Îngeri şi Demoni. Ierarhia Entităţilor Spirituale

Acest material reprezintă o sinteză a ideilor prezente în diferite tradiţii, atât religioase cât şi esoterice, încercînd să surprindă, în principal, ceea ce au ele în comun. Modul de întocmire urmăreşte o viziune personală bazată pe raţionamentul logic al legăturilor observate, pe încercarea de a menţine o coerenţă a determinismului cauzal, eliminând ideile şi teoriile exotice care contravin firului logic ce străbate toate sistemele teoretice, indiferent de provenienţa lor. Reţine aşadar faptul că este o viziune personală şi subiectivă, ce nu exprimă punctul de vedere al vreunei religii, cât şi faptul că ideile sunt vechi, doar anumite interpretări de sensuri şi semnificaţii putând fi oarecum noi, exprimând părerea mea strict personală, bazată pe logică şi intuiţie.
Prezentul material va suferi adăugiri şi completări în timp, subiectul fiind atât de interes foarte general, cât şi extrem de sensibil şi complicat.
Pentru a elimina anumite confuzii existente în rândul populaţiei privitor la termenul "înger", mă voi dezice din start de a folosi termenul ca desemnând întreaga ierarhie de entităţi spirituale, toate cele 9 categorii, conform uzanţei religioase care se referă la existenţa a "9 cete de îngeri". Asta datorită faptului că una din cele 9 categorii a fost denumită din vechime cu acest nume (îngeri), fiind improprie aplicarea ei la toate categoriile ierarhiei. Această generalizare eronată, confuzorie, provine din ignoranţă, fiind eradicată în cadrul acestui material. Termenul pe care îl voi folosi pentru a desemna toţi componenţii ierarhiei este cel de "entităţi spirituale". Entitate, conform definiţiilor explicative înseamnă : Conţinut de sine stătător, existenţă determinată, delimitată (ca întindere, importanţă, valoare etc.). Ceea ce constituie esenţa, existenţa unui lucru. Existenţă, realitate de sine stătătoare, delimitată. Din fr. entité, lat. entitas, -atis. Termenul este relativ potrivit, fiind oarecum neutru din punct de vedere al reprezentărilor vizuale şi al stărilor sufleteşti pe care le evocă. Reprezentările vizuale cu copilaşi înaripaţi şi sentimentele trezite de astfel de imagini nu au ce căuta în mintea şi sufletul omului ce caută să-şi formeze o viziune cât mai reală asupra Ierarhiei care intermediază legăturile planului uman terestru cu cel Divin, spiritual.
Părerea mea este că cea mai corectă denumire ar fi cea de "spirite", conform latinescului "Spiritus Sanctus", care desemnează natura spirituală Divină, şi a tuturor entităţilor spirituale emanate din Divinitate. "Totul este Spirit, Universul este Mental"... Acest termen, însă, la români trezeşte anumite stări negative, în special sentimente de teamă.
O sinteză a definiţiilor, privind sensul termenului în cauză, din mai multe dicţionare : SPÍRIT = Factor ideal al existenţei (opus materiei); conștiinţă, gândire; p. ext. minte, raţiune, intelect. Inteligenţă, deșteptăciune, isteţime; capacitate de imaginaţie, fantezie. În filozofia idealistă și în concepţiile mistico-religioase - element considerat ca factor de bază al universului, opus materiei, identificat cu divinitatea sau cu
spiritul. În concepţiile religioase - fiinţă imaterială, supranaturală, duh; (în superstiţii) stafie, strigoi, fantomă. Din lat. spiritus, it. spirito. Factor ideal al existenţei, principiu imaterial interpretat ca fiind produs superior al activităţii creierului omenesc; conștiinţă; gândire; duh. Factor imaterial, identificat cu divinitatea și opus materiei; duh. Fiinţă imaginară, creată de fantezie, care provoacă spaimă; stafie; vedenie; nălucă; fantomă. În superstiţii - suflet al unui mort; duh; strigoi; stafie. Din lat. spiritus, fr. esprit, germ.Spiritus. Persoană considerată sub raportul capacităţii sale intelectuale, al însușirilor morale de caracter etc.

Oare ingerii pot sa fie "promovati"? Adica sa treaca de la o treapta la alta? Sau au rolul lor fix?

Pentru a putea răspunde la o astfel de întrebare dificilă , poate ar fi util să efectuăm, întîi, o analogie cu rolurile şi funcţiile oamenilor. Specia umană numără câteva miliarde de oameni care trăiesc, azi, în acelaşi timp şi spaţiu. Dar, dacă analizăm mai atent rolurile şi funcţiile existente la acest nivel, vom constata că, deşi toţi oamenii aparţin aceleiaşi specii, şi toţi se aseamănă între ei, există rase umane diferite, şi o diversitate de tipologii umane, destul de greu de încadrat în clasificări exacte, precis delimitate. Privind atent jocul rolurilor şi funcţiilor exercitate temporar de către cei din jurul nostru, putem observa faptul că fiecare om face ceea ce ştie să facă, ceea ce a învătat să facă, fiecare ocupând un loc în ierarhia socială conform capacităţilor de care dă dovadă, şi a implicării sale active şi personale. Există, aşadar, oameni care au capacitatea şi puterea de a efectua anumite activitaţi, dar nu vor să se implice în ele, există oameni care se implică în multe activităţi pentru care au dezvoltate capacităţile necesare, precum există şi cei care se implică mizând doar pe aptitudini native, încercând să-şi dezvolte capacităţi din mers, prin exerciţiu practic, nepunând prea mare preţ pe modele teoretice. Putem spune că fiecare om se implică în diferite activităţi, conform unor interese personale vizate, conform modului în care ei apreciază că pot sau nu să îndeplinească anumite sarcini practice. Mergând mai în profunzime, putem afirma că fiecare om ocupă un loc în societate conform alegerilor pe care le face de-a lungul vieţii sale, mai mult sau mai puţin constient, pe baza modului său personal de a gândi, de a emite judecăţi şi raţionamente logice. Fiecare se implică în ceea crede că poate să facă, în măsura în care crede că este capabil, în scopul de a obţine ceea ce crede că i-ar putea face existenţa mai plăcută şi mai uşoară. Este cazul general, excepţiile întărind regula. Aşadar, existenţa fiecărui om se desfăşoară conform unor coordonate anticipate pe plan mental. În această lume terestră gândirea este premergătoare acţiunii, acţiunea fizică fiind deci consecutivă elaborării modelului ei mental. Trebuie să remarcăm aşadar, rolul deosebit de important exercitat de ceea ce numim plan mental, minte, gândire, idei, logică, raţiune, în desfăşurarea planului vieţii fiecărui individ uman. Şi, în al doilea rând, faptul că fiecare om are anumite aptitudini şi abilităţi native, pe baza cărora îşi va dezvolta capacităţile, prin exerciţii mentale, teoreatice, şi