Manifestarile fizice ale entitatilor spirituale in plan terestru - miscari si ridicari - zgomote si sunete

Manifestarile fizice ale entitatilor spirituale in plan terestru
Mişcări şi ridicări în aer. Zgomote
Afirmatiile urmatoare reprezinta sinteza unor raspunsuri date de entitati spirituale in cadrul sedintelor mediumice.
Fluidul universal nu este o emanaţie a Divinităţii. Totul este creat, mai puţin Dumnezeu.Fluidul universal este principiul elementar al tuturor lucrurilor.Este elementul fluidului electric.Starea în care fluidul universal ni se prezintă în cea mai mare simplitate a sa poate fi descoperita in masura in care am putea am putea să ajungem până la spiritele pure. În lumea noastra, el este întotdeauna mai mult sau mai puţin modificat ca să formeze materia compactă care ne înconjoară. Totuşi, putem spune că starea care se apropie cel mai mult de această simplitate este cea a fluidului pe care îl numim fluid magnetic animal.Acest fluid nu însufleţeşte materia,nu este sursa vietii si a inteligentei.Deoarece acesta formează perispiritul, pare să fie în acest caz într-un fel de stare de condensare care îl apropie, până la un punct, de materia propriu-zisă.
Până la un anumit punct, deoarece nu are toate proprietăţile ei. Este mai mult sau mai puţin condensat în funcţie de lumi.
Un spirit efectueaza mişcarea unui corp solid combinand o parte a fluidului universal cu fluidul pe care îl degajă mediumul în acest scop.
Când o masă se mişcă sub mâinile unui om, spiritul evocat va lua din fluidul universal ca să însufleţească acea masă cu o viaţă artificială. După ce masa este astfel pregătită, spiritul o atrage şi o mişcă sub influenţa propriului său fluid degajat prin voinţa sa. Când masa pe care vrea să o pună în mişcare este prea grea pentru el, cheamă în ajutor spirite aflate în aceleaşi condiţii ca el. Din cauza naturii sale eterate, spiritul propriu-zis nu poate să acţioneze asupra materiei grosolane fără intermediar, adică fără legătura care îl uneşte cu materia. Această legătură, care constituie ceea ce numim perispirit, ne dă cheia tuturor fenomenelor spiritiste materiale.
Spiritele pe care le cheamă în ajutor îi sunt egale, aproape întotdeauna, si deseori vin singure.
Spiritele care produc acest fel de efecte sunt întotdeauna spirite inferioare, care încă nu sunt complet degajate de orice influenţă materială.
Spiritele superioare nu se ocupă de lucruri care sunt mai prejos de ele. Au forţa morală aşa cum celelalte au forţa fizică. Când au nevoie de această forţă, se folosesc de cele care o deţin. Se folosesc de spiritele inferioare aşa cum fac oamenii cu subalternii, cu hamaliii,etc
Principiul vital rezidă în fluidul universal; spiritul ia din acest fluid învelişul semimaterial care formează perispiritul şi, prin intermediul acestui fluid, acţionează asupra materiei inerte, adică însufleţeşte materia cu un fel de viaţă artificială: materia se însufleţeşte cu viaţa animală. Masa care se mişcă sub mâinile omului trăieşte ca un animal; se supune de la sine fiinţei inteligente. Nu acesta o împinge cum face omul cu o greutate; când masa se ridică, nu spiritul face acest lucru cu forţa braţelor, ci masa însufleţită se supune impulsului dat de spirit.
Rolul unui medium în acest fenomen consta in faptul ca fluidul propriu mediumului se combină cu fluidul universal acumulat de spirit; este nevoie de unirea acestor două fluide, adică a fluidului animal cu fluidul universal, ca să confere viaţă mesei. Dar trebuie să remarcam faptul că această viaţă este doar momentană; ea se stinge cu acţiunea, şi deseori înainte de sfârşitul acţiunii, imediat ce cantitatea de fluid nu mai este suficientă ca să o însufleţească.
