Relaţie şi Comunicare

Dacă ai nevoie de o informaţie, o poţi obţine contactând o persoană care ştii sau presupui că deţine acea informaţie pe care doreşti să ţi-o comunice. Comunicarea ce are drept scop obţinerea unor informaţii precise, având obiective exacte, poate fi satisfăcătoare, fără a fi nevoie de constituirea unei anumite relaţii afective cu partenerul de comunicare.
Există o Relaţie în comunicarea interumană atunci când contactul suscită o reacţie emoţională, sau ţine cont de realităţile emoţionale, de sentimente, ale cel puţin unui protagonist.
Când o persoană este prea absorbită, prea preocupată de ceea ce se petrece cu ea şi în mintea ei, nemanifestând nici un interes faţă de ceea ce se petrece cu celălalt, în mintea şi sufletul lui, neglijând, sau chiar contrazicând, acea persoană nu este implicată într-o relaţie, chiar dacă comunică.
În ziua de azi, în multe domenii ale vieţii, este necesar ca o comunicare să se constituie totodată într-o relaţie, pentru ca acea comunicare să fie reuşită, adică armonioasă, echilibrată, mulţumitoare, agreabilă.
Lipsa de consideraţie pentru sentimentele celuilalt reprezintă un indice al implicării în relaţie.
A ţine seama de sentimentele celuilalt nu înseamnă în mod necesar că trebuie să ne şi placă persoana cu care comunicăm.
Pentru a avea comunicări reuşite, este strict necesar să le tratăm ca pe nişte relaţii, adică să ţinem seama de realităţile emoţionale şi afective ale interlocutorilor.
A ţine seama de emoţii şi sentimente nu înseamnă în mod obligatoriu şi a le exprima neaparat pe cele proprii, ci a te adapta la starea sufletească a interlocutorului, a nu fi refractar şi indiferent la starea sa de spirit.

Unele discuţii sunt interesante, altele enervante, sau ...altfel. Discutiile, de fapt, reflectă personalitatea, caracterul, şi temperamentul celor care implicaţi. Ele reflectă interesele, atitudinea, nivelul cunoştinţelor şi a capacităţii de înţelegere.
Atitudinea poate fi artificială uneori, forţată, exprimând o stare de moment sau una cu caracter general, etc.
Unii oameni vor să pară într-un anumit fel, uneori. Alteori ...nu. Şi eu aş vrea să par uneori... altfel decât sunt. Alteori mi-ar place sa am o personalitate... multiplă. Uneori fac pe ...prostul, alteori pe ....deşteptul... Cred că ştii despre ce vorbesc, nu-i aşa ? Cred că şi tu ai vrea să fii uneori ...altfel, să apari în ochii oamenilor într-un anumit fel, să le laşi o anumită impresie. Prin reacţiile celorlalţi cauţi să obţii anumite confirmări şi infirmări, în ceea ce... te priveşte. De aceea, simţi o oarecare nemulţumire faţă de ei, când reacţiile lor nu îţi confirmă aşteptările tale. Şi îţi este dificil să nu îţi exprimi această nemulţumire, ca o dezaprobare făţişă faţă de ei şi ideile lor...
A judeca pe cineva în mod pripit, analizând câteva idei emise de el, fără să îl cunoşti prea bine, poate conduce la... abordări mai mult sau mai puţin deplasate, care pot bloca încă de la început procesul de comunicare. Există foarte puţini oameni care au calmul şi răbdarea necesară de a nu judeca pripit, după aparenţe. Atitudinea plină de atenţie, răbdare, înţelegere şi empatie, denotă o anumită maturitate intelectuală şi morală, destul de rar întâlnită în cadrul populaţiei. De aceea, o atitudine realistă trebuie să ia în considerare acest aspect, în ce priveşte oglindirea subiectivă şi deformată a imaginii proprii, de către majoritatea celor cu care interacţionezi şi comunici, în mod curent.

Cine te poate iubi aşa cum eşti, este în echilibru şi armonie cu lumea şi cu el însuşi.
Dacă te iubeşte pe tine, se iubeşte şi pe el. Dacă se iubeşte pe el, te iubeşte şi pe tine.
Dacă tu nu te iubeşti pe tine, nu îi poţi iubi nici pe ceilalţi, pe niciunul dintre ei, indiferent de manifestările lor faţă de tine. Dacă te iubeşti pe tine, îi iubeşti şi pe ceilalţi, pe fiecare dintre ei, indiferent de manifestările lor.
Dacă cineva nu te iubeşte pe tine, nu se poate iubi nici pe ...el, şi pe nimeni altcineva ! Asta deoarece starea de iubire radiază în mod egal şi uniform asupra sa şi a tuturor celorlalţi. Ori o are, ori nu o are.
Efecte : cel care se arată nemulţumit de alţii, este nemulţumit, automat, şi de sine însuşi. Cel care este nemulţumit de sine însuşi este nemulţumit şi de ceilalţi.
Cel care este mulţumit de sine însuşi, este mulţumit şi de ceilalţi. Cel care mulţumit de ceilalţi este mulţumit şi de el însuşi.
Analizând ideile şi comportamentul oricărui om, prin prisma ideilor de mai sus, poţi înţelege mai bine reacţiile tale faţă de alţii, şi reacţiile altora faţă de tine. În cadrul dialogurilor, aceste aspecte se evidenţiază în mod destul de clar.