Moartea Trupului şi Reîncarnarea Spiritului

Despre moarte si Reincarnare - se poate face o clasificare în 4 grade sau niveluri, pe scara evoluţiei, care definesc caracteristicile procesului de trecere de la viaţa terestră la astrală :
1. Omul se foloseşte de corpul său până la capăt, cramponându-se de materia organică în aşa fel încât este nevoie de o intervenţie superioară. În această etapă Spiritul nu are nici o conştiinţă a morţii, rătăcind îm partea de jos a atmosferei, într-o stare de inconştienţă, până la reîncarnare.
2. Spiritul este întâmpinat la decorporarea sa de câteva Spirite care îl iniţiază, ajutându-l să înţeleagă fenomenul morţii. La reîncarnare, va avea amintiri despre viaţa sa precedentă.
3. Omul are o anumită conştienţă privind ceea ce va urma, şi, încă dinaintea morţii, el poate, în transă sau somn, să prevadă ceea ce îl aşteaptă. Această previziune determină atitudinea în faţa morţii, o starea de spaimă sau seninătate.
După decorporare, este condus de un Spirit cu rol de Mesager Funerar, în faţa unei adunări a Spiritelor albe, care îl ajută să dobândească conştiinţa binelui şi a răului privind experienţele vieţii sale terestre încheiate. În această etapă Spiritul poate aştepta cu resemnare reîncarnarea.
4. Omului care urmează să moară, poate să i se modifice în mod favorabil destinul. Fiinţele umane care au atins un grad de evoluţie superior pot, cu câtva timp înaintea morţii, să se desprindă de trup, şi, în timpul somnului sau într-o starea de transă, să întâlnească Spirite superioare care îi vor iniţia în existenţa de Dincolo, cu toate consecinţele ei. Dacă află că după moarte vor fi silite să se reîncarneze, pot alege să nu moară la momentul destinat, continuând să mai trăiască luni sau ani, în suferinţă, pentru a sfârşi pentru totdeauna cu experienţa vieţii terestre, evitând în continuare lentul proces al reîncarnării.
Incinerarea - arderea cadavrului în crematoriu : este benefică doar din punct de vedere igienic. Spiritul al cărui trup omenesc a fost incinerat devine liber şi independent, ceea ce este un fapt pozitiv pentru un spirit evoluat, şi negativ pentru unul inferior. Datorită incinerării trupului, spiritul nu mai poate păstra legătura cu lumea căreia îi aparţine, pierde această legătură, ajungând să rătăcească, pierdut, mult timp, până va găsi circumstanţele favorabile pentru a reveni pe Pământ. Se poate, însă, şi ca aceste spirite rătăcitoare să fie ajutate de Spirite protectoare. Deci spiritele care nu mai au nevoie de reîncarnare nu sunt influenţate negativ de incinerare, dar restul sunt, din această cauză, cadavrele majorităţii oamenilor, ce urmează să revină la o nouă viaţă, este bine să fie îngropate în pământ, spiritul detaşându-se astfel în mod treptat, fără şocuri, de trup şi experienţa trupească.
Moartea este predeterminată, bolile şi accidentele fiind Mijloace folosite de Spiritele superioare pentru a împlini, în funcţie de circumstanţe, destinul prevăzut. Uneori viaţa este apărată cu forţa împotriva morţii, mai ales în cazul fiinţelor inferioare, care, instinctiv, refuză misterul, necunoscutul, cu teamă. Întotdeauna, însă, există un spirit, un fel de Mesager Funerar, un Destrupător, numit de unii Îngerul Morţii, care asistă spiritul muribundului, sprijinindu-l, ajutându-l, şi oarecum obligându-l, la ceasul cuvenit, să părăsească viaţa corporală terestră, să se detaşeze de planul material !
Spiritul este condus, ulterior, înaintea unei adunări a Spiritelor albe, care îi analizează starea şi gradul de evoluţie, şi ia decizii : dacă este meschin şi inferior, va trebui să rătăcească, mai mult sau mai puţin, în atmosferă, revăzându-şi viaţa terestră, înţelegându-şi responsabilităţile, învăţând, în timp ce asistă la lupta celor vii, ca spectator şi observator al derulării scenelor.
