Mediumul - Generalitati

Orice persoană care simte într-o măsură oarecare influenţa spiritelor este, prin aceasta, medium. Această capacitate e inerentă omului şi, în consecinţă, nu este un privilegiu exclusiv; de aceea, puţine sunt persoanele la care să nu găsim câteva rudimente. Aşadar, se poate spune că toată lumea, cu puţine excepţii, este medium. Totuşi, în practică, acest calificativ este propriu celor la care capacitatea mediumică este clar caracterizată şi se manifestă prin efecte vădite de o anumită intensitate, ceea ce depinde atunci de o organizare mai mult sau mai puţin senzitivă. În plus, trebuie remarcat că această capacitate nu se manifestă la toţi în acelaşi fel; mediumii au, în general, o aptitudine specială pentru un anumit fel de fenomene, făcându-i să fie tot atât de feluriţi câte manifestări sunt. Principalii sunt: mediumii cu efecte psihice, mediumii senzitivi, auditivi, vorbitori, clarvăzători, somnambuli, vindecători, pneumatografi, scriitori sau psihografi.
Mediumi cu efecte fizice - sunt în mod special apţi să producă fenomene materiale, precum mişcarea corpurilor inerte, zgomotele etc. Ei pot fi divizaţi în mediumi facultativi şi mediumi involuntari.
Mediumii facultativi sunt cei care sunt conştienţi de puterea lor şi produc fenomene spiritiste prin propria voinţă. Această capacitate, deşi inerentă speciei umane, după cum am mai spus, este departe de a fi prezentă la toţi în aceeaşi măsură; dar dacă puţine sunt persoanele la care ea este absolut nulă, şi mai rari sunt cei apţi să producă marile efecte, precum suspendarea corpurilor grele în spaţiu, translaţia aeriană şi îndeosebi apariţiile. Efectele cele mai simple sunt rotirea unui obiect, bătăile realizate prin ridicarea unui obiect sau răsunând chiar în substanţa lui. Fără a acorda o importanţă esenţială acestor fenomene, îndemnăm să nu fie neglijate; ele pot să ducă la observaţii interesante şi să ajute la dobândirea convingerii. Dar trebuie remarcat că această capacitate de a produce efecte materiale există rar la cei care au mijloace mai complexe de comunicare, precum scrierea sau cuvântul, în general, capacitatea scade într-un sens pe măsură ce se dezvoltă în altul.
Mediumii involuntari sau naturali sunt cei a căror influenţă se exercită fără voia lor. Nu sunt deloc conştienţi de puterea lor şi, deseori, tot ce se petrece anormal în jurul lor nu li se pare deloc extraordinar; aceasta face parte din ei înşişi, ca la persoanele înzestrate cu un al doilea văz şi nu-şi dau seama de asta. Aceşti subiecţi sunt foarte demni de observaţie şi nu trebuie să neglijăm să culegem şi să studiem faptele de acest gen care ajung la cunoştinţa noastră; se manifestă la toate vârstele şi deseori la copiii.
Această capacitate nu este prin ea însăşi indiciul unei stări patologice, deoarece nu este incompatibilă cu o sănătate perfectă. Dacă persoana care o deţine este suferindă, aceasta se datorează unei cauze străine; de aceea, mijloacele terapeutice nu o pot face să dispară. Ea poate, în unele cazuri, să însoţească o anumită slăbiciune organică, dar nu este niciodată cauza eficientă. Aşadar, nu am avea nici un motiv să manifestăm vreo îngrijorare; nu ar putea să constituie un inconvenient decât în cazul în care subiectul, devenit medium facultativ, ar face abuz, ar provoca emisia prea abundentă de fluid vital, consecinţa fiind slăbirea organelor.
Raţiunea se revoltă la gândul torturilor morale şi corporale la care ştiinţa a supus uneori fiinţele slabe şi delicate ca să se asigure că nu era vorba de nici o înşelătorie din partea lor. Aceste experimentări, de cele mai multe ori făcute cu rea-voinţă, sunt întotdeauna dăunătoare senzitivilor; astfel de încercări pun întotdeauna viaţa în pericol. Observatorul de bună-credinţă nu are nevoie să folosească aceste mijloace; cel care este familiarizat cu acest fel de fenomene ştie, de altfel, că aparţin mai mult ordinii morale decât celei fizice şi că s-ar căuta zadarnic soluţia lui prin ştiinţele noastre exacte.
