, şi chiar iniţiat, în timp ce, privitor la altele, să te afli doar la nivel de pregătire. Ideea de bază, însă, este că, privind un anumit lucru specific, evoluţia urmează fazele de jos în sus, pe verticală, de la preătire spre iniţiere. Atât doar, că, în acest moment, sau oricare altul viitor, cunoaşterea diferitelor lucruri se situează în diferite faze ale procesului cunoaşterii.
Judecând în ansamblu, cel care nu are un anumit nivel de pregătire generală, nu poate obţine o iluminare generală, la fel pentru iluminare şi iniţiere. Este necesară, aşadar, cunoaşterea aprofundată (nu şi absolută) a unui plan, pentru a putea trece, în mod firesc şi natural, la cunoaşterea aprofundată a celui imediat superior.
1. Pregătirea constă într-o dezvoltare a simţirii şi gândirii, corpul sufletesc şi cel spiritual dezvoltându-şi organele de simţ şi acţiune superioare, asemănător modului în care forţele naturii, pornind de la materia vie primară nediferenţiată, au înzestrat corpul fizic cu organe.
Pentru început trebuie să îţi îndrepti atenţia spre anumite fenomene de creştere şi descreştere din lumea înconjurătoare, cum sunt, pe de o parte, încolţirea, creşterea şi dezvoltarea plantelor, iar pe de altă parte fenomenele ce ţin de ofilire, veştejire şi moarte. Aceste fenomene există concomitent, în mediul înconjurator şi cel intern, ele trezind în tine, în mod natural, gânduri şi sentimente, dar, în condiţii obişnuite, tu nu le acorzi atenţie şi importanţă, trecând rapid de la o impresie la alta.
Faza de pregătire presupune să-ţi îndrepţi atenţia în mod conştient şi persistent spre aceste aspecte ale realităţii. Când percepi un proces de dezvoltare de un anumit tip, de exemplu înflorirea, trebuie să elimini totul din mintea si sufletul tău, şi să laşi să acţioneze asupra ta doar ceea ce emană din acel proces şi este în legatură cu el. Vei percepe după un timp faptul că, un sentiment care mai înainte, într-un astfel de caz, era vag resimţit în sufletul tău, va fi perceput mult mai intens acum, sub o formă puternică şi energică. Va trebui să laşi această formă de simţire să stăruie liniştit în tine, păstrând totodată liniştea interioară. Trebuie să te izolezi de lumea exterioară, şi să rămîi atent la ceea ce se reflectă în sufletul tău dinspre procesul supus atenţiei.
Trebuie să priveşti lucrurile cât mai viu şi mai exact cu putinţă, şi abia apoi să te dăruieşti sentimentelor produse în suflet, şi gândurilor care apar în mintea ta. Este important să ţi îndrepţi atenţia, în deplin echilibru lăuntric, asupra ambelor. Dacă găseşti liniştea necesară, şi te dăruieşti vieţuirii reflectate în sufletul tău, după
un anumit timp vei percepe urcând în interiorul tău sentimente şi gânduri noi, necunoscute anterior. Cu cât îţi vei îndrepta mai persistent atenţia, în acest mod, spre lucruri care se dezvoltă, cresc, înfloresc, etc., şi apoi, alternativ, spre ceva ce descreşte, se veştejeşte şi moare, cu atât mai vii vor deveni sentimentele pe care le vei percepe. Din gândurile şi sentimentele care apar astfel, se dezvoltă organele clarvederii, la fel cum se dezvoltă, prin forţele naturii, din substanţă materială, ochii şi urechile corpului fizic. O anume formă de sentiment, foarte precisă, este legată de creştere şi devenire, şi o cu totul alta, de veştejire şi dezintegrare, când cultivarea acestor sentimente se face în modul descris.
Fenomenul devenirii, al prosperării, al înfloririi, va genera un sentiment resimţit ca având ceva în comun cu sentimentul avut în faţa unui răsărit de soare, iar fenomenul veştejirii, al morţii, va genera o trăire comparabilă cu cea conferită de urcarea lentă a lunii deasupra orizontului. Aceste sentimente reprezintă două forţe care, prin dezvoltarea lor progresivă, vor conduce la manifestarea unor importante efecte spirituale. Prin vieţuirea intenţionată şi metodică a acestor sentimente, se va deschide o lume nouă percepţiei tale, în mod extrasenzorial. Lumea sufletească, numită şi "plan astral", se va revela percepţiei tale spirituale. Creşterea şi descreşterea, asimilaţia şi dezasimilaţia, anabolismul şi catabolismul, evoluţia şi involuţia, integrarea şi dezintegrarea, naşterea şi moartea, nu vor mai reprezenta fenomene care îţi produc stări confuze sufleteşti. Lumea sufletească (planul astral) se va dezvălui în mod progresiv percepţiei tale, liniile şi figurile neavând în ele nimic arbitrar, de aceea doi oameni aflaţi la acelaşi nivel de dezvoltare, vor percepe întotdeauna, în cazul aceluiaşi fenomen, aceleaşi linii şi figuri. Privind aceeaşi floare ce înfloreşte, vor percepe aceeaşi figură spirituală. După cum formele vegetale şi animale sunt descrise de ştiinţele naturale, pe baza observaţiilor efectuate de oameni prin intermediul simţurilor sensibile corporale, şi cunoscătorii ştiinţei spirituale descriu formele spirituale percepute prin simţurile suprasenzoriale, privind fenomenele observate, clasificându-le pe diferite criterii, în diferie categorii.

Există mai multe planuri (niveluri, lumi) care sunt imperceptibile simţurilor corporale, în starea de conştiinţă obişnuită. Natura lor a fost analizată în cadrul altui capitol. Este necesară studierea acelui material, înainte de a merge mai departe. Trebuie înţeles faptul că ele se află într-o strânsă legătură, şi că nu sunt "lumi paralele", în sensul în care unii înţeleg prin asta că nu ar avea nici o legatură, şi că ar fi total separate unul de altul, fără să se intersecteze în nici un punct. Din contră, ele se suprapun, coexistă împreună, se susţin şi se generează unul pe altul, asemănător relaţiei existente între lumea minerală, ce susţine naşterea şi dezvoltarea corpurilor fiinţelor vii, şi "inteligentarea" materiei corporale prin influenţa viului asupra ei.
Sursa cea mai mare de erori constă în faptul că civilizaţia modernă a pierdut sistemul educativ spiritual care explica natura vie a materiei. Pentru omul modern "normal", această idee poate părea un nonsens, ceva cu totul fals, neadevărat, şi de neînchipuit. Această neînţelegere ţine doar de educaţie, căci tu, undeva în profunzimea fiinţei tale, ai intuiţia acestui adevăr, chiar dacă logica educaţiei materialiste primită tinde să se opună acestei idei. Poti înţelege aceste idei, doar dacă vei reuşi sa îţi închipui faptul că organismul tău este format din miliarde de entităţi vii, aflate la un stadiu de conştiinţă mult inferior celui uman, şi care colaborează, într-un sistem ierarhic, la menţinerea structurii corporale a viului, a tot ce există ca substanţă, ca materie, deci şi a ceea ce numeşti "corpul meu". Ideea a fost dezbătută mai pe larg, în cadrul altor subiecte, însă o reamintesc acum, pentru cei ce nu au studiat-o încă, cât şi pentru faptul că repetiţia stă la baza învăţării. Totul trebuie privit ca fiind ceva viu, impregnat de viu, totul făcând parte dintr-un sistem universal global viu, Universul însăşi putând fi privit ca o Fiinţă gigantică, universală, macrocosmică, după cum organismul uman poate fi perceput ca un microunivers ce reflectă tiparul universal. Aceste idei, ce fac parte dintr-o viziune spirituală asupra lumii şi vieţii, nu reprezintă ceva nou, originea lor pierzându-se în negura istoriei începuturilor omenirii.
Primul plan, cel mai apropiat de cel fizic, sensibil, perceptibil prin simţurile corporale, este cel eteric. O parte a sa, un anumit domeniu, sau subnivel, poate fi percepută prin simţurile corporale, de exemplu cel vizual. Prin exerciţii adecvate, această capacitate poate conştientizată si dezvoltată. Pentru început, poţi efectua următoarele exerciţii :
1. Priveşte într-un punct fix cerul senin fără nori, fără să-ţi muţi deloc privirea de la acel punct, încercând să clipeşti cât mai rar. După aproximativ 30 de secunde, începe să baleiezi foarte uşor focarul vizual, mutând punctul de focalizare, de la marea depărtare a cerului, tot mai aproape, până la aproximativ 10 centimetri de ochi. Repetă acest exerciţiu, fără a muta deloc privirea din direcţia punctului fixat, până când vei începe să percepi nişte puncte foarte mici şi foarte luminoase, care se mişcă încontinuu în spaţiu, într-o agitaţie permanentă. Cu cât este mai însorit, cu atât mai multe astfel de particule energetice sunt răspândite în atmosferă, acest fapt indicând faptul că particulele de lumină au legatură directă cu energia şi lumina Soarelui. Se pare că este vorba de ceea ce tratatele vechi hinduse au denumit prin cuvântul "Prana", aceste globule de energie având rolul de a întreţine energia şi forţa vietii, în tot ce este viu. Ele sunt inhalate de oameni şi toate fiinţele prin respiraţie, energia lor fiind preluată de organismul viu. Acest fapt explică energizarea resimţită în timpul zilelor însorite, şi moleşeala resimţită în cele înnorate, ploioase, şi pe timpul nopţii. Acest exercitiu te va ajuta să te convingi că Realitatea cuprinde multe lucruri, procese şi fenomene, descrise de oameni iniţiaţi, de mii de ani, ştiinţa neajungând, încă, la nivelul la care să le poată studia, în cadrul unor experimente ştiinţifice. Este adevărat, însă, şi faptul că multe rezultate experimentale nu au fost făcute publice, din diverse motive, mai mult sau mai puţin nobile şi umanitare.
De remarcat faptul că această capacitate de a percepe globulele energetice, nu ţine de nivelul de evoluţie spirituală personală, ci de conformaţia organismului. Este necesară doar concentrareaşi menţinerea atenţiei focalizate, şi voinţa de a executa acest exerciţiu. In mod normal, după ce ai perceput prima dată globulele, la reluarea lui ar trebui să îţi ia ceva mai puţin de 1 minut, ca să le percepi din nou.
2. Stai într-o poziţie confortabilă în camera ta, şi priveşte într-un punct fix, unde vrei tu, dar nu în direcţia vreunei surse de lumină, şi fără să îţi muţi deloc privirea, fără să muţi nici punctul focal în spaţiul dintre ochi şi punctul iniţial fixat. După o perioadă varabilă de timp, de la 1 la 4-5 minute, toată camera se va lumina brusc, ca şi în situaţia în care afară ar fi ieşit Soarele dintre nori. Asta va fi prima impresie, iluzorie, că Soarele ar da mai multă lumină, dintr-o dată, şi că acest fapt ar fi resimţit şi în camera ta. Dacă nu îţi vei mişca deloc privirea, la un moment dat vei percepe faptul că toate obiectele prezintă un mic halou luminos, după care faptul că din toate obiectele va fi emisă lumina, ca şi cum ele ar fi "construite" din lumină. Această revelaţie, a faptului că lumea materială este construită din lumină, din energie care este percepută sub forma ei de manifestare luminoasă, va trezi în sufletul tău o trăire spirituală deosebită, foarte apropiată de ceea ce am putea denumi "sentiment religios". Oricât de ateu şi necredincios ai fi, acest sentiment va fi declanşat de percepţia acestei lumini inefabile, care stă la baza tuturor lucrurilor, a întregii Creaţii. Cineva spunea că materia este lumină încătuşată. Astfel vei putea percepe şi tu materia, chiar dacă descrierea ta ar fi formulată prin alte cuvinte...
Aceste două exerciţii ar trebui să-ţi fie de ajuns, pentru început, pentru a te motiva să continui să depui eforturile personale necesare pentru a dobândi cunoaşterea lumilor suprasensibile. Doar rezultatele te pot stimula, aşa că insistă asupra acestor exerciţii simple, atât cât este necesar pentru a obţine efectele prezentate.
Când vei progresa destul de mult pentru a putea percepe formele spirituale ale fenomenelor ce se înfăţişează fizic ochilor tăi exteriori, atunci nu vei fi departe de momentul în care vei ajunge să percepi lucruri care nu au o existenţă fizică, care rămân ascunse (oculte) pentru cei ce nu au primit nici o îndrumare iniţiatică.
Nu este bine să te pierzi în speculaţii, căutând sensurile şi semnificaţiile lucrurilor noi percepute, deoarece o astfel de activitate raţională te va abate de la drumul drept al observaţiei şi meditaţiei contemplative. Trebuie să înveţi să priveşti lumea sensibilă cu atenţie, cu o înţelegere corectă, cu o putere de observaţie deosebită, şi apoi să vieţuieşti în mod conştient sentimentele rezultate ca efect al observaţiei şi meditaţiei. Nu încerca să determini cu o logică speculativă semnificaţia lucrurilor, ci lasă lucrurile să-ţi reveleze această semnificaţie a lor.
Simţul artistic, secondat de un temperament calm, interiorizat, constituie o bună condiţie preliminară pentru dezvoltarea facultăţilor spirituale, căci acest simţ străbate suprafaţa lucrurilor, şi ajunge în esenţa lor.
Retine : la orientarea corecta în lumile superioare ajungi dacă te pătrunzi de conştienţa faptului că sentimentele şi gândurile sunt fapte adevărate, ca şi obiectele materiale. În lumea sufletească şi în lumea gândurilor, sentimentele şi gândurile acţionează unele asupra altora, tot aşa cum o fac lucrurile sensibile în lumea fizică. Poţi progresa numai dacă dai gândurilor şi sentimentelor aceeaşi atenţie pe care o dai paşilor tăi, ce te poartă prin lumea fizică.
Legi există şi în lumea sentimentelor şi a gândurilor, însă ele nu se pot impune din afară, trebuind să izvorască din viaţa sufletului tău. La asta ajungi dacă îţi interzici întotdeauna să nutreşti sentimente şi gânduri greşite. Tuturor gândurilor incoerente şi arbitrare, jocurilor al fanteziei, tutuiror sentimentelor care trec întâmplător prin suflet, trebuie să le interzici manifestarea. Făcând acest exercitiu nu vei deveni mai sărac în sentimente, ci, vei afla că abia atunci devii mai bogat, creator în adevărata fantezie, când îţi orânduieşti interiorul în acest fel. În locul măruntelor desfătări sentimentale şi al asociaţiilor întâmplătoare de gânduri, apar sentimente importante şi gânduri fecunde care te vor conduce spre orientarea în lumea spirituală. Vei ajunge în raporturi juste cu lucrurile lumii spirituale, ajungând la un rezultat foarte precis. După cum, ca om, îţi găseşti drumul printre lucrurile fizice, prin simţurile corporale, şi respectând legile fizicii, tot aşa, calea ta te va duce acum printre fenomenele de creştere şi pieire, pe care ai învăţat să le cunoşti pe drumul indicat anterior. Vei urmări, pe de o parte, tot ce este creştere şi dezvoltare, iar pe de altă parte, tot ce este veştejire şi moarte, intelegand necesitatea acestor lucruri pentru existenţa ta şi a lumii.