practice. Şi, în al treilea rând, faptul că locul pe care fiecare om îl va ocupa în ierarhia socială, prin funcţia cu care va fi investit de către societate, reprezintă o consecinţă, un efect, al capacităţilor de care dă dovadă, şi al implicării sale voite în viaţa socială. Meritul individual, dpdv social, aşadar, nu reprezintă o consecinţă doar a capacităţilor individuale, a potenţialităţilor sale, ci şi a voinţei de care fiecare dă dovadă, de a se implica în activităţile sociale, a eforturilor sale efective depuse pentru dezvoltarea sa individuală şi a societăţii. După cum poţi observa peste tot în jurul tău, funcţiile nu sunt ocupate doar de cei mai capabili de a se achita în mod perfect de sarcinile pe care acestea le presupun, ci şi de catre cei care s-au implicat în mod activ în a ajunge în aceste funcţii, din diferite considerente personale, chiar dacă ei conştientizează faptul că nu au, încă, capacităţile cerute de îndeplinirea eficientă a acestor sarcini. Evoluţia umană îmbracă forme diverse, iar schimbările şi transformările continue sunt inerente oricărui proces evolutiv, uman ...sau nonuman. Durata de viaţă a unui om, este relativ infimă, la scara schimbărilor şi transformărilor planetare şi cosmice. Şi dacă luăm în considerare faptul că în această evoluţie cosmică sunt implicate entităţile angelice, putem realiza faptul că existenţa lor are o durată incomparabil mai mare decât a unei vieţi umane în plan terestru. Deci, putem deduce faptul că, din punctul nostru limitat de vedere, atât spaţial cât şi temporal, nu este posibil să putem surprinde evoluţia fiinţelor angelice, chiar dacă aceasta există. Dpdv logic, totul în Univers evoluează în mod continuu şi permanent, astfel că nici un înger, de nici un "grad", ocupant al vreunei "funcţii ierarhice", nu este scutit de activitate, de implicare, şi de o evoluţie în timp şi spaţiu. Atâta doar că măsurile se cronometrează la o altă scară şi scală a timpului, insesizabilă nouă. Important de reţinut faptul că tot ce există în acest Univers evoluează în mod continu, căci dacă ceva nu ar necesita evoluţie, ar trebui să fie imuabil, perfect, şi nu ar mai avea nici o nevoie de a se implica în mod activ în acest Univers fizic, material. Privind din alt punct de vedere, o fiinţă perfectă nu ar putea fi "prinsă" în interiorul acestui plan cosmic evolutiv, în cadrul căruia totul se schimbă şi se transformă ...neîncetat.

(1) Termenul "înger", în scrierile religioase, se referă la o gamă foarte largă de entităţi spirituale, ce au diverse roluri şi funcţii, fiind clasificate în funcţie de acestea, de "puterea" lor spirituală, de nivelul de conştienţă pe care se situează, de apropierea lor, în plan spiritual, de Divinitate. În general există o mare confuzie în rândul populaţiei privind semnificaţia acestui termen, mulţi oameni crezând că există doar două categorii de entităţi spirituale, îngerii şi demonii (dracii), care se tot luptă între ei, de când există lumea, acesta fiind menirea şi rostul lor... Datorită faptului că aceste entităţi spirituale sunt intermediari între lumea omenească şi planul divin, putem afirma că este misiunea îndrumătorilor din cadrul tuturor religiilor de a face oamenii conştienţi de existenţa îngerilor, a ierarhiei lor, a modului lor de existenţă, şi al relaţiilor lor cu umanitatea. Întrebarea firească, care se pune, în acest caz, este : cunosc ei această problemă, sau nu vor să o facă publică, în mod voit şi deliberat ?... Se pare că Biserica a cam pierdut contactul şi comunicarea cu îngerii... Teologul zilei de azi nu prea mai crede în poveşti cu... îngeri...
În mai toate doctrinele religioase întâlnim referinţe la îngeri şi la lucrările lor, fiind asimilaţi cu o sferă separată, sau o regiune diferită de cea a umanului. În limba latină termenul folosit pentru îngeri a fost "angelus", în greceşte "anghelos", în engleză "angel". Denumirile date lor, de către oameni, în general exprimă raportarea lor la îngeri. Conceptul de înger a primit noţiunile de bază, pentru prima dată, în Talmud. Disciplina despre îngeri a fost denumită angheologie, din limba greacă. În general, terminologia biblică referitoare la îngeri este simbolică, îngerii fiind asociaţi cu caracteristici omeneşti. Şi în iconografia ortodoxă au fost înzestraţi cu chip antropomorfic, tendinţa antropomorfizării lor creând însă probleme inerente. Îngerii nu sunt făpturi umanoide, şi nu trebuie construită o astfel de imagine artificială şi falsă despre ei, căci aceasta crează confuzie şi te îndepărtează de posibilitatea înţelegerii naturii lor reale. Faptul că ei se pot prezenta oamenilor sub o înfăţişare umanoidă simbolică, "blândă", pentru ca omul ignorant să nu se sperie, şi să înţeleagă faptul că este în prezenţa unei fiinţe inteligente, nu trebuie să te inducă în eroare. Natura lor reală poate fi definită ca fiind "entităţi spirituale luminoase care au capacitatea de a opera importante transformări la nivel fizic, material", care prezintă anumite asemănări cu entităţile spirituale încorporate în trupurile umane. Această natură spirituală defineşte ceea ce aseamănă fiinţa omenească cu îngerii şi Divinitatea. Comunicarea este posibilă tocmai datorită acestei naturi spirituale (Spiritus Sanctus).
"Şi iată că s- a făcut un mare cutremur de pământ; căci un înger al Domnului s-a
pogorât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului, şi a şezut pe
ea. Înfăţişarea lui era ca fulgerul, şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Străjerii au tremurat de frica lui, şi au rămas ca nişte morţi".
Când eram copil, în jurul vârstei de 10 - 11 ani, am început să visez destul de des o fiinţă de lumină "ca fulgerul", care mi se părea că era făcută din curent electric, emiţând o lumină albă puternică, statică, fără raze sau jocuri de intensitate, colorit, sau de altă natură, prin care nu puteam percepe vreun chip sau membru, forma şi înălţimea luminii având o aparenţă vag umanoidă. De fiecare dată eu eram în scara blocului, noaptea, şi o priveam prin geamurile de sticlă cum stătea nemişcată afară, la câţiva metri de intrarea în bloc. Niciodată nu mi-a comunicat nimic, sau cel puţin eu nu ţin minte să-mi fi comunicat, niciodată nu a înaintat spre mine, spre bloc, şi eu niciodată nu am îndrăznit să ies afară la ea, căci îngheţam de teamă, de fiecare dată. Teama mi-a învins întotdeauna curiozitatea, în privinţa ei. Nu făcea nici un zgomot, dar atmosfera părea încărcată de electricitate şi magnetism...