Prin faptul că aceste fenomene ţin de ordinea morală, trebuie să evităm cu o grijă la fel de scrupuloasă orice ar surescita imaginaţia. Cunoaştem accidentele pe care le poate provoca teama şi am fi mai puţin imprudenţi dacă am cunoaşte toate cazurile de nebunie şi de epilepsie care îşi au sursa în poveştile cu vârcolaci şi strigoi. Ce-ar fi dacă i-am convinge pe alţii că e vorba de diavol? Cei care acreditează astfel de idei nu ştiu ce responsabilitate îşi asumă: pot să ucidă. Or, pericolul nu îl pândeşte doar pe subiect, ci şi pe cei din jurul lui, care pot să fie înspăimântaţi de gândul că locuinţa lor este un bârlog al demonilor. Această credinţă funestă a provocat multe acte de atrocitate în vremuri de ignoranţă. Totuşi, cu ceva mai mult discernământ, ar fi trebuit să ne gândim că, arzând corpul considerat posedat de diavol, nu ardem diavolul. Dacă voiam să scăpăm de diavol, el trebuia ucis; doctrina spiritistă, luminându-ne despre adevărata cauză a tuturor acestor fenomene, i-a dat lovitura de graţie. Departe de a face să se nască acest gând, trebuie, fiind o datorie de moralitate şi umanitate, să o combatem dacă există.
Când o capacitate pare a se dezvolta spontan la un individ, trebuie să lăsăm fenomenul să-şi urmeze cursul natural: natura este mai prudentă decât oamenii; de altfel, Providenţa are ţintele sale şi lucrul cel mai mic poate să fie instrumentul unor mari ţeluri. Dar, trebuie să recunoaştem, acest fenomen dobândeşte uneori proporţii obositoare şi inoportune pentru toată lumea. Trebuie văzut ce trebuie să facem în toate cazurile.
Trebuie să încerci să intri în legătură cu spiritul ca să afli de la el ce vrea. Mijlocul următor se bazează şi el pe observaţie.
Spiritele invizibile care îşi dezvăluie prezenţa prin efecte sensibile sunt, în general, spirite de un ordin inferior, care pot fi dominate prin ascendentul moral; prin urmare, trebuie să încercăm să dobândim acest ascendent.
Ca să obţinem acest ascendent, trebuie să trecem subiectul din stadiul de medium natural în cel de medium facultativ. Atunci se produce un efect asemănător precum cel care are loc în cazul somnambulismului. Se ştie că somnambulismul natural încetează în mod natural când este înlocuit de somnambulismul magnetic. Nu putem opri capacitatea emancipatoare a sufletului, ci îi dăm un alt curs. La fel stau lucrurile şi cu capacitatea mediumică. În acest scop, în loc să punem piedici fenomenului, ceea ce rareori reuşim şi nu e lipsit de pericol, trebuie incitat mediumul să le producă la voinţa lui, impunându-se unui spirit. Prin acest mijloc reuşeşte să-l controleze şi să-l domine uneori tiranic, făcând din el o fiinţă subordonată şi deseori foarte docilă. Un fapt demn de remarcat şi dovedit de experienţă este acela că în astfel de cazuri un copil are tot atâta şi deseori chiar mai multă autoritate decât un adult: dovadă care susţine punctul esenţial al doctrinei, acela că spiritul nu este copil decât prin corp şi că are dezvoltarea neapărat anterioară încarnării sale actuale, dezvoltare care îi poate conferi ascendentul asupra spiritelor care îi sunt inferioare.
Moralizarea spiritului prin sfaturile unei terţe persoane influente şi experimentate, dacă mediumul nu este în stare să o facă, constituie deseori un mijloc foarte eficace.
Persoane electrice - din această categorie de mediumi pare să facă parte persoanele înzestrate cu o anumită doză de electricitate naturală, adevărate torpile umane, producând prin simplul contact toate efectele de atracţie şi de respingere. Am greşi totuşi dacă le-am considera mediumi, deoarece adevărata mediumitate presupune intervenţia directă a spiritului lor, în cazul de faţă, experienţe concludente au dovedit că electricitatea este unicul agent ale acestor fenomene. Această capacitate bizară, pe care aproape că am putea-o numi infirmitate, se poate îmbina uneori cu medi-umitatea, dar, uneori, este complet independentă. După cum am spus, singura dovadă a intervenţiei spiritelor este caracterul inteligent al manifestărilor; când acest caracter nu există, suntem îndreptăţiţi să le atribuim unei cauze pur fizice. Problema este să ştim dacă persoanele electrice ar avea o aptitudine mai mare în a deveni mediumi cu efecte fizice. Credem că da, dar numai experienţa poate duce la acest rezultat.
