Jertfele în religia evreilor

Abel şi Cain sunt primii oameni despre care scrie în Biblie că au adus Domnului jertfe. Gen.4:1-4. Înainte de aceasta, Dumnezeu a ucis primele animale, din pieile cărora a făcut haine pentru Adam şi Eva. Gen.3:21.
Patriarhii Vechiului Testament, Avram, Isaac şi Iacov, au clădit altare peste tot pe unde au ajuns, şi au adus jertfe Domnului. Gen.12:7,8,; 26:25; 28:18. Noe a adus jertfe de mulţumire după potop. Gen.8:20. Majoritatea acestor jertfe au implicat vărsare de sânge.
Biblia menţionează câteva tipuri de jertfe :
1."Arderea de tot" - consta în arderea completă a unui animal de parte masculină Lev. 1:1-17. Înainte de incinerare, animalul era înjunghiat de preot, iar cu sângele său era stropit altarul. Num.28:1-8. Arderea completă simboliza curăţitrea completă de vinovăţia omului care aducea jertfa. Animalul prelua păcatul uman, printr-un proces de transmutare energetică, şi îl elimina din această lume, prin moarte şi ardere în focul purificator. Acest tip de jertfă a fost antetipul morţii ispăşitoare a lui Isus Christos. 2Cor.5:21.
2."Jertfa de mâncare" - descrisă în Leviticul 2:1-10,era identică în scop cu arderea de tot. Mâncarea era adusă de preot, care lua o parte din ea, şi o ardea în foc, împreună cu tămâie. Acest tip de jertfă simboliza închinarea a ceea ce este mai bun în vieţuirea omenească, pentru Dumnezeu. Evrei 10:5-10.
3."Jertfa de mulţumire" - Lev.3:1-17, era un fel de masă ceremonială, în care mâncarea era împărţită cu Dumnezeu, cu preoţii, şi chiar cu alţi oameni veniţi la închinare. -în lucru- Numeri 28. 1-8 Jertfa zilnică ; Jertfele de Sabat şi de lună nouă 9- 15 ; Jertfele de Paşte 16-25 ; Jertfele de Rusalii 26-31 ; 29. Jertfele în ziua trâmbiţei 1-6 ; Jertfe pentru ziua împăcării 7-11 ; Jertfe pentru sărbătoarea Colibelor 12-38.

Dumnezeu a ucis primele animale ...
Toate astea se intamplau in vechiul testament. Adica, asa cum spui inaintea mortii ispasitoare a lui Christos, fiul lui Dumnezeu. Cum toate au legatura cu toate si cum dupa moartea lui Christos nu au mai fost aduse astfel de jertfe ....inseamna ca moartea lui Hristos a schimbat conceptia lumii? cu privire la ....ce? la jertfe? Ideea e ca a schimbat ceva, in bine. Probabil si alte lucruri. "care petru noi oamenii si pentru a noastra matuire" scria in rugaciunea "Crezul sau simbolul credintei" Adica omenirea a trecut la alta etapa. Inca se mai aduc jertfe dar macar nu se mai varsa sange. Probabil nu am prins ideea principala ...

Da, Isus a schimbat multe, a schimbat viziunea şi atitudinea omului faţă de Divinitate. Din această cauză, şi nu numai, nu a fost acceptat ca Mesia, Mântuitorul, de mulţi oameni, deoarece a fost un reformator. Unul paşnic. Schimbările nu sunt întotdeauna binevăzute, mai ales de conservatori. Generaţiile tinere, de pretutindeni, constiutie marea masă din care se formează adepţii schimbării şi transformării societăţii. Generaţiile mai în vârstă nu mai au nici energia, nici atitudinea necesară adoptării transformărilor sociale, deoarece au o capacitatea de adaptare diminuată. Înaintarea în vărstă ne face, pe toţi, tot mai conservatori, cu trecerea timpului. În fiecare societate, păstrătorii tradiţiilor, obiceiurilor străbune, etc., sunt persoane mai în vârstă. Isus şi-a îndeplinit misiunea, după cum era firesc, cu ajutorul generaţiei tinere, revoluţionare. El însuşi şi-a desfăşurat şi încheiat misiunea în tinereţea sa. Vârstnicii, după cum era de aşteptat, au manifestat rezistenţă şi oponenţă. În ziua de azi istoria se... repetă. Schimbările şi transformările ce stau la baza evoluţiei nu vor înceta niciodată. Cei ce se opun o fac în zadar. La timpuri noi sunt necesare învăţături noi, în concordanţă cu nivelul evolutiv general al societăţii. Evoluţia se măsoară prin nivelul conştiinţei morale. Învăţătura morală corectă, care se bazează pe adevăruri universal valabile, îşi păstrează principiile de-a lungul timpului. Ceea ce se modifică, în mod mai evident, este vocabularul, şi modul în care este prezentată argumentaţia. Dacă un Mântuitor se va ivi în zilele noastre, el va folosi un limbaj logic, raţionamente clare şi concise, şi un bogat vocabular de termeni ştiinţifici. Noua paradigmă va face, în mod logic, legătura dintre Religie şi Ştiinţă. Jertfa şi sacrificiul nu au fost nişte simple practici barbare, fără rost şi scop. Ele reprezintă acte magice, oculte, de neînţeles nici în prezent, de către marea majoritate a oamenilor, credincioşi sau nu prea. Poate că prin studierea mai aprofundată a acestor acte de cult vom putea să le înţelegem mai bine adevărata semnificaţie. Vom încerca să o facem, în continuare...