Următorul pas în dezvoltarea facultăţilor spirituale va fi cel al perceperii sunetelor interioare, şi a lumii sunetelor spirituale. Începe efectuând exerciţiul următor :
Trebuie să deosebeşti în mod atent şi conştient, sunetele provocate de obiecte, faţă de cele produse de fiinţele vii. Sunetele emise de obiecte produc anumite senzaţii plăcute sau neplăcute, diferenţiindu-le în sunete şi zgomote, conform armoniei sau disarmoniei lor. Muzica bine ritmată, instrumentală, constituie un exemplu de sunete plăcute. Scărţîitul roţilor de tren, când pune frână, este un zgomot neplăcut. În sunetul emis de o fiinţă, se poate percepe şi expresia unei trăiri lăuntrice, a stării sale sufleteşti-afective, senzaţiile şi sentimentele sale de moment. Îndreaptă-ţi atenţia spre sunetele emise de fiinţe, încercând să conştientizezi faptul că sunetele îţi comunică informaţii despre ceva ce se află în afara sufletului tău, trebuind să pătrunzi acele elemente exterioare. În acest scop, trebuie să te concentrezi asupra a ceea ce simţi că reflectă o trăire sufletească, în acele sunete, neacordând atenţie senzaţiilor produse de sunete în sine. În sufletul tău trebuie să laşi să se reflecte doar trăirea sufletească a celeilalte fiinţe. Efectuând acest exerciţiu în mod sistematic, vei dobândi facultatea de a empatiza şi a te contopi cu fiinţa care şi-a manifestat trăirea prin intermediul sunetelor.
Prin intermediul acestui exerciţiu, extinzând treptat aria de acţiune, trebuie să înveţi să simţi în sufletul tău reflectarea întregii naturi, acest lucru dezvoltând în sufletul şi mintea ta o predispoziţie nouă. Prin intermediul sunetelor, tot ce există în natură îi va dezvălui lucruri, aspecte şi proprietăţi imperceptibile în mod normal. Acest exerciţiu îţi va dezvolta capacitatea de a percepe şi înţelege limbajul naturii, şi prin aceasta, a tuturor vocilor elementelor constituente ale naturii.
Ceea ce este necesar să înţelegi în mod corect, este faptul că, prin exersarea conştientă a percepţiei sufleteşti, de la nivelul a ceea ce este perceptibil prin simţurile corporale, tu poţi şi trebuie să ajungi la o percepţie sufletească, ce nu va mai avea legatură cu sunetele planului material, vibraţiile aerului atmosferic, ci cu alt tip de vibraţii, de o natură mai fină, mai subtilă, suprasensibilă.
Putem spune că metoda constă în următoarele : prin intermediul percepţiei sensibile, a auzului, orientat foarte precis asupra expresiei interne, interioare, sufleteşti, a altei fiinţe, se poate antrena şi dezvolta percepţia suprasensibilă (extrasenzorială) care va permite perceperea şi înţelegerea vibraţiilor emise din interiorul oricărui obiect şi al oricărei fiinţe. Dacă îţi vei aminti şi că am explicat faptul că totul este viu, impregnat de viu, atunci vei înţelege mai bine că totul emite vibraţii de natură sufletească, indiferent de faptul că este sau nu considerat a fi fiinţă vie, după criteriile ştiinţifice actuale. Din punct de vedere spiritual, tu poţi ajunge să comunici cu celulele tale, cu florile, animalele, copacii, munţii, etc. Poate părea o nebunie, şi tu vei părea nebun, în ochii ignoranţilor neiniţiaţi. Riscurile meseriei...
Sugestii, sfaturi, recomandări : este foarte important modul în care asculţi pe altcineva când vorbeşte, trebuind să te obişnuiesti să o faci detaşat, în linişte şi tăcere desăvârşită, fără nici o implicare afectivă, nelăsând să se nască în tine gânduri aprobatoare sau dezaprobatoare. Rezistă tendinţei de a-ţi manifesta părerea ta personală, şi orice fel de altă formă de implicare, căci orice fel de formă de implicare personală îţi va comuta în mod automat atenţia de la trăirea sufletească a celuilalt, asupra propriilor tale trăiri. Trebuie "să te pui în pielea lui", atât de bine, încât să ajungi să simţi în sufletul tău trăirile lui, ca şi cum ar fi ale tale, asta însemnând că ai reuşit să te concentrezi doar pe reflexiile (ecourile) produse în sufletul tău, produse de trăirile sale sufleteşti. Acest proces mai este numit "empatie", "rezonanţă afectivă / sufletească", etc.
Nu trebuie să-ţi schimbi modul de viaţă, să încerci tot timpul să îţi impui o tăcere lăuntrică absolută. Începutul este indicat să-l faci în anumite cazuri pe care ţi le vei alege premeditat, şi apoi, în timp, acest fel deosebit de a asculta, se va transforma treptat şi firesc într-o obişnuinţă personală.
În cercetarea spirituală asemenea exerciţii se practică metodic, discipolii ascultând păreri contradictorii, exersând abţinerea de la manifestarea oricărei aprobări, şi, mai ales, a oricărei judecăţi dezaprobatoare. Se exersează inhibarea judecăţilor îndreptăţite din punct de vedere raţional, dar şi a tuturor sentimentelor de dezaprobare, de repulsie, sau de aprobare. Trebuie să te analizezi permanent, cu atenţie, pentru ca asemenea sentimente să nu existe nici la supafaţă, dar nici în adâncul intim al sufletului tău. Trebuie să asculţi afirmaţiile oamenilor care îţi sunt mult inferiori în anumite privinţe, şi să alungi orice tendinţă de a-i corecta, orice sentiment şi manifestare de superioritate. Ascultă copiii, căci poţi învăţa multe de la copii.
Practicând, vei ajunge să asculţi cuvintele altora, în mod dezinteresat, făcând abstracţie de propria ta persoană, de părerea şi felul tău de a simţi. Exersând ascultarea fără să critici, chiar şi atunci când ţi se expun păreri cu totul contradictorii, ideile cele mai absurde, vei învăţa să te contopeşti pe deplin cu fiinţa altuia, să pătrunzi în ea. Prin cuvintele pe care le asculţi, tu înveţi să auzi în sufletul vorbitorului. Doar prin exersare permanentă, sunetul poate deveni un mijloc eficace pentru perceperea sufletului şi a spiritului. Este necesară o autodisciplină severă, dar ea te va conduce spre atingerea unui ţel înalt.
Toate adevărurile superioare se dobândesc printr-o asemenea ascultare lăuntrică.
Nu este inutil să te ocupi cu scrierile explicative ale altora, înainte de a putea percepe tu însuţi, în acest fel, graiul lăuntric, dimpotrivă, studierea unor asemenea scrieri, ascultarea învăţăturilor, constituie, chiar ele, mijloace de a ajunge la propria cunoaştere. Fiecare propoziţie pe care o citeşti sau auzi, este în stare să te îndrepte unde trebuie să ajungi pentru ca să faci progrese reale.
Tuturor exerciţiilor descrise trebuie să li se alăture un studiu temeinic al adevărurilor. În orice disciplină studiul acesta face parte din pregătire. Cel ce ar vrea să aplice oricare alte mijloace, nu ar ajunge la nici un rezultat, dacă nu ar asimila învăţăturile cercetătorilor, căci aceste învăţături, fiind luate din cuvântul interior, viu, din ascultarea vie, au viaţă spirituală în ele, nefiind simple cuvinte, ci forţe vii. În timp ce urmăreşti cuvintele unui cunoscător, în timp ce citeşti o carte care îşi are originea într-o adevărată experienţă lăuntrică, în sufletul tău acţionează forţe care te fac clarvăzător, tot aşa cum forţele naturii ţi-au plăsmuit ochii şi urechile, din substanţe vii.
Numai celui care, prin ascultare impersonală, ajunge să poată recepta cu adevărat din interior, liniştit, fără manifestarea vreunei păreri personale sau a vreunui sentiment personal, numai aceluia îi pot vorbi fiinţele superioare, iar cât timp celor auzite le opune vreun gând, vreo părere, vreun sentiment, fiinţele lumii spirituale vor tăcea...