(2 ) Exemplificări ale rolurilor , misiunilor, şi "puterilor " îngerilor :
"Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara; şi Lot şedea la poarta Sodomei. Când i-
a vazut Lot , s-a sculat, le-a ieşit înainte şi s-a plecat până la pământ. (Fac .19 :1 )
El Şi-a aruncat împotriva lor mânia Lui aprinsă, urgia, iuţimea şi necazul: o
droaie de îngeri aducători de nenorociri. (Ps .78 :49 )
Atunci diavolul L-a lăsat . Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri şi au început să-
I slujească. ( Mat. 4: 11 )
Când va veni Fiul omului în slava Sa cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de
domnie al slavei Sale. (Mat .25 :31 )
Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână
mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri ? (Mat .26 :53 )
Cu vremea, săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi
bogatul, şi l- au îngropat. (Luc. 16 :22 )
... nu I-au gasit trupul şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri
care ziceau că El este viu. (Luc. 24: 23 )
Şi a văzut doi îngeri în alb, şezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus ; unul
la cap, şi altul la picioare. ( Ioan. 20 :12 )
Voi, care aţi primit Legea dată prin îngeri, şi n-aţi păzit-o ! …" ( Fapt.7 : 53 )
Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieţii acesteia?
(1 Cor. 6 :3 )
Atunci pentru ce este Legea ? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege,
până când avea să vină "Sămânţa " căreia Îi fusese făcută făgăduinţa; şi a fost
dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor. ( Gal. 3 :19 )
Nimeni să nu vă răpeasc premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi, printr- o
smerenie şi închinare la îngeri, amestecându- se în lucruri pe care nu le-a văzut,
umflat de o mândrie deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti, (Col. 2 :18 )
ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un Nume mult mai
minunat decat al lor. (Evr. 1 :4 )
Şi despre îngeri zice: "Din vânturi face îngeri ai Lui; şi dintr-o flacără de foc ,
slujitori ai Lui"; ( Evr.1 :7 )
Căci, dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit şi dacă orice abatere
şi orice neascultare şi- a primit o dreaptă răsplătire, ( Evr. 2: 2 )
L-ai făcut pentru puţină vreme mai prejos de îngeri, l-ai încununat cu slava şi
cu cinste, l-ai pus peste lucrările mâinilor Tale: (Evr. 2: 7 )
Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea, au găzduit fără să ştie pe
îngeri . (Evr. 13 :2 )
M-am uitat, şi , împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul
bătrânilor, am auzit glasul multor îngeri. Numarul lor era de zece mii de ori zece
mii şi mii de mii. (Apoc. 5 : 11 )
După aceea am văzut patru îngeri, care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale
pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe
pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. (Apoc . 7: 1 )
Şi am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui şi care avea
pecetea Dumnezeului celui Viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora
le fusese dat să vatame pământul şi marea, ( Apoc. 7 :2 )
Şi am vazut pe cei şapte îngeri, care stau înaintea lui Dumnezeu; şi li s- au dat
şapte trâmbiţe . (Apoc . 8: 2 )
Şi cei şapte îngeri care aveau cele şapte trâmbiţe s-au pregătit să sune din ele.
(Apoc. 8 : 6 )
M-am uitat şi am auzit un vultur care zbura prin mijlocul cerului şi zicea cu glas
tare : "Vai , vai, vai de locuitorii pământului din pricina celorlalte sunete de
trâmbiţă ale celor trei ingeri care au să mai sune." ( Apoc. 8: 13 )
şi zicând îngerului al şaselea care avea trâmbiţa : "Dezleagă pe cei patru îngeri
care sunt legaţi la râul cel mare, Eufrat!" ( Apoc. 9: 14 )
Şi cei patru îngeri, care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela, au
fost dezlegaţi, ca să omoare a treia parte din oameni . ( Apoc. 9 :15 )
va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei
Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă , înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea
Mielului. ( Apoc. 14 : 10 )
Apoi am văzut în cer un alt semn mare şi minunat : şapte îngeri care aveau şapte
urgii, cele din urmă, căci cu ele s-a isprăvit mânia lui Dumnezeu. (Apoc . 15: 1 )
Şi din Templu au ieşit cei şapte îngeri care ţineau cele şapte urgii . Erau îmbrăcaţi
în in curat, strălucitor şi erau încinşi împrejurul pieptului cu brîie de aur . ( Apoc.
15: 6 )
Şi una din cele patru făpturi vii a dat celor şapte îngeri şapte potire de aur pline
de mânia lui Dumnezeu, care este viu în vecii vecilor. ( Apoc. 15: 7 )
Şi Templul s-a umplut de fum, din slava lui Dumnezeu şi a puterii Lui. Şi nimeni
nu putea să intre în Templu, până se vor sfârşi cele şapte urgii ale celor şapte
îngeri. (Apoc . 15: 8 )
Şi am auzit un glas tare care venea din Templu şi care zicea celor şapte îngeri :
"Duceţi- vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte potire ale mâniei lui Dumnezeu!" ( Apoc. 16: 1 )
Apoi, unul din cei şapte îngeri care ţineau cele şapte potire a venit de a vorbit cu
mine şi mi-a zis: "Vino să-ţi arăt judecata curvei celei mari, care şade pe ape mari. ( Apoc. 17 : 1 )
Apoi unul din cei şapte îngeri, care ţineau cele şapte potire pline cu cele din urma şapte urgii , a venit şi a vorbit cu mine, şi mi- a zis: "Vino să-ţi arăt mireasa, nevasta Mielului!" ( Apoc. 21: 9 )
Era înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece porţi, şi, la porţi,
doisprezece îngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume : numele celor douăsprezece
seminţii ale fiilor lui Israel. ( Apoc. 21 : 12 )

După cum se observă, îngerii nu apar nicăieri în textul biblic ca nişte copilaşi cu aripioare, nu sunt nişte fiinţe micuţe, blânde şi drăgălaşe, uneori executând chiar misiuni de ... exterminare în masă a oamenilor...
Cunoaşterea şi înţelegerea îngerilor presupune o aprofundare a realităţilor cereşti, spirituale. Lumea cerească este o lume spirituală, diferită de cea terestră, materială, fiind în mod greşit asimilată cu o lume imaginară. Îngerii nefiind făpturi umanoide, ci entităţi spirituale, nu au corp fizic umanoid, nu prezintă diferenţiere sexuală, nu se căsătoresc şi nu se reproduc sexuat.
