Adevăr, Destin, Comunicare

Destinul este constituit, în proporţie aproximativă, de influenţa următorilor factori : 1.) 50 % de fatalitate- condiţionările impuse din şi prin naştere, evenimentele majore care trebuie să se întâmple şi nu le poţi schimba, 2.) 25 % de liberul arbitru, şi 3.) 25 % de influenţa Spiritelor, atât a celor evoluate, Conducătoare şi Călăuzitoare, cât şi a celor inferioare, care au şi ele libertatea de a te putea influenţa prin sugestiile lor telepatice. Prin Liberul arbitru, tu alegi între sugestiile unora sau altora, crezând că sunt "gândurile tale", conform naturii tale, a gradului tău de dezvoltare intelectuală şi morală. Şi, la fel, alegi între diferitele tipuri de sugestii ale oamenilor din jurul tău, pe care le conştientizezi clar ca venind dinafară. Aceste sugestii sunt acceptate şi respinse în mod selectiv, subiectiv, sub influenţa încrederii variabile pe care ţi-o inspiră fiecare om. Procentajele diferă mult, la diferiţi oameni, fiind influenţate de capacitatea variabilă a fiecăruia de a Conştientiza Adevărul, capacitate conferită de nivelul evolutiv al Spiritelor încorporate în acei oameni. Procentele prezentate reprezintă o medie, prezentă în cazul oamenilor "normali", adică a marii majorităţi a populaţiei. Un calcul : dacă tu chemi şi accepţi ajutorul spiritelor călăuzitoare, protectoare, pentru a te călăuzi şi proteja în viaţă, refuzând şi respingând influenţele celor ignorante şi imorale, atunci poţi să-ţi influenţezi în mod pozitiv destinul, înspre 50 % ! În rest... bucuriile, starea de bine, optimismul, au şi o latură subiectivă, ce ţine de atitudinea ta. Dai atenţie şi importanţă mai mare, în mod subiectiv, părţii bune a lucrurilor, sau a celei... mai puţin bune. Iubirea ? Iubirea este necondiţionată ! Adică nu pot exista condiţii puse, pretenţii, impuneri, forţări, etc. De exemplu, ca părinte, îţi iubeşti copilul, indiferent de cum arată, indiferent de cum gândeşte, cum se comportă. Este normal să fie aşa ? Ce zici ? De ce îl iubeşti ? Pentru că este... al tău. Ce înseamnă şi ce semnifică, în mod real, acest "al meu", "al tău", foarte puţini oameni pot realiza. Acest "al tău", pentru care îl iubeşti, nu te poate opri, nu te poate stopa, să te enervezi pe el, să te superi pe el, să-l pedepseşti. Faptul că îţi mai pedepseşti, din când în când în când copilul, înseamnă, oare, că nu-l iubeşti, că nu-l iubeşti destul, îndeajuns ? Faptul că părinţi tăi te-au pedepsit, uneori, înseamnă că nu te-au iubit, şi nu te iubesc ? Când îţi îndrepţi atenţia doar asupra ta, crezând că ai ceva de pierdut, sau de câştigat, automat ieşi din starea de iubire !!! Începi proiecţiile imaginare, intri în lumea iluziilor, şi te pierzi de realitate. Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă ! Aceste ultime 3 fraze conţin o întreagă filosofie în ele ! Cine le înţelege, este un înţelept. Cât timp îţi concentrezi atenţia doar asupra ta, atât timp manifeşti o atitudine egocentristă, egoism. Cât timp te raportezi la o altă fiinţă, cu termenul posesiv "al meu", "a mea", atât timp vei manifesta posesivitate şi egoism faţă de ea. Cel ce iubeşte cu adevărat, necondiţionat, spune "Puiuţu", nu "Puiuţu meu", "Dragă", nu "Draga mea", "Dragul meu". Cât timp urmăreşti doar Binele Tău, atât timp vei suferi, continu. Binele tău este strâns legat de binele tuturor celor din jurul tău. Binele tău este, deci, în strânsă legătură cu cel al părintelui tău, al rudelor tale, al prietenilor tăi, al colegilor, etc. Ajută-ţi părintele să se simtă mai bine, şi tu te vei simţi, în mod automat, mai bine. La fel procedează cu toată lumea, şi te vei simţi mai bine, faţă de toată lumea. Toată lumea te va răsplăti, fără să-ţi dai seama, când nu vei mai fi centrat pe binele tău, şi vei remarca, după un timp, cu uimire, ce noroc ai avut în diferite situaţii, ce oportunităţi neaşteptate ţi s-au ivit, ce ajutor nesperat ai primit când ai avut probleme, etc. Cel ce nu ştie să facă binele, să-l ofere, ca un dar, altora, nu ştie nici cum să-l primească. Cel ce nu dă, pur şi simplu nu poate primi, căci nu are de unde. Totul se transformă ! Ceea ce tu oferi se transformă în ceva ce o să primeşti ! Nu dai nimic, nu se transformă nimic ! Oferă ceea ce ai tu mai bun în sufletul tău, şi vei primi ceea ce au mai bun ceilalţi în sufletul lor ! Fiecare om are calităţi şi defecte. Şi tu, şi eu, şi oricare partener de relaţie de-al tău. Şi, de asemenea, fiecare om are nevoie de atenţie, de acceptare, de aprobare, de stimă, de respect, de sentimentul de a se simţi viu, valoros, util, important. Şi, pentru a împlini toate acestea, este nevoie de simplul fapt de a asculta ceea ce exprimă celălalt, şi de a medita, în linişte, la exprimările sale. Cel ce ascultă atent, va înţelege, mai devreme sau mai târziu, ceea ce trebuie să înţeleagă, ceea ce poate să înţeleagă. Ascultă, cu atenţie, şi meditează. Vei realiza, după un timp, cu uimire, că totul pare mai simplu, mai uşor, că oamenii devin tot mai atenţi la tine, şi par tot mai... înţelegători. A pleca, a fugi de o relaţie, de o situaţie problematică, nu te scapă de ea, căci problema nerezolvată te va urmări, în continuare, îmbrăcând alte şi alte forme. Doar conştientizarea determinismului cauzal, a relaţiilor cauză-efect, te pot scăpa de probleme, oferindu-ţi... Soluţii ! Apelează la Călăuzitorii tăi. Învaţă să percepi ceea ce au să-ţi transmită. Dacă vrei, poţi. Caută în permanenţă Adevărul. Adevărul te va elibera !

A te hotărâ "să fii aşa cum eşti", "să fii tu însuţi", presupune să ai un motiv plauzibil, logic, şi raţional, care te-a condus la această decizie. Care este acest motiv ? Este intrinsec sau extrinsec ? Are el o origine sănătoasă ? Cum s-a născut el şi în ce condiţii a ajuns să fie adoptat de tine ? Sau eşti tu părintele său natural care i-a dat dreptul de existenţă în viaţa ta, considerând că ai şi responsabilitatea de a-l întreţine până la maturizarea sa deplină ? Asta trebuie analizat, în primul rând. În al doilea rând, trebuie analizat spre ce fel de situaţie şi stare te va conduce această hotărâre a ta. Dacă, în urma analizei, ajungi la concluzia că aceasta este cea mai bună hotârâre, care te va conduce spre propagarea şi menţinerea binelui general pe un trend ascendendent, atunci este o decizie bună. Dacă nu ...nu. Nu-i aşa ? În general vorbind...