Ceea ce fac Spiritele albe nu este propriu-zis o judecată, deoarece ele nici nu condamnă, nici nu achită. Spiritul omului decedat este dirijat după ieşirea din trup, în faţa lor, cu scopul de a fi ajutat de ele să ajungă la cunoaşterea responsabilităţii vieţii sale trecute. Cea care operează ierarhia este propria conştiinţă ! Spiritul, de fapt, se priveşte într-o oglindă ţinută de Spiritele albe. În acest caz este călăuzit puţin de Spirite, şi apoi înconjurat de spirite asemănătoare cu el, plimbându-se în spaţiu şi aşteptând momentul în care Spiritele Conducătoare îl vor trimite pe pământ pentru a se reîncorpora.
Gradul şi măsura libertăţii şi fericirii resimţite în Astral, sunt în funcţie de gradul fiecăruia de evoluţie ! Dacă fiinţa eterată are parte de o evoluţie superioară, poate deveni un Spirit Călăuzitor, un Conducător, sau poate să-şi aleagă o nouă reîncorporare, cu un scop precis, ca pe un Sacrificiu care trebuie să îl ajute să evolueze şi mai mult.
Spiritele evoluate revin pe pământ doar pentru misiuni cu scop precis, în mod normal ele atingând o stare superioară prin activitatea lor astrală, devenind Spirite albe care judecă viaţa terestră. Şi acestea, la rândul lor, evoluează mai departe, trecând într-o altă sferă, necunoscută şi de neînţeles pentru oameni.

Morţile violente sunt întotdeauna determinate dinainte, nefiind efecte ale hazardului. Ele sunt impuse pentru a activa evoluţia anumitor fiinţe care astfel se vor reîncarna din nou. Şocul produs de moartea violentă ar putea realiza o puternică reacţie asupra Spiritului, aşa încât să-l silească să progreseze. Spiritul se revoltă, încearcă să înţeleagă, iar a încerca să înţelegi, înseamnă a evolua !
În Astral, Spiritul poate alege o altă reîncarnare, sau poate să se purifice, chiar brusc, prin anumite probe, care îi permit să ajungă la o spiritualitate elevată, rupând toate legăturile, şi detaşându-se complet de planul terestru. Această stare este percepută ca o eliberare, o rupere a legăturilor cu oamenii, spiritele încorporate în stratul roşiatic al pământului.[/i Referitor la evoluţia în Astral, dintre reîncorporări, este bine de ştiut că, uneori, Spiritele conducătoare intervin pentru menţinerea unei legături cu cadavrul, în scopul nedetaşării complete de planul terestru, a unor Spirite inferioare, pentru evoluţia lor.
Astfel : 1. După momentul morţii, cordonul fluidic (coarda de argint) care leagă Spiritul de cadavru, ar trebui să se desprindă, mai ales dacă a atins un anumit grad de descompunere, dând Spiritului o independenţă relativă cu privire la evoluţia sa. Însă, deoarece un Spirit inferior nu ar putea să profite de o astfel de independenţă, şi cum faptul de a rămâne legat de cadavru şi de a fi obligat să participe la descompunere constituie o suferinţă, deoarece orice suferinţă contribuie la evoluţie, Spiritele Conducătoare menţin, în anumite cazuri, legătura dintre spirit şi cadavru, pentru a promova progresul.
2. Un spirit inferior independent, care rătăceşte în partea de jos a amosferei, ar fi uşor de captat într-un vârtej de reîncarnări. Dar, o reîncarnare care ar avea loc prea repede, ar prezenta incovenienţe. De aceea Spiritele Conducătoare împiedică desprinderea cordonului fluidic, pentru a preîntîmpina o reîncarnare prematură.
[i] Descrierea experienţei morţii de către un Spirit aflat în stadiul 2 de dezvoltare : - în momentul morţii nu a avut senzaţia că moare, nu a fost conştient, şi nu a avut nici un şoc. S-a trezit ca dintr-un vis, înconjurat de câteva Spirite care l-au purtat în faţa unei adunări a Spiritelor, acestea încercând în zadar să-i vorbească despre viaţa lui trecută, şi să-l facă să devină conştient, căci nu înţelegea nimic, şi totul i se părea încurcat şi ireal. Din această cauză Spiritele l-au condus în sferele joase ale atmosferei terestre, şi l-au lăsat "dormind", stagnând într-o inconştienţă care ignora însăşi trecerea sa în moarte ! De abia mai târziu, când a fost invocat pentru prima oară de un om, de cel ce a jucat rolul de fiu al lui in plan terestru, a început să înţeleagă sensul situaţiei sale, şi semnificaţiile etapelor traversate. Încet, amintirile i-au revenit, şi o anumită claritate s-a manifestat în el.
