Cultul Mortilor la Vechii Greci

CULTUL MORŢILOR - la vechii greci existau mai multe reprezentări ale morţii, toate legate de persoana zeului Hades. - acesta li se arăta muribunzilor sub chipul unui tânăr pe cal negru sau ca un tâlhar la drumul mare, care îi răpea atât pe cei tineri (pe aceştia îi ducea în faţa lui), cât şi pe cei bătrâni (pe care îi trăgea la spatele lui), dar şi pe prunci (pe care îi atârna la cingătoare).
- lumea Hades-ului era fie terifiant reliefată, fie ca un fel de grădină unde se aflau mereu tinere dansând.
- oricum, pentru grecul vechi ea era mai degrabă o lume a întunericului, a stării din care nimeni nu mai putea să iasă.
Ritul de înmormântare implica o serie de practici, cum ar fi, de exemplu:
- spălarea mortului;
- punerea unui obol în gura defunctului, ca plată pentru trecerea în lumea de dincolo;
- baterea laolaltă a diferitelor vase de metal, pentru alungarea spiritelor rele, care ar fi putut să ia spiritul mortului;
- se practicau atât incinerarea, cât şi înmormântarea.
- la final, totul se încheia cu ospăţul funerar, care erau un fel de faptă bună pentru îmbunarea zeilor, mai ales a lui Hermes, care era un fel de avocat pentru sufletul celui mort.
- pentru oamenii de vază se practicau chiar şi JOCURI FUNEBRE.
- după înmormântare se proceda la diferite spălări ritualice, care readuceau familia în starea de purificare.
- urmau apoi rugăciuni pentru morţi la 3 săptămâni, un an, care erau permanent urmate de ospeţe funebre.