Decizia ta sau a altuia este discutabilă din punctul de vedere al percepţiei fiecăruia asupra ce înseamnă şi ce presupune "a fi eu însămi", "a fi aşa cum sunt". În general, persoanele pe care le-am auzit până acum că au luat decizia de "a fi ei înşişi în orice împrejurare", erau frustraţi din cauza ...comportamentului altora. Mai precis, din cauza reacţiilor comportamentale ale celor din jur, faţă de acţiunile proprii. Şi acest "voi fi de acum eu însămi, aşa cum sunt eu", îl percepeau în sensul că "de acum nu mă mai implic să ajut pe toată lumea", "de acum nu mai las influenţat", "de acum nu mai fac compromisuri", "de acum Nu Mai... !" Îşi doreau o schimbare a modului de a gândi şi a se comporta, ca şi cum până acum ei nu au fost ..."ei înşişi", ci ...???
Filozofia bunăstării şi fericirii văzută prin prismele punctelor mele de vedere afirmă faptul că propoziţiile ce conţin negaţii în legătură cu personalitatea proprie şi individuală (Eu Nu...) denotă o atitudine negativă, o gândire negativă. De ce ? Deoarece "Nu" este distructiv, limitativ, îngrăditor, etc. Nimic nu se poate construi pe "Nu", de aceea Nu nu denotă o atitudine constructivă
Conform Legii Atracţiei, lucrurile la care te gândeşti în mod repetat şi care implică şi trăiri afective, sunt atrase în viaţa ta ! De aceea de ceea ce ţi-e frică nu scapi ! Legea Atracţiei nu ţine cont de negaţii, ci doar de ceea ce este reîntărit de gândurile tale. Dacă tu gândeşti "de acum nu mai vreau să fac acte caritabile", de fapt tu vei atrage în viaţa ta situaţii în care vei pus să faci acte caritabile, deoarece tu tot reîntăreşti ideea de act caritabil !
Viaţa celor ce încearcă să-şi schimbe modul de gândire şi comportament, ca rezultat al faptului că ei percep că "nu mai merită" să facă anumite lucruri pentru alţii, devine un calvar ! Ei intră într-un cerc vicios din care nu mai pot ieşi, şi nu realizează faptul că, de fapt, ei au devenit propriile lor ...victime ! Şi, în ignoranţa lor, continuă să dea vina pe ceilalţi, pe Divinitate, şi în final pe ei înşişi, devin tot mai decepţionaţi, percepând neputinţa lor de a scăpa de situaţiile pe care vor să le evite, şi incapacitatea lor de a-şi controla situaţiile şi experienţele vieţii, luând totul ca fiind cauzat de o slăbiciune personală. Ei se simt slabi, slăbiţi, şi vor să (re)devină puternici. Şi atunci, dacă tot nu înţeleg ce se întâmplă de fapt în realitate, se îndârjesc mai tare, şi mai tare, foarte tare, până când... Da, până când ? Totul are o limită. Şi când ajung la limita lor limitativă, ori clachează de tot căzând în luptă eroic prăbuşiţi pe-un pat de spital, ori renunţă resemnaţi, retrăgându-se din război, armată şi viaţa socială, la vatră, dezamăgiţi şi dezgustaţi de lume şi viaţă, simţind apropierea unui final dramatic al luptei, ori ...dau de-un filozof virtual ca mine, care le luminează calea pe care şi-au căutat-o cu lumânarea, ca să vadă mai bine groapa pe care şi-au săpat-o tot bătând pasu' pe loc... Glumesc, bine-nţeles Nu sunt un filozof de la Drumuri şi Poduri Că aş fi virtual sau nu, cine ar putea să nu judece subiectiv ? Îmi dau doar şi eu cu părerea, de pe poziţia ...fundului fundaţiei gropii mele
Azi e Duminică... Nu mă muncesc să gândesc, ci doar ...glumesc
Cine a luat hotărârea de a fi aşa cum este el însuşi pe viitor începând din prezent sau trecut, de a nu mai râde la glumele oricui aşa cum făcea înainte de a fi hotărăt, sper măcar să nu se-ncrunte în sine însuşi spre ...binele general al tuturor !