Spiritul unui om materialist convins, are această credinţă eronată, şi persistă în ea mult timp, deoarece nu are nici cea mai mică amintire sau intuiţie a stărilor sale de existenţă anterioare. Înainte de a se reîncarna, când a rătăcit în Astral, starea sa a fost una somnolentă, de aceea în el nu există nici un ecou al trecutului. Există, însă, şi materialişti, savanţi foarte evoluaţi, care după moartea lor pot cunoaşte o viaţă astrală superioară.
Cazul unui Spirit mai puţin evoluat : acesta a rămas, după decorporare, în sferele joase, datorită stării morale din zilele dinaintea morţii. Spiritul, desprinzându-se de corp în somn, a lua cunoştinţă de viitoarele condiţii ale existenţei ce va urma. Spiritele evoluate care i s-au arătat, voind să îl iniţieze, au fost refuzate de acesta, datorită convingerilor sale puternice, religioase, refuzând orice înţelegere. Din această cauză, nu a murit cu seninătate, în pace şi împăcat, ci într-o puternică stare de anxietate ! După trecerea sa Dincolo, Spiritul nu a mai putut face nici un progres, rătăcind în dezolare, căutându-l pe Dumnezeu, refuzând orice ajutor astral al Spiritelor superioare, datorită faptului că le suspecta a fi... demonice, malefice ! Este un Spirit nefericit, care se crede într-un fel de Purgatoriu. Instinctele sunt bune, dar credinţa nu îl lasă să evolueze, să meargă mai departe.
Ce poate fi mai rău de atât, decât a fi propriul tău prizonier, în închisoarea convingerilor tale religioase de nezdruncinat, pe care tu ţi-ai construit-o, ţie, pentru... eliberarea şi mântuirea ta !!! Poate că acum, citind aceste rânduri, realizezi şi mai bine ce mare rol joacă în viaţa şi dezvoltarea ta sistemul educativ, dar, şi maleabilitatea principiilor personale !
Ideile fixe sunt legate de un element fatal determinat din viaţa anterioară, sau de un presentiment determinat în viitor, cunoscut de Spirit într-una din ieşirile sale accidentale din corp.
Repulsiile, în schimb, provin din organism, depinzând de compoziţia chimică a fiecărei fiinţe, şi de originea sa ereditară.
Un rol nociv, în privinţa formării ideilor fixe şi a convingerilor personale eronate, îl joacă şi acest proces real : datorită faptului că există mulţi spiritişti, ei înşişi spirite nu foarte evoluate, intrând adesea în contact doar cu Spirite inferioare, pe care le atrag datorită rezonanţei, acestea îi induc în eroare şi îi păcălesc, convingându-i că viaţa astrală se limitează doar la planurile joase, din preajma pământului şi a existenţei terestre !

În Astral nu există legături de rudenie, ci doar afinităţi spirituale, empaţii, pe baza rezonanţei Spiritelor aflate la acelaşi nivel de evoluţie. Cine se aseamănă se adună, datorită faptului că îi călăuzeşte o gândire asemănătoare, şi au, astfel, scopuri, ţeluri, aspiraţii, şi idealuri asemănătoare. Altfel spus, au aceleaşi interese, acelaşi drum. Deci, legăturile de rudenie care au existat pe Pământ, nu se conservă, nu se păstrează în continuare, după decorporare, deoarece Spiritele nu au fost născute de alte Spirite, în plan terestru ! Ele doar s-au încorporat şi decorporat pe Terra, ajutaţi de alte două Spirite încorporate, să dobândească un corp fizic planetar ! Însăşi această formă de ajutor nu are mai nimic premeditat, în mod conştient, părinţii neştiind care va fi Spiritul care va juca rolul de fiu sau fiică a lor, ce nivel de evoluţie va avea el, ce fel de influenţă va exercita asupra lor, etc.