2. Iluminarea implică dezvoltarea în mod conştient a anumitor gânduri şi sentimente care te vor conduce spre perceperea fenomenelor luminoase suprasensibile, extrasenzoriale. Acesta este motivul real pentru care termenul "iluminare" a fost folosit de mii de ani de iniţiaţii iluminaţi, pentru a denumi o anumită stare a dezvoltării facultăţilor perceptive : percepţia energiilor care stau la baza creaţiei, existenţei Universului, şi a vieţii, sub forma lor luminoasă. Termenul a fost şi este folosit impropriu, în mod eronat, pentru a desemna o dezvoltare a înţelepciunii, inteligenţei, a acumulării de cunoştinţe teoretice aprofundate, etc. Nu este necesar să devii mare înţelept, mare teoretician, pentru a putea dobândi iluminarea, dar este necesară o anumită dezvoltare morală, capacitatea mentală de a putea înţelege şi efectua exerciţiile mentale necesare, voinţa conferită de prezenţa unei motivaţii personale, cât şi o stare de sănătate psihică, necesară pentru a-ţi putea controla stările afective, pe parcursul experimentării diferitelor stări de conştiinţă.
Repet şi aici avertismentul adresat celor care au suferit sau suferă de anumite boli psihice, de o instabilitate accentuată a trăirilor emoţionale : nu efectuaţi exercitiile decât după o consiliere prealabilă cu un specialist psiholog sau psihiatru ! Trebuie înţeles foarte bine faptul că ceea ce face fiecare, face pe răspunderea sa, şi că ceea ce ţine de dezvoltarea spirituală implică efectuarea unor exerciţii în care este absolut necesar un bun control al trăirilor afective, al emoţiilor şi sentimentelor. Este bine să citeşti, să te instruieşti, să înţelegi despre ce este vorba, dar trebuie să fii capabil să discerni în mod clar şi corect o percepţie de natură extrasenzorială, de o imagine halucinatorie. Pe de altă parte, unii oameni, care au fost etichetaţi ca fiind bolnavi psihic, vor constata cu ocazia studierii acestor rânduri, că, de fapt la ei se manifestă facultăţi perceptive extraenzoriale, în mod mai mult sau mai puţin controlabil ! Ei
sunt bolnavi falşi, etichetaţi cu diverse maladii şi sindroame cu denumiri bombastice,de către pseudospecialişti ai vieţii psihice umane, care susţin inexistenţa planurilor suprasensibile şi a percepţiei extrasenzoriale, confirmându-şi astfel sus şi tare... ignoranţa. Aceşti oameni îşi vor calma temerile şi fricile, înţelegând ceea ce a fost de neînţeles pentru ei, până ...acum, redobândind controlul asupra vieţii lor psihice.
Pentru început, începe prin observarea atentă a diferitelor lucruri din natură, după care îndreaptă-ţi întreaga atenţie asupra unei anumie comparaţii dintre două lucruri, de exemplu dintre o piatră şi un animal. Ideile care vor începe să curgă prin mintea ta, odată ce ţi-ai focalizat atenţia asupra acestui lucru, trebuie conduse în mod conştient să treacă şi prin sufletul tău, şi pentru asta trebuie ca ele să fie orientate în aşa fel încât să declanşeze în tine anumite senzaţii, emoţii, şi sentimente intense. În acelaşi timp, orice alt gând sau sentiment, care nu au legatură cu această comparaţie, trebuie anihilate din start, prin reorientarea imediată asupra subiectului observaţiei şi analizei tale. Nimic nu trebuie lăsat să interfereze şi să tulbure desfăşurarea exerciţiului, nimic din ceea ce îţi poate distrage focalizarea atenţiei asupra subiectului prezentat.
Concentrează-te, deci, asupra comparaţiei, aceasta presupunând observarea şi analizarea asemănărilor şi deosebirilor existente. Poţi începe, ca exemplu, în felul următor : care sunt asemănările, de orice natură ar fi ele ? Şi piatra şi vietatea au o formă, şi o consistenţă. Deci ambele au corpuri, au o natură corporală, fizică, materială. Mai mult, natura lor fizic-corporală, se supune aceloraşi legi fizice şi chimice naturale, care acţionează la nivelul planului material terestru,...etc. Deosebiri : piatra stă nemişcată, dar animalul îşi poate schimba locul. Animalul se mişcă conform instinctelor, trebuinţelor şi necesităţilor sale, care-i determină motivele pentru care să se deplaseze. Forma, constituţia şi consistenţa animalului, sunt adaptate mişcării, deplasării, naturii unor diferite activităţi. Forma pietrei,constituţia, structura şi consistenţa ei, nu sunt adaptate mişcării, activităţii, ci imobilizării şi inactivităţii. Piatra nu se supune legilor naturale care dictează animalului să se mişte şi să desfăşoare activităţi diverse...etc.
Concentrându-te intens asupra comparaţiei, a asemănărilor şi deosebirilor, ideile ce izvorăsc din această sondare vor curge prin mintea ta, cât timp îţi vei păstra atenţia focalizată asupra ei. Observând continuu, cu atenţie, cele două lucruri, subiecte ale comparaţiei, vei percepe, la un moment dat, ca există două moduri de a simţi, total diferite. Condiţia necesară pentru această conştientizare este reprezentată de efectuarea cu perseverenţă si consecvenţă a exerciţiului.
Trăirea afectiv-sufletească va fi prezentă, la început, doar pe timpul observaţiei, dar, cu timpul, ea va continua să se manifeste o perioadă, în sufletul tău, şi după încetarea efectuării exerciţiului, până când se va dezvolta într-o trăire vie sufletească , cu caracter permanent. În momentul în care vei aduce în atenţie, din memorie, ceea ce ai simţit, cele două tipuri de sentimente se vor manifesta, fără a fi necesară contemplarea obiectelor exterioare. Practic, din aceste sentimente, şi din gândurile care se află în legătură cu ele, se vor dezvolta progresiv ceea ce putem numi a fi "organele clarvederii", instrumente imateriale, energetice, ce vor servi la manifestarea percepţiei extrasenzoriale conştiente. Acestea trebuie privite ca instrumente (organe) de intermediere, de legatură, de natură sufletească-spirituală, şi această idee nu o vei putea înţelege decât dacă ai reţinut şi înţeles faptul că sentimentele, în lumea suprasensibila, sunt analoge obiectelor fizice, pentru planul material sensibil.
După observarea comparativă a unui obiect faţă de o fiinţă, cuprinde în exerciţiile tale şi o plantă, pentru a putea observa diferenţa. Vei constata faptul că trăirea afectivă care se va manifesta, în ceea ce priveşte natura şi intensitatea sa, se va situa între ceea ce provine de la piatră şi de la fiinţa vie.
Ceea ce se dezvoltă ca instrumente (organe) perceptive, conferind capacitatea de a percepe imagini imperceptibile simţului vizual corporal, este denumit, prin analogie, "ochi spirituali". Pentru cel ce nu înţelege natura acestei percepţii extrasenzoriale, această analogie este foarte înşelătoare. Efectuând exerciţiile, vei ajunge să percepi, în mod progresiv, imagini şi culori sufleteşti şi spirituale.
Dacă ai efectuat exerciţiile de la punctul 1, Pregătirea, şi ai obţinut rezultate, ai observat faptul că lumea spirituală, percepută în linii şi figuri spirituale, este întunecată. Prin dobândirea Iluminarii, ea va deveni luminoasă. Expresiile folosite exprimă în mod aproximativ realitatea, căci folosirea termenilor limbajului cotidian, folosit în cadrul percepţiei sensibile, nu este perfect adecvată acestui scop, limbajul cotidian fiind creat pentru a exprima adecvat realitatea fizică perceptibilă prin simţurile corporale. Clarvăzătorul numeşte albastru sau albastru-roşu, ceea ce, perceput prin organul clarvăzător, emană dinspre piatră, ceea ce emană dinspre animal este perceput ca roşu sau roşu-galben, iar radiaţia emanată de plante, ca verde, trecând încet în roşu-roz deschis.
Percepţia extrasenzorială a plantelor relevă anumite asemănări imagistice cu ceea ce este perceput senzorial, dar în cazul mineralelor şi al fiinţelor vii aceste asemănări nu există.
Culorile prezentate indică doar nuanţele principale ale regnelor mineral, vegetal şi animal, în realitate fiind prezente toate nuanţele intermediare posibile, fiecare piatră, plantă, şi vietate prezentând o nuanţă individuală, personală.
Percepţiei acestor regnuri li se adaugă şi cea a fiinţele lumilor superioare, care nu se întrupează niciodată în plan fizic, unele emanând "culori" foarte frumoase, altele foarte urâte. Paleta coloristică percepută prin clarvedere, este mult mai mare decât cea percepută prin simţul corporal al văzului, datorită faptului că ele se prezintă ca radiaţii luminoase ce emană dinăuntru obiectelor şi fiinţelor, şi nu ca reflectări ale unei singure surse surse de lumină, de pe toate suprafeţele formelor lor.

Mania bipolară şi iluminarea :
https://www.youtube.com/watch?v=yX0It70t_RE
https://www.youtube.com/watch?v=sT3rp9FhHYs

Urmărind aceste filmulete, cât şi altele de acest gen, se poate remarca faptul că graniţa dintre spiritualitate şi patologie este oarecum incertă şi neclară. Dobândirea unei facultăţi extrasenzoriale, paranormale, sau oricum de para extra supra ar părea ele în concepţia unora, fiind un lucru neobişnuit, pentru ei, poate fi încadrat cu uşurinţa obişnuinţei ca fiind ceva ce ţine de patologie, deoarece nu se încadrează în ...normalitate. Pentru un psiholog sau un psihiatru este normal să fie aşa, căci ei au manuale de diagnosticare a tulburărilor, în care sunt expuse toate anormalităţile, disfuncţiile, dereglările, etc., psihice, pe baza cărora ei diagnostichează prezenţa unei boli psihice, în urma constatării prezenţei la un subiect a uneia sau mai multor astfel de anormalităţi funcţionale. Din punctul lor de citire, totul este clar : dacă vezi lumini pe care ei nu le văd, dacă auzi voci pe care ei nu le aud, dacă vorbeşti singur din punctul lor de privire, esti un ...glumeţ de-al lor, bun de pus sub tratament serios.
Este o chestie de educaţie, nu una personală, căci ceea ce au învăţat de la alţii ei aplica în practică pe pielea ta, până reuşesc să te regleze înapoi, readucându-te la modul normal de funcţionare etalonat, fără lumini şi luminiţe suplimentare, voci şi monologuri în singurătate, iubire exacerbată, şi alte cele ce ... par anormale...
Dacă ar fi să stau la diagnosticat, mai ales că-s şi mai glumeţ de modelu' meu de fabricaţie, decât majoritatea normalilor, cu siguranţă că aş afla că sufăr de nişte treburi cu nume lung şi greu de pronunţat de unu' singur
Dar... să judecăm puţin cu capul : nu orice om care iese din tiparele normalităţii poate fi catalogat ca fiind bolnav ! Căci dacă ai judeca aşa, atunci toate marile genii ale omenirii, după tine, ar fi trebuit să fie tratate la cap până şi-ar fi revenit la normalitatea lipsită de genialitate a cetăţeanului obişnuit să nu-şi bată capul cu teorii şi speculaţii existenţiale.
Mai glumesc, să treacă timpul, în destinderea atmosferei mentale, dar revenind la normal, voi face următoarea afirmaţie: din punctele mele de vedere şi poziţia în clasament, consider a fi patologic un proces care devine cauza unor efecte nocive pentru organismul fizic şi viaţa psihică, care scapă de sub controlul conştient, din cauze şi motive de neînţeles pentru subiectul în cauză. Prin asta încerc să evidenţiez faptul că, dobândirea unor facultăţi spirituale, neobişnuite omului normal, poate reprezenta o problemăă destul de gravă, în măsura în care omul în cauză nu le poate înţelege şi controla manifestarea, ele ajungând să se manifeste haotic şi incontrolabil, producând efecte neaşteptate, care nu depind de voinţa sa. De exemplu, sa ajungi să auzi voci care te înjură tot timpul, care nu te lasă să dormi, incitându-te la acte de violenţă şi suicid, nu reprezintă ceva plăcut auzului, de dorit... Nici să percepi tot felul de hidoşenii vizuale fantastice care te ameninţă în fel şi chip cu moartea, extratereştrii ciudaţi, pitici nervoşi, diavoli şi demoni, ...etc. Când începi să percepi lucruri care nu au corporalitate materială, ca şi cum ar fi reale şi tangibile, şi aceste prezenţe se manifestă incontrolabil, nesupunându-se voinţei tale de a le percepe sau nu, atunci se declanşează anumite reacţii în lanţ în mintea ta, care pot conduce la gânduri şi acte comportamentale îndreptate împotriva integrităţii şi siguranţei proprii, sau ale celor din jurul tău. Aceste reacţii ţin de patologie, chiar dacă percepţiile extra supra para, care au iniţiat lanţul cauzal, nu reprezintă ceva patologic în sine. Patologia ţine mai mult de pierderea controlului, de erorile de abordare şi interpretare, decât de manifestările perceptive anormale şi neobişnuite. Am relatat în alt loc faptul că s-a demonstrat realitatea obiectuală a imaginilor halucinatorii ale bolnavilor în criză, ele fiind înregistrate pe film fotografic. Specialiştii au tras concluzia că prin ochiul uman se produce un fenomen de anteroproiecţie oculară, imaginile fiind focalizate la aproximativ 17 cm. în faţa ochilor. Halucinaţiile, aşadar, nu reprezintă simple constructe imaginative, prezente doar în neuronii căpoşi ai celui ce le percepe, ci este posibil ca ele să reprezinte un fel de constructe spaţiale exterioare, care pur şi simplu să nu fie produse de şi în mintea subiectului, ci să aibă o origine exterioară, aşa cum încearcă să ne înveţe spiritele în cadrul comunicărilor spiritiste ! "Bolnavul" dobândeşte capacitatea de a percepe, accidental sau prin exerciţii diverse, începe să perceapn, însă, gândurile transmise telepatic de către spirite cu o moralitate inferioară, acestea inoculându-i tot felul de grozavenii şi hidoşenii, pentru a se distra amuzaţi de confuzia paranormală totală a omului în cauză. Acel om nu percepe spiritele, nu-şi poate da seama de sursa de provenienţă a imaginilor care sunt menite să-i produca frică grozavă, şi reacţionează în mod anormal, datorită faptului că interpretează în mod greşit totul, rupându-se de realitate...
Aceste idei pot părea absurde, dar ele au o logică ...sănătoasă... Trebuie să ştii, ca să poţi înţelege, şi să înţelegi, ca să poţi controla !
Bolnavul real, adevarat, în concepţia mea, este reprezentat de persoana care a dobândit în mod involuntar capacităţi perceptive anormale, datorită unui accident, în urma unei operaţii, a unui şoc emoţional, a unor disfuncţii şi perturbări fizico-chimice ale unor procese fiziologice (din n motive), etc. Un astfel de om este afectat într-un mod incontrolabil şi de neînţeles pentru el, reackiile sale adaptative neputând restabili dezechilibrele produse de cauze exterioare. Boala sa nu se datorează unor reacţii inadecvate personale la anumiţi stimuli, ci imposibilităţii de a controla în mod mental desfăşurarea proceselor maladive. Este o viziune personală, pe care nu ţin s-o impun nimănui, ce exprimă doar un punct de vedere, dintr-o anumită perspectivă umoristică.
Concepţia clasică susţine faptul că o boală este cauzată de o disfuncţie fiziologică, care îşi are substratul la nivelul unei modificări fizico-chimice. Afirmaţii de genul : Boala X îşi are cauza în hipo- sau hipersecreţia hormonului Y, excesul sau insuficienţa substanţei (compusului chimic) Z, şi se tratează prin administrarea medicamentului Q care stimulează / inhibă secreţia lui Y (sau Z), sunt privite ca ceva normal şi firesc în viziunea medicinii moderne a zilelor noastre, stârnind zâmbete îngăduitoare în alte medii. În această viziune sunt tratate efectele, nu cauzele, şi prin acţiunea "reglatoare" a medicamentelor administrate, sunt cauzate alte noi dereglări ale homeostaziei organismului, a căror efecte se vor face simţite după un anumit interval de timp de sănătate aparentă, iluzorie şi ireală. Am discutat cu mulţi bolnavi suferinzi de boli cronice, în special de diabet, şi majoritatea lor acuzau sistemul medical actual, că au primit diverse tratamente medicamentoase pentru alte boli, acele medicamente afectându-le funcţionarea rinichilor, cauzându-le probleme de vedere, hepatice, etc. Nu excesul sau insuficienţa unui (unor) compus chimic este cauza unei boli, această dereglare chimică reprezentând tot un efect, al unei alte cauze. Cauza primară trebuie căutată şi combătută, pentru a se obţine anularea lanţului de efecte nocive.
A recomanda administrarea zilnică a unui medicament puternic inhibitor şi sedant, pentru a combate manifestarea unor halucinaţii ce reprezintă imagini transmise telepatic, face parte din politica financiară care îmbogăţeşte producătorii de chimicale, perpetuând bolile, în folosul ...lor ! Aceasta este realitatea... în viziunea mea... Tu citeşte ce vrei, şi gândeşte ce poţi...

