Nivelul de dezvoltare morală şi Prosperitatea - O poveste cu banane

Mulţi oameni se întreabă dacă există vreo legătură între nivelul de dezvoltare morală şi prosperitate. Dacă ne referim la prosperitatea generala a fiinţei care se află temporar încorporată într-un trup uman, atunci trebuie să recunoşti faptul că prosperitatea ei este legată foarte strâns de conştiinţa sa morală. Dacă ne referim strict la nivelul uman, la perioada unei vieti omenesti,constatăm faptul că în acest plan terestru material există ceea ce numim "prosperitate materială", datorita posibilităţii acumulării de bunuri materiale, a căror folosinţă poate satisface multiple scopuri.
Din start doresc să atrag atenţia asupra faptului că acumularea de bunuri de folosinţă personală nu are nimic bun sau rău în sine, căci doar intenţia acumulării lor, şi modurile şi metodele lor de obţinere pot fi judecate ca fiind "bune" sau "rele", "pozitive" sau "negative".
Doi oameni foarte bogaţi se pot afla cam la acelaşi nivel de prosperitate, în sensul că nu îi diferenţiază prea mult nivelul financiar atins şi al bunurilor personale acumulate. Unul dintre ei este un om credincios, evlavios, care se comportă cu angajaţii săi ca un părinte protector cu copii săi, are o firmă de caritate prin care ajută oameni nevoiaşi, are animale de companie pe care le îngrijeşte cu afecţiune, are foarte mulţi prieteni din toate mediile sociale, face donaţii la biserici, în scopuri umanitare, face sponsorizări pentru tinere talente, etc. Celălalt om se comportă ca un despot cu angajaţii săi, îi exploatează cât mai mult posibil, nu are prieteni decât din interes, din mediul de afaceri, nu suportă animalele de companie, o tratează pe soţia sa ca pe o sclavă cumpărată la târg, îi tratează de sus şi îi consideră inferiori pe toţi cei mai puţini bogaţi decât el, îi consideră rataţi, leneşi, hoţi, pe toţi cei din pătura de jos a societăţii, nu merge la biserică, căci nu crede în nimic, doar în el şi forţa sa, nu face donaţii, sponsorizări, acte de caritate, umanitare, nimănui, căci "pe el nimeni nu l-a ajutat niciodată şi s-a descurcat mereu singur, prin munca lui"... Atitudinea, gândirea, şi comportamentul, îi deosebeşte în mod evident, pronunţat, pe cei doi. Ce îi mai deosebeşte ? Intenţia pentru care acumulează bunuri, unul pentru a putea contribui la binele general, celălalt pentru a-şi asigura doar binele propriu. Atitudinea celor din jurul lor faţă de ei. Unul este iubit, stimat, respectat, admirat, celălalt este urât, blestemat, înjurat pe la spate, ... Există ambele categorii de oameni, în realitate, însă aici au fost prezentate extremele. În realitate, marea parte a oamenilor bogaţi sunt oameni situaţi între cele două extreme, chiar dacă nu exact la mijloc, în echilibru. Ceea ce am dorit să evidenţiez este faptul că dezvoltarea morală nu este direct proporţională cu prosperitatea materială. Şi nici invers proporţională. Un înţelept nu ajunge la iluminare în acelaşi moment în care nu mai are nici un bun material şi este falit financiar, şi nu este o regulă că nimeni nu poate ajunge înţelept iluminat până nu devine cel mai sărac dintre săraci.
Cât şi cum poate ajuta pe alţii, contribuind la binele general, un om sărac, faţă de unul prosper ? Mulţi oameni se ascund după deget, invocând argumente ilogice. Prosperitatea materială nu depinde de nivelul dezvoltării morale, dar se poate afirma faptul că o bună dezvoltare morală poate asigura minimul trebuinţelor şi necesităţilor personale, prin influenţa pozitivă emanată asupra celor din jur. Ceea ce atrage şi asigură prosperitatea materială personală, este constituit de însăşi gândurile puternice permanente şi voinţa susţinută de a dobândi prosperitatea. Puterea gândului determină materializarea sa.
În urmă cu mai mulţi ani am fost şef de magazin în cadrul unui hipermarket. La cursul de specializare am aflat următoare poveste, care s-a repetat în mai multe hipermarketuri : politica era "alimente mereu proaspete", aşa că, atunci când bananele îşi schimbau culoarea, sau se inmuiau, trebuiau retrase de la vânzare. Cantitatea depreciată era trecută în scăzăminte, la perisabilităţi, şi nimeni nu plătea nimic, aşa că... puteau fi consumate de personalul hipermarketului. Dacă şeful aproba. Şi fiecare şef, la început, aproba, ca să obţină o apreciere pozitivă a celor din subordinea sa, stimă, recunoştinţă, etc. Dar... Angajaţii erau mulţi, şi bananele... puţine... Nu ajungeau la toată lumea, bineînţeles, şi atunci, după ce se afla că unii au şi alţii ba, începeau tot felul de discuţii, certuri, scandaluri, despre etică, corectitudine, echitate, democraţie, prietenie, favoritism, ... Şi lucrurile se desfăşurau, ulterior, în felul următor : pentru ca bananele să se înmulţească, caci angajatii doritori nu-si reduceau numarul,ei începeau să le lovească , să le rupă, să le înţepe, pe cele bune si sanatoase, pentru a se ...deprecia... Din acel moment, nu trecea prea mult timp până şeful observa strategia, şi atunci îşi dădea seama că nu a ales cea mai bună cale pentru a pastra un climat pozitiv in sanii colectivului,si, pentru împăcarea şi liniştea tuturor, bananele depreciate se... distrugeau şi se aruncau. Şi oamenii se... linişteau, căci nici unul nu mai ...mânca mai mult ca celălalt, toti ramaneau la acelasi nivel echitabil de... prosperitate,şi nici magazinul nu mai ieşea în pagubă...