Disertaţia unui spirit despre influenţa morală

Disertaţia unui spirit despre influenţa morală
„După cum am mai spus: mediumii, ca mediumi, au doar o influenţă secundară în comunicările spiritelor; sarcina lor este aceea a unei maşini electrice, care transmite mesajele telegrafice dintr-un punct îndepărtat în alt punct îndepărtat de pe glob. Astfel, când vrem să dictăm o comunicare, acţionăm asupra mediumului ca omul de la telegraf asupra aparatului său; adică după cum tac-tac-ul telegrafului conturează la mii de kilometri, pe o bandă de hârtie, semnele care reproduc telegrama, tot aşa comunicăm şi noi la distanţele incomensurabile care despart lumea vizibilă de cea invizibilă, lumea nematerială de lumea încarnată, ceea ce vrem să vă spunem cu ajutorul aparatului medianimic.
Dar, tot aşa cum influenţele atmosferice acţionează şi tulbură deseori transmisiile telegrafului electric, influenţa morală a mediumului acţionează şi tulbură uneori transmisia mesajelor noastre din Lumea de Dincolo, deoarece suntem obligaţi să le facem să treacă printr-un mediu care le este contrar.
Totuşi, de cele mai multe ori, această influenţă este anulată de energia şi de voinţa noastră şi nu se manifestă nici un act perturbator. Dictări cu un mare impact filozofic, comunicări de o moralitate perfectă sunt transmise câteodată prin mediumi nepotriviţi cu învăţăturile superioare; în timp ce, pe de altă parte, comunicări puţin utile sunt transmise uneori prin mediumi ruşinaţi de a le fi servit drept instrument.
În general, putem spune că spiritele similare cheamă spirite similare şi că arareori spiritele grupurilor elevate comunică prin aparate prost conducătoare, atunci când au la îndemână bune aparate medianimice, adică mediumi buni.
Mediumii uşuratici şi puţin serioşi cheamă, aşadar, spirite de aceeaşi natură. De aceea, comunicările lor poartă amprenta banalităţii, frivolităţii, a ideilor fără şir şi deseori foarte hetero-doxe din punct de vedere spiritist. Desigur, pot să spună şi spun uneori lucruri bune; dar mai ales în acest caz e nevoie de un examen sever şi scrupulos; pentru că, în locul acestor lucruri bune, unele spirite ipocrite insinuează cu abilitate şi perfidie calculată fapte scornite, aserţiuni mincinoase, ca să înşele buna-credinţă a auditorilor. Atunci trebuie să îndepărtăm fără milă orice cuvânt, orice frază echivocă şi să păstrăm din dictare doar ceea ce este acceptat de logică sau ceea ce este deja cunoscut.
Comunicările de această natură nu trebuie să fie considerate un pericol decât pentru spiritiştii izolaţi, grupurile recente sau puţin luminate; pentru că, în cazul reuniunilor unde adepţii sunt mai avansaţi şi au dobândit experienţă, fudulul degeaba se grozăveşte, pentru că este dat afară fără milă.
Nu voi vorbi despre mediumii care se complac să solicite şi să asculte comunicări triviale; să-i lăsăm să se simtă bine în societatea spiritelor cinice. De altfel, comunicările de acest ordin caută de la sine singurătatea şi izolarea; în orice caz, ele n-ar putea decât să stârnească dispreţul şi dezgustul în rândul membrilor grupurilor filozofice şi serioase. Dar influenţa morală a mediumului se face cu adevărat simţită când acesta substituie cu ideile personale pe cele pe care spiritele se străduiesc să i le sugereze; precum şi atunci când ia din imaginaţia proprie teorii fantastice, despre care crede, cu bună-credinţă, că rezultă dintr-o comunicare intuitivă. Atunci e aproape sigur că rezultatul provine de la spiritul personal al mediumului; ba chiar se întâmplă un fapt curios: mâna mediumului se mişcă uneori aproape mecanic, impulsionată de un spirit secundar şi ironic.
De această piatră de încercare se sparg imaginaţiile înfierbântate; pentru că, purtate de înflăcărarea propriilor idei, de strălucirea falsă a cunoştinţelor lor literare, mediumii ignoră modesta dictare a unui spirit înţelept şi, abandonând adevărata cunoaştere pentru o umbră, îi substituie o parafraza bombastică. De această stâncă submarină se izbesc şi eşuează personalităţile ambiţioase care, din lipsa comunicărilor refuzate de spiritele bune, îşi prezintă propriile opere ca fiind opera acestor spirite.
Iată de ce, şefii de grupuri spiritiste trebuie să fie înzestraţi cu un tact deosebit şi cu o rară sagacitate ca să poată deosebi comunicările autentice de cele care nu sunt şi să nu-i ofenseze pe cei care se iluzionează singuri.
În caz de îndoială, abţine-te - spune un vechi proverb; nu accepta, aşadar, decât ceea ce e pentru tine de o evidenţă sigură. Imediat ce apare o opinie nouă, dacă ţi se pare cât de cât îndoielnică, trece-o prin sita raţiunii şi a logicii; ceea ce raţiunea şi bunul-simţ dezaprobă, respinge cu mult curaj; e mai bine să respingi zece adevăruri decât să admiţi o singură minciună, o singură teorie falsă. Pe baza acestei teorii poţi să construieşti un întreg sistem care s-ar prăbuşi la prima adiere a adevărului, ca un monument clădit pe nisipuri mişcătoare, în timp ce, dacă respingi astăzi unele adevăruri pentru că nu-ţi sunt demonstrate logic şi clar, curând, un fapt brusc sau o demonstraţie perfectă îţi va confirma autenticitatea.
Totuşi, nu uitaţi, o, spiritişti, că lui Dumnezeu şi spiritelor bune nu le este cu putinţă nedreptatea şi nelegiuirea!
Spiritismul este destul de răspândit acum în rândul oamenilor şi i-a moralizat îndeajuns pe adepţii sinceri ai sfintei sale doctrine pentru ca spiritele să nu mai fie nevoite să folosească instrumente rele, mediumi imperfecţi. Aşadar, dacă acum un medium, indiferent care, dă ocazia la suspiciune - prin conduită sau moravuri, prin orgoliu, prin lipsa de iubire şi de caritate -, respingeţi comunicările lui, pentru că în iarbă stă ascuns un şarpe! Aceasta este concluzia mea despre influenţa morală a mediumilor.
ERAST
Allan Kardec - Cartea mediumilor