Iśvara - Stăpânul Divin şi Cele 4 legături ale oricărui Spirit (puruşa) aflat în conexiune cu Natura (prakrti)

Yoga îl recunoaşte pe Iśvara, Stăpânul Divin, ca existent, diferenţiindu-se de Samkhya, în care Acesta nu este acceptat. Iśvara este Stăpânul Divin, Cel resimţit ca Stăpân al existenţei, principiul evocat în forul interior ca Suprem. În Samkhya El nu este necesar, această filozofie fiind o strictă enumerare a Principiilor (tattva) Naturii, menţinând riguros dualitatea Spirit - Natură (Puruşa - Prakrti). Yoga clasică, deşi menţine această dualitate, nu poate face abstracţie de acest principiu, deoarece pe practica Iśvara-pranidhana se fumdamentează o întreagă disciplină : Bhakti-Yoga, mistica devoţională care recunoaşte Divinitatea ca scop suprem al realizării interioare. În Yoga, Iśvara nu intră în în categoria principiilor naturale aparţinând Obiectului (drśya), ci este Principiu Spiritual (Puruşa), de aceeaşi esenţă cu Subiectul (drastr), dar nedeterminat, dincolo de ignoranţă (avidya), şi de orice legătură (samyoga). Pranidhana înseamnă supunere, dăruire, predare. Iśvara-pranidhana este o formă specifică de devoţiune, în care întregul efort este abandonat, concentrarea urmând adoraţiei Stăpânului Divin. Prin iubire şi devoţiune se ajunge la Samadhi. Iśvara-pranidhana creează o relaţie directă şi personală între discipol şi Divinitate. Temelia acestei relaţii este iubirea, iar consecinţa ei, înlăturarea obstacolelor din calea realizării de Sine. Calea Devoţiunii (Bhakti- Marga) se întemeiază pe puterea Stăpânului Suprem de a purifica mintea (citta-prasadana) de toate impurităţile determinate de ignoranţă, egoism, repulsii, plăceri, etc. Acestea dispar, fiind puse în faţa unui Principiu atotputernic. Deşi obstacolele par puternice, în faţa Lui ele devin slabe, iar dispariţia lor duce la atenuarea modificărilor minţii (citta-vrtti) şi la Samadhi. 1. Kleśa - denotă atât suferinţa (duhkha) datorită impactului cu existenţa condiţionată, cât şi întreg domeniul ignoranţei (avidya) ce cuprinde asmita, raga-dveşa, etc. 2. Karman - înţeles ca fapta prezentă, făptuirea ce leagă prin ataşarea faţă de fruct, ataşare ce-şi are originea în kleśa. Această faptă poate fi generată de virtute sau viciu, şi are drept consecinţe plăcerea sau durerea. 3. Vipaka - coacerea fructului faptei, denotă legătura de cauzalitate dintre faptă şi efectele ei. Efectul (phala) oricărei fapte se răsfrânge atât asupra subiectului făptuitor, cât şi asupra obiectului făptuirii. Vipaka desemnează efectul asupra obiectului, transformarea operată asupra obiectului făptuirii, transformare ce apare în destin ca împrejurare şi condiţie a destinului. Din punct de vedere subiectiv, vipaka determină naşterea, tipul experienţelor, şi durata vieţii. 4. Asaya - reprezintă totalitatea întipăririlor (samskara) lăsate de faptă în subiectul făptuitor ; ele se acumulează în karmaśaya şi determină destinul individual de-a lungul tuturor existenţelor până la Eliberare. Aśaya nu dispare decât prin consumarea faptelor a căror prefigurare o poartă ; rădăcina acestora este permanenţa acţiunii exercitate de kleśa în domeniul determinanţilor făptuirii, denumiţi cu termenul vasana. Cauzele durerii (kleśa) generate de ignoranţă, determină făptuirea. Fapta (karman) lasă o întipărire (samskara) ce-şi are sălaşul în aśaya până în momentul coacerii (vipaka) condiţiilor pentru a-şi manifesta consecinţele. Acestea vor determina o nouă faptă, şi aşa mai departe. Orice spirit (puruşa) cufundat în existenţa ca Natură, este supus acestor 4 condiţionări ce-şi au originea în avidya. Iśvara este acel puruşa necondiţionat prin cele 4, liber şi mereu aşezat în propria formă (svarupa). El este veşnic în afara celor 4 legături, de vreme ce orice alt puruşa trebuie să se elibereze de ele. În raport cu ceilalţi puruşa, Iśvara este modelul absolut al celui aflat în stare de "izolare" (kaivalya). Ceilalţi puruşa trebuie să treacă printr-o lungă perioadă de conexiune (samyoga) cu Natura, pentru a-şi realiza sineitatea. Teoretic, Iśvara apare ca al 26-lea Principiu din Yoga, distinct faţă de Prakrti cu cele 24 de principii ale sale, cât şi faţă de Puruşa. Iśvara are în Yoga statutul unui principiu subiectiv absolut, ca limită a subiectivităţii. El este Cel care dă impulsul manifestării creaţiei, scoţând cele 3 tendinţe ale Naturii din starea de echilibru primar, şi tot el înlătură obstacolele din calea acestor tendinţe în manifestare, astfel încât să acţioneze în folosul lui Puruşa.