Numărul îngerilor este foarte mare, "Numarul lor era de zece mii de ori zece mii
si mii de mii. (Apoc . 5: 11 )", în Vechiul Testament sunt menţionaţi de peste 108
ori, în Noul Testament de 165 de ori, fiind menţionaţi în 34 din cărţile Bibliei.
Subiectul creaţiei şi evoluţiei entităţilor spirituale este neclar şi controversat. Credinţa răspândită, conform căreia au fost create "dintr- o dată", toată Ierarhia, şi că nu au nici o evoluţie în timp, este, totuşi, imatură şi copilărească, reflectând
incapacitatea unora de a pătrunde adevărurile spirituale. Nu există nimic care să nu se transforme şi să nu evolueze.
Tradiţia iudeo-creştină afirmă faptul că îngerii au o funcţie ritualică şi cultică, fiind fiinţe care Îl slujesc pe Dumnezeu şi Îi ascultă poruncile. Biserica susţine că lumea îngerilor este o lume reală, nu virtuală, imaginară .
Numai Dumnezeu are şi poate să ofere o înţelegere reală corectă a îngerilor, fiindcă El este Cel care i-a creat, prin facerea celor nevăzute. Prin urmare îngerii au avut un anume rol în relaţia omului cu Dumnezeu, încă de la început.
Nu toţi îngerii sunt egali, inegalitatea lor reflectând nivelul evolutiv, capacitatea,
puterea pe care o deţin, funcţiile şi atribuţiile primite, toate acestea fiind în corelaţie cu nivelul lor de conştienţă, mai restrâns sau mai extins, comparativ unii cu alţii.
Ierarhia entităţilor spirituale :
1. Serafimi (Spirite ale iubirii)
2. Heruvimi (Spirite ale armoniei)
3. Tronuri (Spirite ale voinţei, Flăcări, Vieţi strălucitoare).
4. Kyriotetes (Spirite ale înţelepciunii, Domnii, Dominaţii, Stăpâniri)
5. Dynamis (Domnii, Spirite ale mişcării, Virtuţi, Tării)
6. Exusiai (Spirite ale formei, Puteri).
7. Archai (Spirite ale personalităţii, Începuturi, Începători, Spirite ale tenebrelor, Spirite ale
timpului, Spirite ale individualităţii)
8. Arhangeloi (Arhangheli, Spirite ale focului, Fiii focului)
9. Angeloi (Îngeri, Spirite ale crepusculului, Fiii amurgului, Spirite ale penumbrei).
1. Îngerii reprezintă, în mod real, doar prima treaptă a entităţilor spirituale aflate la un nivel superior evolutiv majorităţii celor încorporate în trupuri umane, şi au
diferite roluri şi funcţii. Unii îl venereză pe Dumnezeu, alţii transmit mesaje fiinţelor pământene, alţii sunt protectori , alţii sunt războinici ce luptă cu diavolii, care sunt consideraţi a fi iniţiatorii tentaţiilor negative, etc.
Îngerii sunt descrişi ca fiind invizibili, putând lua însă forme vizibile. De obicei sunt portretizaţi cu aripi, arătând ca oameni adulţi sau nişte copii. Aripile au legătură cu modul lor de deplasare aerian, şi cu statutul lor de mesageri ai Domnului. Antropomorfizarea este oarecum de înţeles, căci portretizarea întăreşte credinţa ignoranţilor. O fiinţă fără corp poate fi cu greu descrisă, concepută, imaginată şi înţeleasă. Faptul că îngerii se manifestă uneori oamenilor sub o înfăţişare simbolică, aparent umană, nu trebuie să te inducă în eroarea de a crede că sunt în realitate făpturi umanoide.

Pentru omul obişnuit este greu de înţeles modul în care gândeşte şi simte o fiinţă fără corp, încercarea de a-şi imagina gândirea şi simţirea ca având loc independent de un corp, fiind peste putinţa lui de înţelegere. Ţin minte faptul că, pe vremea când eram şcolar, un profesor de fizică îi învăţa pe elevi faptul că nu poate exista "omul invizibil", sau că, dacă ar exista, ar fi orb, deoarece razele luminoase nu pot fi procesate optic de structuri imateriale, perfect transparente. În concepţia sa, camera obscură oculară era absolut necesară şi de neînlocuit. Convingerile sale limitate la cunoştinţele sale personale, îl determinau să generalizeze şi să creadă cu tărie că nu pot exista finţe sau entităţi spirituale invizibile ochiului uman, care să poată percepe imaginile lumii materiale produse prin reflectarea luminii de pe suprafeţele obiectelor materiale. Doar o fiinţă materială poate să perceapă vizual lumea materială. Fiecare om îşi are propriile sale teorii, credinţe şi convingeri, bazate pe ceea ce cunoaşte. Puţini oameni, însă, conştientizează cât de puţin ...cunosc... Majoritatea oamenilor contemporani care au suferit fenomenul de decorporare, accidental sau nu, susţin ideea că lumina reflectată de la obiecte era percepută ca o radiaţie mai intensă, culorile fiind mult mai vii decât în cazul percepţiei oculare, intermediată de aparatul optic al analizatorului vizual corporal. Iniţiaţii susţin acelaşi lucru, de mii de ani...
Din faptul că există entităţi spirituale inteligente, trebuie desprinsă concluzia logică privitoare la faptul că gândirea şi raţionamentul nu depind de existenţa unui trup fizic, şi nu sunt determinate de trup, de materie ! Acestă idee este prezentă în toate sistemele spirituale, ştiut fiind faptul că spiritul este principiul gânditor, corpul material fiind doar un instrument folosit de spirit pentru a putea experimenta planul material. Se poate chiar emite ipoteza logică următoare : trupul acţionează ca un obstacol limitativ pentru manifestarea plenipotenţială a gândirii, acesta fiind unul din motivele existenţei unei inferiorităţi impuse fiinţei umane faţă de entităţile ierarhiei spirituale amintite. Omul este limitat perceptiv doar la ceea ce simţurile sale imperfecte sunt capabile să îi "dezvăluie", adică un domeniu energetic foarte limitat, pentru fiecare analizator în parte. Din toată gama câmpurilor energetice, omul percepe prin simţuri o foarte mică parte. Eşti înconjurat în permanenţă de entităţi a căror existenţă nici nu o bănuieşti, căci nu le percepi prezenţa. Ele îţi insuflă (telepatic) ,în permanenţă, gânduri, idei şi stări afective, viziuni imaginative, vise, pe care tu crezi că se nasc din planuri de necunoscut şi neînţeles ale minţii tale, ale gândirii proprii şi personale, din subconştient, inconştient, supraconştient, şi alte astfel de invenţii. Fiecărui om îi este frică de manipulare, de aceea negarea apare ca o reacţie firească şi de înţeles, şi în acest caz. Ierarhia trebuie să asigure respectarea şi îndeplinirea planurilor divine. Omul trebuie să se supună, nu are de ales. Ceea ce poate alege, cu adevărat, este limitat şi condiţionat dinainte de ivirea momentului decizional. Secretul constă în faptul că omul poate doar accepta şi respinge anumite variante existente ! El nu poate construi variante noi, nu are această libertate şi putere de creaţie. De ce ? Deoarece, aşa cum a demonstrat istoria, libertatea şi puterea oferite unui om, conduc, în marea majoritate a cazurilor, spre totalitarism,dictatură, despotism, sclavie, aservire, crime, războaie, distrugere, etc. În acest plan terestru nu vin să se încorporeze spirite foarte evoluate. Altfel spus, fiinţele umane, în marea lor majoritate, nu au o conştiinţă foarte evoluată. Excepţiile sunt constituite de entităţi care primesc misiunea de a se încorpora pentru a ajuta umanitatea să evolueze, căci fără astfel de modele sublime de gândire şi comportament, fără învăţătura lor spirituală, pământul ar fi un ...iad...
