Initierea in Misterul Divinitatii

În timpurile îndepărtate, marii iniţiaţi comunicau discipolilor Adevărul. Azi, marile Lumini ale lumii spirituale comunică celor chemaţi Adevărul.
„Adu-ţi aminte, fiul meu - spunea preotul brahman noului iniţiat - că nu există decât un singur Dumnezeu, Suveran al lumilor. Principiul tuturor lucrurilor, pe care tu să-L adori în secret. Dar să ştii, de asemenea, că acesta este un mister ce nu trebuie niciodată dezvăluit vulgului stupid. Dacă totuşi o vei face, te vor lovi cele mai mari nenorociri.”
Numele secret al Tatălui creator — cunoscut doar de preoţi şi pronunţat numai în serviciile şi rugăciunile lor - era cuvântul AUM. „Sfânta silabă, compusă din trei litere A-U-M, cuprinde Trinitatea vedică şi trebuie păstrată în secret”, spunea marele legislator Manu, care a trăit în Epoca Indiană, cu mii de ani înaintea vremurilor noastre.
AUM (OM) - Verbul divin care desemnează Sursa divină, cauza primordială a întregii creaţii, Sfera de unde venim şi în care ne întoarcem. Acest cuvânt se pronunţă din gât către buze, fiind compus din guturala cea mai deschisă A, din labiala cea mai închisă M, legate prin U. În tradiţia mistică este reprezentat prin treimea literelor ebraice CCK.
Manu (sanscr. - gânditor) - Cel de-al treilea Logos, sau Logos-ul planetar, Guvernatorul unui ciclu evolutiv planetar. El este Creatorul a tot ceea ce apare în Rondul sau Lanţul planetar pe care îl guvernează. Orice Rond presupune doi Manu: unui produce viaţa şi forma umană la începutul unui Rond; şi altul sintetizează, ca într-o sămânţă, bilanţul şi rezultatele unui sfârşit de Rond.
Ideea de a încredinţa cunoştinţele înalte numai celor iniţiaţi, o întâlnim mai târziu, în Epoca Persană, la vechii perşi. În Zend-Avesta citim următorul text: „Curatul, Sfântul, Spiritul primordial al universurilor - ţi-o spun desluşit, înţeleptule Zoroastru - exista înainte de cer, de apă, de pământ, de foc, de plante şi animale, înainte de omul sfânt, înainte de toate”.
La asemenea cunoştinţe nu aveau acces decât magii, preoţimea înaltă a vechilor perşi. Vulgul nu trebuia să le afle, sub pedeapsa de a fi torturat până la nebunie, ori de a fi supus morţii.
Zend-Avesta (zend - lege) - Culegere de texte sacre atribuite lui Zarathustra, ce cuprind invocaţii, imnuri, învăţături şi texte referitoare la ritualuri.
Zoroastru sau Zarathustra - Iniţiat persan, fondatorul mazdeismului. El recunoştea ca Divinitate supremă pe Ahura Mazda, învingătorul lui Ahriman — principiul răului.
Ideea păstrării în secret a cunoştinţelor înalte o găsim şi la evrei. Iluminaţii lor profeţi sau mediumi îşi iniţiau discipolii în privinţa textelor sacre. Mişna cuprinde următorul text: „Este oprit să vorbeşti chiar unei singure persoane din Merkava. Doar dacă ai în faţă un bătrân inteligent îţi este permis să-i comunici, în secret, şi numai unele din capitolele ei”.
Mişna (ebr. - repetiţie, reiterare) — Culegere de comentarii referitoare la Tora.
„Nu iniţia în această ştiinţă teribilă inteligenţele slabe, pentru că ea poate să le conducă la nebunie”, spunea cabalistul elevului său.
Prin Merkava - Car ceresc - iluminatul pătrunde în misterele cele mai intime şi profunde ale esenţei şi calităţilor Divinităţii.
