Atitudinea faţă de Adevăr

Atitudinea ta faţă de Adevăr exprimă modul personal în care te raportezi la Realitate. Ce înseamnă acest lucru ? Că atitudinea ta, manifestată prin acceptări şi respingeri, prin implicare sau evitare, prin apropiere sau îndepărtare, prin permeabilitate sau impermeabilitate ,etc., ca şi procese energetice manifestate în plan psihic, vor influenţa relaţia ta cu mediul ambiental şi social, cât şi modul de percepţie a informaţiei senzoriale şi extrasenzoriale.
Este important să poţi manifesta în mod constant o atitudine relaxată şi deschisă faţă de tot ceea ce constituie informaţie, comunicare şi căi de comunicare, tot ceea ce poate fi perceput pe plan mental ca stimuli de provenienţă senzorială sau extrasenzorială, căci tot ceea se manifestă în diferite planuri energetice ca şi cauze generatoare de efecte asupra fiinţei tale, tot ce poate fi perceput prin diverse metode şi mijloace pe plan mental, are o anumită semnificaţie, şi o anumită importanţă privind procesul adaptării tale la condiţiile de viaţă în care îţi desfăşori existenţa. Cel ce crede, sau este convins că el deţine adevărul, că el cunoaşte adevărul, că el nu greşeşte, că el gândeşte corect, că el are dreptate, că el nu se poate înşela, etc ,nu face altceva decât să se închidă în plan mental faţă de dinamica proceselor energetice ce stau la baza manifestării transformărilor permanente a ceea ce este perceput a fi "Realitatea" în planul existenţial terestru.
"Totul este Spirit, Universul este Mental", şi, dacă pătrunzi semnificaţia acestei afirmaţii, atunci poţi intui, probabil, şi faptul că Realitatea nu reprezintă ceva exterior fiinţei tale spirituale, ci ceva ce se "desfăşoară" ("derulează") într-un plan mental interior, în interiorul a ceea ce concepi a fi Corpul tău, Fiinţa ta, Sufletul tău.
Realitatea fizică, materială, poate fi percepută ca fiind iluzorie, ca fiind o manifestare imaginativă, datorită faptului că Realitatea este doar aparent desfaşurată într-un plan exterior fiinţei , însă acest fapt nu te ajută cu aproape nimic, ba chiar te poate bulversa, dacă tu nu eşti,încă, capabil de a percepe Realitatea în mod global, şi prin alte căi decât cele ale analizatorilor corpului fizic. Devine, astfel, deosebit de importantă atitudinea manifestată de tine faţă de Realitatea Globală, care cuprinde Adevărul relevat de simţurile corporale plus Adevărul Ascuns simţurilor, detectabil doar prin Percepţia Extrasenzorială.
Percepţia Extrasenzorială reprezintă percepţia directă, nemediată de simţurile corporale, nemijlocită de organele tale de simţ corporale. Această percepţie o poţi manifesta şi dezvolta doar în condiţiile în care tu adopţi o atitudine cât mai deschisă, mai permeabilă, mai permisivă, faţă de tot ceea ce impresionează sufletul şi raţiunea ta, pe diferite şi multiple căi. O stare de receptivitate crescută, o atenţie distributivă, o permanentă curiozitate, un interes constant,o voinţă susţinută, menţinerea unei stări de relaxare, de confort fizic şi psihic, sunt factori care contribuie la manifestarea capacităţii de percepţie conştientă a domeniului extrasenzorial. Realitatea imperceptibilă în starea de constienţă obişnuită, devine perceptibilă în stări modificate ale constienţei, relevându-ţi-se, astfel, Adevărul, ca Realitate Mentală, psihică, sau cum doreşti să denumeşti acest proces.
Atitudinea ta este uşa sufletului şi a raţiunii, pe care tu decizi să o deschizi, cu puţin efort, sau să o menţii închisă, blocată, prin convingerile tale de nezdruncinat despre ...Adevăr şi Realitate...