O alta idee si intrebare ar fi: reforma se face doar prin jertfa? Adica e nevoie de jertfa cuiva pentru o schimbare? O schimbare de conceptie? Aceasta schimbare ajuta omenirea sa se apropie de adevar. Dar cum a reusit el, cu ajutorul generatiei tinere sa schimbe conceptia unei mase de oameni care l-au negat? Adica...doar prin faptul ca s-a intamplat asa si oamenii au auzit povestea sau..ce a facut El mai exact? Concret. A lasat acele invataturi si generatia tanara le-a urmat?
In concluzie, jertfa Lui a fost necesara. Dar jertfa animalelor nu; mi se pare o aberatie cu care sunt in total dezacord. Sau a fost si jertfa animalelor necesara? Daca da, sa fi fost si jertfele umane necesare, in perioada cand lumea credea in mai multi zei?
Cu alte cuvinte s-a plecat de la jertfele oamenilor din antichitate, s-a trecut la jertfele animalelor si s-a ajuns din nou la jertfa unui om, Isus pentru o schimbare care presupune si renuntarea la jertfele animalelor. Ce anume a schimbat conceptia oamenilor cu privire la jertfele umane? Stiu ca in acea perioada omenirea credea in existenta mai multor zei. (al Razboiului, al Iubirii si tot asa). Schimbarea coincide cu schimbarea credintei omenirii intr-un singur Dumnezeu.
Cu primele 2 nu sunt de acord. In primul rand nu au un efect datorita faptului ca au o cauza irationala. (dar daca Dumnezeu a jertfit primele animale....sau doar le-a omorat cu scopul de a ajuta omenirea ....sa se imbrace ).
Inteleg prin logica mea, sa ma corecteze cineva faptul ca sunt 2 tipuri de jertfe - unele pe care oamenii le fac de buna voie si nesiliti de nimeni, datorita unor credinte, dar care nu au un efect palpabil, real - jertfele umane din antichitate si cele animale; si jertfe inevitabile care doar se intampla fara ca persoana in cauza sa fi dorit sa se ajunga la ele. Pe Iisus l-au jertfit oamenii. Nu s-a aruncat El singur pe cruce. El doar a crezut cu tarie in ceva pana la capat.
Ce anume a ramas in urma lui Iisus? Faptele Apostolilor Lui. Care au continuat sa raspandeasca invataturile lui. Asa s-a facut schimbarea de conceptie asupra Divinitatii?