Mediumi senzitivi şi impresionabili - persoane susceptibile să simtă prezenţa spiritelor printr-o impresie vagă, un fel de atingere uşoară pe toate membrele, pe care nu o pot explica. Această varietate nu are un caracter bine fixat; toţi mediumii sunt neapărat impresionabili, impresionabilitatea fiind mai curând o calitate generală decât specială. Este vorba de capacitatea rudimentară indispensabilă dezvoltării tuturor celorlalte; ea diferă de impresionabilitatea pur fizică şi nervoasă, cu care nu e bine să o confundăm; deoarece există persoane care nu au nervii delicaţi şi totuşi simt mai mult sau mai puţin efectul prezenţei spiritelor, după cum altele, foarte iritabile, nu îl simt deloc.
Această capacitate se dezvoltă prin obişnuinţă şi poate să dobândească o subtilitate atât de mare, încât cel care este înzestrat cu ea recunoaşte după impresia pe care o simte, nu doar natura bună sau rea a spiritului aflat alături de el, ci şi chiar individualitatea lui, aşa cum orbul recunoaşte după un „nu ştiu ce” apropierea unei anumite persoane; el devine, în raport cu spiritele, un adevărat senzitiv. Un spirit bun face întotdeauna o impresie plăcută; cea a unui spirit rău însă este penibilă, anxioasă, neplăcută; ca un „fler” de impuritate.
Mediumi auditivi - aud vocile spiritelor. Este, după cum am spus vorbind de pneumatofonie, uneori o voce intimă care se face auzită în forul interior; alte daţi este vorba de o voce exterioară, clară şi distinctă, precum cea a unei persoane vii. Mediumii auditivi pot să intre astfel în conversaţie cu spiritele. Când au deprins obiceiul de a comunica cu unele spirite, le recunosc imediat după caracterul vocii. Când nu eşti tu însuţi înzestrat cu această capacitate, poţi totuşi să intri în comunicare cu un spirit prin intermediul unui medium auditiv, care serveşte drept intermediar.
Această capacitate este foarte plăcută când mediumul aude doar spirite bune sau măcar pe cele pe care le cheamă. Lucrurile stau însă cu totul altfel când un spirit rău se îndârjeşte asupra lui şi îl face să audă tot timpul lucrurile cele mai neplăcute. Atunci trebuie să încerce să scape de el prin mijloacele indicate în capitolul despre obsesie.
Mediumi vorbitori - mediumii auditivi, care nu fac decât să transmită ceea ce aud, nu sunt, propriu-zis, mediumi vorbitori. Aceştia, de cele mai multe ori, nu aud nimic; la ei, spiritul acţionează asupra organelor vorbirii ca şi cum ar fi vorba de mâna mediumului scriitor. Spiritul, vrând să comunice, se foloseşte de organul pe care îl găseşte cel mai flexibil la medium; la unul apelează la mână, la altul, la vorbire, la altul, la auz. Mediumul vorbitor se exprimă în general fără să fie conştient de ceea ce spune, iar uneori spune lucruri complet în afara ideilor sale obişnuite, a cunoştinţelor şi chiar a puterii inteligenţei sale. Deşi este complet treaz şi într-o stare normală, rareori îşi aminteşte ceea ce a spus; pe scurt, cuvântul este la el un instrument de care se foloseşte spiritul şi cu care o persoană străină poate intra în comunicare, aşa cum poate s-o facă prin intermediul unui medium auditiv.
Pasivitatea mediumului vorbitor nu este întotdeauna completă; există unii care au intuiţia a ceea ce spun chiar în momentul în care pronunţă cuvintele.
Mediumii văzători - sunt înzestraţi cu capacitatea de a vedea spiritele. Există unii care au această capacitate în stare normală, când sunt complet treji, amintidu-şi exact; alţii o au doar într-o stare somnambulică sau vecină cu somnambulismul. Această capacitate este rareori permanentă; ea constituie aproape întotdeauna efectul unei crize momentane şi trecătoare. Putem plasa în categoria mediumilor văzători toate persoanele înzestrate cu a doua vedere. Posibilitatea de a vedea spiritele în vis rezultă fără tăgadă dintr-un fel de mediumitate, dar nu constituie, propriu-zis, mediumii văzători.