După ce îţi vei însuşi facultatea vederii spirituale, extrasenzoriale, după un timp, variabil de la caz la caz, vei percepe şi fiinţele spirituale care nu depăşesc pragul lumilor, înspre realitatea fizică. Şi odată ajuns în acest stadiu, multe căi noi se vor deschide în faţa ta, multe posibiliăţi nebănuite. A păşi, însă mai departe, fără a avea o călăuză, un îndrumător spiritual competent, comportă un mare risc, privind posibilitatea de a deveni mai glumeţ decât îţi stă în fire şi voinţa proprie. Dacă ai ajuns pâna la stadiul de a percepe fiinţele planurilor spirituale, practic nu vei putea păşi mai departe în siguranţă, decât dacă ai o moralitate foarte bine şi corect dezvoltată. Aceasta datorită faptului că tu vei atrage, prin rezonanţă, prin gândurile, ideile, şi sentimentele tale, fiinţe de aceeaşi natură. Spre exemplu, dacă eşti glumeţ în sens ironic şi batjocoritor, de obicei, cu cei din jur, vei atrage fiinţe care se vor amuza pe seama ta, în mod ironic şi batjocoritor, ceea ce te poate costa mai mult decât poţi şi esti dispus să plăteşti pentru o călătorie dincolo. Vezi exemplele referitoare la halucinaţiile auditive şi vizuale. Dacă eşti un credincios extremist şi naiv, ce ia drept literă de lege tot ceea ce alţii îi bagă în cap că ar fi idei şi principii religioase, vei deveni extrem de uşor ţinta şi victima unor fiinţe care se vor prezenta drept Divinităţi, Dumnezei, mântuitori, arhangheli, serafimi, heruvimi, sfinţi, ...sau diavoli, demoni, etc., şi tu vei asculta extrem de atent inepţiile lor, extaziat de numa', sau oripilat de îngrozire, datorită ...credinţei tale de nezdruncinat ! Fiecare primeşte ce merită şi cere... conform naturii sale...
Mai mulţi oameni m-au sfatuit să nu public astfel de materiale, cu caracter iniţiatic,
căci ar putea profita de ele persoane imorale, care şi-ar putea dezvolta anumite facultăţi ce par anormale, pentru a face rău semenilor lor de-o moralitate tare pozitivă... Hoţului de ...hoţ i-e frică... Oamenii se triază singuri, pe drumul ce ne apropie de perfecţiunea Divină, şi eu nu pot refuza nimănui accesul pe acest drum al evoluţiei şi dezvoltării individuale. Daca toţi suntem copiii Lui, toţi avem libertatea şi posibilitatea de a urma Calea, în măsura capacităţilor personale. În orice caz, să nu crezi că un prost poate înţelege mare lucru din acest material, că-l va lua somnul după 2-3 rânduri, nereuşind niciodată să termine o pagină de citit ! Daca nu crezi, probează. Un deştept imoral va deveni ţinta de darts pe care o vor folosi "prietenii" care se aseamană şi se adună, de aceeaşi teapă de dincolo, şi nu va reuşi să evolueze nici un pas mai departe, până nu va evolua mai mult dpdv moral.
Există, aşadar o protecţie "naturală", piedici şi bariere la tot pasul, de care se vor împiedeca şi bloca cei care trebuie inevitabil să o facă, neavând încotro, conform legilor... Am multe cunoştinte care s-au apucat, la un moment dat în viaţa lor, de sisteme teoretice şi / sau practice spirituale, fiecare din anumite motive personale. După 15-20 ani, sub 1 % din ei se mai ocupă cu aşa ceva, asta demonstrând multe. Să nu crezi că un şmecher umanoid ar putea păcăli pe cei de dincolo, care ne veghează nevăzuţi paşii, aşa cum aici părinţii veghează bebeluşii ce se târăsc pe coate şi genunchi. Nu fi... copil...
Precauţia este absolut necesară, şi dacă nu vrei sau nu poţi să ţii seama de ea, atunci este mai sănătos pentru tine să renunţi la a te aventura într-un mediu căruia sigur nu-i vei face faţă, fără a-ţi fi tăbăcit spatele şi fundul....
Este necesar să nu pierzi nimic din calităţile tale de om modest, bun, calm şi receptiv faţă de tot ceea ce se manifestă ca realitate fizică, şi să faci tot posibilul ca să îţi dezvolţi calităţile încontinuu, forţa morală, puritatea sufletească, puterea de concentrare, focalizarea atenţiei, controlul emţiilor şi sentimentelor, etc. Planurile (lumile) superioare nu pot fi "vizitate" decât de cei care au o conştiiţă morală superioară ! De aceea, la acest proces de desăvârşire spirituală trebuie să lucrezi încontinuu, în mod conştient, hotnrât şi perseverent. Altă posibilitate nu există, ci doar iluzia că ar putea exista. De exemplu, să te "ajute" o fiinţă "binevoitoare" de dincolo, care să-ţi inoculeze mental filmul unei călătorii imaginare în ...Paradisul Raiului verde... , ca şi cum tu ai fi călătorit într-acolo, pentru a vizita în scopuri turistice un obiectiv de o asemenea...importanţă...
Reţine foarte bine : nu tot ce vezi şi auzi dincolo, este adevărat, chiar dacă pare 100 % real ! Prevederea-i mama-nţelepciunii...
Pe tot parcursul exerciţiilor, încă de la început, trebuie să depui eforturi pentru ca simpatia ta pentru toate fiinţele, şi simţul perceperii frumuseţii naturii, să crească şi să se dezvolte în permanenţă. Dacă nu depui în mod conştient astfel de eforturi, sentimentele şi simţul vor tinde să dispară din sufletul tău, cu timpul, inima
ţi s-ar împietri, simţirea ţi s-ar bloca, aceasta conducând la rezultate şi efecte periculoase.
Dacă nu forţezi lucrurile, nu vei suferi nici un prejudiciu urmând paşii descrişi. Nu trebuie să te forţezi să aloci, pentru dezvoltarea ta spirituală, mai mult timp şi energie decât cele de care beneficiezi, în mod normal, conform profesiunii şi îndatoririlor tale. Nu trebuie să modifici dintr-o dată, şocant şi forţat, ceva din condiţiile exterioare ale vieţii tale, ca urmare a deciziei de a urma o calea a dezvoltării şi evoluţiei mai accelerate. Pentru a putea obtine rezultate, trebuie să ai răbdare si vointa de a persevera. Majoritatea celor care vor decide să înceapă, nu vor continua prea mult timp să facă efortul de a se menţine pe Cale, datorită nerăbdării şi voinţei (motivaţiei) insuficiente. Dacă nu poţi face în aşa fel încât exerciţiile să se constituie într-un moment plăcut al zilei, vei renunţa, inevitabil. După câteva minute de exerciţii trebuie ca, în linişte şi relaxat, să-ţi continui activităţile curente zilnice, şi nimic din gândurile privitoare la exerciţii nu trebuie să interfereze în aceste activităţi. Dacă nu înveţi să aştepţi, nu poţi deveni apt de a primi iniţierea, şi nu vei obţine niciodată, nici un rezultat deosebit.

