Structura Sistemica a fiintei umane

Examinarea fiintei umane se poate face dn 2 perspective principale :
1. ca organism - organismul fiind o categorie biologica (anatomica, fiziologica, biochimica,biofizica,..)
2. ca personalitate - personalitatea fiind o categorie psihologica
In structura sistemului fiintei umane,cele doua parti componente (subsisteme) formeaza o unitate indisolubila,desi fiecare isi are specifiul sau.
Organismul omului este suportul biologic,material, al structurii psihice a personalitatii,omul se naste ca organism (entitate biologica) si devine personalitate (entitate psihosociala), numai daca este inclus in sistemul relatiiilor sociale.
Fiind un sistem deschis,organismul uman realizeaza un permanent schimb de substante si de energie cu mediul exterior,existenta lui fiind o continua pendulare intre 2 procese opuse : asimilatia si dezasimilatia.Prin echilibrare reciproca,cele 2 procese asigura conservarea structurii generale a corpului,a individualitatii sale morfo-functionale,cat si reinnoirea continua a elementelor constitutive ale organismului (componenta fizico-chimica a celulelor se reinnoieste aproape in fiecare luna).
Desi necesare,schimburile de substanta si energie nu sunt suficiente pentru asigurarea existentei organismului,in raporturile sale complexe si foarte variabile cu mediul,fiind absolut necesare si relatiile de tip informational,caci fara un schimb permanent de informatie intre organism si mediu,precum si intre partile constitutive ale sistemului organism,nu poate avea loc oglindirea psihica adecvata a realitatii obiective,si reglarea corespunzatoare a functionarii diferitelor subsisteme.
Ca rezultat al diferentierii si specializarii,s-au dezvoltat in timp o serie de subsisteme : 1. pentru realizarea schimbului de substante si de energie
2. pentru operarea cu informatia
Sarcina unificarii,integrarii si reglarii tuturor functiilor organismului a revenit sistemului nervos,a carui activitate consta in receptia,prelucrarea,elaborarea si expedierea semnalelor purtatoare de informatie,in acest sens sistemul nervos,si creierul in primul rand, devenind organul vietii psihice.
Sistemul biologic al omului - organismul, poate fi definit ca un ansamblu ierarhic organizat de elemente materiale (subsisteme),reunite prin relatii spatio-temporale orizontale (de coordonare,ca de la egal la egal) si verticale (de subordonare a elementelor inferioare fata de cele superioare) in vederea indeplinirii unor functii comune,indreptate spre obtinerea unor rezultate utile intregului organism,in permanenta sa interactiune dinamica cu mediul natural si social.
In cadrul organismului,de la un nivel la altul de organizare a materiei,apar proprietati calitativ noi,ireductibile la proprietatile elementelor componente.Prin integrare se schimba insasi calitatea lucrurilor,o organizare posedand adesea proprietati care nu exista la un nivel inferior al sau.
Sinteza din "Introducere in Psihologia Contemporana" 1991