Religia Zoroastriană

În ceea ce priveşte teogonia, cartea Bundahishn susţine existenţa a două principii: Binele şi Răul. S-a făcut afirmaţia că divinul şi demonicul ar face din religia zoroastriană o credinţă dualistă, ceea ce este totuşi inexact, deoarece Ahura Mazda, principiul binelui, nu este un echivalent al lui Ahriman, principiul răului. Dumnezeul suprem rămâne primul iar cel de al doilea coexistă doar în baza îngăduinţei divine, fiind lăsat pe pământ pentru a fi prins în mreaja materiei şi evident distrus până la sfârşitul lumii. Deci nu putem spune că dualismul persan este unul perfect, ci cel mult unul de conjunctură.
De fapt, nu Ahura Mazda sau Ormuzd , ci „Timpul nefăcut”, Zurvan Akarana, este considerat principiul divin şi tatăl celor doi zei Ormazd (Ahura Mazda) şi Ahriman (Angra Mainyo). Împărăţia binelui este condusă de Ahura Mazda, a cărui pronunţie fonetică în limba greacă, preluată din limba pehlevi (limba persană) este Ormuzd. Este creatorul cerului şi al pământului, locuind în cer, în “împărăţia cântecelor” sau a “dorinţelor”. Este atotştiutor şi atotbun. El stăpâneşte în împărăţia binelui, fiind ajutat de cei 6 arhangheli numiţi amesha spentas (“spirite ale sfinţeniei şi ale nemuririi”) . Cel mai important dintre ei este Sraosha, căpetenia care luptă împotriva demonilor (un fel de arhanghel Mihail), el fiind de asemenea cel care a rânduit sacrificiile (cel mai important fiind sacrificiul focului). De asemenea, Sraosha îi conduce pe cei morţi în lumea de dincolo şi asistă la judecarea lor.
Pe o treaptă inferioară sunt yazatas, (“cei vrednici de veneraţie”), între care se remarcă zeul Mithra devenit judecătorul morţilor şi zeiţa Anahita, zeiţa fecundităţii, care ne aminteşte de Ishtar. Tot din această categorie face parte şi zeul focului, Athar, cel care purifică totul.
Împărăţia răului are ca principiu al răului pe Angra Maynio sau Ahriman (expresia în limba greacă), cel pus permanent pe război, pe distrugere sau pe dezbinare. Avesta îl numeşte “fratele geamăn al Sfântului Spirit”, dar care este în contradicţie cu acesta. El locuieşte în întuneric şi îi împinge pe oameni spre faptele rele. El a pus otrava în plante şi a dat oamenilor 4333 de boli. Este mentorul vrăjitorilor, al geniilor răului şi are în subordinea sa 6 demoni importanţi, ca: Ako Manah (gândul cel rău), mânia, somnul, moartea, etc.
Ormuzd, prevăzând lupta cu Ahriman, creează Vidul – Vay. El stabileşte durata acestei lumi de 12.000 de ani. El îi propune lui Ahriman o pace de 9 000 de ani pentru a crea lumea, dar acesta refuză. Menirea lui Ormuzd este de a fi creatorul tuturor lucrurilor celor bune, care ajută omenirea în desăvârşirea ei (fertilitatea pământului, a animalelor şi a omului). În confruntarea dintre bine şi rău, dintre lumină şi întuneric, Ahriman văzând lumina, ca exponent ale ordinii şi a dreptăţii, doreşte să o distrugă şi creează în acest scop demonii.
Periodizarea „Anului Cosmic”, cel care marchează această lume, respectiv această etapă de viaţă, durează 12 000 de ani . Războiul divino-demonic se derulează pe o perioadă de 9000 de ani, la sfârşitul cărora Ormuzd ştie că îl va învinge pe Ahriman. Primii 3000 de ani din Anul Cosmic, au fost ani de război. La începutul luptei Ormuzd recită Ahunvar (Ahuna Vairya) - rugăciunea principală a zoroastrismului, la auzul căruia Ahriman leşină timp de 3.000 de ani, în care Ormuzd creează lumea şi pe om. Din lumea spirituală (menok) fac parte arhanghelii lui Ormuzd şi celelalte spirite iar din lumea pământească (getik) cele şase creaţii materiale: cer, apă, pământ, foc, Taurul primordial şi Gayomard (Omul primordial). Fiecăreia din această creaţie îi aparţine unul din cei 6 arhangheli (Amehsa spentas “nemuritorii binevoitori”).
