Divinitatile Sumeriene

DIVINITĂŢILE SUMERIENE - sunt în primul rând fenomene naturale divinizate, care manifestau un dinamism, ce emana din personificarea zeului respectiv. Aceste emanaţii sau „puteri sunt similare ideii de energie personificată. De exemplu, focul Gibil are ca emanaţie pe Nablum (flacăra). Dintre divinităţile care s-au impus nu numai în panteonul sumerian, ci mult timp după dispariţia acestei civilizaţii:
An este zeul cerului, zeu suprem, care ulterior s-a transformat într-un deus otiosus. Centrul său de cult este cetatea Uruk.
Enlil este zeul vântului şi al atmosferei. El devine cel mai important zeu al credinţei sumeriene, fiind considerat „părintele zeilor” şi „regele tuturor ţărilor”. Uneori el devine dur, fiind considerat zeul furtunii distrugătoare, care pedepseşte păcatele oamenilor.
Enki este fiul lui An, fiind zeul apelor dulci, care hrăneşte viaţa şi fertilitatea pământului-mamă.
Ninchursag este zeiţa ocrotitoare a solului, a fertilităţii şi a dragostei, deoarece ea susţine viaţa pe pământ.
Nanna este zeul lunii, care era de asemenea şi ”stăpânul dextinelor”, având ca loc central de venerare, cetatea Ur.
Utu este zeul soarelui, fiul lunii, venerat mai ales în Sippur şi Uruk. El era zeul dreptăţii. Regii sunt consideraţi ca fiind „fiii lui Utu”.
Inana este una dintre cele mai vechi zeităţi sumeriene. Ea poate fi identificată cu zeiţa Venus, deoarece implica acelaşi cult desfrânat, prestat cu ajutorul acelor „ierodule”, prostituate sacre.