Controlul gândurilor şi al sentimentelor constituie o condiţie de bază pentru dezvoltarea spirituală. După cum am explicat, pierderea controlului reprezintă premisa alunecării treptate sau bruşte spre patologic. Cei ce prezintă o instabilitate accentuată mentală şi afectivă, nu ar trebui să efectueze exerciţiile mentale, fără avizul şi îndrumarea unui specialist, psiholog sau psihiatru. Cine neglijează acest aspect al pregătirii sale, se neglijează practic pe el însuşi. Responsabilitatea, după cum am precizat în mod repetat, îţi revine în totalitate !
Trebuie să înţelegi faptul că, în acest domeniu, progresele pe care le faci pot să nu fie imediat perceptibile, iar când devin perceptibile, ele pot să ţi se prezinte sub o altă formă decât cea la care te aşteptai. Nu există doi oameni identici, şi la fel este şi cu experienţele de viaţă : ele pot fi mai mult sau mai puţin asemănătoare, dar niciodată identice. Nici eu, nici tu, şi nimeni altcineva nu poate să prevadă cu exactitate cum va decurge evoluţia ta, pas cu pas. Vei avea multe surprize, dar acestea fac parte din famecul vieţii, căci dacă ai putea prevede absolut totul şi foarte exact, ţi-ai pierde motivaţia conferită de caracterul nou, inefabil, surprinzător, al lucrurilor şi evenimentelor, al vieţii terestre în general.
Dacă nu vei reţine, înţelege, şi nu-ţi vei reaminti periodic faptul că fiecare exerciţiu contribuie la progresul tău global, în mod imperceptibil, îţi vei pierde uşor perseverenţa, şi în scurt timp vei renunţa să depui eforturi mai departe, crezând că acestea nu au nici un efect, şi nici un sens să fie continuate .
Forţele şi facultăţile dezvoltate sunt oarecum mai fragile şi instabile la început, şi natura lor poate să pară cu totul alta decât cea a reprezentărilor pe care ţi le-ai format despre ele, anterior, când lumea spirituală şi sufletească reprezentau pentru tine lucruri abstracte, confuze, şi de neînţeles. Nu te mira, aşadar, de faptul că atunci când se vor dezvolta în tine facultăţile spirituale şi sufleteşti, nu le vei putea percepe pe moment evoluţia.
Un îndrumător spiritual competent trebuie să poată cunoaşte şi recunoaşte progresele unui discipol, înainte ca acesta să le poată conştientiza, şi o mare parte din îndrumări trebuie să constea în explicarea acelor factorilor care îl ajută să nu-şi piardă încrederea, răbdarea şi perseverenţa.
Îndrumătorul spiritual nu poate da discipolului nimic ce nu există deja, imperceptibil, în discipol, putând să-i transmită doar o îndrumare care să-i ghideze eforturile proprii, în direcţia dezvoltării capacităţilor sale latente. Îndrumătorul trebuie, aşadar, să fie capabil să indice calea corectă, adică orientarea şi sensul în care discipolul trebuie să-şi canalizeze acţiunile, cât şi felul acţiunilor, şi modul de dozare al eforturilor. Internetul reprezintă un mijloc eficient, care va fi folosit pe scară tot mai largă, pentru a transmite îndrumări în mod interactiv. În viziunea mea, percep faptul că a fost declanşat deja începutul unei noi revoluţii spirituale, care nu se va asemăna cu nimic din ceea ce istoria a înregistrat anterior, datorită faptului că s-a creat posibilitatea reală ca fiecare locuinţă conectată la reţea, să poată deveni un aşezământ spiritual, un veritabil templu al spiritualităţii. Informaţia circulă azi mai
rapid ca niciodată, ea a devenit disponibilă tuturor, şi, după cum ştii, un om, cu cât este mai bine informat, cu atât poate deveni mai... capabil...
Mulţi începători părăsesc calea disciplinei spirituale, la scurt timp după ce au păşit pe ea, din cauza dezamăgirii provocate de faptul că nu conştientizeză progresele realizate, crezând că munca lor a fost şi este în zadar. Şi deseori, chiar când simt primele trăiri spirituale perceptibile, le consideră iluzorii, nesemnificative, inconsistente, deoarece îşi formaseră altfel de reprezentări despre despre modul în care trebuie să arate progresul lor spiritual. Îţi vei putea pierde încrederea şi curajul, fie pentru că vei considera primele experienţe ca fiind lipsite de valoare, fie pentru că îţi vor părea atât de neînsemnate, încât nu vei putea să crezi că te vor putea conduce într-un timp previzibil şi un mod eficient la rezultate deosebite. Dacă nu eşti în stare, şi nu ai răbdare să reiei continuu un exerciţiu care în aparenţă n-a reuşit de nenumărate ori, nu vei putea ajunge nicăieri. Dar, cu mult înainte de a-ţi da seama în mod clar de progresele realizate, vei percepe un sentiment vag că te afli pe calea cea bună, sentiment căruia trebuie să-i acorzi mare atenţie, căci el poate deveni o călăuză sigură pe drumul tău.
Trebuie să elimini complet din mintea ta ideea că procedeele prin care poţi ajunge la cunoştinţe superioare şi o evoluţie superioară, ar trebui să fie stranii, şocante, misterioase, extraordinare, ieşite din comun, etc. Totul porneşte de la sentimentele şi gândurile cotidiene, obişnuite, trebuind însă să li se imprime o altă direcţie decât cea obişnuită, de până acum. În lumea ta de gânduri şi sentimente sunt ascunse toate marile taine şi mistere, pe care, până acum, tu nu le-ai putut percepe !
Totul se poate rezuma la faptul că fiinţa ta este alcătuită din trup, suflet şi spirit, dar că nu eşti conştient decât de existenţa trupului tău, nu şi de cea a sufletului şi spiritului tău. Iniţiatul devine conştient de sufletul şi de spiritul său, aşa cum a fost şi este conştient de existenţa trupului său.
De aceea trebuie să îţi reorientezi gândurile şi sentimentele într-o direcţie nouă, care să-ţi poată oferi dezvoltarea unei percepţii mai globale, şi conştientizarea părţii din realitatea imperceptibilă până acum. În acest fel îţi dezvolţi instrumentele percepţiei lumilor (planurilor, nivelurilor, domeniilor) imperceptibile simţurilor senzoriale corporale, în mod obişnuit.

Exerciţiu : concentrarea atenţiei asupra unei seminţe de plantă.
Metoda presupune concentrarea atenţiei asupra realităţii imperceptibile prezentă în sămânţă, dezvoltând un canal sufletesc mediator (instrument, organ) de transmitere a informaţiei, între corp şi spirit.
Tehnica : dezvoltarea şi întărirea anumitor gânduri, prin repetiţie, legate de realitatea imperceptibilă senzorial, şi combinarea lor cu sentimente, trăirea afectivă necesară dezvoltării canalului (intrumentului, organului).
1. Pentru început, trebuie să te concentrezi asupra aspectului vizual al seminţei : forma, culoarea, mărimea, luciul, etc.
2. Concentrează-te asupra următoarelor idei : din sămânţa aceasta, plantată în pământ, se va dezvolta o plantă. Imaginează-ţi planta, mental.
3. Planta pe care ţi-o imaginezi se va dezvolta din sămânţă, datorită forţelor prezente în pământ şi în radiaţiile luminoase solare. Un obiect artificial care ar imita perfect forma, culoarea, mărimea, luciul seminţei, nu ar putea contribui la generarea unei plante, indiferent cât de tare ar acţiona asupra sa forţele pământului şi ale luminii.
4. Concentrându-te asupra acestei idei, pătrunde în profunzimea ei, atât logic cât şi sufletesc, concluzionând : în sămânţă zace, în mod ascuns, ceva ce va creşte mai târziu din ea. În imitaţia artificială nu există nimic asemănător, deşi ochii nu pot face diferenţa, ambele părând la fel. Deci, sămânţa reală cuprinde ceva imperceptibil, care în imitaţie nu există.
5. Asupra a ceea ce este imperceptil în sămânţă, şi care are capacitatea de a genera viaţa, îndreaptă-ţi gândurile şi sentimentele. Reprezintă-ţi faptul că ceea ce este invizibil se va transforma în planta vizibilă, pe care o vei vizualiza în faţa ta, ca formă şi culoare.
6. Menţine în mintea şi sufletul tău ideea : " invizibilul va deveni vizibil". Dacă nu ai putea gândi această idee, nu ai putea anticipa şi prezice ceea ce mai târziu va deveni vizibil.
În cadrul acestui exerciţiu nu contează obiectul fizic în sine, ci faptul că, în legăturăm cu el, trebuie să dezvolţi în tine forţe sufleteşti spirituale.
Unii oameni vor considera acest exerciţiu drept ceva iluzoriu, neînţelegând la ce pot servi asemenea vedenii, fantasme imaginative. Din aceasta cauză, a neînţelegerii, unii se vor bloca şi nu vor mai continua.
Este foarte important să nu confunzi fantezia cu realitatea spirituală.
Trebuie să ai curajul de a răzbi înainte, să nu te înfricoşezi, să nu te descurajezi. Este necesar să cultivi neîncetat simţul care deosebeşte realitatea de iluzie. În tot timpul acestor exerciţii trebuie să nu îţi pierzi stăpânirea de sine deplin conştientă. Cu siguranţa cu care gândeşti în viaţa de toate zilele, trebuie să gândeşti şi acum, şi trebuie să nu aluneci în visare.
Trebuie să-ţi păstrezi echilibrul mental şi sufletesc, şi judecata limpede, asupra vieţii de toate zilele, cel puţin la fel de sănătos şi clar ca înainte.
Modelul prezentat a fost utilizat în cadrul exerciţiilor iniţiatice, din timpuri străvechi, eficienţa sa fiind probată şi dovedită. Dacă vrei să practici alte exerciţii, pe care ţi le-ai imagina tu, sau despre care ai auzit ori ai citit altundeva, trebuie să conştientizezi întâi faptul că te poţi expune riscului rătăcirii şi, că te vei putea pomeni transpus într-o lume a fantasticului şi imaginaţiei infinite.

Exerciţiu : observarea unei plante mature.
1. Observă vizual foarte atent planta, ca formă, colorit, şi toate celelalte proprietăţi exterioare.
2. Gândeşte-te la faptul că planta va muri, când îi va veni timpul, şi că ceea ce percepi în mod vizual că există acum, ca plantă, nu va ma exista, în viitor.
3. Înainte de a muri, însă, planta va produce din ea însăşi seminţe, iar din aceste seminţe se vor dezvolta noi plante, şi acest proces de perpetuare a existenţei acelei specii de plantă, se va repeta în mod continuu.
4. În ceea ce percepi vizual acum, ca fiind planta, există ceva ascuns, ce nu poţi percepe vizual. Planta percepută nu va mai exista în viitor, însă ideea că ea va produce seminţe, din care se vor dezvolta noi plante, îţi indică faptul că ceea ce este esenţa plantei nu va dispărea, perpetuându-se, existând mai departe, în alte noi forme de plante.
5. Ceea ce serveşte perpetuării speciei, nu poţi percepe vizual, aşa cum nu ai putut percepe înainte nici planta dinăuntrul seminţei. Există, deci, în plantă, ceva ce nu poţi vedea cu ochii.
6. Lăsând aceste gânduri să producă ecouri în tine, şi un sentiment corespunzător, după un anumit timp, în sufletul tău se va dezvolta o nouă putere, care va deveni o nouă facultate de percepţie, un nou mod de a vedea. Vei percepe faptul că din plantă se va manifesta ceva ca un fel de formă-flacără, albastră-verzui spre mijloc şi roşie-gălbui spre margini.
Culorile nu sunt percepute în felul în care percepi prin ochii fizici culorile, prin percepţie spirituală simţind ceva asemănător cu impresia fizică a unei culori, dar nu o senzaţie identică. A percepe spiritual albastrul, înseamnă a sesiza sau a simţi ceva asemănător cu ceea ce simţi când privirea ochiului fizic este îndreptată asupra unei suprafeţe care reflectă lumina pe frecvenţa culorii albastre. (http://ro.m.wikipedia.org/wiki/Culoare)
Nu te aştepta ca în lumile suprasensibile să se manifeste ceva ca o repetare a lucrurilor percepute în planul fizic terestru, sau să prezinte asemănări evidente, căci această viziune, credinţă, expectanţă, te-ar conduce spre confuzie şi rătăcire. Doar primul plan eteric reprezintă o copie fidelă a lucrurilor materiale, acesta reprezentând lumea matricilor energetice a tot ce numim substanţă şi materie. Fiind cel mai apropiat, ca natură de manifestare, de cel material, în mod normal este şi planul cel mai accesibil percepţiei în dezvoltare. Exerciţiile prezentate, prin care poţi vizualiza globulele luminoase pranice, sau dublul luminos al fiinţelor şi obiectelor, se referă la percepţia acestui domeniu eteric. În rest, cu cât pătrunzi mai în esenţa perceperii energiilor care stau la baza bazei materiei, a susţinerii planului (lumii) eteric, cu atât mai mult totul capătă o natură tot mai diferită. Din cauza acestui fapt, a prezenţei unor multiple niveluri (lumi) stratificate, ce se susţin unele pe altele cauzal, s-a creat o mare confuzie în rândul ignoranţilor care cred că afirmaţiile diferiţilor ocultişti, extrasenzoriali, mediumi, iniţiaţi, se bat cap în cap, într-o aparentă contradicţie. Există, bineînţeles, şi multe erori şi inepţii publicate, care împânzesc internetul, datorate atât interpretărilor eronate ale ignoranţilor de bună-credinţă, cât şi intenţiei de a induce în eroare, în mod deliberat, din amuzament prostesc răutăcios, sau alte motive, mai ...malefice. Prevederea este mama înţelepciunii...
Lucrurile nu se revelează doar în existenţa lor momentană, ci şi în ceea ce priveşte apariţia şi dispariţia lor, adică în procesul devenirii şi evoluţiei lor spaţio-temporale. De la un anumit nivel, vei putea percepe pretutindeni Spiritul, în mutiplele sale forme de manifestare, ajungând, treptat, prin propria contemplare, dincolo de misterul naşterii şi al morţii. Pentru simţurile corporale, fiinţele apar în plan material prin procesul naşterii, şi dispar prin cel al morţii, deoarece prin ele nu poate fi perceput spiritul şi sufletul fiinţelor. Pentru spirit, însă, procesul de încorporare în plan fizic, naşterea şi moartea, constituie procese evolutive, în cadrul unui lung lanţ de astfel de proces evolutive.
Dacă vrei să cunoşti acest mistere, o poţi face prin meditaţia contemplativă, dezvoltându-ţi, cu ajutorul metodelor şi tehnicilor descrise, canale (instrumente, organe) de legatură cu simţurile sufleteşti şi spirituale corespunzătoare.
Nu uita faptul că gândurile şi sentimentele sunt, pentru planurile superioare, analoage obiectelor pentru planul material. Asta înseamnă că tu, în mod real, poţi "construi" infinit de multe lucruri, prin gândurile şi sentimentele tale, putând influenţa procesele şi transformările materiale ! Cineva a afirmat că dacă ai avea un grăunte de credinţă adevărată, şi ai spune unui munte să se mute din loc, muntele cu adevărat s-ar muta... Creaţia, în ansamblul şi totalitatea ei, reprezintă tocmai o astfel de "construcţie" grandioasă, la care, într-un fel nebănuit de tine, şi tu participi, ca co-creator, prin ceea ce gândeşti şi simţi ! La început a fost... Cuvântul !
Există oameni înzestraţi cu predispoziţii psihice deosebite, care, pentru a-şi dezvolta percepţia globală, n-au nevoie decât de un mic imbold, un mic impuls spiritual, dar aceste cazuri sunt rare, constituind excepţii. Calea indicată se adresează tuturor celor care se încadrează în regulă, având un caracter general, şi prezentând o anumită siguranţă. Cunoştinţele pot fi dobândite şi pe căi speciale, mai mult sau mai puţin directe, şi fiecare om este oarecum liber să aleaă ceea ce crede că este mai bine, pentru el, din punctul său de vedere.
Aceste rânduri expun idei pentru a putea urma o cale, nu cea mai bună sau cea mai potrivită ţie, căci fiecare este unic, şi nu mă pot adresa unicităţii tale, ci doar la modul general. Tu ia la cunostinţă, analizează, şi alege, conform părerii şi deciziei tale personale. Ceea ce crezi şi faci, te priveşte, şi este responsabilitatea ta.
Reţine ideea că în exerciţiile prezentate nu trebuie să-ţi creezi tu viziuni, fiind esenţial ca realitatea să le reveleze în tine, tu "descoperind" de fapt realitatea, dezvelind vălul care ascunde ceea ce nu poate fi perceput prin simţurile corporale . Adevărul trebuie să fie descoperit în adâncurile fiinţei tale, şi acele fiinţe, a căror realitate spirituală vrei tu să o priveşti, trebuie să-ţi evoce adevărul.
Prin exerciţii de acest fel, poţi ajunge la primele începuturi ale contemplării spirituale, după care te vei putea ridica la observarea fiinţei umane, trebuind să începi cu aspectele simple ale vieţii.
Înainte de a încerca sa aprofundezi cercetarea, este necesar să lucrezi în mod serios la purificarea caracterului tău moral, îndepărtând orice gând şi tendinţă egoistă de a aplica în folos personal cunoaşterea spirituală dobândită. Repet ideea conform căreia vei fi atras, prin rezonanţă, de planurile cu care rezonezi dpdv moral, şi vei atrage, prin rezonanţă, entităţi spirituale de aceeaşi natură morală manifestată prin gândurile şi faptele tale. A intra în comunicare cu fiinţe evoluate, superioare, altruiste, bine intenţionate, benefice, sau cu unele mai puţin evoluate, egoiste şi rău intenţionate, malefice, nu este... acelaşi lucru... Părerea mea...