Prin ascensiunea extatică a lui neşamah - sufletul superior - misticii Merkava ating Heihalot - Palatele, lăcaşurile celeste. Purificaţi prin asceză, îndeplinind miţvot - comandamente divine şi trăind în Deveikut - ataşament şi comuniune intimă cu Divinitatea, maeştrii misticii Merkava ating momente de extaz prin contemplarea Numelor divine.
Pornind de la viziunea Carului celest a lui Ezechiel şi de la descrierea Tronului divin, Maasei Merkava - Creaţiile carului, reprezintă împreună cu Maasei Bereişit - Creaţiile dintâi, cele două axe ale tradiţiei misticii evreieşti - Cabala. Născută dintr-o revelaţie divină, Cabala este primită de om şi transmisă prin cuvânt de la om la om, începând cu Moşe (Moise), care a primit-o de la Puterea divină. Învăţătura fundamentală a misticii evreieşti este cuprinsă în Sefer lefira - Cartea creaţiei şi Sefer HaZohar – Cartea splendorii. Constituit într-un text cabalistic cosmogonic, într-o ştiinţă a limbii sacre, Sefer Ieţira dă o interpretare mistică alfabetului ebraic. Sefer Ieţira este atribuită patriarhului Abraham, care, prin contemplarea literelor ebraice, a pătruns sensul revelaţiei divine. Literele ebraice sunt considerate vehicole ale potentelor creatoare, forţe revelatoare ale Creatorilor - DTI5S Elohim, valoarea lor numerică având o funcţie esenţială în creaţie.
Angajat în căutarea Absolutului, misticul este călăuzit de puterea Cuvântului, a Verbului. Universul verbal, comparat cu un instrument muzical, reprezintă scara ascensiunii mistice, limbajul manifestat de Gândirea divină în momentul creaţiei. Creaţia este limbajul exprimat de Gândirea divină, manifestându-se ca putere creatoare a universurilor. După cum creaţia constituie un proces lingvistic şi numerologic, omul este chemat să fie atent la sentimentele şi gândurile sale, la cuvintele rostite, la privirele, gesturile şi faptele sale.
Rezumând esenţa divină şi modurile Sale de manifestare, Sefer HaZohar - scrisă în aramaică şi având adaosuri în ebraică - este un midraş, un comentariu al celor cinci Cărţi, ale lui Moise, al Cântării Cântărilor şi Cărţii lui Ruth. Cabaliştii, înţelepţii Adevărului, cei care doresc să cunoască Adevărul, comunică prin grai viu învăţătura lor. Cabala - transmiterea tradiţiei mistice - se face printr-un mecubal, un cabalist care a primit Cabala, către un mecabel.
Cabaliştii îşi transmit învăţătura doar discipolilor trecuţi de patruzeci de ani, când sufletul uman - neşamah - a atins maturitatea necesară primirii Adevărului. Literele ebraice care formează cuvântul neşamah - suflet - alcătuiesc şi cuvintele mem şaua - patruzeci de ani.
Se vede preocuparea constantă a marilor mistici si a savanţilor de altădată, de a nu transmite adevărurile subtile unor oameni nepregătiţi în pătrunderea înţelesului adânc al lucrurilor şi faptelor.
Lumea de jos avea cultul ei special şi cunoştinţe exoterice despre Dumnezeu şi fenomenele din natură, iar preoţimea superioară, stăpâna absolută a tuturor bunurilor - şi chiar a vieţilor celor de jos – deţinea înaltele cunoştinţe ale Adevărului, ale tuturor ştiinţelor.
O condiţie se cerea acestor epoci şi neamuri: cei care primeau cunoştinţe din lumea spirituală să fie inteligenţi, morali şi bătrâni.
Dintre cele 350 de milioane de locuitori ai Indiei, numai secta Pitriş, care practică şi azi comunicarea zilnică cu sufletele celor plecaţi din viaţa fizică, mai cer aceste condiţii pentru a iniţia un nou adept în ştiinţa secretă, a vieţii, a atributelor Creatorului.