Raţiunea jertfei, scopul ei, este legată în mod direct de ideea de sacrificiu. A-ţi da viaţa pentru cineva, sau pentru ceva, este perceput şi azi ca actul... sacrificiului suprem. Pentru a înţelege actul de cult, în profunzimea sa, trebuie citit şi recitit din Vechiul Testament, Leviticul, Numeri 28,29, şi Deuteronomul, în mod necesar ! Mulţi citesc, puţini înţeleg, dar cei ce citesc şi recitesc vor înţelege mai repede şi mai bine despre ce este vorba. Cine crede cu convingere că actul de cult religios nu are absolut nimic în comun cu actul magic, nu are nici o şansă să priceapă esenţa sa, faptul că substratul este reprezentat de manipulări energetice, procese de dirijare a fluxurilor energetice, transmutări, inducţii, rezonanţe vibratorii, etc. Magia a fost precursoarea ştiinţelor moderne, alchimia a dat naştere chimiei moderne, etc. Marii savanţi ai lumii moderne spun că materia este un fel de energie condensată. Cel ce crede că în trecut nu au existat clarvăzători, se înşeală. Structura Universului, modul de organizare a materiei, au fost descrise în diferite tratate, de oameni din toate civilizaţiile, vechi şi foarte vechi, unele demult dispărute. Credinciosul trebuie să-şi pună o întrebare foarte simplă : "Ce rost şi rol au actele de cult religios pe care le oficiază preoţii în ziua de azi ?". Câţi, oare, pot răspunde la această întrebare, şi să-şi argumenteze în mod logic răspunsurile ? Dar în mod... ştiinţific Dacă eu cred că nu este treaba mea să-mi bat capul cu astfel de întrebări şi răspunsuri, căci trebuie să cred orbeşte, atunci oare ce mă poate împiedeca să fac următoarea conexiune logică, în legătură cu modelul de credinţă prezentat în Vechiul Testament : "Isus a "demontat" actul sacrificial, a făcut în aşa fel încât jertfele aduse lui Dumnezeu să înceteze, a schimbat atitudinea oamenilor faţă de Divinitatea, modul de raportare la Dumnezeu, modul de adresare a rugăciunilor, rugăciunea însăşi. Prin toate aceste "demontări" el a distrus tradiţia şi ritualul, şi cam tot ce era considerat sfânt la vremea respectivă. Constatând faptele, eu, în mod logic, văd în Isus un... Distrugător ! A cunoscut profeţia referitoare la Mesia, şi a acţionat, în mod conştient, în aşa fel, încât acţiunile sale să se "potrivească" acelui şablon mesianic. S-a lăsat în mod conştient "vândut", ba chiar l-a sugestionat şi convins pe Iuda să o facă, şi din această cauză Iuda s-a sinucis. S-a lăsat în mod conştient răstignit pentru împlinirea profeţiei. Ce înseamnă asta, dacă nu... sinucidere curată ?! Exemplele care pot fi aduse şi interpretate în sprijinul argumentării logice a "fraudării" pot continua, chiar şi în direcţii de nebănuit, cum ar fi faptul că Isus a fost pur şi simplu sugestionat, "împins" , în mod ocult, de către anumite entităţi malefice, să realizeze împlinirea profeţiei. Şi, pe deasupra, nu există o concordanţă absolută. Şi acum, cel mai "tare" argument : a afirmat că la Tatăl se ajunge prin El, şi astfel a făcut ca un mare număr de adepţi să i se închine Lui, şi să nu i se mai închine, în mod direct, lui Dumnezeu ! Pe mine, ca om cu o gândire logică, şi căruia nu i se poate impune de către nimeni vreo credinţă sau convingere iraţională, toate aceste date istorice mă pot face să-mi pun în mod serios întrebarea :"La cine se închină de fapt creştinii, când se închină lui Isus Cristos, şi la cine se roagă, când I se roagă Lui ?". La cine merg ei, după moarte, unde se va duce sufletul lor, în a cui... Împărăţie ? Ce semnificaţie are, de fapt, jertfa şi sacrificiul Său ? Poate fi "răscumpărarea păcatelor" o... "ademenire" pentru o "câştigare" a sufletelor ? De ce sacrificiul Său nu a urmat modelul clar ar jertfei prin ardere de tot, prin care păcatele preluate de fiinţa jertfită, sacrificată, erau purificate, distruse, în... foc ? "10.Dacă un om din casa lui Israel sau din străinii care locuiesc în mijlocul lor, mănâncă sânge de orice fel, îmi voi întoarce Faţa împotriva celui ce mănâncă sângele, şi-l voi nimici din mijlocul poporului său. 11.Căci viaţa (sau sufletul) trupului este în sănge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele voastre, căci prin viaţa din el face sângele ispăşire. 13. Dacă vreunul din copiii lui Israel sau din străinii care locuiesc în mijlocul lor vânează o fiară sau o pasăre care se mănâncă, să-i verse sângele şi să-l acopere cu ţărână. 14. Căci viaţa oricărui trup stă în sângele lui, care este în el. De aceea am zis copiilor lui Israel : "Să nu mâncâţi sângele niciunui trup ; căci viaţa oricărui trup este sângele lui ; oricine va mânca din el va fi nimicit. 15. Oricine, fie băştinaş, fie străin, care va mânca dintr-o fiară moartă sau sfâşiată, să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat până seara ; apoi va fi curat. 16. Dacă nu-şi spală hainele, şi nu-şi scaldă trupul, îşi va purta fărădelegea lui." Leviticul 17. Dreptcredincioşii care salivează deja la gândul unui sângerete la masa de Crăciun, ar face bine să mediteze de 2 ori la acest text, înainte de a-şi face... meniul. În sprijinul lor, voi mai divaga puţin de la subiect : "11. 3.Să mâncaţi orice dobitoc care are unghia despicată, copita despărţită, şi rumegă. 4. Dar să nu mâncaţi din cele care rumegă numai, sau care au numai unghia despicată. 6. Să nu mâncaţi iepurele, care rumegă, dar n-are unghia despicată ; să-l priviţi ca necurat. 7. Să nu mâncaţi PORCUL, care are unghia despicată şi copita despărţită, dar nu rumegă; să-l priviţi ca necurat". !!! Leviticul 11

