Manifestari Fizice Spontane - Zgomotele, Gălăgia, Perturbaţiile, Obiecte aruncate ( Poltergeist)

MANIFESTĂRI FIZICE SPONTANE - Zgomote, gălăgie şi perturbaţii
Cele mai simple şi mai frecvente manifestari spiritiste sunt zgomotele şi bătăile. Ele trebuiesc deosebite de iluziile auditive, deoarece cauza lor poate fi confundata cu o mulţime de cauze naturale: efecte sonore determinate de vânt , miscarea unor corpuri de catre tine involuntara si insesizabila, , efecte acustic mai ciudate si neobisnuite naturale, sunete diverse produse de animale ascunse, insecte, sau alte vietati, glumele unor oameni pe seama ta, nerecunoasterea din diverse motive a producerii lor de catre oameni care au motive si interese personale sa ascunda acest fapt, etc.
Zgomotele spiritiste, insa, au un caracter deosebit, desi prezinta o intensitate şi un timbru foarte variate, fiind in general uşor de recunoscut, fiind, totusi, inconfundabile pentru o ureche atenta. Sunt bătăi scurte, când înăbuşite, slabe şi uşoare, când clare, distincte, uneori zgomotoase, care îşi schimbă locul şi se repetă fără să aibă o regularitate mecanică.
Cea mai eficace metoda de a le determina cauza spiritista, care nu poate lăsa nici o îndoială asupra originii lor, este supunerea lor vointei proprii voinţei. Dacă bătăile se vor auzi în locurile indicate de tine a se auzi, dacă răspund comenzilor tale mentale, ca si număr şi intensitate, vei fi obligat sa recunoşti în ele o cauză inteligentă. Lipsa de supunere faţa de voinţa ta, insa, nu constituie întotdeauna o dovadă contrară !
Nu tebuie să te temi de ele, deoarece nu exista pericole, in ce te priveste. Doar persoanele care au convingerea faptului că Diavolul este implicat in fiecare manifestare de acest tip, pot să fie afectate, într-un mod neplacut, asemenea copiilor speriaţi de necunoscut !
Aceste manifestări au, în unele împrejurări, proporţii şi o persistenţă neplăcute, de aceea exista dorinţa foarte naturală de a incerca sa le determini incetarea.
Scopul :manifestările fizice au scopul de a atrage atenţia asupra unui anumit lucru, şi de convinge de prezenţa unei entitati inteligente. Spiritele elevate nu se ocupă de acest fel de manifestări, ci se folosesc de spiritele inferioare ca să le producă, aşa cum oamenii se folosesc de subalterni si servitori pentru efectuarea muncile fizice grele. După atingerea scopului, manifestările materiale încetează, nemaifiiind necesare.
Exemplele pot face lucrurile mai clare : în jurul unui om preocupat de cercetari spiritiste, aflat in camera lui, s-au făcut auzite bătăi, timp de patru ore consecutiv. Era prima dată când i se întâmpla aşa ceva, si a constatat că nu aveau nici o cauză naturală, insa doar atât pe moment. A avut insa ocazia, ca a doua zi, sa se intalneasca cu o cunostinta, un medium scriitor (un medium care comunica in transa prin scris cu spiritele) si a întrebat spiritul care comunica prin intermediul lui, despre cauza acelor bătăi. I s-a răspuns, ca este vorba de spiritul său familiar care voia să comunice cu el. a avut chiar atunci ocazia sa comunice cu el, spiritul fiind prezent, si el, la acea sedinta. Spiritul i s-a făcut cunoscut sub un nume alegoric, si omul a aflat ulterior de de la alte spirite, că acest spirit familiar aparţine unui ordin foarte elevat, şi că a jucat un rol important pe pământ . El i-a semnalat greşeli în studiul spiritist pe care il intreprindea , indicându-i rândurile unde se aflau aceste greseli, si i-a dat sfaturi utile şi înţelepte, adăugand că va fi întotdeauna cu el, şi ca va veni la apelul sau de fiecare dată când va dori să-i puna întrebări. De atunci acest spirit nu l-a părăsit niciodată. I-a dat nenumărate dovezi de mare superioritate, şi intervenţia lui binevoitoare şi eficace a fost vădită în toate problemele vieţii materiale, precum şi atunci când era vorba de lucruri metafizice. Bătăile au încetat după comunicare.
Care a fost scopul ? De a-i atrage atentia asupra sa, ca entitate inteligenta, pentru instituirea unei modalitati de comunicare. Bătăile devenind inutile, scopul fiind atins, au încetat.
