Iluminarea - generalităţi

În viziunea mea, procesul de Iluminare prezintă două aspecte principale :
1. Revelaţia
2. Percepţia Câmpului de Lumină
Când cineva se referă la Iluminare, în general face referinţă la unul din aceste două aspecte majore. Oamenii care nu sunt în temă cu acest subiect, în general confundă (identifică) Iluminarea cu Cunoaşterea, afirmând că cei pe care îi consideră foarte culţi sunt iluminaţi, că dobândirea cunoaşterii conduce spre Iluminare, cunoştinţele iluminează, etc., neînţelegând faptul că nu acumularea de cunoştinţe (cultura) în sine contribuie la declanşarea Iluminării, ci Înţelegerea care conduce la Conştientizarea tot mai profundă a conexiunilor şi legăturilor cauzale. Iluminarea poate fi dobândită, aşadar, de un om cu o cultură săracă, dar care meditează foarte mult asupra legăturilor cauzale dintre lucruri, evenimente şi fenomene, şi poate să nu fie dobândită în cursul acestei vieţi de un filozof care are o vastă cultură, dar care a îmbrăţişat continuu teoriile altora, fără să îşi pună prea multe întrebări existenţiale şi gândirea proprie la contribuţie. Nu acumularea de cunoştinţe contează, ci efortul personal de a găsi răspunsuri şi soluţii la întrebările şi problemele existenţiale. Degeaba cunoşti teoriile sofisticate ale marilor filosofi de succes, care nu i-au condus pe aceştia la... Iluminare, ci la construirea unor sisteme ipotetice complicate despre lume şi viaţă.
Revelaţia nu reprezintă un proces întâmplător sau accidental, deşi poate să pară astfel unui ignorant. Determinismul cauzal poate să nu fie observat, înţeles şi conştientizat, ci numai efectul ! Revelaţia este mai îndeaproape înrudită cu intuiţia, decât cu acumularea de cunoştinţe. Dar eu definesc intuiţia ca fiind un proces psihic datorat unei automatizări a gândirii, ce nu trebuie confundat cu revelaţia. Cu cât mai mult îţi foloseşti gândirea pentru a analiza problemele existenţiale, cu atât mai mult îţi dezvolţi intuiţia. Esenţa procesului este următoarea : cu cât mai mult îţi foloseşti creierul pentru a crea legături (conexiuni) logice, cu atât mai mult se vor dezvolta anumite trasee neuronale şi anumite automatisme care vor îţi vor dezvolta intuiţia. Şi, la un moment dat, când dezvoltarea va atinge o anumită amploare, revelaţiile se vor manifesta ca ceva natural, datorită dezvoltării căilor prin care ele se vor putea manifesta.
Procesul nu trebuie redus doar la aspectul său fizic, ci trebuie înţeles şi ca un proces de elevare a conştiinţei, care prin antrenament susţinut va urca treaptă cu treaptă spre o înţelegere tot mai superioară, mai cuprinzătoare, mai globală. Această ascensiune trebuie privită ca o ascensiune reală prin diferitele planuri succesive ale Manifestării !
În principiu, efectul obţinut este asemănător celui declanşat prin tehnicile yoghine care forţează conştiinţa să urce prin Sushumna, trecând prin planurile succesive de conştiinţă, situate la nivelul fiecărei chakre. Astfel, procesul Iluminării poate fi considerat a avea mai multe trepte (niveluri), indiferent de calea prin care el se realizează. Aceste trepte sunt marcate de anumite revelaţii, specifice fiecărui nivel de conştiinţă.
În privinţa percepţiei Câmpului de Lumină, lucrurile sunt ceva mai complicate. Acest Câmp, care constituie şi matricea energetică a lumii materiale, a întregii Creaţii, are şi el mai multe niveluri (planuri, lumi) de manifestare. Câmpul Eteric, care reprezintă dublura energetică a oricărei corporalităţi fizice, reprezintă cel mai grosier nivel al Câmpului de Lumină. În general, acest nivel va fi şi primul care se va revela conştiinţei, pe calea elevării sale. Altfel spus, fiind cel mai apropiat nivel de cel material, poate fi observat cel mai uşor.