Mediumul văzător crede că vede prin ochi, precum cei care au dubla vedere; dar, în realitate, sufletul vede, acesta fiind motivul pentru care văd la fel de bine şi cu ochii închişi; de unde se poate trage concluzia că un orb poate să vadă spiritele la fel ca şi cel care are vederea perfectă, în această privinţă s-ar putea face un studiu interesant, în dorinţa de a afla dacă această capacitate este mai frecventă la orbi. Spirite care au fost oarbe ne-au spus că, în timpul vieţii, aveau prin suflet percepţia unor obiecte şi că nu erau cufundate într-un întuneric complet.
Trebuie să facem deosebirea între apariţiile accidentale şi spontane ale capacităţii propriu-zise de a vedea spiritele. Primele sunt frecvente, mai ales în momentul morţii persoanelor iubite sau cunoscute, ele venind să anunţe că nu mai sunt în această lume. Există multe exemple de fapte de acest gen, fără a mai vorbi de viziunile din timpul somnului. Alteori, apar părinţii sau prietenii, deşi morţi de mai mult sau mai puţin timp, fie ca să avertizeze de un pericol, fie ca să dea un sfat sau să ceară un serviciu. Serviciul pe care îl poate cere un spirit constă, în general, în îndeplinirea unui lucru pe care el nu l-a putut face în timpul vieţii sau cu ajutorul rugăciunilor. Aceste apariţii sunt fapte izolate, care au întotdeauna un caracter individual şi personal şi nu constituie o capacitate propriu-zisă. Capacitatea constă în posibilitatea, dacă nu permanentă, cel puţin frecventă de a vedea primul spirit apărut, chiar şi cel care ne este cel mai străin. Această capacitate constituie, propriu-zis, mediumii văzători.
Printre mediumi, există unii ce văd doar spiritele care sunt evocate şi a căror descriere o pot face cu o exactitate minuţioasă. Ei descriu în cele mai mici detalii gesturile, expresia fizionomiei, trăsăturile feţei, costumul şi până şi sentimentele de care par însufleţiţi. Există alţii la care această capacitate este mai generală; văd întreaga populaţie de spirite din jur agitându-se şi, ca să spunem aşa, văzându-şi de treburile ei!
Am asistat într-o seară la reprezentaţia operei Oberon împreună cu un foarte bun medium văzător. În sală erau multe locuri goale, unele dintre ele fiind însă ocupate de spirite, care păreau că asistă la spectacol; unele se duceau în apropierea unor spectatori şi păreau interesate de ceea ce vorbeau. Pe scenă avea loc altceva, în spatele câtorva actori, spiritele joviale se distrau imitându-le gesturile într-un mod grotesc; altele, mai serioase, păreau că îi inspiră pe cântăreţi şi făceau eforturi ca să le dea energie. Unul dintre ei se ţinea tot timpul după una dintre cântăreţele principale; am crezut că are intenţii cam frivole. Chemându-l după căderea cortinei, a venit la noi, şi ne-a reproşat cu oarecare severitate părerea noastră temerară. „Nu sunt ceea ce credeţi voi, a spus el, sunt ghidul şi spiritul ei protector. Eu am primit sarcina s-o îndrum”. După câteva minute de discuţii foarte serioase, ne-a părăsit, spunând: „Adio. E în cabina ei, trebuie să mă duc să veghez asupra ei”. Am evocat apoi spiritul lui Weber, autorul operei, şi l-am întrebat ce credea despre felul în care fusese executată lucrarea lui. „Nu a fost prea rău, a răspuns el, dar cam moale. Actorii cântă, atâta tot”. După care l-am văzut pe scenă, planând deasupra actorilor; un efluviu părea că iese din el şi se răspândeşte asupra lor. În acel moment, actorii au manifestat un plus vizibil de energie.
Iată alt fapt care dovedeşte că spiritele îi influenţează pe oameni fără ştirea lor. Eram, ca în acea seară, la o reprezentaţie teatrală, împreună cu alt medium văzător. Intrasem în conversaţie cu un spirit spectator, iar acesta ne-a spus: „Vedeţi acele două doamne singure din acea lojă ? Ei bine, voi face în aşa fel încât să părăsească sala!” După care s-a dus şi s-a plasat în loja respectivă şi le-a vorbit doamnelor. Deodată, acestea, care erau foarte atente la spectacol, s-au privit, au părut că se consultă, apoi au plecat fără să mai revină. Spiritul ne-a făcut atunci un gest comic, ca să ne indice că s-a ţinut de cuvânt; dar nu l-am mai revăzut ca să-i cerem mai multe explicaţii, în felul acesta, am putut să fiu de nenumărate ori martor al rolului jucat de spirite printre cei vii. Le-am observat în diferite locuri de reuniune, la bal, la concert, la depunerea jurământului, la funeralii, la nunţi etc.: peste tot am văzut unele aţâţând pasiunile rele, stârnind discordia, îndemnând la încăierări şi bucurându-se de isprava lor. Altele combăteau însă această influenţă, dar erau rareori ascultate.
