Iubirea şi Frica (Teama)

1 Ioan 18. "În dragoste nu este frică; ci dragostea desavarşită izgoneşte frica;
pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste."
Unele texte, de acum 2.000 de ani, sunt repetate de noi acum, cu alte cuvinte. Ideile
de bază sunt aceleaşi. Învăţătura spirituală adevărată este uşor de recunoscut, şi nu
prea contează cine pe cine tot repetă de-a lungul istoriei, ci ideile în sine transmise
de-a lungul timpului...
Frica şi curajul reprezintă stări de conştienţă, care fluctuează în conformitate cu natura gândurilor cărora le acorzi atenţie, importanţă, şi credibilitate. Atât frica, cât şi curajul, sunt "hrănite" de natura gândurilor pe care le întreţii în mintea ta, sub forma reprezentărilor, credinţelor, convingerilor. Ele acţionează ca nişte programe, softuri implementate în hardul fiecăruia.
"Ceea ce este", mai exact "ceea ce rămâne" în urma liniştirii stărilor afectiv-
sufleteşti, prin "dizolvarea" gândurilor care le generează, reprezintă o stare
contemplativă. Dacă în această stare reuşeşti să te detaşezi şi de percepţia simţurilor corporale, atunci pătrunzi progresiv în "stări de conştiinţă modificate / alterate", în care, conform orientării atenţiei tale, în mod conştient, poţi pătrunde ("călători") în planulul material, eteric, astral, mental, sau în planul vast al imaginaţiei tale creatoare. Cei care nu cunosc tehnicile şi metodele adecvate de pătrundere în lumile spirituale, vor rătăci în cel al imaginaţiei, fiind însă convinşi că au pătruns în tot felul de "realităţi paralele", sau ...perpendiculare