Pentru a înţelege la ce mă refer, poţi efectua următorul exerciţiu practic : am afirmat că Iluminarea reprezintă o consecinţă a elevării conştiinţei, deci, pentru a percepe Câmpul Eteric, în mod logic, va trebui să pătrunzi într-o altă stare de conştiinţă decât cea comună, a stării de veghe în care îţi îndrepţi atenţia spre percepţia obiectelor materiale din jurul tău. Am afirmat, de asemenea, faptul că acest câmp reprezintă o dublură exactă a fiecărui corp material. Aşadar, va trebui să priveşti atent la un anumit obiect nemişcat, focalizând privirea şi menţinând-o în acelaşi punct, câteva minute, fără să o muţi deloc, şi încercând să clipeşti cât mai rar. Poziţia ta trebuie să fie imobilă, de asemenea. Nu te lăsa furat de gânduri, ci păstrează toată atenţia ta focalizată asupra acelui unic punct, urmărind cu atenţie orice modificare ce se manifesta. După câteva minute, perioada variind de la un om la altul, vei fi martorul unui proces de iluminare, percepând cum atât din obiectul privit, cât şi din tot ceea te înconjoară, începe să fie emanată o lumină strălucitoare. Prima impresie va fi asemănătoare cu cea a ieşirii Soarelui din nori, când toată ambianţa se iluminează dintr-o dată. Când, în adolescenţă, am avut primele momente conştientizate de iluminare, nu le-am dat nici o importanţă specială, deoarece am crezut că s-au datorat Soarelui, şi am întrerupt procesul, privind pe geam afară, pentru a mă convinge. Faptul că nu m-am convins a fost de neînţeles, dar mi-am spus că probabil reintrase rapid iar în nori. Când cauţi explicaţii logice pentru probleme care te depăşesc, încercând să îţi explici necunoscutul prin ceva cunoscut, formulezi tot felul de presupuneri şi ipoteze. Probabil că şi tu vei căuta să îţi explici în fel şi chip fenomenul, după ce vei efectua experienţa... Important nu este să găseşti o explicaţie ştiinţifică, acum, căci nu vei putea, ci doar să înţelegi faptul că Iluminarea este un proces real şi nu o simplă metaforă, că procesul are mai multe stadii (trepte, niveluri), şi că el este în strânsă legătură cu stările de conştiinţă prin care treci tu, în mod conştient ! Dacă ai înţeles asta, atunci ai înţeles Principiul care stă la baza întregului proces, şi vei putea păstra un anumit echilibru în continuare, pentru a rămâne în armonie cu lumea şi viaţa, urmând Calea progresivă spre Iluminarea fiinţei tale. Vei înţelege faptul că există multe căi, mai mult sau mai puţin asemănătoare, care conduc spre aceeaşi unică destinaţie, şi în toate vei putea regăsi acelaşi Principiu comun. Cât timp te vei ghida după acest Principiu, nu te vei rătăci...
"Secretul" constă aşadar în înţelegerea relaţiei dintre stările de conştiinţă şi percepţia realităţii ! Acesta este un subiect asupra căruia va trebui să meditezi mult timp, în continuare...

Iluminarea, arderea karmei şi eliberarea.
Lumea nu se mai leagă de tine, după ce tu nu te mai legi de ea. Acest fapt se bazează pe determinismul cauză-efect. Legăturile se vor desface tot mai mult, dacă nu mai creezi efecte, pe măsură ce efectele acţiunilor tale din trecut se vor stinge. Vei înceta să mai creezi karmă, din momentul în care vei ceda fructele faptelor tale Divinităţii, eliberându-te astfel de legăturile mentale care te ţin legat de trecut şi viitor, şi de ceilalţi oameni, în plan material. Se eliberează doar cel ce îşi eliberează mintea !
Lumea nu te bagă în seamă, dacă nu are de ce, dacă nu oferi motive. Când are de
ce, adică motive şi motivaţie, atunci se leagă de tine, datorită tuturor motivelor pe care le oferi. Dacă nu oferi motive, intenţionat, nu vei avea treabă cu lumea.
Cedează fructele faptelor tale, Divinităţii.
Nu te supune nimănui, şi nu supune pe nimeni ţie.
Fii liber, şi acordă libertate tuturor.