Denumirea din limba roamână vine de la traducerea grecească cunoscută sub numele de "Septuaginta", şi lămureşte specificul acestei cărţi. Leviticul este un cod de prevederi legale şi rituale dedicat Leviţilor, urmaşilor lui Levi, unul dintre cei 12 fii ai lui Iacov, care fuseseră aleşi de Dumnezeu să alcătuiască preoţia lui Israel. Gen.46:1-27. De 56 de ori este scris în text că Dumnezeu a vorbit aceste cuvinte lui Moise, care le-a scris apoi el însuşi, sau le-a dictat altora spre a fi scrise. Isus certifică faptul că această carte îi aparţine lui Moise. Marcu 1:44 cf. Lev. 13:49. Cartea precedentă, Exodul, se încheie cu terminarea construirii Cortului Întâlnirii, executat "după chipul care i s-a arătat lui Moise pe munte". Reglementările aşezate în Leviticul reprezintă modul în care evreii trebuiau să folosească acea construcţie. Ele i-au fost date de Dumnezeu lui Moise în timpul de 1 lună şi 20 de zile, cât a durat construirea Cortului Exod.40:17. şi în perioada plecării poporului Israel de la muntele Sinai. Num.10:11. Au existat 4 "plângeri" majore împotriva conţinutului acestei cărţi : 1. Unii au susţinut că este imposibil să poţi înţelege şi explica ritualurile şi simbolurile cărţii Leviticul, şi că citirea cărţii nu poate aduce nici un câştig spiritual. 2. Unii au susţinut faptul că, oricum, cartea aceasta nu prezintă nici un fel de importanţă pentru creştinii de astăzi, deoarece aşezămintele legământului Mozaic sunt depăşite, şi nu au nici un fel de aplicabilitate în Biserică. 3. Unii susţin faptul că impresia generală produsă de rigorile şi aşezămintele crude şi sângeroase descrise în acest text, sunt în contradicţie clară cu imaginea despre Dumnezeu pe care ne-o înfăţişează celelalte cărţi ale Bibliei. 4. Unii au susţinut că este foarte dificil de studiat această carte, din cauză că nu este exprimată într-o expunere ordonată, că este aproape imposibil să înţelegi cum se succed lucrurile aici. Aceste "plângeri" provin din obstacolele pe care necunoscătorii şi neiniţiaţii le întâmpină în faţa unei asemenea lucrări, de o importanţă deosebită. Personal, consider Leviticul şi Deuteronomul ca fiind cele mai importante cărţi ale Vechiului Testament. Această carte abundă în valori spirituale, îl prezintă pe Dumnezeu în toată splendoarea caracterului Său, toate cărţile următoare fiind marcate de specificitatea acesteia. Textul urmăreşte, totusi, un plan prestabilit, armonios, şi bine alcătuit. Leviticul reprezintă un Manual oferit preoţimii, înţesat de termeni specifici : "jertfă" apare de 42 de ori, "preot" de 189 de ori, "sânge" de 86 de ori, "sfânt" de 87 de ori, "ispăşire" de 45 de ori,... Reglementările acestei cărţi subliniază necesitatea sfinţeniei în trup şi suflet. Afirmaţia : " Să fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt ", se repetă ca un avertisment, şi ca o aducere aminte. Noul Testament citează din textul şi temele Leviticului de peste 90 de ori. Leviticul a fost conceput pentru a face cunoscut Israelului modul de trai în sfinţenie, lucru necesar datorită faptului că Dumnezeu hotărâse ca Israelul să fie instrumentul prin care să fie realizat planul de mântuire pentru toate celelalte neamuri. Metoda lui Dumnezeu pentru imprimarea unui tipar de sfinţenie a fost întreită : 1. Jertfele - cu mesajul că "fără vărsare de sânge nu există iertare", 2. Poruncile - ca o mărturie a caracterului divin şi a conduitei cerute de Dumnezeu, 3. Pedepsele - anexate poruncilor ca un avertisment despre inflexibilitatea sfinţeniei divine. Valoarea şi Importanţa Leviticului este atât de mare, încât este greu de scos la iveală prin cuvinte simple, ea fiind profundă, spirituală. Leviticul este o revelaţie a caracterului lui Dumnezeu, iar acesta este Acelaşi, ieri, astăzi, şi în veci. Leviticul prezintă felul lul Dumnezeu de a lucra cu oamenii, relaţia Sa cu omul, modul de raportare, aceasta fiind, deasemenea, neschimbătoare în timp, astăzi faţă de acum 2000 sau 5000 de ani. Sfinţenia lui Dumnezeu descoperă în permanenţă vinovăţia oamenilor, şi nevoia lor de Mijlocitorul harului şi iertării. Leviticul este o mostră de cod moral din domeniul teocraţiei. Pentru înţelegerea textului, trebuie studiat şi contextul : "Domnul a chemat pe Moise ; i-a vorbit din cortul întâlnirii..." Anterior Dumnezeu vorbise de pe muntele Sinai, un glas pentru un popor vinovat, cu care nu făcuse încă un legământ. Cuvintele lui Dumnezeu adresate poporului, rostite în interiorul Cortului, reprezintă glasul lui Dumnezeu intrat într-o relaţie de părtăşie cu poporul Său, prin intermediul jertfelor şi al iertării. Leviticul nu urmăreşte mântuirea poporului, ci faptul de a-l învăţa cum să rămână într-o relaţie bună cu Dumnezeul mântuirii lor. În Leviticul ni se arată tot ceea ce are nevoie omul ca să păstreze o relaţie bună cu Dumnezeu : un Preot, o Jertfă, şi un Altar. Este o învăţătură despre mijlocirea relaţiei omului cu Divinitatea. Planul cărţii : există 2 părţi distincte : până la cap. 17, şi de acolo la sfârşit. Prima parte tratează probleme ne-morale, iar a doua probleme morale. Prima parte prezintă închinăciunea ceremonială şi fizică, a doua întinarea morală şi spirituală. Prima reglementează curăţenia inimii, a doua defineşte limitele unei vieţuiri în absolută curăţie.

Mulţi oameni sar în sus, revoltaţi de ideea unei jertfe animale, indiferent de scopul ei. Dacă tu, cititorule, faci parte dintre ei, dă-mi voie să te întreb : "- Ai fost vreodată la un...Abator ?" Probabil că ai auzit de existenţa abatoarelor, şi ştii cam ce se întâmplă într-o astfel de locaţie. Când alegi bucata ta de carne din care vei prepara mâncarea ta, din raftul plin de animale moarte, ucise pe bandă, ciopârţite, feliate, tocate,... ai vreun... simţământ moral, vreun sentiment de milă, indignare, compasiune, etc., etc., etc. ...? Cât timp vei mânca animale ucise de alţii, întreţinând prin cererea ta de consum acest măcel continu, eşti... părtaş la toate aceste... sacrificări, pentru binele... Umanităţii ! Cât timp vei consuma trupul altor fiinţe, revolta ta va fi ceva atât de... fals...