Atât în India primitivă, la vechii perşi, egipteni şi chaldeeni, cât şi la evreii din cele mai vechi timpuri, capitolul constituirii universului, al existenţei lumii invizibile, al forţelor din natură şi al comunicării cu entităţile spirituale ce au trăit pe pământ constituia o ştiinţă secretă, plină de mister şi pericole, la care avea acces doar un număr redus de iniţiaţi.
Existau lucrări scrise, opere religioase sau filosofice ale epocilor respective: Vedele, Zend - Avesta ori Tora, pe care toată lumea le putea citi, dar ştiinţa ocultă - cu filosofia şi practicile ei deosebite, învăluite în cel mai adânc mister - se transmitea numai oral, celor aleşi.
Veda (sanscr. = cunoaştere, ştiinţă) - O culegere de patru cărţi sacre ale hinduşilor (Rig Veda, Yajur Veda, Sama Veda şi Atharva Veda) cuprinzând imnuri, incantaţii şi formule magice recitate în timpul ritualurilor de sacrificiu, cântece religioase, formule magice pentru exorcisme şi descântece.
Tora (ebr. = învăţătură, Arătare) - Este revelaţia divină ce stă la obârşia iudaismului. Tora reprezintă intenţia Creatorului exprimată printr-un ansamblu de texte sacre, fiind constituită din Pentateuh, cele cinci Cărţi revelate ale lui Moise: Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii, Deuteronomul.
Tora scrisă este precedată şi urmată de o Tora orală. Prin literele şi cuvintele sale, Tora exprimă Numele divin. Prin Tora, Divinitatea a creat lumea şi prin Tora ne dezvăluie scopul Său în momentul creaţiei, Numele, atributele şi intenţiile Sale.
Stând la baza oricărei existenţe, Numele divin conţine sensul profund ascuns sub aparenţe. Meditând asupra Numelui divin, misticul ajunge la extaz. Considerând că Limbajul divin este realitatea profundă, cabaliştii afirmă că fiecare lucru există numai proporţional cu participarea sa la Numele divin, manifestat în creaţie, fiind esenţa ascunsă a acesteia.
Tora a fost scrisă prin intermediul celor douăzeci şi două de litere ale alfabetului ebraic. Prin combinarea acestor litere s-a născut creaţia. Legea care a guvernat crearea universurilor stă la baza naşterii limbii ebraice. Prin urmare, meditând asupra literelor ce formează Tora şi socotind valoarea lor, vom descoperi tainele creaţiei - geneza, scopul şi finalitatea ei.
Tora se revelează doar celor care respectă ale sale miţvot, comandamente divine. Există patru căi, canale sau trepte de interpretare ale textelor sacre ebraice, a Sfintei Scripturi:
1. Peţal - sensul litera] al textului;
2. Remez - sensul alegoric;
3. Deruş - sensul omiletic, teologic;
4. Soci - sensul mistic.
Cele patru trepte sunt legate între ele şi nu se pot separa. Ca urmare, cele trei canale inferioare vor răspândi focul mistic, lumina căii lui Sod. Doar după ce, urcând cele patra trepte de interpretare, înţeleptul se va înălţa de la sensul literal la cel mistic, va înţelege deplin şi limpede toate cele patru sensuri.
Lui Rabi Şimon bar Yohai, care a trăit în Galileea secolului al l'I-lea al erei creştine, considerat autorul Cărţii Splendorii - Sefer HaZohar - îi sunt atribuite următoarele cuvinte: „Nefericire celor ce văd în Tora doar poveşti simple şi vorbe obişnuite! Dacă ar fi aşa, am putea să redactăm şi noi o altă Tora, la fel de minunată. Dar adevărul este că fiecare cuvânt din Tora are un sens superior şi un mister sublim, îmbrăcate în veşmintele unor poveşti. Nefericit cel ce ia aceste veşminte drept Tora! Dacă Tora ar fi fost făcută din cuvinte şi poveşti obişnuite, cum ar fi fost ea proclamată Tora Adevărului, Tora perfecţiunii, mărturia autentică oferită de Divinitate?”