Nu bate pe nimeni la cap, şi nu te va bate nimeni.
Nu fă program nimănui, şi nimeni nu îţi face program.
Nu încerca să obţii nimic de la nimeni, şi nimeni nu va încerca să obţină ceva de la tine.
Nu emite nici o pretenţie faţă de alţii, şi alţii nu vor emite pretenţii faţă de tine...

Un discipol care urmează o cale spirituală, trebuie să întrerupă legăturile inutile, negative, care îl menţin blocat în stări care îl dezechilibrează mental şi sufleteşte, în permanenţă. Urmând metoda descrisă mai sus, se va elibera de balastul inutil, în mod progresiv, fără forţări şi suferinţă.
Urmând Calea, vei ajunge să empatizezi tot mai mult cu ceilalţi, şi să poţi pătrunde "în pielea lor". Va veni o fază în care vei simţi, concomitent, în toate experienţele tale, în aceeaşi clipă, atât comicul, cât şi tragicul fiecărei situaţii. Vei avea momente în care vei simţi toată veselia şi toată tristeţea lumii, toată bucuria şi tot necazul tuturor, toată plăcerea şi toată suferinţa, şi îţi va veni să râzi în hohote şi să plângi cu lacrimi în acelaşi timp, de unul singur...
Umorul sarcastic şi oarecum ironic, mă ţine pe mine în viaţă, în echilibru. Este un balans între tragic şi comic, executat cu o anumită detaşare (neimplicare) afectiv-sufletească. Poţi să îţi păstrezi echilibrul în faza asta, doar găsind şi folosind un instrument care să te ajute să îţi păstrezi echilibrul între tragedia şi comedia lumii în care trăieşti, şi în tot ceea ce are legătură cu tine însuţi. Când trăieşti şi tregedia şi comedia lumii în acelaşi timp, simţi că eşti sfâşiat în două, simţi că înebuneşti, deoarece nu mai ai nici un punct de sprijin stabil în această lume. Adevărul nu are nimic material şi stabil în el, pentru a te putea sprijini.
Relevarea Adevărului distruge dualitatea din tine, din mintea şi sufletul tău, te sfâşie, deoarece simţi că nu poţi trăi în acelaşi timp şi tragedia şi comedia ta şi a lumii. Adevărul distruge iluzia, dar când iluzia este distrusă, te simţi sfâşiat în două. Pentru a putea trăi în continuare viaţa corporală, trebuie să aplici o anumită tehnică, care să te ţină ancorat într-un punct de echilibru între tragedie şi comedie, căci tu le trăieşti pe amândouă, şi ai tendinţa naturală de a fi absorbit când de una, când de alta, pe măsura atenţiei acordate. Dacă te-ai lăsa absorbit de tragedia lumii, ai simţi o durere tot mai sfâşietoare, şi te-ai putea sinucide. Dacă te-ai lăsa absorbit de comedie, ai deveni insensibil, ai lua în derâdere totul, şi, nemaiacordând nici o importanţă, la nimeni şi nimic, nici chiar ţie, ţi-ai putea pierde minţile, şi te-ai putea chiar sinucide...
Când iluzia va tinde să se destrame, atunci te vei simţi pierdut, scindat, sfâşiat, ca şi cum o parte din tine vrea să rămână în corporalitatea fizică, şi alta vrea să expandeze în Univers. Pentru a-ţi păstra în continuare mintea şi sufletul întregi, unitare, şi în echilibru, eşti nevoit să aplici anumite "şmecherii". Va trebui să manifeşti un anumit nivel de ego-ism, în mod foarte conştient, pentru a-ţi putea menţine spiritul în corp, pentru a menţine această unitate spirit-corp. Ăsta este rolul ego-ismului în viaţa omenească terestră : să ţină spiritul legat de trup, de materialitate. Dacă nu aplici "şmecherii", decorporalizarea tinde să îşi urmeze cursul, spiritul se disociază de trup, şi atunci rişti să devii "un mort viu", o legumă, un bolnav mintal care şi-a pierdut conştiinţa de sine...
Mai există şi alte instrumente, alte tehnici şi metode. Poate că ceea ce am încercat să explic nu are nici un sens pentru tine, acum... Poate pe viitor...