Exerciţiul dorinţei : observă foarte atent o persoană în momentul în care îşi manifestă o dorinţă, în faza incipientă, în care nu ştie încă dacă dorinţa i se va împlini. Ulterior, într-un loc liniştit, evocă din memorie acel fapt, concentrându-ţi toată atenţia asupra acestei amintiri. Conform metodei aplicată şi anterior, trebuie să îţi orientezi gândurile legate de această amintire în aşa fel încât prin intermediul lor să ia naştere o trăire sufletească, emoţii şi sentimente. Trebuie să ajungi în punctul în care aceeastă trăire să corespundă stării sufleteşti a persoanei, din momentul observaţiei ei. Acest exerciţiu de transpunere în situaţia lui, prin empatie, va declanşa în sufletul tău o energie ce va însoţi contemplarea stării sale sufleteşti.
Ce trebuie să înţelegi, şi să păstrezi în minte, este faptul că trebuie să intrii în rezonanţă cu starea mental-afectivă a dorinţei, prin intermediul trăirii acestei stări de către o altă persoană, de pe poziţia complet detaşată a unui observator extern. Dacă ai aplica exerciţiul asupra unei stări de dorinţă resimţită de tine, condiţia stării de detaşare absolut necesară observaţiei şi meditaţiei contemplative nu s-ar putea realiza, căci ai fi "inundat" de o mulţime de gânduri suplimentare, legate de interesele tale personale, care te-ar bruia. Energia pe care o vei resimţi, se datorează efectului rezonanţei, ştiut fiind faptul că, din momentul manifestării fenomenului de rezonanţă, ceea ce intră în rezonanţă începe să preia energie de la sursa emitentă cu care intră în rezonanţă, pe frecvenţa de rezonanţă. Cât timp vei percepe faptul că te încarci energetic, este vorba de faptul că ai intrat în rezonanţă cu o anumită sursă de energie. Cât timp simţi că pierzi energie brusc, fără a depune vreo activitate epuizantă, tu reprezinţi sursa de energie la care ceva s-a cuplat prin rezonanţă. De asemenea, mai pierzi energie prin disonanţă, stres, frică, şi toate procesele psihice în care se manifestă tensiune şi încordare mental-afectivă. Te vei încărca, nu de la persoana observată, ci de la câmpul energetic universal care emite pe frecvenţa corespunzătoare stării afective pe care o numim dorinţă în stare incipientă.
Menţinând atenţia focalizată asupra stării dorinţei, după un timp vei începe să percepi ceva asemănator unei apariţii luminoase, care reprezintă percepţia suprasensibilă a dorinţei, ca stare sufletească. O vei percepe ca un fel de flacără luminoasă, în centru fiind roşu-galben, iar spre exterior roşcat-albăstrui.
Nu încerca să faci interpretări ale percepţiilor, să cauţi semnificaţii, să formulezi presupuneri, căci prin aceste încercări de a formula în cuvinte uzuale trăirile noi şi neobişnuite, vei denatura inevitabil realitatea. Din această cauză este bine să te abţii de a relata altora despre aceste trăiri, pe care tu nu le înţelegi, încă, nu le poţi explica, şi nu te vei putea face, în consecinţă, nici înţeles de cei care nu au avut astfel de trăiri. Vei fi întâmpinat cu reticienţă, zâmbete strâmbe, glume anoste, neîncredere, scepticism, şi chiar opoziţie. Ignoranţii, chiar şi cei din cercul cunoştinţelor, prietenilor, şi rudelor tale, vor comenta despre tine cum că ai luat-o razna, că ai halucinaţii, că ai înebunit, că ai nevoie de consult psihologic sau psihiatric, etc. Din aceasta cauză este bine să-ţi trasezi din start ca reguă sănătoasă şi eficientă faptul de a nu comenta viziunile spirituale, nici în gând, nici cu voce tare. Dacă nu vei ţine seama de acest sfat-recomandare, vei suporta consecinţe neplăcute. Părerea mea...alegerea ta...
Dacă, totuşi, nu mi vei putea urma sfatul, fiindu-ţi prea greu să îţi stăpâneşti emoţiile şi exuberanţa rezultatelor de început, limitează-te la a posta pe forum, căci aici, cel puţin vei găsi înţelegere, bunăvoinţă, şi interes din partea celor interesaţi de acest subiect.

Exerciţiul dorinţei poate fi dezvoltat prin observarea unei persoane în faza finală, în care şi-a împlinit o dorinţă, în aceleaşi condiţii expuse la exerciţiul anterior. Prin meditaţia contemplativă exersată perseverent, vei ajunge la perceperea unei formaţiuni asemănătoare unei flăcări, galbenă cu margini verzui.
Efectuând exerciţiile, datorită acestei metode de antrenament privind obţinerea stării de detaşare, vor apare şi următoarele efecte secundare :
1. un control tot mai eficient al gândurilor şi stărilor afective
2. o stare de linişte, calm, şi siguranţă, care se va instaura în viaţa ta tot mai pronunţat
3. o schimbare a atitudinii, temperamentului, caracterului, şi a personalităţii, acestea dobândind profunzime
4. neînţelegerea corectă a naturii exerciţiilor, prin forţarea obţinerii stării de detaşare, poate conduce la frustrări, alienare socială, dezechilibre ale vieţii afective ! Dacă simţi că astfel de efecte negative încep să-şi facă simţită prezentlţa, înseamnă că trebuie să-ţi revizuieşti modul de aplicare şi tehnicile folosite, eliminând orice sursă de încordare şi tensiune mentală şi afectivă. Asta denotă faptul că nu ai înţeles corect ceva, sau că te străduieşti prea tare, cu nerăbdare, să obţii rapid nişte rezultate vizibile. Dacă nu ai răbdarea necesară de a citi cu atenţie, în mod repetat, pentru a înţelege, şi a aplica cu conştiinciozitate şi rigurozitate ceea ce ai studiat, atunci mai bine renunţi din start, căci înseamnă că nu eşti pregătit încă pentru aşa ceva. Poate cu trecerea anilor vei dobândi şi răbdarea şi consecvenţa, şi motivaţia necesară...
Iniţiatul ajunge să perceapă realităţi ascunse neiniţiaţilor, dar simţurile corporale îţi ascund aceste lucruri doar cât timp nu eşti pregătit să le percepi. Cât timp nu eşti pregătit, eşti protejat de iluzie, şi efectiv nu ar fi bine să începi să le percepi, căci nu ai putea suporta asta, nereuşind să faci faţă situaţiilor noi şi neobişnuite care ţi s-ar ivi inevitabil. Neputinţa şi imposibilitatea de a te putea adapta în mod eficient, ţi-ar putea produce mari dereglări psihice, pe care, neputându-le controla, te-ar aduce în pragul nebuniei.
În momentul în care ţi se deschid porţile percepţiei suprasensibile, extrasenzoriale, vei pierde anumite puncte de sprijin din lumea exterioară, datorate faptului că erai victima iluziei, şi în acea inocenţă copilărească nu percepeai ameninţările ascunse în invizibil. Copilul se maturizează în mod treptat, echilibrat, armonios, natural şi firesc. La fel trebuie să abordezi şi tu procesul dezvoltării facultăţilor spirituale. Creşă, gradiniţă, şcoală primară, liceu, facultate, studii post-universitare,...
Dacă ţi se pare prea mult, prea greu, că nu merită, că nu simţi nici o motivaţie reală, atunci ar fi într-adevăr mai bine şi mai sănătos pentru tine să-ţi cauţi altceva de făcut, şi să-i laşi pe alţii să-şi bată capul cu astfel de preocupări...
Bucură-te de lucrurile care îţi plac, bucură-te de sănătatea ta, şi nu te forţa să faci ceea ce nu-ţi place şi nu poţi. Toate la timpul lor...
Până atunci, meditează la următorul aspect : o aţă tensionată tot mai mult, la un moment dat va ceda, şi se va rupe. Dar ea nu se va rupe oriunde, la întâmplare, aleator, ci în ...punctul ei cel mai slab, unde există cel mai mare defect de fabricaţie, cea mai mare slăbiciune, putând fi numit "punctul de minimă rezistenţă" ! Meditează, şi caută să-ţi localizezi punctul tău de minimă rezistenţă. Într-o situaţie limită, această cunoaştere anticipativă se va dovedi salvatoare...