Legea altarului - 24. Să-Mi ridici un altar de pământ, pe care să-ţi aduci arderile-de-tot şi jertfele de mulţămire, oile şi boii. În orice loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine, şi te voi binecuvânta.
25. Dacă-Mi vei ridica un altar de piatră, să nu-l zideşti din pietre cioplite ; căci cum îţi vei pune dalta în piatră, o vei pângări.
26. Să nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ţi se descopere goliciunea înaintea lui. "

Se inchinau cuiva. Si aveau ritualuri precise si exacte. Dar cui? Erau vrajitori inseamna care venerau un Zeu ceva. Si ii spuneau Domnul. De fapt Moise era vrajitor, ca el vorbea.
Moise, in acest caz are 2 variante. Ori era foarte inteligent si stia exact c si cum sa spuna semintiei. Ori Moise e nevinovat(nu in totalitate). Chiar vorbea cu cineva sau chiar auzea vocea.
Cat despre Iisus, acesta a reusit sa destrarame sistemul vechi si sa il impuna altul. De asemenea, a reusit sa determine poporul sa i se inchine, atat lui cat si mamei - fecioara Maria. Foarte tare!
Ma gandesc acum la faptul ca acea voce a foat auzita de mai multe personaje descrise prin Biblie. Sa fi existat cu adevarat sau sa fie o intelegere intre ei, intre oameni sau doar pareri sau minciuni pentru a obtine atentie si supunere din partea altora.