În 1838, un medic francez încerca să convingă o doamnă că fantezia soţului ei, ce consta în fixarea pe plăci de cupru a trăsăturilor umane, era un semn al manifestării nebuniei sale. Doctorul o sfătuia serios sa-şi ducă soţul, pe dl. Daguerre, la spitalul psihiatric Bicetre din Paris.
Din fericire pentru Louis Daguerre, Academia de ştiinţe îl salvează curând pe ... inventator de la acest trist destin, menţionând descoperirea ...primei fotografii !

Persoanele care îşi dezvoltă conştiinţa morală, ajung la un moment dat să resimtă minciuna, falsitatea, perversitatea, ca o stare de repulsie, de respingere, de rău organic... Această stare apare ca efect al dezvoltării morale, şi reprezintă o etapă de parcurs pe calea evoluţiei spirituale. Persoanele care o parcurg nu pot suporta imoralitatea şi persoanele imorale, şi, în general, în prima etapă îşi vor manifesta inacceptarea şi dezaprobarea în mod făţiş, efervescent, uneori aproape violent, deoarece se simt oarecum datori să îndrepte răul, greşeala, şi pe oamenii în cauză. Este o etapă cu durată variabilă, care poate să dureze chiar tot restul vieţii, în cazul persoanelor care nu pot depăşi această fază. Aceştia se vor chinui să lupte toată viaţa împotriva răului şi oamenilor răi, convinşi că acesta este scopul lor în viaţă. Ei se vor simţi datori să penalizeze greşelile tuturor celor din jur, considerându-i vinovaţi şi condamnabili, şi se vor simţi mereu vinovaţi ei înşişi, de fiecare dată când vor greşi, manifestând tendinţa distructivă de a se autocondamna şi autopedepsi.
Cei ce vor depăşi această stare, asimilând învăţătura acestei lecţii, vor accede la o stare de conştiinţă superioară, dobândind capacitatea de a putea înţelege, accepta, şi ierta greşelile celorlalţi, şi ale lor însăşi. Ei vor compătimi pe toţi cei care greşesc, încercând să îi ajute să îşi conştientizeze şi să îşi îndrepte erorile şi răul făcut altora. Ei vor reuşi să nu mai afectaţi în mod negativ, mental şi sufleteşte, de gândurile şi acţiunile celorlalţi. Vor reuşi, de asemenea, datorită capacităţii lor crescute de înţelegere, să prevadă gândurile şi comportamentul celorlalţi oameni, şi să nu se mai lase antrenaţi în cercul vicios al cauzelor şi efectelor negative întreţinute de oamenii ignoranţi. Ei vor dobândi chiar capacitatea de a putea întrerupe aceste lanţuri ale determinismului cauzal...

Scopul nu scuză mijloacele ! Minciuna rămâne o minciună, indiferent de motiv şi
scop ! Pretextele sub care oamenii încearcă să îşi mascheze minciunile sunt puerile şi false întotdeauna. Ei se mint pe ei însuşi. Nici un pretext şi nici un "scop nobil" nu
poate justifica minciuna ! Cine nu înţelege asta, înseamnă că este foarte confuz, că nu înţelege efectele reale ale minciunii în plan cauzal şi fizic, că nu ştie nimic despre mersul lucrurilor în plan spiritual.
Nici un Învăţător spiritual adevărat nu a predat, niciodată, nici o lecţie, prin... minciună. Cine încearcă să dea lecţii altora, minţind, prezentând raţionamente şi concluzii false, se situează la polul opus Învăţătorului, fiind un Fals Învăţător.
Polaritatea există în toate, chiar şi în scopul lecţiilor şi atitudinile umane. Tot ceea ce omul atinge capătă polaritate, conform intenţionalităţii şi motivaţiei sale. Cel ce minte din obişnuinţă, se situează la polul opus celui ce şi-a format o obişnuinţă din ...a nu minţi !
Utilizând conceptul de "Învăţător", m-am referit la orientarea atitudinii tuturor celor ce oferă lecţii altora. Atitudinea prezentând clar o polaritate, cel ce dă lecţii întotdeauna pe baza adevărului, se situează la polul opus celui ce dă lecţii sprijinindu-se pe minciună. Falsul Învăţător, Învăţătorul mincinios, omul care profită de ceilalţi oameni, dându-se drept ceea ce nu este, în scopul îndeplinirii unor interese
personale, reprezintă polul opus Învăţătorului real, adevărat.