Spiritul poate să acţioneze fără ştirea mediumului, adică multe persoane servesc drept auxiliari spiritelor pentru unele fenomene, fără să-şi dea seama. Spiritul ia din ele, ca dintr-o sursă, fluidul animalizat de care are nevoie; astfel, concursul unui medium aşa cum îl înţelegem noi nu este întotdeauna necesar, ceea ce se întâmplă mai ales în cazul fenomenelor spontane.
Masa însufleţită nu gândeşte mai mult decât alt obiect, dar vitalitatea cu care este însufleţită îi permite să reacţioneze la impulsul unei inteligenţe. Masa care se mişcă nu devine spirit şi nu are, prin ea însăşi, nici gândire şi nici voinţă.
In producerea acestui fenomen spiritul este cauza, fluidul este instrumentul, ambele fiind necesare.
Voinţa mediumului are rolul de chemare a spiritelor şi secondarea lor în impulsul dat fluidului.Acţiunea de voinţa ajută puterea, dar nu este întotdeauna necesară, deoarece mişcarea poate să aibă loc contra şi în pofida acestei voinţe, şi aceasta este o dovadă că există o cauză independentă de medium.
Nu toată lumea poate să producă acelaşi efect şi nu toţi mediumii au aceeaşi putere,
aceasta depinzand de organizarea şi de uşurinţa mai mare sau mai mică cu care are loc combinaţia fluidelor; apoi, spiritul mediumului simpatizează mai mult sau mai puţin cu spiritele străine, care găsesc în el forţa fluidică necesară. Această putere este la fel ca aceea a magnetizatorilor, care este mai mare sau mai mică. În această privinţă, există persoane care sunt cu totul refractare, altele la care combinaţia se realizează doar printr-un efort al voinţei lor, iar altele la care are loc atât de natural şi de uşor, încât nici măcar nu-şi dau seama de aceasta şi se folosesc de instrument fără să ştie.
Persoanele numite „electrice” iau din ele însele fluidul necesar producerii fenomenului şi pot să acţioneze fără ajutorul spiritelor străine. Ele nu sunt mediumi în sensul conferit acestui cuvânt, dar este posibil ca un spirit să le ajute şi să profite de capacitatea lor naturală.
Materia nu constituie deloc un obstacol pentru spirite. Ele pătrund în orice; o porţiune de perispirit se "identifică" cu obiectul pe care îl penetrează.
Ca să producă zgomote si sunet de bătăi spiritul nu se foloseşte de un obiect material,după cum nu se foloseşte nici de braţe ca să ridice masa, nu are nici un ciocan la îndemână, ciocanul lui fiind fluidul combinat pus în acţiune de voinţa sa ca să mişte sau ca să producă zgomote. Când mişcă, lumina vă aduce imaginea mişcărilor; când produce zgomot de bătăi, aerul vă aduce sunetul.
Poate să facă să se audă zgomote sau sunete articulate si în aer, deoarece acţionand asupra materiei, poate să acţioneze şi asupra aerului la fel de bine ca asupra mesei; în ceea ce priveşte sunetele articulate, pe acestea le poate imita ca pe toate celelalte zgomote.
S-a văzut, în cazul unor manifestări vizuale, apărând mâini, ale căror degete se plimbau pe o claviatură, mişcau clapele şi făceau să se audă sunete. Ar părea în acest caz că mişcarea clapelor este produsă de apăsarea degetelor. Această apăsare este la fel de directă şi de reală ca atunci când se face simţită asupra oamenilor, când aceste mâini lasă amprente pe piele.