Capacitatea de a vedea spiritele poate să se dezvolte, dar face parte dintre cele a căror dezvoltare se cuvine să se dezvolte în mod natural, fără a o provoca, dacă nu vrem să riscăm să fim jucăria propriei imaginaţii. Când există sămânţa unei capacităţi, aceasta se va manifesta singură. În principiu, trebuie să ne mulţumim cu cele pe care ni le-a dat Dumnezeu, fără a căuta imposibilul; pentru că atunci, vrând să avem prea multe, riscăm să pierdem tot ce avem.
Când am afirmat că acele cazuri de apariţii spontane sunt frecvente, nu am vrut să spunem că sunt foarte comune. Iar mediumii văzători propriu-zis sunt şi mai rari şi trebuie să ne ferim de cei care pretind că sunt înzestraţi cu această capacitate; este prudent să nu dăm crezare decât în urma unor dovezi pozitive. Nu ne referim nici măcar la cei care îşi fac iluzia ridicolă a spiritelor globulare, ci la cei care pretind că văd spiritele într-un mod raţional. Unele persoane pot să se înşele fiind de bună-credinţă, dar altele pot să simuleze această capacitate din vanitate sau interes, în acest caz, trebuie să ţinem cont în mod deosebit de caracterul, moralitatea şi sinceritatea obişnuită; dar mai ales în împrejurări de detaliu putem găsi controlul cel mai sigur, deoarece există unele care nu pot stârni nici o îndoială, de exemplu, exactitatea portretului unui spirit pe care mediumul nu l-a cunoscut niciodată în cursul vieţii lor.
Mediumi somnambuli - somnambulismul poate să fie considerat o varietate a capacităţii mediumice sau, ca să ne exprimăm mai bine, sunt două ordine de fenomene care sunt foarte des reunite. Somnambulul acţionează sub influenţa propriului spirit; sufletul lui, în momentele de emancipare, vede, aude şi percepe în afara limitelor simţurilor. Ceea ce exprimă ia din el însuşi; ideile sale sunt, în general, mai corecte decât în stare normală, cunoştinţele sunt mai extinse, pentru că sufletul lui e liber; adică vede cu anticipaţie viaţa spiritelor. Mediumul însă este instrumentul unei inteligenţe străine; este pasiv şi ceea ce spune nu vine de la el. Pe scurt, somnambulul exprimă propria gândire, iar mediumul exprimă pe cea a altuia. Dar spiritul care comunică cu mediumul obişnuit poate să o facă la fel de bine şi cu somnambulul; deseori, aceeaşi stare de emancipare a sufletului, în timpul somnambulismului, face comunicarea mai uşoară. Mulţi somnambuli văd perfect spiritele şi le descriu cu aceeaşi precizie ca şi un medium văzător; pot să stea de vorbă cu ele şi să ne transmită gândirea lor; ceea ce spun în afara cercului cunoştinţelor lor personale le este deseori sugerat de alte spirite. Iată un exemplu remarcabil unde dubla acţiune a spiritului somnambulului şi a spiritului se dezvăluie fără echivoc.
Un băiat de 14 ani, somnambul, de o inteligenţă foarte obişnuită şi foarte puţin instruit,în starea de somnambulism, a dovedit o luciditate extraordinară şi o mare perspicacitate, mai ales în tratamentul bolilor, şi a recomandat un mare număr de cure considerate imposibile. Intr-o zi, dădea o consultaţie unui bolnav, căruia îi descria maladia cu o mare exactitate.
- Nu este totul, i s-a spus. Acum trebuie indicat remediul.
- Nu ştiu, a răspuns el, îngerul meu doctor nu se află aici.
- Ce înţelegi prin înger doctor?
- Cel care îmi dictează remediile.
- Nu tu vezi remediile?
- O, nu! îngerul meu mi le dictează.
Astfel, la acest somnambul, acţiunea de a vedea răul era realizată de propriul spirit care, în acest scop, nu avea nevoie de nici un ajutor. Dar indicarea remediilor o primea de la altul; acest altul nefiind de faţă, el nu putea să spună nimic. Singur, el era doar somnambul, asistat de ceea ce numea îngerul lui doctor, era somnambul-medium.