Viaţa omului este determinată de fatalitate, naşterea sa având loc sub influenţa anumitor aştrii, planete, la fel ca şi moartea sa ! Însă acest determinism nu este absolut, fiind modificabil, în anumite condiţii, putând fi "perturbat", influenţat, de Spirite care au puterea să avanseze sau să amâne data prevăzută, după influenţele astrale !
Mesagerii Funerari nu aparţin unei categorii speciale a Spiritelor. Sunt cazuri când un Spirit nu este capabil să fie conştient de responsabilităţile sale, şi atunci el este condus în faţa unei adunări a Marilor Spirite, care îl vor Iniţia ! În viaţa sa rătăcitoare din Astral, această iniţiere vagă, dar persistentă, poate provoca, în mod benefic, reflecţii şi cugetări. Amintirile, regretele, remuşcările, care determină privirea generală asupra vieţii, vor cauza o evoluţie în următoarea reîncarnare.
Un Spirit care este îndeajuns de evoluat, poate să-şi aleagă noul destin, poate să-şi continue călătoria în Astral, sau să se reîncarneze, cu un scop special, pentru a activa evoluţia fiinţelor din o anumită rasă, de exemplu.
Evoluţia în Astral este profitabilă, dar dură. Anumite Spirite preferă o ascensiune mai puţin rapidă, şi mai puţin dureroasă. Este greu pentru un om să înţeleagă în ce constă evoluţia în Astral. Cel care alege evoluţia, trebuie să se elibereze de orice legătură cu fiinţele, şi cu interesele terestre, devenind treptat un intermediar modificator al fatalităţii !
Sinuciderea ţine de fatalitate, dar, în unele cazuri, liberul arbitru o poate influenţa, prin lupta împotriva circumstanţelor, şi respingerea tendinţelor atavice. De asemenea, după caz şi merite, şi Spiritele îşi pot manifesta influenţa.
Există cazuri şi situaţii în care Spirite foarte evoluate stagnează în Astral, bucurându-se în mod egoist de superioritatea lor. Dar, după o anumită perioadă, influenţe magnetice cosmice provoacă coborârea lor pe pământ, silindu-le să părăsească starea de stagnare.
Spiritele defuncţilor, care sunt mai puţin evoluate, păstrează după decorporare, obişnuinţa terestră de a gândi în cuvintele limbajului pământean, încercând să-şi definească senzaţiile în Astral, la ieşirea din starea de comă, gândind în limbaj uman. Însă, treptat, ele ajung să gândească şi să se exprime fără cuvinte.
Naşterea Spiritelor-germene este continuă în timp, dar pentru Spiritele foarte evoluate nu există un sfârşit în evoluţia cosmică, ci doar eternitate.
Incinerarea şi Îmbălsămarea au anumite influenţe negative : datorită incinerării Spiritul nu mai poate comunica cu cei de pe pământ, şi foarte greu se poate reîncarna. Cât timp va exista corpul îmbălsămat, Spiritul va fi legat de el, neputând nici să se reîncarneze, nici să se elibereze. Putrefacţia şi descompunerea trupului este necesară, căci sileşte evoluţia evoluţia Spiritului. În plus, putrefacţia face parte din procesul de evoluţie a milioane de Spirite cu greu ieşite din inconştient, şi pentru care materia umană este un teren pentru progres.

Spiritele evoluate : 1. Cele care apar ca nişte raze de un albastru azuriu, pur, luminos şi intens, se vor reîncarna în mod voluntar, pe pământ, alegând o existenţă exemplară.
2. Spiritele cele mai superioare, care au o culoare albă strălucitoare, au dobândit împlinirea maximă la care aspiră cei vii pe pământ. Se nasc ca şi copii morţi la naştere, deoarece au parcurs ciclul complet al evoluţiei terestre, şi nu se vor mai reîncarna niciodată. Această ultimă viaţă intrauterină reprezintă ultima dovadă, ultimul accent în suferinţa terestră care încoronează evoluţia acestor copii născuţi morţi.