În ideea de creaţie trebuie văzut nu un act de iubire divină, ca şi în cazul datului biblic, ci efectiv o cursă, o capcană. Lumea (getik) este creată de Ahura Mazda pentru ca demonicul să intre în această cursă, adică să fie prins în mrejele materialului, iar apoi, nemaiputând ieşi din ea, să fie distrus de oştile de îngeri, ajutate de către oamenii sfinţi.
Ahriman se trezeşte şi creează o contra-creaţie (muşte, ţânţari, târâtoare, boli, etc.). Lupta dintre cele două principii ale răului se va continua până la sfârşitul lumii, când Saoshyant, mesia cel apocaliptic, va distruge definitiv împărăţia lui Angra Mainyu.
ANTROPOGONIA - Ca şi în cadrul altor mitologii , şi în cea zoroastriană se pleacă de la existenţa unei fiinţe antropice primordiale, o ciudată combinaţie dintre divin şi uman Gayomart, primul om, creat de Ahura Mazda, era parte integrantă din lumea materială. Gayomart era un semi-zeu, deoarece era fiul lui Ormazd şi Spandarmat (Pământul-Mamă). Sub influenţa răului, el se împreună cu Desfrânata-demon , după care a mai trăit 30 de ani. În timp ce moare, o parte din sămânţa lui Gayomart (purificată de lumina soarelui) cade pe pântecul Zeiţei-mame, pământul (Spandarmat), şi astfel apare prima pereche umană: Mashye şi Mashyane.
Ormazd le cere să împlinească 3 lucruri:
-să nu cinstească demonii;
-să postească;
-să facă binele.
Prima pereche a făcut trei greşeli, care au contravenit celor trei porunci date lor de către Dumnezeu, şi anume:
-îl recunoaşte pe Ahriman stăpânul lumii (cinstind demonul);
-după ce nu au mâncat 30 de zile, ei au băut lapte de capră, minţind că nu le place;
-ucid un animal (vită) a cărui carne o mănâncă iar cu pielea lui se îmbracă (fac răul).
Deci păcatul primilor oameni nu constă în neascultare, ci în înşelare şi în greşeală, deoarece ei schimbă direcţia de cinstire a divinului de la plus la minus, de la divin la demonic. Apare totuşi ideea de post sau de abstinenţă, într-o oarecare măsură făcându-se trimitere la abstinenţa primordială, consemnată de cartea Sfintei Scripturi. Este vorba despre porunca a doua: să postească. Însă nu este un post al grădinii paradisiace, al teognosiei sau al ideii de cunoaştere în general (veţi cunoaşte binele şi răul), ci o simplă reţinere de la un aliment obişnuit: laptele de capră.
Pentru păcatele lor oamenii sunt loviţi timp de 50 de ani cu sterilitate, după care ei nasc doi copii pe care îi devorează. Apoi Ormazd le ia plăcerea de a-şi devora copiii şi astfel omenirea se înmulţeşte.
În problema constituţiei fiinţei umane, întâlnim elemente noi: sufletul omului are un daena, adică o dublură cerească, cu care sufletul omului se întreţine într-o relaţie intimă. Atunci când omul trebuie să treacă pe Podul Cinvat, după moarte, aceasta îi apare ca o fecioară frumoasă , dacă viaţa omului a fost frumoasă sau o babă urâtă, dacă viaţa lui a fost urâtă. De asemenea, se remarcă în gândirea zoroastriană existenţa a trei elemente care constituie spiritualul uman şi anume:
- ahu, elementul vital;
- baodha, percepţia;
- urvan, sufletul propriu-zis.
În plus, fiecare om are un fravashi, adică un „înger păzitor”, care poate să-l ajute în lupta cu lumea lui Ahriman. Deasupra lor se află yazatas, tot îngeri care stau în dependenţă de cei 6 Amesha Spentas .