În jurul fiinţei tale există în permanenţă o desfăşurare de energii şi forţe, unele acţionând în sens constructiv, altele distructiv. Ignorantul crede că forţele distructive se opun celor constructive, că ele reprezintă ceva rău, malefic, că există o luptă permanentă între bine şi rău, că binele învinge mereu în final, că există o divinitate bună, creatoare, şi alta rea, distrugătoare, care se află într-un conflict permanent, etc.
Dacă vrei să mergi mai departe, a sosit timpul să renunţi la copilării, căci doar în mintea copiilor de sex masculin există o permanentă confruntare de forţe, între bine şi rau, cowboy şi indieni, hoţi şi poliţişti, oameni şi extratereştrii, oameni şi roboţi, roboţi buni şi roboţi răi, extratereştrii buni şi extratereştrii răi, etc. În majoritatea baieţaşilor se manifestă o necesitate de definire şi recunoaştere a identităţii personale, ca un avatism animalic, care presupune o confruntare de forţe cu ceilalţi, stabilirea unei ierarhii pe principiul forţei. Unii păstrează acest atavism toată viaţa, nereuşind să se maturizeze suficient de mult pentru a conştientiza originea, rostul şi rolul a ceea ce ei cred că este binele şi răul.
Ceea ce trebuie să înţelegi acum, pentru a putea continua calea, este faptul că, pentru crearea unei lumi imperfecte, legată de timp şi spaţiu, în care totul trebuie să evolueze prin procese de schimbare şi transformare, naşterea şi moartea, creaţia şi distrugerea, plăcerea şi suferinţa, tot acest dualism, sunt necesare, şi reprezintă condiţii inerente de existenţă ale unei astfel de lumi ! Meditează... Ce s-ar întâmpla dacă nu ar exista procesele de distrugere, moartea, în această lume terestră ? Ce s-ar fi întâmplat dacă fiecare fiinţă care s-a nascut pe Terra, în mediu acvatic şi terestru, de la origini şi până în prezent, ar fi fost ...nemuritoare ? Cum ar fi putut trăi şi supravieţui animalele ierbivore nemuritoare, dacă iarba nu ar fi putut fi distrusă pentru a se alimenta cu ea, cum ar fi putut supravieţui animalele carnivore nemuritoare, dacă nu ar fi putut mânca alte animale ...nemuritoare ? Câţi oameni ar exista azi pe planetă, dacă nici un om nu ar fi murit, niciodată, şi cu ce s-ar fi hrănit ei, oare, în tot acest timp ? Dacă îţi mai pui şi tu alte 2-3 astfel de întrebări, te-ai putea edifica, în foarte scurt timp, asupra faptului că :
1. această lume este imperfectă, căci dacă ar fi perfectă, tot ce ar exista ar fi perfect, nimic nu ar mai trebui să evolueze, nu ar mai exista necesităţi şi trebuinţe, dorinţa de schimbare şi transformare, şi atunci nu ar mai exista nici un proces de schimbare sau transformare, a ceva ce este... perfect ! Deci, ar fi o lume statică, încremenită, în care nimic nu s-ar schimba şi transforma niciodată în nimic altceva, căci totul ar fi perfect şi nu ar exista necesitatea schimbării perfecţiunii !
2. creaţia şi distrugerea sunt inerente existenţei acestei lumi imperfecte, în care totul este în schimbare, transformare, şi evoluţie.
3. distrugerea reprezintă un rău necesar, căci dacă nimic nu s-ar putea distruge, atunci, de fapt, lumea aceasta nu ar putea exista !
4. a încerca să opreşti cu totul procesele distructive naturale, este un nonsens, căci, de fapt, ai încerca să distrugi cu totul această lume, în forma ei actuală !
5. nu există nici o entitate malefică distrugătoare, care să se opună Creatorului, ci, atât creaţia permanentă, cât şi distrugerea permanentă, fac parte din acelaşi Plan unic care stă la baza creaţiei Universului şi omului !
6. prin prisma punctelor 1-5, binele şi răul trebuie reevaluate, cât şi natura lumii, a omului, şi a Divinităţii.
Destinul fiinţelor materiale constă în naşterea şi pieirea lor inevitabilă. Iniţiatul va fi obligat să prerceapă acţiunea acestor forţe, şi desfăşurarea acestui destin, dar fiecare om este legat de aceste forţe, de acest destin, în propria sa natură existând forţe
constructive şi distructive. Pe cât de dezvăluită va fi percepută natura reală a lucrurilor, pentru iniţiat, tot atât de dezvăluit va fi perceput şi propriul său suflet. Cunoaşterea naturii este realizată în paralel cu cunoaşterea de sine.
Trebuie să înveţi să-ţi păstrezi liniştea şi siguranţa lăuntrică în situaţiile noi şi neobişnuite, să cultivi o mare încredere în forţele şi puterile tale pozitive, care sunt susţinute, prin rezonanţă, de forţele şi puterile pozitive universale.
Trebuie să ştii dinainte faptul că anumite motive de acţiune, care te-au condus până acum, nu te vor mai putea conduce mai departe. Va trebui să înţelegi că până acum ai gândit şi acţionat în felul "normal" în care ai făcut-o, numai din cauza faptului că ai fost neştiutor, necunoscător. Multe din motivele care te-au determinat şi condiţionat până acum, vor dispărea, ca şi cum nici nu au existat. Vei înţelege că multe lucruri le-ai făcut din vanitate, orgoliu, mândrie, lacomie, şi că de acum, vanitatea, orgoliul, mândria, lacomia, nu îţi vor mai putea condiţiona gândurile şi comportamentul. Vei înţelege că trebuie să dezvoţi alte motive de acţiune şi gândire, în acest scop fiind necesare curajul şi neînfricarea, cultivarea lor în toate aspectele gândirii tale. Trebuie să înveţi să nu te descurajezi în faţa nereuşitelor, reluând un exerciţiu sau o acţiune, de câte ori este necesar, cu încredere şi optimism. Poţi face asta, din momentul în care conştientizezi faptul că sursa energiilor, din care poţi să te alimentezi, emite continuu şi constant, fiind inepuizabilă. În lumile spirituale vei găsi energiile ce te vor înălţa şi susţine, de câte ori firea ta umană, terestră, se va dovedi slabă şi lipsită de putere. Trăieşte orientat spre viitor, netulburat de nici o experienţă a trecutului.
Dobândind dezvoltarea şi maturitatea necesară, vei putea afla numele adevărate ale lucrurilor. Iniţierea constă în a învăţa să recunoşti şi să numeşti lucrurile cu numele pe care îl au în spiritul Creatorilor lor divini, în aceste nume aflându-se tainele lucrurilor. Iniţiaţii cunosc şi folosesc o limbă secretă, necunoscută neiniţiaţilor, ce exprimă denumirea fiinţelor prin care lucrurile au fost făcute.

3. Iniţierea propriu-zisă Toate informaţiile prezentate până acum, pot fi considerate a face parte din procesul iniţierii, ca fiind trepte sau niveluri ale iniţierii, dar ele pot fi privite şi ca faze premergatoare ale iniţierii propriu-zise. Asta deoarece iniţierea va urma un salt în lumile suprasensibile, similar intrării în apă a unui om care s-a tot pregătit pe uscat să înveţe să înoate. Această etapă nu este ultima de parcurs, dar este ultima despre care se mai poate relata ceva inteligibil prin cuvintele limbajului omenesc cotidian. Iniţierea propriu-zisă constă în învăţarea unui nou limbaj, în care cuvintele ce desemnează realităţi materiale obiectuale, ale lumii fizice terestre, sunt înlocuite cu simboluri ce reprezintă realităţile imateriale perceptibile extrasensorial. Dacă ai reţinutşi meditat asupra faptului că gândurile, ideile, emoţiile şi sentimentele, constituie pentru lumile suprasensibile, ceva similar obiectelor din lumea materială, atunci înseamnă că te aşteptai oarecum la prezentarea lor, într-o oarecare formă mai specială. Forma cea mai adecvată este folosirea unor simboluri care se apropie de realitate mai uşor decât relatarea prin cuvinte. Dacă nu înţelegi ideea, meditează asupra faptului că surdo-muţii nu se exprimă prin gesturi care simbolizează literele alfabetului, compunând cuvinte, propoziţii şi fraze, aşa cum te exprimi tu verbal, ci folosesc gesturi simbolice, comunicând astfel mai eficient, mai rapid.
Poţi cunoaşte şi înţelege doar atât cât îţi permite nivelul tău momentan de evoluţie. Nu poţi îţelege ceea ce citeşti acum, dacă nu ai citit nimic anterior referitor la acest domeniu. Nu poţi merge mai departe nepregătit, căci nu ai putea face faţă neprevăzutului. La fel cum în plan sensibil există multe pericole pentru un copil neştiutor, care învaţă să se deplaseze în spaţiu, printre obiectele pe care le percepe, dar nu le poate atribui încă sensuri şi semnificaţii corecte, la fel există şi în lumea nouă prin care înveţi să te deplasezi cu mintea şi sufletul. Nu ajunge să percepi realitatea, dacă nu cunoşti şi nu înţelegi ce reprezintă ceea ce percepi, la fel cum copilul nu ştie ce reprezintă de fapt obiectele pe care le vede, sunetele pe care le produc, mirosurile pe care le emană, etc.
Iniţierea, în ansamblul ei, trebuie privită ca o cale prin care este realizată o acceleraţie a evoluţiei tale normale. În mod normal, tu ai ajunge la dobândirea cunoştintelor şi înţelegerii necesare, şi singur, prin experienţele tale de viaţă, dar într-un timp mult mai îndelungat, care s-ar întinde pe perioada mai multor reîncorporări succesive. Trebuie înţeles, deci, faptul că trebuie să depui eforturi intense acum, dacă vrei să poţi suplini ceea ce în mod normal ţi-ar lua mult timp să cunoşti şi să asimilezi din propria experienţă, singur. În primul rând, trebuie să te conformezi unui sistem iniţiatic, şi să te laşi să fii ajutat de alţii, beneficiind de experienţa lor, care trebuie să o suplinească pe a ta. În al doilea rând, după cum am mai spus, cunoaşterea teoretică nu este de ajuns, ci va trebui să demonstrezi, prin eforturi personale, în practică, faptul că ai înţeles şi asimilat legile şi principiile ce guvernează lumile suprasensibile, înainte de a putea păşi singur şi în siguranţă în necunoscut.
Toate aceste idei trebuie să te facă să înţelegi faptul că ai nevoie de un îndrumător spiritual mai departe, fără de care nu ar fi nici eficient şi nici sănătos să continui pe această cale, de unul singur. Dacă vei ajunge la nivelul necesar pentru a putea continua, vei putea relativ uşor să găseşti îndrumătorul necesar, căci vei putea fi direcţionat, atât de cei din acest plan, cât şi de cei de dincolo. Vei constata faptul că intenţia şi voinţa ta ferm manifestată, sunt de ajuns, dacă, bineînţeles, eşti pregătit. La momentul întocmirii acestui material, eu nu am nivelul de dezvoltare necesar pentru a oferi aceste îndrumări, ci doar sfaturi orientative, care au fost oferite de-a lungul timpului de cei care au parcurs calea.
Instrucţiunile pe care va trebui să le primeşti de la un îndrumător competent, trebuie să reprezinte un "material" înlocuitor al experienţelor tale de viaţă, spirituale.
Asimilarea informaţiei trebuie verificată permanent în practică, pas cu pas, existând diferite exerciţii adecvate întocmite în acest scop, de către îndrumători. În vechile sisteme spirituale, existau anumite teste numite „probe“, pe care adepţii trebuiau să le treacă succesiv, demonstrându-şi în mod practic evoluţia progresivă.
1. Poba focului : învăţarea unui nou mod de a percepe calităţile obiectelor, plantelor, animalelor şi omului. Acestea sunt percepute ca dezvăluite, dezgolite de vălul iluzoriu al formei şi conţinutului. Procesul este aproape imposibil de descris în cuvinte, dar voi folosi o expresie intrată în uz : "în focul cunoaşterii" se vor topi caracteristice fizice, realitatea fiind dezgolită prin eliminarea vălului ce crea aparenţa materialn. Viaţa terestră umană conţine în experienţele ei multiple şi variate, un proces natural de iniţiere prin proba focului, care se desfăşoară în mod lent, în timp îndelungat. Aici este vorba de a accelera acest proces, dezvoltând în mod accelerat o stare de conştiinţţă superioară, şi facultăţi de percepţie suprasensibile, aflate în strânsă dependenţă de starea de conştiinţă superioară. Dacă ai parcurs cu atenţie materialul prezentat, probabil că acum îţi este evidentă relaţia de interdependenţă existentă între percepţia suprasensibilă şi stările de conştiinţă superioare, cât şi faptul că pentru a putea pătrunde într-o stare de conştiinţă superioară, este necesară o muncă susţinută de a evolua din punct de vedere moral.
Celui ce a trecut prin proba focului, dobândind percepţia spirituală, i se va prezenta spre a învăţa un sistem de scriere special, în care sunt expuse învăţăturile iniţiatice propriu-zise. Semnele scrierii nu sunt fantezist născocite, ci ele corespund energiilor şi forţelor active universale, figurilor, culorilor, sunetelor, pe care a fost instruit cum să le perceapă în cursul etapelor pregătirii şi iluminării. Ceea ce a fost învăţat să silabisească, va deveni acum o aptitudine de a citi. Este învăţat acum să stabilească relaţiile corecte de determinism cauzal, existente între elementele izolate (imagini, sunete, culori,...) pe care a fost învăţat să le perceapă înainte, dobândind o anumită siguranţă în înţelegerea semnificaţiilor percepţiilor sale suprasensibile.
Prin intermediul limbajului special, discipolul ia la cunoştinţă şi regulile de conduită în viaţa spirituală, şi îndatoririle de natură spirituală pe care trebuie să şi le asume. Au existat şi există spirite foarte evoluate, încorporate printre oameni de-a lungul istoriei, pentru a îndeplini felurite misiuni, care, datorită dezvoltării lor morale excepţionale, actionează în deplină armonie şi conformitate cu legile şi principiile spirituale care asigură evoluţia umană, fără să fi urmat calea vreunui sistem iniţiatic terestru, în viaţa actuală. Deosebirea dintre aceşti oameni şi cei iniţiaţi, constă în faptul că iniţiatul poate acţiona pe deplin conştient, percepând efectele profunde ale acţiunilor sale, şi ale celorlalţi oameni. Neiniţiatul poate dobândi şi el, în mod spontan, clarvederea, dar acest lucru se întâmplă foarte rar. Pe de altă parte, este oarecum logic faptul că iniţiaţii au capacitatea de a percepe nivelul de dezvoltare spirituală a tuturor oamenilor, şi îi contactează pe cei care au capacităţi evidente, ajutându-i să îşi conştientizeze aceste capacităţi native, şi să le folosească în modul cel mai eficient, în slujba binelui general.