Să fii tu însuţi îi ca şi cum
Începând de acum
Nu te-ai mai forţa
Să faci ...ceva...
...Părerea mea...

Şi-n încheiere voi finaliza cu un mic secret de buzunar al reuşitei socio-profesionale şi financiare prin care poţi să te ajuţi pe tine însuţi singur ca pe aproapele tău :
"Cere până ţi se va da, ceva,
Bate până ţi se va deschide
Fii tu cel mai tare
Că cel mai slab cedează primu' "

Gândirea umană funcţionează pe baza analizei comparative. De aceea are nevoie de cunoştinţe cât mai multe, şi cât mai variate, pe care să le poată compara unele cu altele. De aceea a elaborat o mulţime de scale de măsură a diverşilor indici, în toate domeniile vieţii.
Exemplificând, cu cât vei cunoaşte mai bine, mai mulţi oameni, cât mai diverşi ca : vârste, profesii, preocupări, mod de gândire şi comportament, caracter, temperament, etc., cu atât mai corect te vei putea aprecia tu pe tine însuţi, raportându-te la ei, comparându-te cu ei. Prin evidenţierea şi conştientizarea Asemănărilor şi Deosebirilor, tu găseşti Locul fiecărui lucru în Lumea Ta, şi în Univers. Locul tău ţi-l vei găsi comparându-te cu alţii, cât mai mulţi şi mai diverşi !
Plus, Zero, Minus, +0- ,aceasta este scala de valori, etalonată şi numerotată de la caz la caz, pe care putem pune ceea ce dorim să măsurăm. Pe o scală de la +100 la -100, unde +100 ar fi Conştiinţa Divină Dumnezeiască, şi -100 Conştiinţa Satanică, unde s-ar situa Omul, cu Conştiinţa sa Umană ? Oare care este modul tău de percepţie, unde te-ai situa pe tine şi ceilalţi oameni ? Ar fi vreo diferenţă între tine şi ceilalţi pe această scală ? Ai situa Omul modern pe latura pozitivă sau pe cea negativă ? În vizunea ta, omul are o conştiinţă mai apropiată de Dumnezeire sau de Satanism ? Meditează, şi Poziţionează Omul pe poziţia sa, aşa cum o percepi tu, între +100 şi -100.
No', şi-acum după ce ai poziţionat Omul între Dumnezeu şi Diavol, mai adoptă o poziţie între oamenii care te înconjoară, zilnic, şi nu-ţi dau pace să-ţi trăieşti viaţa aşa cum vrei tu, influenţându-te în fel şi chip să tăt urci şi să cobori, fluctuând între înălţimea înălţimilor şi abisul abisurilor. Pe aceeaşi scală îl punem acum la +100 pe omul pe care îl apreciezi tu cel mai mult, dpdv al Conştiinţei Morale, şi la -100 pe cel care este cel mai depreciat în ochii tăi. Şi acum, poziţionează-te tu pe tine, conform cu modul tău de apreciere, între cele 2 extreme ale Conştiinţei Morale Umane.
De ce "Conştiintă Morală" ? Deoarece aceasta este ceea ce diferenţiază în mod evident pe Dumnezeu de Diavol, nu Inteligenţa ! În mintea omului, este greu de precizat care este mai deştept, mai inteligent, deşi "optimiştii" se autosugestionează că Binele învinge întotdeauna în final, după o ... lungă perioadă naşpa, sau foarte naşpa. Reţine ideea : Binele învinge (numai) în Final ! La început nu, pe parcurs nu, doar în ...final ! Întotdeauna ! Aceasta este o mostră de Gândire Negativă, nu Gândire Pozitivă ! Perpetuează ideea că trebuie să aştepţi un final, îndepărtat, în care îţi va fi bine. Până atunci poţi să stai pe fundu' tău, de groapă, resemnat, şi să aştepţi cuminte Finalu' Apoteotic.