Deoarece entităţile spirituale sunt invizibile, dar capabile de a se manifesta oamenilor în form vizibile, este de înţeles faptul că au avut loc multe apariţii în planul terestru, observate de- a lungul istoriei de către oamenii cărora li s -au arătat. Categoria Îngerilor fiind cea mai apropiată, ca evoluţie, de nivelul entităţilor întrupate în corpuri umane, ei, Îngerii, sunt cei mai apropiaţi de oameni, din toate punctele de vedere. Ei îndeplinesc o mulţime foarte diversificată de misiuni, privind existenţa oamenilor, influenţându-le în permanenţă gândirea şi comportamentul. După cum textul biblic spune în mod clar, îngerii îndeplinesc misiunile lor, care pot fi plăcute sau neplăcute oamenilor, atât constructive cât şi distructive, existând chiar îngeri care au primit misiunea de a extermina în masă mulţi oameni. (În Biblie li se spune tuturor membrilor ierarhiei "îngeri", dar categoria fiecărui "exterminator" poate fi identificată după natura elementelor -pământ, apă, aer / vânt, foc, asupra cărora îşi exercită influenţa, după cum vei observa în continuare.)
Nu toţi îngerii sunt "păzitori", şi chiar şi cei păzitori pot să-şi lase omul păzit, necredincios, să sufere, şi chiar să-l "împingă" spre situaţia de a-şi primi o pedeapsă, dacă asta este "înscris" în destinul său, pentru a-şi ispăşi păcatele, pentru a se reîntoarce la credinţă, pentru a-i schimba modul de gândire şi comportament...
Existenţa îngerilor nu poate fi negată, însă nici nu se poate demonstra faptul că îngerii există cu adevărat. Orice s-ar manifesta perceptibil ca un înger, ar putea fi interpretat ca fiind altceva, de psihologi, psihiatrii, fizicieni, chimişti, sau alţi oameni de ştiinţă. Orice experienţă care poate fi cauzată de un înger, poate fi explicată ca având o altă cauză, materială. Credinţa în îngeri, apariţii şi experienţe implicând îngeri, a fost şi rămâne o chestiune de... credinţă. Dacă eu aş descrie o viziune extazică personală a îngerilor şi lumii îngerilor, aş fi catalogat drept ..."glumeţ", bolnav mintal, ce prezintă crize halucinatorii cu temă şi subiect religios, dar dacă un preot ar descrie o astfel de viziune, ar fi considerat un ...ales, un om sfânt care a primit o ...revelaţie divină ! Da, este chiar mai mult decât o problemă de credinţă... una de... cunoaştere, de ...ignoranţă...
Dacă consideri că îngerii nu sunt reali, deoarece nu au substanţialitate materială,
că nu există decât în imaginaţia oamenilor, că ceea ce numim "plan spiritual", "lume spirituală", "entităţi spirituale", reprezintă ceva ireal, asta înseamnă că, implicit, nu poţi să crezi nici în existenţa reală a lui ... Dumnezeu ! Cum ai putea ?...
După Cartea lui Iov, prin îngeri Dumnezeu s-a orientat în creaţia lumii văzute, şi
tot prin ei a realizat cosmosul în toată complexitatea lui.
Biserica Ortodoxă a rânduit sărbători de cinstire a îngerilor. Îngerii se bucură de
pocăinţa oamenilor şi întoarcerea lor la credinţă, fiind interesaţi în, şi de existenţa lor. Ei posedă liber arbitru, voinţă şi sentimente, existând, în plan lăuntric, o asemănare între om şi înger.
O altă caracteristică a entităţilor ierarhiei este că sunt prezente pe tot parcursul istoriei omului. Arhanghelul Gabriel a fost cel care a anunţat naşterea lui Ioan Botezătorul. Ele au în mod clar un anumit rol, în diferite evenimente importante din viaţa omului.
O deplină angelizare a omului nu se va putea realiza, în mod complet, niciodată.
O angelizare deplină a omului, în intervalul existenţei pământeşti, ar însemna o
deplină schimbare a substanţei şi naturii umane. Oricât s -ar apropia omul de îngeri, el nu poate să îşi schimbe deplin umanitatea sa. Prin urmare, umanitatea poate suferi
un proces de angelizare, dar nu poate în nici un caz să fie schimbată total...

Esenţa fiinţei îngerilor nu poate fi cunoscută, în mod concret, de către om. Cea ce omul poate cunoaşte, reprezintă efectele pe care le produc în planul fizic, funcţiile , rolurile şi atribuţiile lor, şi mai puţin modalitatea lor de existenţă. Îngerii sunt folosiţi în scopul mântuirii omului. În cele mai multe cazuri, percepţia existenţei lor vine din, şi prin credinţă .
Îngerii sunt fiinţe create, numai Dumnezeu este necreat, prin urmare, prin natura lor, îngerii nu sunt fiinţe eterne. Sunt înţelepţi dar nu sunt omniştienţi, sunt capabili să ajungă la viteze de deplasare enorme, dar nu sunt omniprezenţi, au putere dar nu sunt omnipotenţi, numai Dumnezeu fiind omnipotent. Ei sunt superiori omului prin capacităţile lor superioare .
Una dintre disciplinele iudaice care au fost profund preocupate de angeologie este Kabbala, care a studiat problema îngerilor, existând un anumit cult şi o mistică a îngerilor. Învăţăturile iudaice despre îngeri sunt foarte elaborate. Baza elaborării acestor învăţături este o puternică „critică biblică”, la un anumit nivel kabbala nefiind partea ortodoxă a iudaismului. Cele mai elaborate doctrine referitoare la îngeri se găsesc în iudaism. Există o listă mare de denumiri de îngeri, dar este imposibil să fie enumeraţi toţi, numărul lor fiind de ordinul miliardelor. Doar Dumnezeu cunoaşte numărul exact al îngerilor. Tradiţia iudaică denumeşte 72 de îngeri majori.
