RELIGIA CRETANĂ ŞI AHEEANĂ

RELIGIA CRETANĂ ŞI AHEEANĂ
FORMELE RELIGIEI CRETANE ŞI AHEEANĂ:
- înainte de consolidarea unui sistem religios bine precizat, religia populaţiei din această peninsulă se caracteriza prin structuri animiste, care erau venerate în aşa-numitele GROTE SACRE.
- ulterior ideea de mister al grotelor sacre s-a permanentizat prin aşa-numitele RELIGII DE MISTERII.
- de asemenea, se poate evidenţia în această formă de cult animist şi VENERAREA ARBORELUI VIEŢII (sub forma unui palmier, a unui măslin sau a unui chiparos), idee care pare a fi dedusă dintr-o formă arhaică de revelaţie primară, pe care o întâlnim la mai toate popoarele.
- între alte forme de adorare prehelenică putem menţiona de asemenea şi CULTUL ŞARPELUI, socotit divinitatea care stăpâneşte adâncurile.
- în mod evident, tema şarpelui are şi ea conotaţii de sorginte revelaţională, doar că din cauza ideii de tremendum sau mai precis de groază pe care acesta o emană, şarpele a devenit adorat şi nu condamnat, tocmai pentru a-i capta bunăvoinţa.
- se pare că ZOOLATRIA era o practică generală, deoarece alături de şarpe mai întâlnim şi CULTUL TAURULUI, simbol al fertilităţii.
- exista, de asemenea, un CULT AL SECURII DUBLE (LABRYS), unealta necesară în jertfirea taurului, care simboliza fertilitatea şi puterea.
- ca şi la babilonieni şi hitiţi, securea simboliza zeitatea furtunii şi a fulgerului.
- după alte explicaţii, securea ar mai simboliza, prin dublul ei tăiş, cele două principii: masculinul şi femininul.
- civilizaţia minoică mai recunoaşte şi CULTUL MAIMUŢEI, a CAPREI, a PORUMBELULUI, SCORPIONULUI, SCARABEULUI, după bijuteriile care erau decorate cu aceste animale sau de la pictarea vaselor cu aceste animale.
- încă din cele mai vechi timpuri, din mileniul al treilea î. Hr., s-a descoperit în acest teritoriu, chiar înainte de venirea aheilor, un cult al ZEIŢEI-MAME, identificată cu pământul şi cu fecunditatea.
- ea poartă numele în legendele grecilor de DICTINNA, ulterior fiind identificată cu HERA.
- numeroasele statuete desemnând chipuri de femei ne fac să credem că în această zonă cultul Zeiţei Mame, identificată cu Stăpâna animalelor era foarte profund.
- săpăturile de la Cnossos şi Pylos sunt elocvente în acest sens.
- apare şi zeul masculin alături de zeiţa feminină, însă rolul lui se pare că era secundar, ca un fel de anexă în cultul fertilităţii, zeitatea principală rămânând divinitatea feminină.
- în baza acestei divinităţi s-a emis ideea că civilizaţia cretană ar fi practicat un MONOTEISM sau cel mult un DUBLU MONOTEISM, dacă se are în vedere amantul, fratele sau soţul zeiţei Mame.
- deşi pentru cercetarea noastră ar fi ideal să putem afirma ideea de monoteism, se pare că acesta nu poate fi evidenţiat, deoarece alături de această zeitate trebuie să mai fi fost alte divinităţi.
- de fapt, descoperirile de la CNOSSOS şi de la GORTYN au scos la iveală o a treia zeitate, ceea ce face să se vorbească despre o triadă.
- certă rămâne linia comună a zeului-amant al Zeiţei Mame, care moare şi învie, după ciclurile vegetale, simbol al învierii umane.
- nici IDEEA DE MATRIARHALISM DIVIN, care ar sta la baza unei societăţi feministe, nu pare a fi argumentată, deoarece atunci această situaţie ar trebuie să fie universală, dar cu câteva excepţii, total irelevante, nu se poate afirma că societatea primară ar fi fost matriarhală.
- odată cu apariţia civilizaţiei aheene, apare mult mai pregnant divinitatea masculină.
- Zeus, care este o divinitate indo-europeană, devine căpetenia panteonului grecesc.
- cu ajutorul scrierii descifrate în LINEARUL B s-au descoperit alte denumiri de zeităţi, cum ar fi. POSEIDON, HERA, DEMETRA, ATENA, ARES şi chiar DYONISOS.
- din acest moment se intră în mitologia clasică grecească
CULTUL, PREOŢIA ŞI SACRIFICIILE:
- în general, divinităţile cretane erau adorate în peşteri, sub cerul liber, pe culmile munţilor, sub copaci mari sau la izvoarele apelor.