Luciditatea somnambulică este o capacitate care ţine de organism şi este cu totul independentă de elevaţie, de progres şi chiar de starea morală a subiectului. Un somnambul poate să fie foarte lucid şi să nu poată rezolva unele probleme dacă spiritul său nu este avansat. Cel care vorbeşte prin el poate, aşadar să spună lucruri bune sau rele, adevărate sau false, să procedeze mai delicat sau mai scrupulos, în funcţie de gradul de elevaţie sau de inferioritate al propriului spirit. Atunci, asistenţa unui spirit străin poate să suplinească insuficienta pregătire a subiectului; dar un somnambul poate să fie asistat de un spirit mincinos, uşuratic, sau chiar răutăcios, ca şi mediumii; în acest caz au o mare influenţă calităţile morale, pentru atragerea spiritelor bune.
Mediumi vindecători - acest gen de mediumitate constă în principal în capacitatea pe care unele persoane o au de a vindeca prin simplă atingere, prin privire, chiar printr-un gest, fără ajutorul nici unei medicaţii. Se va spune că nu este altceva decât magnetism. Este evident că fluidul magnetic joacă aici un rol important; dar, când examinezi acest fenomen cu mare grijă, recunoşti fără greutate că mai e ceva în plus. Magnetizarea obişnuită este un adevărat tratament susţinut, regulat şi metodic; aici lucrurile se petrec cu totul diferit. Toţi magnetizatorii sunt aproape apţi să vindece dacă o fac în mod convenabil, în timp ce la mediumii vindecători capacitatea este spontană şi unii o au chiar fără să fi auzit vreodată de magnetism. Intervenţia unei puteri oculte, care constituie mediumitatea, devine evidentă în unele împrejurări şi este mai ales când se ia în considerare că foarte multe persoane pe care le putem numi cu îndreptăţire mediumi vindecători au recurs la rugăciune, care este o adevărată evocare.
Putem să considerăm persoanele înzestrate cu putere magnetică o varietate de mediumi, si nu trebuie să ne îndoim de asta. Puterea magnetică se află fără îndoială în om, dar ea este sporită de acţiunea spiritelor pe care le cheamă în ajutor. De exemplu, dacă magnetizezi ca să vindeci şi invoci un spirit bun care se interesează de tine şi de bolnavul tău, îţi sporeşte forţa şi voinţa, îţi dirijează fluidul şi îi conferă calităţile necesare.
Spiritele acţionează si asupra celor care nu cred în ele. Cei care magnetizează pentru bine sunt ajutaţi de spiritele bune. Orice om care doreşte să facă bine le cheamă fără să-şi dea seama; la fel cum, prin dorinţa de a face rău şi intenţii rele, cheamă spiritele rele. Cel care, având această putere, ar crede în intervenţia spiritelor, ar acţiona mult mai eficace, ar face lucruri considerate de altii miracole.
Unele persoane au cu adevărat capacitatea de a vindeca prin simpla atingere, fără folosirea paselor magnetice, in acest caz fiind vorba si de o acţiune magnetică, si o influenţă a spiritelor. Aceste persoane sunt adevăraţi mediumi, deoarece acţionează sub influenţa spiritelor; dar nu putem spune că sunt mediumi vindecători aşa cum înţeleg oamenii acest lucru.
Puterea vindecatoare nu se poate transmite, ci doar cunoaşterea lucrurilor necesare pentru exercitarea ei, dacă o deţii.
Se pot obţine vindecări si doar prin simpla rugăciune, uneori, dacă Dumnezeu permite acest lucru; dar poate că binele bolnavului este să mai sufere încă, şi atunci omul crede că rugăciunile nu-i sunt ascultate.
Nu există, în această privinţă, unele formule de rugăciune mai eficace decât altele,
doar superstiţia poate să lege o virtute de anumite cuvinte, şi spirite ignorante sau mincinoase pot să întreţină astfel de idei, prescriind formule. Totuşi, se poate întâmpla ca, pentru persoane puţin luminate şi incapabile să înţeleagă lucrurile pur spirituale, folosirea unei formule să contribuie la a-i da încredere; în acest sens, nu formula este eficace, ci credinţa care este sporită prin ideea ataşată de folosirea formulei.