Este bine să ne ferim de a face aprecieri pripite, categorice, întotdeauna, în orice caz. Este, însă, corect, normal, şi firesc, să emitem... Ipoteze de lucru, Premise, pe care să ne străduim, ulterior, să le validăm sau să le invalidăm, prin argumente logice, raţionale, şi cât mai... ştiinţifice. Aceasta este calea cea mai bună prin care putem ajunge la Adevăr, o cale care conferă fiecăruia meritul faptului că a străbătut-o prin efortul personal al gândirii sale.
Ceea ce pare neinteligibil, de neânţeles cuiva, în legătură cu un anumit lucru, în fapt relevă anumite lacune în gândirea sa, privitoare la acel lucru. Urmând această cale, adeptul ei va evolua într-un ritm normal şi "sănătos", ... părerea mea...
Când vreau să înţeleg pe cineva, în modul său de gândire şi comportament, încerc "să mă pun în pielea lui", să empatizez cât mai profund cu el, să mă identific cu el, în încercarea de gândi ca el, în condiţiile sale, şi nu ca mine în situaţia lui. Am realizat faptul că atunci când gândesc ca mine, încercând să analizez pe altul, sunt supus inevitabil greşelii, erorii,căci nu pot intra în rezonanţă cu celălalt. Pentru a "citi gândurile" cuiva, trebuie să te identifici cu el, să rezonezi pe frecvenţa gândurilor sale. În acest scop, este de un real ajutor să mă proiectez mental în situaţia sa, în condiţiile lui de existenţă, în locul său, în... fiinţa sa.
Realizând astfel de "exerciţii", ajungi practic să-ţi dezvolţi capacităţi "extrasenzoriale", percepţii auditive, vizuale, kinestezice, olfactive, gustative, căci prin proiecţia principiului conştient înafara corpului fizic, ai acces la o lume energetico-informaţională, imperceptibilă prin simţurile corporale. Este un exerciţiu de extindere a conştienţei, care prezintă şi pericole reale, mai ales pentru cei cu convingeri religioase bine fixate şi rigidizate.
Recomand acest exerciţiu proiectiv doar celor ce nu au temeri şi frici iraţionale, fobii, halucinaţii, etc. Este un mod de verificare, util în cazurile în care logica devine un instrument ineficient, datorită informaţiilor insuficiente referitoare la problema de analizat.
Şi, făcând legătura cu credinţa religioasă, ce altceva, oare, desemnează termenul "Religie", dacă nu re legare, re întoarcere la matca divină, re uniunea sinelui individualizat cu Sinele Suprem ? Re ligio. Ce poate fi "Integrarea în Absolut", Nirvana, Samadhi, Comuniunea cu Divinul Suprem, altceva decât Suprema Identificare cu El ? "Ridicarea frecvenţei proprii de vibraţie", idee întâlnită în mai multe curente spirituale moderne, are ca limită şi scop final atingerea nivelului desăvârşirii morale, domeniu vibraţional al "Împărăţiei lui Dumnezeu", unde doar fiintele cu câmpurile energetice pure, epurate, purificate, au acces.
Identificarea Supremă este posibilă doar celui ce se poate "ridica" la nivelul moralităţii supreme, desăvârşite. Acest lucru s-a străduit să ni-l explice Isus, şi alţi iluminaţi ai umanităţii. Şi, acum, ne putem întreba : "-Acest lucru a încercat să îl explice şi Moise, generaţiei sale ?" A fost el un înţelept, un iluminat, un om cu o morală desăvârşită ? " Un înţelept adevărat nu impune nimănui nimic, ci arată Calea, şi lasă fiecăruia liberul arbitru de a o urma sau nu. Nici măcar copiilor săi nu le impune drumul în viaţă, căci asta ar însemna încălcarea libertăţii de alegere. Înţeleptul nu se atinge de meritul personal al altuia, ce poate fi obţinut doar prin deciziile personale. A decide pentru altul, nu-ţi conferă nici un merit pozitiv, nici ţie, nici celui în locul căruia ai decis, indiferent de rezultatul scontat şi cel obţinut.
Dacă cineva vrea să aducă vreo jertfă cuiva, să sacrifice ceva personal pentru vreo anumită cauză, este treaba lui, şi este liber să o facă, cât timp acţiunile sale nu produc efecte negative asupra altcuiva. El se va lămuri singur de utilitatea şi eficacitatea modului său de a gândi şi acţiona. Însă a avea încredere într-un om care nu ştie bine ce face şi care vor fi consecinţele acţiunilor sale, poate fi un demers periculos, cu efecte surprinzătoare, neaşteptate, şi chiar dezastruoase.
Suferinţa vine din ignoranţă. De fiecare dată, cel ce suferă, îşi spune : -Dacă aş fi ştiut...". Da, dacă ar fi ştiut, nu ar fi contribuit la manifestarea evenimentului care i-a provocat suferinţa, sau ar fi evitat implicarea sa în cadrul efectelor.
Daca ai fi Divinitate Creatoare, putand sa-ti creezi, acum, in acest moment, propria ta lume,propriul univers, cu fiinte de orice natura ti-ai dori, oare cam ce reguli ai impune ? Cata libertate de gandire si actiune ai acorda fiintelor, si dupa ce criterii ? In ce masura te-ai implica, in mod direct, in directia evolutiei acestui Univers, si a fiintelor sale ?
Daca vei medita in mod serios la acest tip de "joc" de-a Divinitatea, vei observa, la un moment dat, faptul ca, daca regulile sunt clare si bine gandite de la inceput, in conformitate cu scopul final, acela ca acele fiinte sa poata sa ajunga la nivelul tau, si sa te cunoasca asa cum esti cu adevarat, tu nu va mai trebui sa intervii in desfasurarea jocului, putand sa-l lasi sa se desfasoare fara grija. Dar, daca nu esti capabil sa trasezi astfel de reguli si legi precise de derulare a jocului, si conditiile de autoreglare a gandirii si comportamentului fiintelor create, sa programezi un astfel de program, de soft, atunci, inevitabil, tu va trebui sa tot intervii in cadrul jocului, in mod direct, operand tot timpul schimbari cu caracter reglator al cursului pe care tu il urmaresti, pas cu pas.
Revenind la Vechiul Testament, la ideea Divinitatii omnipotente, omniprezente, omnistiente, omni..., ma intreb, care este rostul interventiei directe in desfasurarea jocului la nivel terestru ? Unde este autoreglarea, la ce nivel, sau... exista ? De ce este Nevoie ca instanta Suprema sa se coboare la nivelul unor fiinte incapabile de a intelege si urma niste legi si reguli simple ? Este oarecum amuzanta imaginea unei Divinitati care se enerveaza, in mod repetat, pe niste bieti oameni neintelegatori, ce tot calca in strachini, in mod repetat, iar, si iar, si iar,... Asta ma duce cu gandul la faptul ca Divinitatea este incapabila sa inteleaga acel ceva cauzator de eroare si greseli din partea oamenilor, sau ca nu il poate... controla. Si atunci... unde-i omniscienta ? In plus, Divinitatea omniscienta cunoaste atat trecutul, cat si viitorul fiecarui om. Atunci, din moment ce cunoaste dinainte faptul ca cineva va gresi, si nu-l ajuta, nu-l sprijina sa nu greseasca, ci il lasa sa greseasca din ignoranta, adica cu buna stiinta, de ce s-ar mai enerva si de ce l-ar mai pedepsi, caci Vina, in fapt, NU EXISTA ! Vina, in acest caz, nu este a omului, caci el a fost condus si impins sa comita greseala, nestiind, sau neintelegand, de fapt ce face, ce consecinte vor avea actiunile sale. Acest lucru il explica si Isus, faptul ca omul nu este vinovat, si nu trebuie sa se simta vinovat, sau sa-si asume vinovatii imaginare !
Si atunci, in mod logic, eu emit un rationament de genul : PREMISA - IPOTEZA : "-Dar daca Creatorul nostru nu este aceeasi entitate cu Divinitatea Suprema ???! Adica, daca Creatorul are misiunea de a se "ocupa" cu lumea terestra, ca un joc evolutiv pentru Sine insusi, pentru a ajuta evolutiei Sale, iar Divinitatea Suprema, de fapt ,nu intervine cu nimic, in nici o lume, terestra sau ba, caci regulile sale asigura autoreglarea in mod armonios si minunat ?! Deci, asta ar explica confuzia umana din acest moment actual, privitoare la Supremul si la Creator ? Faptul ca ar exista... 2 entitati, dintre care una, cea Suprema, este atat de "ascunsa" incat nu este, de fapt, bine cunoscuta, nici macar de .... Creator ?
Sa nu crezi ca este o idee noua, o ipoteza emisa pentru prima data de mine. Ea a fost insa,"descoperita" de mine,in mod logic, inainte de a cunoaste faptul ca ea fusese emisa cu mult inainte, inainte de a afla faptul ca Isus se... amuza de faptul ca apostolii il confundau pe Creator cu Divinitatea Suprema, si de faptul ca nu intelegeau cum pot exista doua astfel de entitati distincte, si care este rolul fiecareia. Existenta unei astfel de ierarhii inalte, insa, ar explica multe, foarte multe aspecte, ce par, altfel, imposibil de explicat, caci explicatiile sunt... contradictorii.
Eu nu lansez ipoteza existentei unui Zeu, confundat cu Dumnezeu, ci afirm existenta lui Dumnezeu Creatorul, Domn si Stapan al acestei lumi, Creator al omului, dar si existenta unei Divinitati Supreme, neimplicate in mod direct in evolutia umana, in creatia lumii terestre, a omului, etc. Dar... El este... Omni...
Oare, devine, prin prisma acestei ipoteze, problema jertfei si a sacrificiului, ceva mai... luminoasa, sau mai... cetoasa...?