Toma de Aquino a oferit o clasificare ierarhică proprie a îngerilor, care desemnează gradul diferit de iluminare, de umplere cu lumina divină, a îngerilor.
O altă clasificarea a oferit-o Dionisie. Clasificarea lui Grigorie cel Mare este puţin
diferită : serafimi , heruvimi, tronuri, domnii , începătorii, tării, virtuţi, arhangheli şi îngeri. Clasificarea lui Ambrozie episcopul Milanului în secolul al IV- lea este :
serafimi, heruvimi, tronuri, începătorii, puteri , virtuţi , arhangheli şi îngeri.
Literaturile iudaice apocrife prezintă mai multe alte clasificări ierarhice care nu au
fost acceptate ca şi canonice în creştinism.
Clasificarea acceptată tradiţional în ortodoxie : Serafimi, heruvimi, tronuri, domnii, stăpâniri , puteri, începătorii, arhangheli, îngeri.

(6 ) Există şi o reprezentare tripartită a Ierarhiei, prezentată şi de Dionisie Areopagitul (sec. lV-V) în cartea sa, Despre Ierarhia cerească :
Prima Ierarhie : Serafimii (gr . Σεραφείμ) ,Heruvimii (gr. Χερουβείμ), Tronurile (gr . Θρόνους)
A doua Ierarhie : Stăpânirile (gr. Κυριότητες), Virtuţile (gr. Δυνάμεις), Puterile (gr. Εξουσίες)
A treia Ierarhie : Principatele (gr. Αρχές), Arhanghelii (gr. Αρχάγγελους), Îngerii (gr. Αγγέλους)
1. Prima ierarhie, cea a Serafimilor (gr . Σεραφείμ), Heruvimilor (gr. Χερουβείμ) şi Tronurilor (gr. Θρόνους), Îl reprezintă pe Dumnezeu în perfecţiunile Lui intime: iubire vie, lumină vie, sfinţenie nealterată .
2. A doua ierarhie, a Domniilor , Stăpânirilor (gr. Κυριότητες) şi Începătoriilor, Îl reprezintă pe Dumnezeu în suveranitatea Lui faţă de făpturile Sale : putere fără limite, forţă irezistibilă, dreptate imuabilă.
A treia ierarhie, a Principatelor (gr. Αρχές), Arhanghelilor (gr. Αρχάγγελους), Îngerilor (gr. Αγγέλους) Îl prezintă pe Dumnezeu prin acţiunile Lui : conducere cu înţelepciune, descoperiri sublime, şi o constantă mărturie a binelui.
Angheologia orientală diferă mult de cea occidentală. În orient persoana autoritară în probleme de angheologie a fost considerată Dionisie Areopagitul iar în occident Toma de Aquino. În occident se obişnuia ca anumitor teologi să le fie acordat titlul de doctor angelicus , această tradiţie neexistând în orient. Toma de Aquino a fost considerat de Biserica Romană un doctor angelicus.
Dincolo de spaţiu şi timp, de planete, de materie şi de univers, a existat numai
Dumnezeu, suficent lui Înşuşi în această izolare care nu poate fi cuprinsă de
imaginaţia omenească. Dar Dumnezeu a voit să creeze o lume, prin puterea
voinţei Sale. Cine percepe , însă, această lume ca exterioară Lui, se înşeală. Totul
este Spirit, Universul este Mental. Scripturile spun că El a creat cerul şi pământul.
Mai întâi a fost creat cerul. El a voit să creeze duhuri curate, având ca şi El iubire
şi inteligenţă, şi care să Îl poată cunoaşte după cum El se cunoaşte pe Sine Însuşi. Îngerii au primit un fel de inteligenţă şi suveranitate, ca şi prerogative ale sublimităţii.
Unele ierarhii angelice au fost create asemenea unor ierarhii sociale. Deşi am putea vorbi de o „sociologie angelică” ea nu este asemănătoare cu cea omenească. Ierarhia este o ordine în care am putea să îi aranjăm duhurile (spiritele) curate, mai mult sau mai puţin superioare, în sensul apropierii de Dumnezeu. După unii teologi se clasifică în funcţie de gradul de împărtăşire de lumina lui Dumnezeu. Astfel, ierarhia este cumva simbolică în sensul omului, dar cât se poate de reală în sensul existenţei lui Dumnezeu.

1. Serafimii - în ebraică înseamnă "în flăcări", sau "cel arzând", denumire primită din cauza faptului că, aflându-se cel mai aproape de Dumnezeu (Isaia 6 , 2 ), datorită apropierii de El, au o natură apropiată de natura divină, a focului-lumină. Evrei 12, 29 : "Căci Dumnezeul nostru este şi foc mistuitor". Daniel 7, 9 : "tronul Său [era ] flăcări de foc". Exodul 24, 17 : "Chipul slavei Domnului de pe vârful muntelui era în ochii fiilor lui Israel, ca un foc mistuitor".
Sunt numiți “cei mai iubiţi”, deoarece se află cel mai aproape de Divinitate. Au puterea cea mai mare, de aceea au rol de păzitori ai Raiului și a locurilor sfinte. Au o puritate deosebită, și luminează cel mai puternic în eterul universal. Au câte trei perechi de aripi uriașe.
Primele entităţi care "înconjoară", Divinitatea, cele care „se bucură nemijlocit de vederea lui Dumnezeu“, sunt Serafimii, Heruvimii şi Tronurile. Ele au primit planurile emanate din Sfânta Treime privind întocmirea şi evoluţia sistemului solar.
Numele "Serafim" desemnează entităţile care au ca misiunea de a primi şi cunoaşte planurile Divinei Trinităţi.
Heruvimii, situaţi pe următoarea treaptă (sferă), modelează, prin înţelepciunea lor, aceste intenţii emanate din Divinitate. Sunt Spirite ale unei înalte înţelepciuni, care ştiu să transforme în proiecte realizabile informaţiile primite de la Serafimi.
Tronurile au rolul de a pune în practică ceea ce este transpus în proiecte executabile, în detaliu, prin înţelepciunea Heruvimilor, pentru a fi transpus în realitate.
Realizarea iniţială a planurilor divine s-a desfăşurat după planurile cosmice primite de la Divinitate de către Serafimi, detaliate de Heruvimi, Tronurile răspândind în spaţiul destinat unui nou sistem cosmic, propria lor substanţă, cea a focului originar. Urmând intenţiile Trinităţii, au ales un spaţiu în Cosmos, Serafimii s-au pătruns de ţelurile acestui sistem, Heruvimii au întocmit proiectele, iar Tronurile au revărsat în acest spaţiu sferic focul originar, pe care îl extrag din propria lor esenţă. Astfel s-a ivit Universul.