Mediumi pneumatografi - apţi să obţină scrierea directă, ceea ce nu e este dat tuturor mediumilor scriitori. Această capacitate este până în prezent destul de rară. Ea se dezvoltă probabil prin exerciţiu, dar, după cum am spus, utilitatea ei practică se limitează la o constatare evidentă a intervenţiei unei puteri oculte în manifestări. Experienţa singură se poate face cunoscută dacă o deţinem; prin urmare, se poate încerca şi, de altfel, putem întreba un spirit protector prin celelalte mijloace de comunicare. După cum puterea mediumului este mai mare sau mai mică, se obţin simple linii, semne, litere, cuvinte, fraze şi chiar pagini întregi. În mod obişnuit, este de ajuns să aşezi o foaie de hârtie într-un loc oarecare sau desemnat de spirit, timp de zece minute sau un sfert de oră, uneori mai mult. Rugăciunea şi reculegerea sunt condiţii esenţiale; de aceea, se poate considera ca imposibil să nu obţii nimic într-o reuniune de persoane puţin serioase şi care nu ar fi însufleţite de sentimente pline de simpatie sau de bunăvoinţă.
sinteza Allan Kardec - Cartea mediumilor

Oare un medium poate sa aiba mai multe capacitati?? Sau fiecare cu capacitatea lui?

Dacă vei studia cazul Vanga, vei observa că deşi ea era oarbă de mică, prin clarvedere percepea şi descria 9 rase de umanoizi care "locuiesc" printre noi, comunica cu o entitate spirituală foarte evoluată care o ajuta să vindece bolile oamenilor, comunica cu plantele primind în mod direct informaţii de la acestea la ce boală putând fi folosite fiecare, şi ...altele. Ignatenko , Djuna, Sai Baba, ...lista este mai lungă. Ce zici ? Vrei să te ...înscrii ?

Pai daca pot, ar fi pacat sa refuz.
Capacitatile fiecaruia trebuie exploatate la maxim de fiecare in parte.

Dar nu simt ca asta ar fi drumul meu in viata. Nu ma atrage destul de mult.

Ce poate fi mai sublim decât să poţi să aduci zâmbetul pe faţa oamenilor, voioşia, veselia, încrederea, în sufletul lor, să redai starea de sănătate pierdută, să poţi să faci lacrimile să dispară, să alungi durerea şi suferinţa, să poţi să redai speranţa celor deznădajduiţi, să aduci lumină în inima şi viaţa celor ce bâjbâie în întuneric, să contribui la binele general, la o viaţă mai bună, un trai mai decent, la o elevare a conştiinţei umane ... ...? Cei de pe Listă ...pot, sau au putut, pentru că au vrut, şi au ales. Este în destinul fiecăruia să ...poată, dacă ...vrea, într-o oarecare măsură. Fiecare ...alege, clipă de clipă. În final, fiecare inimă se va ...cântări... Capacităţile mediumice înfloresc şi dau roade doar la cei ce vor, la cei ce aleg să se dedice binelui, la cei ce doresc să împărtăşască binele cu toţi ceilalţi. Exerciţiul puterii îl dobândesc cei ce aleg să îl experimenteze, asumându-şi riscuri şi responsabilităţi, depunând efort, manifestând voinţă şi fermitate...

Consider ca poti ajuta doar fiind tu insuti. Facand ceea ce iti place. Doar asa poti sa intri in legatura cu oameni care au aceleasi vicii, placeri, suferinte....astfel poti sa ii intelegi mai bine.
Daca iti sacrifici viata pe are Dumnezeu ti-a dat-o ca sa te bucuri de ea, facand ceva care nu te caracterizeaza, un lucru pe care nu poti sa il accepti si nu l-ai acceptat niciodata - doar ca sa ii ajuti pe altii iti faci rau tie personal.
Iar binele trebuie sa fie bine pentru toata lumea, daca cuiva ii produce rau inseamna ca nu e bine.
Sacrificiul de sine nu mi se pare o metoda buna. E echivalent cu sacrificiile umane din timpurile stravechi, ardeau virgine sau mai stiu ce tineri aruncadu-i in sulite si in cusca leului.
Tot sacrificiu ii spune indiferent ca ei se sacrificau pentru Divinitate sau pentru semeni. Daca stam sa ne gandim - cum divinitatea e peste tot si reprezinta tot ce ne inconjoara - e acelasi lucru.
Eu nu ma regasesc in a mi se pune numele de "medium" iar la mine sa ajunga persoane cu diferite probleme - iar eu sa fac lucruri atat de neobisnuite (sa aud voci, sa vad chestii...) ca sa ii ajut.