Sa presupunem ca exista o Divinitate si un Creator. Creatorul este responsabil pentru acest Univers. El l-a creat cu scopul de a ajuta si alte suflete sa devina asemanatoare Lui.
De la inceput a creat anumite reguli. Ca in programarea la calculator "If...then" s alte formule. Daca formulele sunt corecte, procesul se desfasoara de la sine. Daca nu, trebuie sa intervina sa le modifice pana cand totul este bine.
Totusi, nu cred, in nici un caz, ca acea voce era Creatorul. Cu asa amenintari. Sau poate la inceput a consierat ca prin frica si teroare va reusi? Nu cred. In plus, nu stiu cum ar putea un Creator sa se implice in treburi administrative (sa emita reguli imobiliare) sau sa defineasca sume de bani pentru iertarea pacatelor. Si daca e un Creator, cum poate sa dorasca jertfe prin varsare de sange si ritualuri. Le-a creat cu un scop pe fiecare in parte consider.
O alta idee ...daca exista un Creator al acestui Univers, de ce nu exista o singura carte gen Biblia?
Iisus ....nu stiu cat de glumet si de moral era dar a sfarsit tragic prezenta sa pe Terra.
Nu stiu de ce l-au dus pe cruce. Datorita unor profetii, din cate imi aduc aminte Regele a auzit ca Iisus va deveni un rege mai mare decat el si l-a acuzat pe nedrept.
Dar si Iisus a actionat conform unor profetii. Deci totul pleaca de la profetii. Daca nu existau profetiile nu mai exista nici Iisus probabil, doar o persoana cu moralitate deosebita. Cei care au scris profetiile au creat mare istorie si religie.
Raportandu-ne la zilele noasre, noi traim ceea ce au creat altii. Si noi vom crea pentru altii si tot asa. Dar noi nu emitem profetii dar tinand cont de legea atractiei si puterea gandului .....incep sa imi fac o parere.
O sa continui subiectul la Profetii Mesianice.

L-au jertfit, l-au sacrificat, pentru ca sustinea ca Dumnezeu este Tatal sau, si pentru alte afirmatii considerate drept blasfemii, erezii, etc. El a facut in asa fel incat actiunile sale sa corespunda modelului mesianic profetit, inclusiv rastignirea sa. El a crezut cu adevarat in faptul ca trebuie sa urmeze acest model. Dar daca nu si-ar fi pregatit cu minutiozitate apostolii, daca nu i-ar fi convins ca au si ei o misiune nobila, divina, invatatura sa ar fi pierit rapid. Au existat mai multe persoane care au facut minuni si semne, si vindecari, si tot tacamul, de-a lungul istoriei, inainte si dupa isus, unii chiar mai mari decat ale lui. Dar ei nu au avut apostolat, nu au aplicat principii de marketing si management pentru ca imaginea lor si invatatura lor sa dainuiasca in timp.
Moartea lui Isus face parte din istoria jertfelor si sacrificiilor evreilor. Daca isus a fost de natura divina, in mod logic, poporul care l-a ucis ar trebui sa fie sters din istorie. Sau... nu ? Este un pacat mai mare decat oricare altul, sau... nu ? Să-ţi ucizi Mântuitorul Divin ! Să condamni la moarte pe Fiul Dumnezeului tău !Ce aiurea sună ! Ca un titlu de film de aventură cu acţiune în suspans, în care mulţi cad şi puţini ramân în 2 picioare. Multi străini ne-au condamnat ca l-am ucis pe Ceausescu. La revoluţie eram şi eu în centrul oraşului. Ştiam că va muri, şi nu-mi părea rău. Trebuia să moară, să ispăşească cu sângele său, nenumăratele crime executate în timpul preşedenţiei sale, sângele vărsat de regimul lui comunist... Si fiecare dintre acei străini uita de faptul că şi poporul său îşi are propria sa istorie mânjită cu sângele diferitelor personalităţi. Există vreun popor curat, alb imaculat, mirosind a flori de câmp, fără pete... roşii ? "Fără vărsare de sânge nu există iertare..."
"Căci viaţa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele voastre, căci prin viaţa din el face sângele ispăşire." Leviticul 17:11

Nu mi-a placut niciodata istoria dar stiu ca a aparut Hitler care a vrut sa ii omoare pe evrei si i-a inchis in lagare.
Ceausescu a fost ucis pe 25 dec, adica de Craciun (Nasterea lui Iisus). Ce coincidenta. ) Poate apare vre'un Hitler varianta imbunatatita, ) impotriva romanilor. Oricum strainii sunt total impotriva noastra.

