Conceptia despre moarte la Zoroastrieni

CONCEPŢIA DESPRE MOARTE LA ZOROASTRIENI - Potrivit acestei religii, sufletul mortului rămâne lângă trup timp de 3 zile, crezând că trupul îşi va reveni şi va putea fi reanimat la viaţă. Demonul Vizarş stă de faţă, dar nu poate să privească lumina, de aceea se ţine permanent o lumină aprinsă.
Trupurile nu se înmormântează, ci se depun în “turnurile tăcerii”, dakhmas, unde va fi devorat de către vulturi. Aceste turnuri sunt nişte construcţii circulare cu trei nivele, pavate cu piatră, în mijlocul cărora se află o groapă. La nivelul superior sunt depuse trupurile bărbaţilor, la cel de mijloc, trupurile femeilor iar la cel de jos, cele ale copiilor. Preotul taie cu o foarfecă hainele celui decedat iar vulturii le consumă foarte repede.
De ce aceste trupuri sunt lăsate astfel? Pentru faptul că se crede că trupul celui mort devine sălaşul demonilor lui Angra Mainyu, şi deci este necesar ca aceste trupuri să nu mai poată face rău celor vii prin demonizarea lor. Cu toate acestea se întâlneşte şi practica înhumării, ca urmare a influenţelor din partea popoarelor vecine.
Apoi sufletul ia drumul spre împărăţia de dincolo, ajungând la un pod imens peste o prăpastie mare. Înainte de a trece peste Podul Cinvat sufletul este cântărit într-o balanţă, unde faptele omului sunt cele care înclină talerele balanţei. Dacă faptele bune sunt mai multe sufletul va trece spre “Împărăţia cântecelor – Garonman (sau Garo-Demana). Pentru cel rău, iadul (Drujo-Demana) este plata lui. Podul Cinvat se lărgeşte pentru ca cel bun să poată trece pe el iar pentru cel rău el se face ca o lamă de cuţit pentru ca păcătosul să cadă în prăpastia infernului. După cele 3 zile sufletul este întâmpinat de conştiinţa sa, care dacă omul a fost virtuos, îi apare ca o fecioară (daena) foarte frumoasă iar dacă el a fost păcătos ea i se arată ca o bătrână foarte urâtă. Dacă faptele sunt egale sufletul trece în hamestagan (“locuinţa greutăţilor egale”), care este un fel de purgatoriu. Judecata se face în prezenţa zeului Mithra, a lui Sraosha şi Rashnu.
Ritul de înmormântare este foarte interesant: doi preoţi îi recită muribundului la ureche rugăciuni. Dacă muribundul poate să recite şi el aceste rugăciuni, era sigur că acesta nu va merge în iad. Apoi i se dădeau câteva picături de haoma (element euharistic). Cadavrul era spălat cu şi îmbrăcat cu o haină albă. Se făcea apoi sărutarea mortului de către rude, după care apoi nimeni nu mai avea voie să se atingă de mort, decât cioclii. Trupul era pus jos pe o năsălie şi era adus un câine ca să miroase mortul, pentru a-l alunga pe Nasu, demonul morţilor. Ritul “privirii câinelui” se repeta de mai multe ori. După depunerea mortului în dakhmas, membrii familiei trebuiau să facă o baie şi timp de 3 zile să nu mănânce carne. În ziua a patra se aduceau ofrande şi se făceau rugăciuni, deoarece se credea că sufletul se află în faţa lui Mithra pentru a-i fi puse în balanţă faptele sale. Nu era îngăduit să se plângă la morţi. Se făceau apoi slujbe de pomenire a sufletului la 10 zile, la 30 şi anual.

ESHATONUL
Eshatonul este legat de mesianismul lui Saoshiant, care este fiul postum al lui Zarathustra sau o reîncarnare a acestuia. După prima variantă el s-ar naşte dintr-o fecioară, care se scaldă într-un lac pur, în care se află rămasă sămânţa lui Zoroastru şi aşa se auto-fecundează cu ea.
Saoshiant este mesia al lumii, care va veni în lume la lupta finală dintre Ahura Mazda şi Angra Mainyu. Atunci va începe şi judecata de apoi şi marea bătălie dintre cele două puteri finale. Saoshyant va veni din Orient, ca un salvator încoronat cu 12 stele şi înconjurat de armata eroilor antici înviaţi (tema sfinţilor înviaţi). Opera lui de restaurare va dura 57 de zile. Atunci când va apărea Saoshyant din cer va cădea pe pământ steaua Gurz-sehr, care va incendia lumea şi pământul va deveni un râu de lavă. Toţi vor învia şi va trebui să treacă prin acest râu. Pentru cei drepţi râul se va transforma într-un râu de lapte răcoritor în vreme ce pentru cei răi el va fi un râu de lavă metalică încinsă. Abia după ce va pieri în acest râu şi şarpele Dahaka (tema şarpelui), va avea loc lupta finală în care Angra Mainyu va fi definitiv distrus.
Restabilirea finală, Frashkart, este starea de fericire şi de armonie perfectă în împărăţia lui Ahura Mazda.