Nu putem înţelege natura spiritelor şi felul lor de a acţiona decât prin comparaţii care ne conferă doar o idee incompletă, şi e o greşeală dorinţa de a le asimila procedeele cu cele ale oamenilor. Procedeele lor trebuie să fie în strânsă legătură cu organizarea lor. Fluidul perispiritului pătrunde în materie şi se identifică cu ea,o însufleţeşte de o viaţă artificială. Când spiritul pune degetele pe clape, chiar le pune, si chiar le mişcă, dar nu apasă clapele prin forţa musculară. El însufleţeşte clapele, după cum însufleţeşte masa, iar clapele care se supun voinţei sale se mişcă şi lovesc coarda.
Se petrece un lucru mai greu de înţeles : unele spirite sunt atât de puţin avansate şi atât de materiale, comparativ cu spiritele elevate, încât au încă iluziile vieţii pământeşti şi cred că acţionează ca atunci când aveau corpuri. Nu-şi mai dau seama de adevărata cauză a efectelor pe care le produc. Dacă le întrebi cum ating clapele, vă vor spune că lovesc în ele cu degetele, deoarece cred că lovesc; efectul se produce instinctiv la ele fără să ştie cum, deşi prin voinţa lor. Acelaşi lucru se întâmplă şi atunci când fac să se audă cuvinte.
Omul este departe de a cunoaşte toate legile naturii; dacă le-ar cunoaşte pe toate, ar fi spirit superior. Totuşi, fiecare zi îi contrazice pe cei care, crezând că ştiu totul, cer să pună limite naturii, dar rămân la fel de încrezuţi. Dezvăluind mereu noi mistere, Dumnezeu avertizează omul să nu aibă încredere în propria lui ştiinţă, căci va veni o zi când ştiinţa celui mai savant va fi redusă la tăcere.
Când ai voinţa să acţionezi materialmente asupra unui punct oarecare plasat la distanţă, gândirea vrea acest lucru, dar gândirea singură nu va merge să lovească acel punct; are nevoie de un intermediar pe care îl dirijează: baston, proiectil, curent de aer etc. Să remarcăm faptul că gândirea nu acţionează direct asupra bastonului, pentru că, dacă nu-l atingem, nu va acţiona singur. Gândirea, care nu este altceva decât spiritul încarnat în noi, este unită cu corpul prin perispirit; or, ea nu poate să acţioneze asupra corpului fără perispirit, după cum nu poate să acţioneze asupra bastonului fără corp. Ea va acţiona asupra perispiritului, pentru că este substanţa cu care are cea mai mare afinitate; perispiritul acţionează asupra muşchilor, muşchii apucă bastonul şi bastonul loveşte ţinta. [i]Când spiritul nu este încarnat, are nevoie de un auxiliar : fluidul cu ajutorul căruia face obiectul să se supună impulsului voinţei sale.
Astfel, când un obiect este pus în mişcare, ridicat pe sus sau aruncat, nu spiritul îl apucă, îl împinge sau îl ridică, aşa cum am face noi cu mâna. Spiritul îl saturează, ca să spunem aşa, de fluidul său combinat cu cel al mediumului şi obiectul, prinzând astfel momentan viaţă, acţionează cum ar face o fiinţă vie, cu diferenţa că, neavând voinţă proprie, urmează impulsul voinţei spiritului.
Deoarece fluidul vital, împins într-un fel, de spirit, conferă o viaţă artificială şi momentană corpurilor inerte, şi având în vedere că perispiritul nu este altceva decât acest fluid vital, rezultă că, atunci când spiritul este încarnat, el conferă viaţă corpului său prin intermediul perispiritului; rămâne unit cu el atâta timp cât organismul îi permite; când se retrage, corpul moare. Acum, dacă în loc de o masă, luăm o statuie de lemn şi acţionăm asupra acestei statui ca asupra mesei, vom avea o statuie care se mişcă, răspunzând prin mişcările şi bătăile sale. Pe scurt, vom avea o statuie momentan însufleţită de o viaţă artificială. S-a spus „mese vorbitoare”, putem spune şi „statui vorbitoare”.