Iluzia Spiritelor discoidale

Iluzia Spiritelor discoidale
Aerul nu este întotdeauna de o limpezime absolută, existând împrejurări în care curenţii şi agitaţia produsă de căldură sunt vizibile. Unele persoane au considerat aceasta drept o aglomerare de spirite agitându-se în spaţiu. Acestă opinie poate să fie respinsă.
Un alt gen de iluzie, faţă de care trebuie să fii informat :
Umoarea apoasă a ochiului oferă puncte abia perceptibile care şi-au pierdut transparenţa. Aceste puncte sunt ca nişte corpuri opace în suspensie în lichidul căruia îi urmează mişcările. Ele produc în aerul ambiant şi la distanţă, prin efectul măririi şi al refracţiei, aparenţa unor mici discuri cu un diametru variind între unu şi zece centimetri, părând că plutesc în atmosferă. Unele persoane iau aceste discuri drept spirite care le urmează şi le însoţesc peste tot şi, în entuziasmul lor, consideră drept feţe nuanţele irizării, ceea ce este aproape la fel de raţional ca a vedea o faţă umană pe Lună sau pe Marte, interpretând nişte umbre naturale ale reliefului drept ceea ce nu sunt, adică rezultatul unei construcţii artificiale. O anumită observaţie, furnizată chiar de aceste persoane, le poate aduce pe terenul realităţii, prin judecata logică :
Aceste discuri sau medalioane, spun ele, nu doar că le însoţesc, ci le urmează toate mişcările; se deplasează la dreapta, la stânga, în sus, în jos, sau se opresc, după mişcarea capului. Faptul nu este uimitor; deoarece sediul aparenţei este în globul ochiului, trebuie să-i urmeze mişcările. Dacă ar fi fost spirite, trebuie să recunoaştem că s-ar fi limitat la un rol prea mecanic pentru nişte fiinţe inteligente şi libere; rol plictisitor, chiar şi pentru nişte spirite inferioare, cu atât mai incompatibil cu ideea pe care o avem despre spiritele superioare.
Unii iau drept spirite rele punctele negre sau musculiţele amaurotice. Aceste discuri, ca şi petele negre, au o mişcare ondulatorie care nu se depărtează niciodată de amplitudinea unui anumit unghi şi, ceea ce sporeşte iluzia, nu urmează cu bruscheţe mişcările lumii vizuale. Motivul este foarte simplu. Punctele opace ale umorii apoase, cauza iniţială a fenomenului, sunt în suspensie, şi au tot timpul o tendinţă să coboare: când urcă, înseamnă că au fost solicitate de mişcarea ochiului de jos în sus; dar ajunse la o anumită înălţime, dacă fixăm ochiul, vedem discurile coborând de la sine, apoi oprindu-se. Mobilitatea lor este foarte mare, deoarece este de ajuns o mişcare imperceptibilă a ochiului ca să le schimbe direcţia şi să le facă să străbată rapid o întreagă amplitudine de arc în spaţiul unde se produce imaginea. Atâta timp cât nu este dovedit că o imagine are o mişcare proprie, spontană şi inteligentă, nu o putem considera decât un simplu fenomen optic sau fiziologic.
Lucrurile stau la fel şi în cazul scânteilor, care se produc uneori în jerbe sau în fascicule mai mult sau mai puţin compacte, prin concentrarea muşchilor ochiului, datorate probabil electricităţii fosforescente a irisului, deoarece sunt în general circumscrise în circumferinţa discului său.
Astfel de iluzii nu pot să fie decât rezultatul unei observaţii incomplete. Oricine va studia în mod serios natura spiritelor, prin toate mijloacele oferite de ştiinţa practică, va înţelege caracterul lor pueril. După cum combatem teoriile hazardate prin care sunt atacate manifestările, când aceste teorii sunt bazate pe ignorarea faptelor, tot aşa trebuie să încercăm să risipim ideile false care dovedesc mai mult entuziasm decât gândire, şi care, chiar prin aceasta, fac mai mult rău decât bine incredulilor, care sunt înclinaţi să caute şi să descopere latura falsă şi ridicolă.
Existenţa şi proprietăţile perispiritului stau la baza tuturor manifestărilor, cunoaşterea sa oferind cheia unei mulţimi de fenomene, ajutând ştiinţa spiritistă să facă paşi importanţi înainte, şi să intre pe o cale nouă, înlăturând caracterul miraculos. Explicaţia acţiunii spiritelor asupra materiei, a mişcării corpurilor inerte, a zgomotelor şi apariţiilor, şi a multor alte fenomene, a fost obţinută chiar de la ele, prin intermediul comunicărilor mediumice. Toate informaţiile, însă, trebuie să fie examinate cu atenţie şi obiectivitate.
sinteza Allan Kardec- cartea mediumilor