Istoria se repetă. Hitler nu a fost nici primul... Au ras pe mulţi în drumul lor spre pâmântul făgăduinţei...

Dap istoria se repeta, totul se repeta aproape identic doar ca faptele sunt prezentate si ambalate altfel. Dar totul e la fel ca pe vremea lui Moise. Acum oamenii nu mai au animale ca sa le jertfeasca, dau bani, cumpara lumanari, paine, vin ...si pomenile pentru morti etc. Acelasi Dumnezeu din cer. Aceeasi atitudine umila, aceeasi frica, aceeasi disperare, aceleasi sacrificii....nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma.

Nu trebuie să fii neapărat un istoric, ca să remarci faptul că poporul ales, cu care Dumnezeu a făcut legăminte, a călcat în mod repetat aceste legăminte, şi poruncile date lui. Pentru asta Dumnezeu l-a pedepsit, şi o va mai face, în continuare, cât timp legământul este în vigoare. Creştinii cred în faptul că Isus a făcut cu omenirea un nou legământ, şi că ce-i nou anulează de drept ce-i mai vechi, dar... numai ei, şi, după cum am observat, nu... toţi ! În Vechiul Testament Dumnezeu spune, prin Moise, că "acest legământ este veşnic" ! Dacă-i veşnic, înseamnă că, totuşi poate fi anulat, de altu' mai nou-nouţ ? Păi, atunci, undei veşnicia lui, dacă el nu este reactualizat, ci, pur şi complicat,... anulat ?! Omul "credincios" interpretează Veşnicia, ca şi toate cele legate de credinţă, după propriul său... crez... Legământul făcut cu strămoşii străbunilor mei mă priveşte, sau nu, şi pe mine, în mod... direct ? Aceasta este... întrebarea ! Cu alte cuvinte, stră moşii mei au avut puterea, dezlegarea, acordul, dreptul, etc., să facă un legământ, pe vecie, şi în... numele meu, urmaşul lor ? Adică au avut ei dreptul să ne hotărască soarta noastră, destinul nostru, al generaţiilor în viaţă azi ? Cine le-a dat, oare, acest drept ? Oare i-am delegat noi, în vreun mod neconştientizat prea bine în ceea ce numim "prezent" ? Este bine si corect ca părinţii să-şi boteze copii, de mici, în necunoştinţă de cauză, într-o anumită religie, adică cea a părinţilor, în mod forţat, adică fără acordul celui în cauză ? După cum vezi, liberul arbitru este o... poveste, în lumea asta terestră, una ştiinţifico- fantastică. În numele religiei, a FIECĂREI religii, totul este... permis, orice război "sfânt", orice crimă, orice abuz, orice fel de manipulare,... Revenind, trebuie remarcat faptul că el, poporul, a fost ajutat, în mod magic, prin diferite "minuni", să ajungă pe "pământul făgăduinţei". Acest popor este, în mod clar, perceput de Dumnezeu, ca ceva ce reprezintă mult mai mult decât suma oamenilor care îl compun, la un moment istoric dat. El este perceput ca o entitate care trebuie să-şi urmeze menirea şi destinul său ! Prin el se vor mântui toate popoarele. Viaţa unuia, a o sută, sau a o mie de oameni, a fost sacrificată, în acelaşi mod categoric, dacă unul, o sută, sau o mie, s-au opus, la un moment dat, realizării destinului istoric al poporului din care făceau parte. Dumnezeu a ales acest popor, această fracţiune, din cadrul omenirii, datorită descendenţei sale, căci există ceva care se transmite tuturor descendenţilor unui anumit om. Se spune în mod clar, că legământul făcut cu străbunii, se aplică, şi este valabil, şi pentru urmaşii lor. Trebuie remarcat, deasemenea, faptul că poporul, în majoritatea sa, nu a înţeles niciodată de ce a fost ales, ce tip de entitate este Dumnezeul lor, şi care este modul corect de relaţionare şi raportare la Dumnezeu. Din păcate, nici Moise însuşi nu a ştiut, nu a putut, sau nu i s-a permis, să facă cunoscute poporului tainele referitoare la Dumnezeu, la planul divin, la "tronul lui Dumnezeu", la Împărăţia Sa, la fiinţele care-l înconjoară şi-i slujesc în permanenţă, îngerii care apar în mod repetat în viaţa oamenilor ca trimişi şi mesageri ai Domnului, serafimii, arhanghelii, heruvimii, etc. La capitolul rezervat Kabbala-ei, vom dezvolta subiectul acesta... fascinant, prin atmosfera magică pe care o degajă viziunea unui astfel de plan... divin...

La ce se referea acel legamant?