Acesta nu este Optimism, Omule ! Aceasta este o mostră a modului fals pozitiv în care eşti manipulat la nivel de gândire, pentru a adopta un comportament Docil şi Supus, care te va conduce spre autodistrugere, spre suferinţă !
Cât timp ţi-a fost bine, şi cât timp nu, în viaţa ta, de până acum ?... Tu aştepţi vreun ...final ? Happy End

Aceste 2 exerciţii de gândire, cu scalele de măsură, nu sunt grele, nu par extraordinare şi ieşite din comun, ceva încărcat de numa de spiritualitate, dar ele îţi vor dezvălui ceva : vor scoate la iveală percepţia ta asupra propriei tale persoane, şi a oamenilor în general, prin faptul că te forţează puţin să aduci în planul conştienţei elemente ale analizei comparative.
Întrebarea "Cine sunt eu ?", este lipsită de sens şi utilitate, pentru tine, dacă tu nu ţi-o pui, tu ţie, pentru a căuta, în mintea ta, prin gândirea ta, un răspuns logic şi raţional ! Şi cu cât vei privi problema din mai multe punctuleţe de vedere, din mai multe planuri, cu atât vei putea să obţii mai uşor o soluţie-răspuns ...3 D !
Vorba românului : "Trii dimenşionăl"

Da, nu există bine absolut şi rău absolut. Nu in Realitate, ci doar in mintea oamenilor, ca un concept abstract. Este o reprezentare mentala formata prin procedeul de abstractizare. Dar omul obişnuit analizează prin comparaţii, şi are nevoie de puncte de reper, de referinţă, + 0 - , de scale, de etaloane de măsură, de reprezentari,pentru a putea sa-si formeze o imagine a realitatii, si pentru a se putea cunoaşte pe sine însuşi, si pe ceilalti, prin comparaţii şi raportări.
Acest mod de gândire, este oarecum util unei anumite categorii de oameni, aflati la un anumit nivel de evolutie. dar problema este ca el se perpetuează prin educaţie, ca unic mod de gandire, si este greu de schimbat. Să vezi în bine răul, şi-n rău binele, pare imposibil majorităţii oamenilor. Cei ce ajung la un nivel mai ridicat evolutiv, simt instinctiv faptul ca tehnicile care au functionat la un nivel impiedeca gandirea de un nivel superior sa se desfasoare, limitand-o in mod artificial. Ei simt ca lumea este prinsa in legaturi mentale iluzorii, dar le este greu sa scape, deoarece nu au fost educati in acest sens, nimeni nu le-a explicat vreo alta metoda de abordare a lumii si vietii, mai realista, mai aproape de realitate. Practic ar trebui inventata o noua limba, in care cuvintele sa nu mai aiba mai multe sensuri, proprii si figurative, iar ceea ce nu exista in realitate sa fie in mod clar evidentiat, intr-un anumit fel, pentru evitarea confuziilor. Exista o multime de notiuni abstracte, in vocabular, care, de fapt, nu aduc nimic bun, ci doar creaza si maresc confuzia mentala. La multe se poate pur si simplu renunta, fara nici o problema, din start.
Cu cat vocabularul unei limbi este mai incarcat, cu atat acea natiune devine tot mai confuza si mai neproductiva in gandire ! Oamenii se inteleg tot mai greu intre ei, si gandirea lor devine tot mai greoaie, din cauza multiplelor cuvinte ce prezinta multiple intelesuri. Am asistat la o multime de altercatii si plomici legate de faptul ca un om interpreta un cuvant intr-un rationament avand un anumit sens, si altul sau altii gandindu-se la alt sens, figurativ. Fraza isi schimba intelesul, dupa sensul unui cuvant, iar rationamentul poate fi considerat, atat fals cat si adevarat, dupa cum interpretam sensul unuia sau mai multor cuvinte ! Din copilarie am avut ideea de a crea o noua limba. Gramatica ar trebui sa reflecte cat mai fidel relatiile si legaturile dintre lucrurile exprimate, fara sa induca in confuzie. Este foarte greu...