Şi alte entităţi au fost prezente în cadrul sistemului solar care l-a precedat pe cel actual, dar aceste entităţi nu s-au înălţat la nivelul Serafimilor, Heruvimilor şi Tronurilor, rămânând la un nivel inferior, trebuind să mai evolueze înainte de a putea deveni creatoare. Aceste entităţi fac parte din a doua Triadă ierarhică, care, după Dionisie Areopagitul şi magiştrii occidentali au fost numite Domnii (Kyriotetes, Dominări), Virtuţi (Dynamis, Spiritele mişcării) şi Puteri (Exousiai, Spiritele formei).
Între Serafimi, cel mai mare în ierarhie este considerat a fi Metatron, urmând Ehiah, Jeliel, Sitael, Elemiah, Mahasiah, Lalahel, Achaiah şi Cahetel.
După Isaia, au trei perechi de aripi, una pentru a-şi acoperi faţa, una pentru a zbura şi alta pentru a se îndrepta înspre Dumnezeu. Culoarea lor este roşul, culoarea focului, element care este atributul lor. Piatra lor este sardoniul, în care se reflectă influenţele cosmice, şi prin care fac demonii să fugă.
Trebuie conştientizat faptul că, atunci când ne referim la Serafimi, Heruvimi, Tronuri, nu este corect să ni-i imaginăm ca pe nişte fiinţe corporale umanoide şi înaripate ca nişte păsări înpănate, aşa cum apar în diferite picturi naive, deoarece ei reprezintă entităţi cosmice, uriaşe, a căror manifestare nu poate fi cuprinsă într-o imagine vizuală picturală. La fel cum a ţi-L reprezenta pe Dumnezeu printr-o imagine picturală sau sculpturală, reprezintă o mare eroare, şi reprezentarea acestor entităţi este contraindicată. Orice reprezentare picturală şi sculpturală subminează adevărata credinţă, deoarece produce confuzie prin falsitatea ei. Adevărata credinţă nu se poate baza şi susţine pe imagini simbolice false, care induc lumea în confuzie şi eroare ! Asocierea conceptului "Dumnezeu" cu imaginea unui om bătrân, reprezintă o eroare gravă, ştiut fiind faptul că în mintea oricărui tânăr, bătrânii prezintă "calităţi" precum ramoleala, neputinţa, impotenţa, scleroza, etc. A sosit timpul ca omenirea să renunţe la toate reprezentările simbolice naive, care au inhibat credinţa adevărată de-a lungul istoriei. Este timpul renunţării la închinarea în faţa simbolurilor, a oricărui fel de idoli.
2. Heruvimii. Termenul înseamnă "înţelegere", "revărsare de înţelepciune". "Heruvim" este în limba ebraică la plural, cu terminația -im, la singular fiind heruv, dar în limba română, prin tradiție, cuvântul este folosit la singular, cu pluralul heruvimi.
Sunt reprezentați în iconografie, simbolic, ca făpturi cerești înaripate. Reprezentarea lor mentală trebuie să te ducă cu gândul la entităţi cosmice care se manifestă prin forţe şi energii universale, şi la sentimente de admiraţie şi veneraţie. Heruvimii modelează, prin înţelepciunea lor, intenţiile emanate din voinţa Divinităţii, "traduse" lor de către Serafimi. Sunt Spirite ale unei înalte înţelepciuni, care ştiu să transpună în proiecte realizabile informaţiile primite de la Serafimi. Putem face o analogie cu rolul şi munca arhitecţilor, care transpun idei imaginative în proiecte detaliate, pe care coordonatorii echipelor de muncă să le poată transpune în realitate, prin activităţi practice cu diferite specifice. Tronurile au rolul de a începe să pună în practică ceea ce este transpus în proiecte executabile detaliate prin înţelepciunea Heruvimilor, pregătind "terenul" pe care vor fi desfăşurate o mulţime de activităţi specifice, de către nenumărate entităţi ajunse la grade diverse de specializare, conform nivelului lor evolutiv, al capacităţilor de care dau dovadă.
Conform Vechiului Testament, două sculpturi ale unor făpturi înaripate (heruvimi) împodobeau Chivotul Legii, între aripile lor putându-se manifesta prezenţa nevăzută a lui Iehova.
Heruvimii fac ordine în mișcarea universului. Ei poartă bucuria și răspândesc iubirea Ființei Atotputernice, apărând în ochii oamenilor sub forma simbolică a unor copii cu aripi. Le-a fost acordată puterea înțelepciunii Divine, și cea de a păzi Cunoașterea Supremă.
Primul în ierarhie este Raziel, urmând Haziel, Aladiah, Lauviah, Hahaiah, Iezael, Mebahel , Hariel şi Hakamiah.
Iezechil este cel care vorbeşte cel mai mult despre ei numindu-i slujitorii cei mai apropiaţi de tronul lui Dumnezeu. Ei sunt apărători şi gardieni ai Sanctuarului ceresc, şi susţin tronul lui Dumnezeu. Această imagine apare şi la Ioan Evanghelistul.
3. Tronurile - realizarea iniţială a planurilor divine s-a desfăşurat după planurile cosmice primite de la Divinitate de către Serafimi, detaliate de Heruvimi, Tronurile răspândind în spaţiul destinat unui nou sistem cosmic, propria lor substanţă, cea a focului originar. Tronurile au revărsat în acest spaţiu sferic focul originar, pe care îl extrag din propria lor esenţă. Astfel s-a ivit Universul.
Primul în ierarhie este Binael, urmând Lauviah, Caliel, Leuviah, Pahaliah, Nelkhael, Ieiaiel, Melehel şi Haiviah.
Ei reprezintă cumva dreptatea lui Dumnezeu, nefiind capabili de nici un fel de înjosire, lucru care îi face capabili să poarte tronul lui Dumnezeu. Tradiţia spune că în ei se dizolvă veninuri fizice şi duhovniceşti. Îi vedem în general reprezentaţi cu o robă şi un baston ca semn al înţelepciunii.
4. Domniile - primul în ierarhie este Hesediel, după care urmează Nith-Haiah ,
Ahaiah, Ierathel, Seheiah, Reuel, Omael, Iecebel, Vasariah. Ei sunt responsabili
de elementele naturale şi de cele cereşti, şi reprezintă ridicarea duhovnicească
pură eliberată de orice fel de compromise pământeşti. În general ei sunt reprezentaţi ca purtând un sceptru şi o coroană.
5. Puterile - primul în ierarhie este Camel, după care urmează Iehuiah, Lehahiah, Chavakhiah, Menadel , Aniel , Haamiah, Rehael , Ieiazel. Ei au aceleaşi responsabilităţi ca şi domniile. Sunt luptători împotriva demonilor. Piatra lor de simbol este onixul negru. Sunt reprezentaţi în general ca şi o coroană şi un sceptru.