Toate se intampla cu un scop, iar suferinta acelor persoane are o cauza. Cand se va rezolva cauza va disparea si efectul intr-un fel sau altul - prin doctori obisnuiti, mediumi, vrajitoare sau mai stiu eu ce alte chestii.
In plus, consider ca sunt destui mediumi, destui doctori - care si-au dorit sa fie ceea ce sunt.
Pentru mine ar fi un sacrificiu sa devin mediu pentru ca nu m-as regasi.
Scopul oamenilor este sa fie ei insisi si sa isi urmeze calea inimii. Acolo gasim ceea ce ne dorim cel mai mult.

Frumos spus ! Fiecare exprimare ce izvorăşte din suflet are ceva frumos, o anumită gingăşie, o sensibilitate, ceva inefabil. De asemenea, are o valoare deosebită, căci permite o observaţie, o sondare, şi o analiză mai profundă a fiinţei. Şi doar prin astfel de exprimări şi analize se poate ajunge la conştientizarea sinelui. Nu contează erorile de raţionament exprimate, ele nu se contorizează în mod negativ, căci au existat în gândire şi înainte de a fi exprimate, ci faptul că prin manifestarea lor obiectivă, în scris de exemplu, va exista posibilitatea observării lor, a evaluării, şi implicit a efectuării unor anumite modificări, a unor corecţii, a unor reevaluări. Poziţia ta a fost defensivă şi categorică. Fiecare trebuie să facă ceea ce îi place, să fie el însuşi, să nu se forţeze să joace vreun rol nepotrivit, să nu se sacrifice inutil făcând ceva ce în mod normal nu ar accepta să facă, făcând binele fără ca aceasta să implice a face şi vreun rău, cumva, cuiva, nici altora, nici lui însuşi. Nu ai vrea să fii etichetată ca "medium", nici să faci ceea ce face un medium, nici să te sacrifici pentru alţii, adoptând un stil de viaţă care nu ţi se potriveşte. Există o anumită teamă ce răzbate din argumentaţia şi justificările prezentate. Această teamă, şi nu alegerea ta, în sine, pe care o respect, aş dori să o iau în discuţie. În primul rând, spiritele evidenţiazâ în mod repetat faptul că toţi oamenii SUNT mediumi, într-o măsură mai mică sau mai mare. Toţi oamenii percep gândurile insuflate lor, atât de îngerii păzitori, de spiritele binevoitoare lor, cât şi de cele răuvoitoare, chiar dacă nu conştientizează originea şi provenienţa lor exactă. Cei ce conştientizează această realitate, pot să işi dezvolte capacităţile mediumice, printr-un proces de extindere a conştienţei asupra realităţii, asupra celor văzute şi nevăzute. Acest proces de extindere a conştienţei reprezintă însăşi evoluţia sprituală, a cărei finalitate o reprezintă extinderea conştienţei la nivel universal, cosmic, al întregii creaţii, moment al reintegrării în Conştiinţa Divină, al reintegrării sinelui individual în Sinele Suprem Universal. Acest forum spiritual, care are drept scop evoluţia spirituală, încearcă să se constituie într-un instrument evolutiv. De aceea, nu pot şi nu vreau să ascund faptul că dezvoltarea capacităţilor mediumice face parte, practic, din evoluţia normală şi firească a fiecărui om. Procesul de extindere a conştienţei asupra celorlalte planuri energetice atrage în mod inevitabil şi extinderea acestor capacităţi, de a percepe tot mai clar gândurile emise de alţii, de a percepe tot mai clar fiinţele ce populează celelalte planuri existenţiale, de a percepe tot mai clar modul în care mintea influenţează corpul şi îl poate îmbolnăvi sau vindeca, ...etc. Nu trebuie să faci ceea ce nu eşti pregătit să faci, dar este benefic să poţi avea o viziune de viitor, pozitivă şi optimistă, din care să lipsească teama şi frica, în care să simţi că te poţi încadra, că te poţi manifesta liber şi creativ ! O viziune a unui viitor în care fiecare este liber să facă ce vrea, fără ca libertăţile individale să se limiteze şi să se afecteze în vreun mod negativ, unele pe altele. Cam la ce nivel de conştienţă va fi posibilă această ...realitate, acest ...viitor ? Gândind acest viitor, cu sentimentul păcii, liniştii şi iubirii în suflet, noi vom atrage materializrea sa în acest plan, în planul nostru terestru. Cei ce nu se pot încadra, pur şi simplu se vor incadra într-un alt plan şi o altă lume care îi va atrage prin rezonanţă, prin nivelul lor evolutiv.