Tot ce este dual reprezintă convenţii artificiale imaginate de mintea umană, şi de aceea sunt iluzorii. Oamenii sunt prinşi în capcana unui mod nerealist de a gândi. Ei au adus concepte virtuale în gândirea lor, şi gândirea lor operează cu ele ca şi cum ar fi reale. Am asistat la o expunere filosofica in care un filosof a filosofat langa mine 10 minute una-ntr-una asupra unei teme, invartindu-se in cercuri pe baza unor conceptii abstracte, si aproape toate ideile sale erau rupte de realitate, caci deviase intr-o lume imaginara, inexistenta si imposibila, creata din confuzia interpretarii unor sensuri, printr-un pur joc de cuvinte. In mintea sa era un haos, si el se juca cu cuvintele, jongland cu ele, dar neputand sa creeze nimic... Vorbea cu emfaza si patos, placandu-i sa se asculte cum vorbeste, cum ...filosofeaza...
Multi oameni sunt convinşi că există în realitate lucruri inexistente, imaginare. Oamenii au devenit prizonierii unor convingeri nerealiste adânc implementate prin educaţie, din copilăria lor.
Un Înţelept ştie că nu există scala + 0 - în Natură, ci doar în mintea oamenilor.
Un Înţelept ştie că ceea ce numim bine şi rău, zi şi noapte, lumină şi întuneric, căldură şi frig, sus şi jos, temperaturi pozitive şi negative, Dumnezeu şi Diavol, moral şi imoral, inteligenţă şi prostie, etc., sunt convenţii, concepte imaginate de mintea umană.
Un Înţelept ştie că există Prezenţa, ceea ce este, ceea ce există, Realitatea fiind constituită din Prezenţe, perceptibile si imperceptibile, vazute si nevazute, şi că Absenţa este un concept abstract, imaginar, fără suport în Realitate. Nu se poate măsura gradul sau nivelul Absenţei ! Nu poţi măsura ceva ce nu există, ca şi cum ceva ar putea fi absent într-o măsură mai mică sau mai mare ! De aceea nu este corect să inventezi cuvinte, denumiri, concepte, prin care să defineşti Absenţa unui lucru.
Întunericul reprezintă un concept ce defineşte Absenţa luminii. Dar nu poţi pune în evidenţă şi măsura întunericul. Poţi pune în evidenţă şi măsura lumina, nivelul ei, gradul de luminozite, puterea luminoasă a unei surse de lumină, etc. Întunericul nu există. Expresia "se lasă / coboară întunericul peste oraş" reprezintă o percepţie iluzorie, deformată, a realităţii. Întunericul nu se poate lăsa şi nu poate coborâ. În realitate lumina apare şi dispare. Imaginează-ţi ce imagine îşi poate face un copil căruia un adult îi explică faptul că "întunericul a coborât peste oraş, de aceea este noapte afară" Îşi va imagina, probabil, ceva mare-mare şi negru care vine din cer, coboară tot mai mult, şi acoperă oraşul, nu-i aşa ? Dar ce se va chinui săracul copil să-şi imagineze cum "se lasă frigul peste oraş" ! Oare cum arată frigul , ce înfăţişare are ? În mintea copilului, cred că nu arată prea ...bine
Exerciţiul de gândire în legătură cu scalele de mai sus, îşi are rolul său. Este un subiect de meditaţie pentru cei ce gândesc "normal".
Un Înţelept, probabil va zâmbi amuzat, cu ...înţelegere...
Deci, ai înţeles cum se măsoară ...absenţa ? Simplu, ca la termometru, nu-i aşa ?
+ 0 - O joacă de ...copii
La +90 de grade apa face un unghi drept in sus, la -90 in jos. Dar la 0 grade ?
Da ! Ai ghicit ! Apa, la 0 grade, se face ... apa plata !