6. Stăpânirile - primul în ierarhie este Rafael, după care urmează: Hahahel, Mikael, Ioliah, Ielehiah , Sehaliah, Ariel, Asaliah, Mihael. Ei au o putere intelectuală uimitoare, despre care omul nu are nici un fel de cunoaştere. Ei reprezintă sinteza a patru elemente. Piatra lor este safirul, simbol al înţelepciunii, a străvederii dumnezeieşti, culoare a nădejdii. În general ei sunt reprezenaţi ca purtând flori.
7. Începătoriile - primul în ierarhie este Haniel, după care urmează Vehuel, Daniel, Hahasiah, Imamiah, Nanael, Nithael, Mebahiah , Poiel. Ei sunt îngeri care păzesc popoarele şi care s -au definit ca şi puteri ale conducerii cu cea mai mare convingere. Ei nu au nici un fel de culoare simbol şi nici un fel de reprezentare.
8. Arhanghelii îi au ca şi conducători pe Mihail şi Gavril. După ei urmează Damabiah, Manakel, Eyael, Habubiah, Rochel, Jamabiah , Haiaiel, Mumiah. Ei sunt entităţi care contemplă faţa lui Dumnezeu. Funcţia lor este de a-i ocroti pe oameni. Prin ei omul poate ajunge la cunoştinţa ierarhiei şi se poate ridica la Dumnezeu. Piatra lor este smaraldul.
9. Îngerii. Este improprie numirea tuturor membrilor categoriilor Ierarhiei entităţilor spirituale "îngeri". Este o eroare şi o dovadă de ignoranţă. În popor, şi nu numai, toate entităţile, mai mult sau mai puţin luminoase, mai mult sau mai puţin evoluate, sunt numite "îngeri". De aceea, şi nu numai, există o mare confuzie, în ceea ce priveşte acest subiect, atât în rândul populaţiei, cât şi în rândul... altora. Ca să înţelegi ce vreau să spun, exemplific cu un caz în care o persoană credincioasă, dar foarte ignorantă, şi-a dus partenera de viaţă la preot, deoarece era posedată de un... Înger !!! Situaţia materială a familiei se îmbunătăţise brusc, au avut loc câteva avertizări cu privire la anumite pericole iminente, mici "miracole", care, colaborate cu rugăciunile adresate entităţii spirituale, şi mărturia femeii, l-au condus pe soţul credincios la convingerea faptului că nevasta lui este posedată de un ...drac ! Culmea culmilor, preotul la care a apelat soţul grijuliu şi bănuitor, a încercat o ...exorcizare, în mod repetat, neînţelegând cu cine are de-a face, nici după ce "diavolul" i-a explicat, prin vocea femeii, că este un "slujitor" al entităţii X (i-a spus numele) invocate de femeie, care având un rang mare şi preocupări importante, l-a delegat pe el să se ocupe de respectiva femeie, pe care să o păzească, să o ocrotească, şi să o ajute. Dar, ...necunoscând numele, preotul s-a încăpăţânat în continuare cu exorcizarea sa, în zadar, bineînţeles, contribuind la amplificarea tensiunii psiho-afective existente între cei doi soţi. Argumentaţia îngerului în faţa preotului şi soţului convinşi de posedarea diavolească, m-au ajutat să realizez cât de limitată este natura umană, când se închide în interiorul sferei convingerii oarbe ! Bulversarea entităţii angelice care nu este lăsată de preot şi soţ să-şi îndeplinească misiunea, explicaţiile ei cum că tot ce a făcut a fost spre binele femeii, că nu poate să-şi părăsească misiunea încredinţată, că nu poate abandona, etc., ar putea constitui subiectul unui film deosebit... Un înger gonit de oameni de pe Pământ... Ignoranţa, credinţa şi convingerea oarbă, conduc oamenii spre erori diverse... Unele amuzante, hilare, altele enervante, ciudate, periculoase, sau chiar...mortale...

O clasificare care circulă în unele cercuri cu caracter religios : Abadon- al
Armaghedonului, Amare- al iubirii, Andariel -al unităţii, Iou - al cunoaşterii,
Bethel - al cunoaşterii, Beth, Bethanel -al oraşelor, Narrai - al copiilor, Sunya - al
compasiunii, Charon - al morţii, Duma -al tăcerii, Elerial - al răbdării, Loki -al
Erratei, Foucaoult -al numerelor, Rafael, Arhanghel - al vindecării, Metatron - al
infinitului, Johab - al mânturii, Ious - al cunoaşterii tainelor lui Dumnezeu, Tothiel
- al luminii, Loki - al luminii , Amara - al iubirii, Sophia -al iubirii, Lycurgus - al
lumii fizice, Melodi -al muzicii , Raziel - al tainelor lui Dummnezeu, Naraai - al
copiilor, Uriel -al curăţiei şi al purităţii, Yprum - al Eratei.
Biserica nu consideră canonică împărţirea ierarhică a kabbalei iudaice. Nici iudaismul ortodox nu consideră kabbala o carte canonică. În acest sens, kabbala este o tradiţie apocrifă. Există mai multe tradiţii apocrife referitoare la rolul entităţilor şi a ierarhiei lor, în mai multe tradiţii iudaice făcându-se referinţă la ele.
Prima ierahizare a fost făcută în iudaism. Din paginile Vechiului Testament ne putem face o imagine, despre care, însă nu putem spune că este completă. Din punct de vedere istoric a existat o anume evoluţie a ierarhizării, fiind dificilă realizarea unei ierarhii coerente şi bine stabilite.
Îngerii au devenit şi în creştinism obiect de studiu. Dionisie Areopagitul a fost cel
care a creat o primă mistagogie în secolul al V -lea, vorbind de o unire în Biserică a lumii văzute cu cea nevăzută, a îngerilor şi a oamenilor.
În lumea modernă se poate resimţi un mesaj general de suprimare a existenţei
îngerilor, existenţa lor fiind în repetate rânduri negată. Foarte puţin se vorbeşte
de îngeri şi de relaţia lor cu oamenii, în ziua de azi. Mai nou a apărut un val de
"vindecători " care afirmă că folosesc "terapia cu îngeri", storcând sume
substanţiale de la oameni bolnavi, naivi şi creduli. Un om, cu cât este mai
ignorant, cu atât este mai uşor de manipulat... Cei care profită de pe urma
oamenilor bolnavi sunt ...incalificabili... Un vindecător spiritual adevărat, nu pretinde nici un ban, nimănui !
O analiză temeinică a Ierarhiei ar fi trebuit să vină dinspre teologie, dar ...ea nu a venit niciodată... Probabil că va veni dinspre sistemele spirituale care tind să devină o veritabilă ştiinţă spirituală, datorită informaţiilor obţinute prin clarviziune, şi a colaborării cu cercetători ştiinţifici din toate domeniile ştiinţei.