Categoria Spiritelor albe nu poate oferi Maeştrii umani, deoarece aceste Spirite nu mai au compoziţiile necesare în corpul lor energetic, pentru o reîncorporare în corp material uman. Despre ele se poate spune că s-au desprins cu totul de toate legăturile cu materia, mentale, sau de altă natură. Nimic material nu le mai poate afecta, dar nici ele nu mai pot afecta, prin acţiune directă, materia. De aceea se servesc de cele inferioare, ca de nişte instrumente, pentru realizarea unor acţiuni, procese şi fenomene fizice în mediul material terestru. Coboară rar în planul roşiatic al suprafeţei terestre, în care îşi duc existenţa oamenii şi Spiritele inferioare roşiatice. Încorporarea completă a spiritului în corp are loc, în general, înaintea momentului expulzării fătului, al naşterii. În perioada dezvoltării fătului are loc o pătrundere intermitentă a spiritului, acesta pregătind desprinderea, acordă învelişul personalităţii, modifică maternitatea şi ereditatea organică.
Spiritele evoluate vizitează din când în când fătul, dar abia în luna a şaptea îşi iau în posesie corpul, fără a-l mai părăsi. Spiritele mai puţin evoluate pot fi captate fără rezistenţă, dar pot şi lupta împotriva captării lor în corp, vagabondând şi fixându-se doar cu puţin timp înainte de naştere. La naştere, spiritul este "închis", "legat", definitiv de corp, pierzând din acest moment şi amintirea stărilor anterioare. Aceasta este o lege generală, existând şi excepţii.
Dacă un copil trebuie să moară la naştere, datorită unui grad înalt de evoluţie, spiritul nu se încorporează decât parţial, incomplet, adică încorporarea completă nu are loc.
Copiii care prezintă din naştere boli psihice, au spirite cu o evoluţie înaltă, care au fost conştiente în momentul încorporării de ceea ce îi aşteaptă , acceptând în mod conştient o viaţă terestră cu un destin penibil.

Durata vieţii oamenilor nu este determinată prin naşterea lor, excepţie făcând cazul copiilor ce mor devreme. Data morţii este determinată de-a lungul existenţei, dezvoltarea conştiinţei putând apropia sau depărta termenul fatal care este, însă, prevăzut cu mult timp înainte. În general, spiritele inferioare au o viaţă lungă ! Şi un spirit evoluat poate să atingă o vârstă înaintată, când are un rol de jucat, sau o învăţătură de transmis. Accidentele care întrerup brusc viaţa nu ţin de hazard, de întâmplare, ci sunt determinate ! Bolile cronice şi maladiile grele care fac ca anumiţi oameni să sufere ani întregi, sunt date lor pentru a ispăşi efectele unor lucruri (păctate) efectuate în existenţa lor anterioară ! Boala, incapacitatea, slăbiciune şi toată suferinţa legată de boală, reprezintă, deci, un efect al cărei cauze se află în trecutul existenţei spiritului.
Despre Ereditate - un Spirit care nu a fost niciodată încarnat, are un corp fluidic compus din substanţe fără vibraţii speciale. Corpul fluidic al Spiritului care se încarnează este impregnat, în timpul formării fătului, de vibraţiile părinţilor, care îi vor furniza un organism ce-l va moşteni pe al lor. După naştere, când fiinţa se detaşează de corpul matern, reacţiile spiritului său vor fi cele care îi vor modifica corpul fluidic, ajutându-se de vibraţiile provenite de la părinţi. După momentul morţii, intrând în viaţa astrală, va avea o substanţă fluidică influenţată în primul rând de vibraţiile părinţilor şi de vibraţiile organismului său, şi în al doilea rând, de reacţiile provenind de la spirit de-a lungul vieţii sale terestre, această influenţă compusă alcătuind o compoziţie originală, unică, şi personală. La o nouă reîncarnare, reîncepe acelaşi proces :
1. Impregnarea cu vibraţiile părinţilor,
2. Reacţia modificatoare a Spiritului asupra substanţei sale fluidice.
Şi cele două influenţe se vor adăuga vibraţiilor precedente, fără să le distrugă. În acest mod, corpul fluidic al fiecărui Spirit alcătuieşte întotdeauna o compoziţie unică, în care se regăseşte o urmă a vibraţiilor tuturor părinţilor.