2. Proba de apă Discipolul trebuie să aplice în practică teoria asimilată, pentru a dovedi că este capabil să se mişte liber şi sigur în lumea superioară, ca omul care a fost instruit pe uscat ce trebuie să facă pentru a putea înota în apă, şi care acum trebuie să execute practic proba de înot. Este denumită astfel şi datorită faptului că lipseşte suportul material solid, ca sprijin al acţiunilor sale, la fel cum omul scufundat în apă este lipsit de sprijinul şi suportul său obişnuit, pe care s-a putut baza până atunci.
În mod normal, în viaţa de zi cu zi, gândurile şi acţiunile tale sunt determinate de impulsuri venite din mediul extern şi din cel intern organismului fizic, din lumea materială, şi acţionezi conform situaţiilor şi împrejurărilor, care îţi impun anumite condiţii de viaţă. Pentru cel ajuns la proba apei dispar impulsurile obişnuite, şi suportul de sprijin obişnuit. Îndeplinirea îndatoririlor spirituale nu este determinată de împrejurările exterioare, ci numai de regulile de conduită care i se revelează în limbajul secret. Trebuie să demonstreze că, conform regulilor şi principiilor spirituale, poate judeca şi acţiona la fel de sigur şi de corect ca în cazul îndeplinirii sarcinilor omeneşti cotidiene, în plan material. În acest scop, i se dă o sarcină precisă, pe care trebuie să o execute, acţionând ghidat de noile sale facultăţi perceptive, şi în conformitate cu teoria asimilată pe treptele pregătirii şi iluminării. Sarcina sa este consemnată în scris, în limbajul simbolic nou învăţat, trebuind să o descifreze şi să acţioneze în mod corect, pentru a o duce la îndeplinire, obţinând un anumit rezultat (efect) scontat. El îşi va da seama de reuşită, urmărind modificările pe care acţiunile sale le produc în figurile, culorile şi sunetele percepute extrasenzorial. Testul trebuie repetat până când sarcina este îndeplinită în mod exemplar, discipolul dobândind o pricepere şi o siguranţă deplină. El trebuie să devină capabil de a se putea orienta pe baza percepţiilor sale suprasensibile, şi de a formula singur judecăţi şi raţionamente logice, ca urmare a învăţării limbajului spiritual, care reprezintă în fapt legile determinismului cauzal în planurile suprasensibile.
Dacă în timpul acţiunii în lumea sufletului şi a spiritului, ai lăsa să interfereze ceva din afectivitatea ta, din dorinţele, pasiunile, emoţiile şi sentimentele tale, acest bruiaj s-ar face în mod automat simţit în percepţiile tale suprasensibile, introducând elemente ce ar interfera în mod real cu realităţile spirituale ale lumii sufleteşti, influenţând într-o oarecare masură desfăşurarea determinismului cauzal. Discipolul trebuie să fie capabil de a recunoaşte în mod corect aceste interferenţe, care reprezintă manifestarea propriilor sale trăiri în planurile suprasensibile, căci dacă nu ar fi capabil, aceste influenţe de neînţeles i-ar produce o confuzie de nedescris, datorită faptului că le-ar percepe ca realităţi exterioare, fără legătura cu sine, şi imposibil de înţeles, de controlat, etc. Acesta este unul din motivele principale pentru care neiniţiaţii care practică exerciţii singuri, neîndrumaţi şi nesupravegheaţi de un îndrumător competent, ajungând la un moment dat să se sperie, încep să perceapă imagini hidoase în rezonanţă cu starea lor de frică, izvorâte din memoria şi amintirile lor, pe care le cred reale, ceea ce îi aduce în veritabile crize psihopatologice, din care nu mai ştiu cum să iasă înapoi la realitatea şi normalitatea perceptivă. Acesta este un caz clasic prin care un om normal şi sănătos, care nu ştie şi nu înţelege faptul că poate avea percepţii (halucinatorii) ale lumii sale interioare, la fel de reale ca imaginile lucrurilor realităţii lumii exterioare, ajunge să fie internat într-un spital de boli nervoase, din cauza incapacităţii sale de adaptare la această situaţie nouă şi neobişnuită pentru el. Pentru a înţelege mai bine, adu-ţi aminte că gândurile şi sentimentele, pentru lumile suprasensibile, reprezintă ceva asemănător obiectelor fizice pentru lumea materială. Acest lucru nu trebuie uitat nicodată, când păşeşti dincolo de graniţa lumii senzoriale.
Din acest motiv, şi nu numai, proba apei trebuie dată doar dupa o temeiniă şi serioasă pregătire teoretică, şi efectuarea multor exerciţii practice şi studii de caz, pentru a dobândi atât înţelegerea aprofundată, cât şi pentru dezvoltarea autocontrolului afectiv şi a stăpânirii de sine.
Evident că experienţa anterioară de viaţă a fiecăruia, îsi spune cuvântul, unii oameni care s-au lovit de multe necazuri şi greutăţi dobândind deja un anumit control, prin iniţierea lor "naturală".
Orice ţi-a dori, orice înclinaţii ai avea, nu poţi schimba lumea fizică prin ele. În lumile superioare însă, dorinţele şi înclinaţiile tale au o anumită influenţă perceptibilă asupra realităţilor suprasensibile. Dacă vrei să poţi acţiona în mod eficient asupra lucrurilor în lumile superioare, trebuie să dobândeşti o stăpânire deplină asupra vieţii tale mentale şi afective, asupra gândurilor şi sentimentelor, să te supui normelor şi legilor naturale ale echilibrului şi armoniei, şi să nu încerci în zadar să îţi impui bunul tău plac împotriva forţelor naturii, a modului de desfăşurare a determinismului cauzal în natură.
Capacitatea de judecată a discipolului trebuie să fie neapărat sănătoasă şi sigură. Pe toate treptele ea trebuie dezvoltată, iar prin teste şi probe trebuie să se dovedească nivelul ei de dezvoltare. Discipolul poate progresa numai dacă este capabil să deosebească în mod rapid şi corect halucinaţia, iluzia, fantezia, superstiţia, etc., de adevărata realitate, şi acest lucru devine tot mai greu şi mai dificil, pe treptele tot mai înalte ale existenţei.
În lumile suprasensibile poţi dobândi certitudinea doar în condiţiile în care poţi renunţa oricând la propriile tale păreri, credinţe şi convingeri fixiste, pentru a-ţi însuşi noul, informaţii noi, renunţând la tot ce depistezi că este fals şi iluzoriu, cu timpul. Visătorii şi fanteziştii, la fel ca superstiţioşii, vor urma cu greu o cale de dezvoltare spirituală, căci în visare, fantastic şi superstiţie, se ascund cele mai rele influenţe prezente pe calea cunoaşterii lumilor superioare.

3. Proba de aer este greu de descris în cuvinte. Discipolul nu mai primeşte o situaţie de testare clară, cu date precise ale unei probleme de rezolvat, nevând o ţintă desluşită de atins, un efect sau rezultat clar de obţinut. Este pus într-o situaţie în care
nu are nici un fel de sprijin şi suport exterior, nimic şi nimeni nu îl determină la acţiune, ca şi cum ar trebui să plutească în aer, bazându-se doar pe el, fără nici un sprijin exterior. Nimeni şi nimic nu-i conferă nimic, putând să apeleze doar la sine însuşi. Această probă testează prezenţa de spirit de a lua hotărîri rapide şi corecte, bazându-te numai şi numai pe tine, în situaţii extreme. Trebuie să-ţi descoperi Sinea superioară, şi să asculţi de vocea spiritului. Nu ai timp pentru judecăţi şi analize, presupuneri, supoziţii, îndoieli, etc., orice întârziere dovedind o pregătire insuficientă.Experienţele de viaţă constituie prin ele însele, o pregătire în acest sens, prin situaţiile conjuncturale dificile şi presante în care trebuie să iei rapid o decizie, să faci o alegere, să-ţi manifeşti liberul arbitru. Oportunităţile şi pericolele iminente constituie situaţii de viaţă care ilustrează astfel de conjuncturi situaţionale, în care nu îţi este permis să şovăieşti, să amâni, să-ţi manifeşti indecizia şi nehotărârea. Cine a reuşit să transforme abilitatea de a lua decizii rapide într-o capacitate, prin exersarea practică, a dobândit dezvoltarea necesară pentru a absolvi cu succes proba aerului : testarea nivelului de dezvoltare a prezenţei de spirit.

Templul cunoaşterii superioare Cui a absolvit şi proba aerului, i se îngăduie să intre în acest Templu al cunoaşterii superioare, trebuind însă să depună jurământul de a nu trăda nimic din învăţătura spirituală primită. El învaţă modul de întrebuinţare a capacităţilor dobândite, în scopul de a contribui la binele şi prosperitarea generală. A trăda nu are sensul de „a tăinui“, "a secretiza" , ci, pur şi simplu sensul propriu de a nu trăda adevărul.
Conform principiului compensaţiei, cel ce a primit învăţătura trebuie să o ofere şi el altora, la rândul său, pentru a închide cercul evolutiv al schimbării prin transformare. Altfel, întregul său efort depus, a fost cu totul inutil şi în zadar. Nu trebuie creată nici o piedică artificială în calea comunicării învăţăturii, căci cea naturală, reprezentată de capacitatea de înţelegere umană, acţionează şi triază în mod eficient pe cei ce simt sau nu în suflet chemarea. Fiecare lucru, proces, şi eveniment, trebuie să-şi urmeze în mod firesc calea naturală, şi nimeni nu trebuie împiedecat, dar nici forţat sau obligat, în nici un fel. A urma în mod firesc legile naturale ale echilibrului şi armoniei, presupune a nu te zbate să dai sau să primeşti, ci să foloseşti căile fireşti şi la îndemână, căci nu căile, şi nu oamenii potriviţi lipsesc vreodată din viaţa ta, ci doar pregătirea ta de a observa şi conştientiza prezenţa lor în permanenţă în jurul tău.
Eu aş spune că totul este o problemă de voinţă : voinţa de a face în prezent ceea ce trebuie să faci. Ceea ce trebuie să faci, ce simţi că trebuie făcut, cu adevărat, te conduce spre cunoaştere, adevăr, şi prosperitate. Ceea ce-ţi doreşti, ce nu are legătură cu trebuinţele şi necesităţile tale, ci cu luxul inutil, te conduce spre iluzie, falsitate, pierdere şi suferinţă. A urma o cale de dezvoltare spirituală motivat de mândrie, vanitate, orgoliu, forţând obţinerea unor rezultate de ochii lumii, pentru a te mândri cu ele, pentru a profita de alţii, sau în alte scopuri egoiste, nu te poate conduce spre rezultate spirituale concrete, ci doar spre o serie de evenimente penibile, care îţi vor atrage dezaprobarea, dispreţul, şi respingerea din partea celor din jur. Dar, chiar şi aceasta este o lecţie de viaţă, care face parte din ...etapa de pregătire...
Dintr-un material ce prezintă chestiuni de ordin spiritual, fiecare om înţelege doar atât cât este capabil să înţeleagă. Din câţi oameni au avut curiozitatea de a citi acest material, puţini au "rezistat" să citeasca până aici. Pentru efortul depus, consider că meriţi o ...diplomă ! Cu cât vei studia mai mult, cu atât mai pregătit vei fi. Dacă merită sau nu efortul, asta numai tu poţi să decizi, pentru ...tine !

Trăirea în prezent - Revelaţia cel ce a parcurs calea, va fi iniţiat în taina modului de a acţiona fără a se lăsa tulburat de memoria evenimentelor din trecut, pentru a putea trăi cu adevărat în prezent, fără ca gândurile lui să mai fie legate de trecut şi viitor. Doar în acest mod poţi lăsa să se manifeste în tine revelaţiile, oprind fluxul mental legat de trecut şi viitor !
Memoria permanentă - Conştiinţa trează iniţierea în metoda de a dobândi memoria permanentă a tainelor superioare prezente în spirit, echivalentă cu păstrarea unei stări de conştiinţă superioare, în orice împrejurare, şi a unei conştienţe lucide, ce nu uită adevărul, ci îl păstrează în permanenţă în câmpul atenţiei.
Aceste lucruri sunt foarte dificil de exprimat în cuvinte, şi la fel de dificil de înţeles...
Cei ce o pot face, sunt fiinţe deosebite...