- în peşteri se adunau de obicei anumite categorii de oameni şi anume: tinerii (băieţi şi fete) care trebuiau iniţiaţi pentru a putea trece spre starea de maturitate, femeile, care nu puteau naşte, agricultorii pentru a avea roade îmbelşugate, păstorii pentru ca geniile să le păzească turmele, meşteşugarii care erau iniţiaţi în secretele meseriei şi păstrarea tainei acesteia.
- între aceste peşteri din Creta o putem aminti pe cea de pe MUNTELE IDA, unde se crede că s-ar fi născut Zeus.
- se poate aminti PEŞTERA KHOSTO NERO de pe MUNTELE IOUKTAS, unde se iniţiau păstorii aducând daruri zeilor.
- o altă PEŞTERĂ ar fi cea DE LA ARKALOKHORI, unde s-au descoperit depozite de metale preţioase (aur, argint şi bronz), ceea ce desemna un cult adus zeilor meşteşugului.
- elementul central al acestor capele din peşteri sau din alte locuri, este ALTARUL, care reprezintă punctul central al cultului, un AXIS MUNDI, care prin importanţa sa leagă lumea zeilor de cea a oamenilor.
- încă din această perioadă veche sau descoperit capele rurale, cum ar fi cea de la Patela sau Cania, care deţineau, se pare, chiar domenii funciare şi alte bunuri.
- CULTUL AHEILOR ERA ÎN LINII MARI IDENTIC CU CEL AL CRETANILOR.
- în fiecare locuinţă se afla un colţ rezervat actelor de cult, aduse zilnic zeilor.
- în casele nobililor exista chiar un altar în curtea casei, unde se aduceau zilnic jertfe.
- în general, se ofereau cam aceleaşi jertfe: lapte, miere, vin, piei de oaie pentru veşmintele preoţilor.
- în cazuri cu totul excepţionale, se sacrificau oameni, lucru care se întâmpla foarte rar.
- Homer vorbeşte despre această practică ca despre una foarte rară şi plină de dramatism.
- ulterior, această practică va dispărea din cultul grecilor, rămânând doar o piesă de teatru.
MAGIA:
- cultul acestor civilizaţii pre-elnice era destul de apropiat de practicile magice, ceea ce i-a făcut pe unii să afirme repede că între cele două forme ar fi o înrudire foarte mare, până la identificare.
- încă din epoca bronzului se credea că DACTILII şi CUREŢII cretani ar fi de fapt nişte vrăjitori, care i-ar fi iniţiat şi pe preoţi în tainele magiei, a farmecelor şi a descântecelor.
- existau mai multe tipuri de magie în cadrul acestor civilizaţii şi anume:
1. Magia prin atracţie:
- consta în aprinderea focurilor pe dealuri pentru a ajuta soarele să lumineze în timpul solstiţiilor.
- această practică o găsim şi astăzi în lumea satelor, ca posesoare ale diferitelor tradiţii, unde se aprind focuri pe dealuri şi se rostogolesc roţi aprinse, tocmai pentru a da putere soarelui aflat la solstiţiu.
2. Magia apotropaică:
- consta în aruncarea de alimente sau băutură în mare de către marinari pentru a-l îmbuna pe zeul mării şi pentru a le asigura o călătorie sigură.
- tema aceasta este destul de larg răspândită în lumea antică şi o găsim chiar în cazul lui Iona din Sfânta Scriptură.
3. Magia evocatoare:
- se exprima prin dansuri, cântece, instrumente muzicale.
- până astăzi au rămas practici arhaice în insula Creta, care amintesc de acele vremuri, cum ar fi practica de a merge în cerc pentru a opri vânturile şi furtunile care strică recoltele şi îneacă corăbiile.
CULTUL MORŢILOR:
- se credea în existenţa unei lumi după moarte, care era plină de bunătăţi.
- civilizaţia minoică era marcată de o religie optimistă.
- morţii erau îngropaţi la început în case, apoi lângă casă, iar în cele din urmă, cam pe la sfârşitul mileniului al III î. Hr., existau chiar gropi comune, pe clanuri, unde se îngropau strămoşii.
- exista, la fel ca la egipteni, şi sarcofagul de argilă, însă mult prea puţin întrebuinţat.
- în acest sicriu se depunea un sigiliu personal, hrană, băutură, bijuterii şi chiar un opaiţ pentru a ilumina lumea de dincolo.
- mormintele nobililor erau mult mai mari, în ele putându-se depune, în miniatură, chiar bărci, căruţe pentru a-i transporta pe aceştia în fericirea de dincolo.
- s-au descoperit chiar statuetele soţiilor sau ale slugilor celor decedaţi pentru a-i ajuta pe cei adormiţi în lumea de dincolo.
- de fapt, starea de dincolo era una tranzitorie, morţii aşteptând aici revenirea la o nouă viaţă pământească.
- pentru a nu reveni în forma de strigoi, morţilor li se aduceau alimente la mormânt.
- pe lângă cultul morţilor exista un cult al eroilor, care erau cinstiţi ca semi-zei, aşa cum o demonstrează TEMPLELE-MORMINTE DE LA CNOSSOS.