Teoria matematicianului Milo Wolff numită „Structura Ondulatorie a Materiei” - Wave Structure of Matter (WSM)

Teoria matematicianului Milo Wolff, numită „structura ondulatorie a materiei”.
Explaining the Particle Wave Duality of Light and Matter with the Wave Structure of Matter (WSM).

"Domnul Wolff (astronom, inginer electronist, fizician teoretician) nu a
putut niciodată înţelege dualitatea corpuscul-undă, din fizica secolului XX, care este predată în toate şcolile.
Paul Dirac a postulat (iar după el nimeni nu a contestat sau revizuit această ipoteză) că semnificaţia fizică a undei de Broglie, asociată oricărei particule elementare, ar fi de „probabilitate de localizare a respectivei particule în spaţiu”. În corelaţie cu principiul de nedeterminare a lui Heisenberg (conform căruia „putem cunoaşte exact ori poziţia unei particule, ori viteza sa”) fizica a dat, prin urmare, o interpretare abstractă funcţiei de undă asociate oricărei particule. Wolff, ca mulţi alţii, nu a putut înţelege această explicaţie non-intuitivă, şi timp de 30 de ani s-a tot gândit ocazional la acest paradox al fizicii: corpuscul sau undă ?
Studiind interacţiunea a două unde sferice, el a descoperit întâmplător că, dacă focarul uneia se află în mişcare faţă de cealaltă, rezultă o a treia undă de interferenţă, similară undei de Broglie. A avut atunci intuiţia faptului că unda de Broglie are de fapt o semnificaţie fizică concretă : este rezultatul interferenţei altor unde sferice. De aici, a lansat ipoteza că fiecare particulă elementară are asociate căte două unde sferice: una emisivă, emergentă, şi cealaltă incidentă, venind către centrul emisiv. A probat această ipoteză, demonstrând matematic, pe baza ei, teoria relativităţii a lui Einstein, mai exact variaţia masei. Astfel, a unit teoriile fizicii cuantice cu cele ale fizicii relativiste, microcosmosul cu macrocosmosul.
Ce este important din punct de vedere filosofic vine în continuare.
Wolff a postulat faptul (presupus şi de Schrödinger, de Einstein şi alţi fizicieni) că, în realitate, nu există particule de substanţă. Există doar un focar, care face Spaţiul să vibreze sub forma undei emergente sferice. Acest focar este observat din exterior ca fiind o aparentă „particulă” datorită interacţiunii tuturor celorlalte unde venind din tot universul, care se întâlnesc în focar (aşa zisele "unde incidente"). Imaginându-ne particula ca fiind sferică, conturul vizibil al sferei ar fi dat de înfăşurătoarea tuturor celorlalte unde sferice incidente. (De fapt, nimeni nu a văzut vreodată dacă particulele elementare sunt sferice sau de altă formă !)
Milo Wolff a stabilit astfel natura exclusiv ondulatorie a materiei. Ceea ce în experimentele din fizică pare a fi comportarea unei particule, care cedează o cuantă de energie, este de fapt rezultatul faptului că interacţiunea dintre undele elementare se poate face doar la anumite frecvenţe discrete. Nu materia este cuantificată în particule, ci interacţiunea undelor este cuantificată. [Pentru alte detalii: www.spaceandmotion.com ]
Prin urmare, materia este o vibraţie a Spaţiului, care îşi merită numele ce i se atribuie în unele tradiţii spirituale de „VID CREATOR”. Se presupune că lungimile de undă ale acestei vibraţii sunt de ordinul de mărime a constantei lui Planck: 10-33 cm, iar frecvenţa, invers proporţională, fiind inimaginabil de mare.
Odată ce accelerăm frecvenţa proprie de vibraţie a undei, la un moment dat se ajunge în situaţia când undele incidente nu mai reuşesc să ne formeze aparenţa unei particule în focar. „Particula” a dispărut.De fapt, ea apare într-un spaţiu superior ca vibraţie de bază.
Acesta e principiul coexistenţei lumilor paralele. Substanţa proprie fiecărei lumi are o altă vibraţie, care face ca universurile să coexiste fără a se amesteca, fiecare pe alt palier vibraţional - dar în acelaşi spaţiu. Există posibilitatea (nu numai teoretică) de a muta o particulă, un corp, de pe un palier pe altul prin modificarea frecvenţei sale proprii de vibraţie. „Experimentul Philadelphia” este un exemplu celebru în acest sens.
Acesta ar fi, pe scurt, principiul fizic şi spiritual al substanţei vibraţionale multi-dimensionale. Pe baza acestui model, cunoscut şi sub numele de „modelul foiţelor de ceapă”, vom putea continua înţelegerea psihicului şi a altor mistere care ne înconjoară. Conform acestuia, substanţa inferioară ca vibraţie este ordonată de substanţa mai rafinată, care este mai apropiată de frecvenţa Spiritului. Întreaga materie se subordonează astfel, din aproape în aproape, voinţei şi intenţiilor Spiritului, care se află pe cel mai înalt nivel vibrator." Răzvan Petre Alexandru - "MODELUL UNIFICATOR AL PSIHICULUI UMAN NORMAL ŞI PARANORMAL” http://www.spiritus.ro/

http://www.quantummatter.com/

http://m.emag.ro/schroedinger-s-universe-and-the-origin-of-the-natural-laws-9781432719791/pd/ETY23HBBM/

http://www.spaceandmotion.com/Wolff-Wave-Structure-Matter.htm

http://ro.m.wikipedia.org/wiki/Ipoteza_De_Broglie

http://ro.m.wikipedia.org/wiki/Dualismul_corpuscul-undă

http://ro.m.wikipedia.org/wiki/Paul_Dirac

http://en.m.wikipedia.org/wiki/Paul_Dirac

http://en.m.wikipedia.org/wiki/Dirac_equation

http://www.descopera.org/ecuatia-lui-dirac-marea-dirac/

http://www.incursiune-in-lumea-fizicii.accounting-business.eu/dualismul-unda---corpuscul.html