Un alt exemplu : in camera unui om a inceput sa se produca zgomote diverse, care au devenit rapid foarte obositoare. S-a ivit ocazia să intre în contact cu spiritul tatălui său, cu ajutorul unui medium scriitor, şi a aflat ce se dorea de la el. Dupa ce a făcut ce i s-a recomandat, zgomotele au incetat.
Este de retinut faptul că persoanele care au un mijloc regulat şi uşor de comunicare cu spiritele, se confruntă mult mai rar cu manifestări de acest gen. Logica, acum, poate o intrevezi.
Manifestările spontane nu se limitează întotdeauna la zgomote şi la bătăi; ele degenerează uneori în adevărate scandaluri şi perturbări: mobile şi obiecte diverse sunt răsturnate, de afară sunt aruncate proiectile de tot felul, uşile şi ferestrele sunt deschise şi închise de mâini invizibile, ochiuri de geam sunt sparte, ceea ce nu poate fi pus pe seama iluziei.
Tulburarea este deseori efectivă, dar, uneori, are doar aparenţa realităţii. Auzim un vacarm într-una dintre încăperile vecine, zgomotul unor vase care cad şi se sparg, buturugi care se rostogolesc pe podea; te grăbeşti să vezi ce se întâmplă şi găseşti totul în linişte şi ordine; apoi, imediat ce ieşi, tumultul reîncepe.
Manifestările de acest gen au avut loc dintotdeauna. Teama a exagerat deseori faptele, care au căpătat proporţiimai mari, transmiţându-se oral, cu adaugiri si interpretari subiective. A intervenind şi superstiţia, casele unde au fost semnalate manifestarile spiritiste fiind considerate bântuite de diavol, astfel nascandu-se o multime de poveşti miraculoase sau terifiante cu zane, demoni, strigoi, etc. Anumiti oameni mai vicleni si sireti nu au lasat să le scape ocazii atât de frumoase de a exploata credulitatea oamenilor, în profitul unor interese personale. Impresia pe care faptele de acest gen, chiar reduse la realitate, poate să o aibă asupra unor oameni slabi şi predispuşi prin educaţie la idei superstiţioase, poate imbraca forme diverse, dar toate... negative.
Mijlocul cel mai sigur de a preveni inconvenientele pe care le-ar putea avea, neştiindu-se cum să fie împiedicate, este să cunoşti adevărul. Lucrurile cele mai simple devin înspăimântătoare când cauza este necunoscută.
Când cei cărora li se manifestă se vor fi obişnuit cu spiritele, şi nu vor mai crede că sunt urmăriţi de o mulţime de demoni, atunci nu le va mai fi frică.
Faptele de acest gen au deseori caracterul unei adevărate persecuţii. Aceste fapte sunt mai frecvente decât se crede, dar, de cele mai multe ori, victimele nu spun nimic de teama ridicolului.
Medicina nu poate să înţeleagă aceste lucruri, deoarece nu admite drept cauze decât elementul material, de unde rezultă erori deseori funeste.
Admitem că unele fapte sunt opera maliţiei şi rea-voinţei, chiar dacă, după cum s-a putut constata, este clar că nu sunt săvârşite de oameni, trebuie să recunoaştem că este opera spiritelor. Dar care spirite?
Spiritele superioare, la fel ca oamenii gravi şi serioşi, nu se distrează să facă scandal. Cele mai multe nu au alt scop decât să se distreze, fiind mai curând spirite frivole decât răutăcioase, care se amuză de spaima pe care o provoacă, şi de căutările inutile de găsire a cauzelor zarvei. Deseori, se înverşunează asupra unui individ pe care îl urmăresc din locuinţă în locuinţă, altă dată se ataşează de un anumit loc fără alt motiv decât simplul capriciu.
Uneori e vorba şi de o răzbunare pe care o exercită, dar în alte cazuri, intenţia lor e mai lăudabilă, voind să atragă atenţia şi să intre în legătură, fie ca să dea un avertisment util persoanei căreia li se adresează, fie ca să ceară ceva pentru ele însele. Deseori au cerut oamenilor sa se roage pentru ele, unele au solicitat îndeplinirea în numele lor a unei dorinţe pe care ei nu au putut s-o facă in timpul vietii terestre, altele, în interesul propriei linişti, au vrut să repare un lucru rău comis în timpul vieţii.
În general, greseste cine se sperie ; prezenţa lor poate să fie inoportună, nu periculoasă. Pe de altă parte, este de înţeles dorinţa de a scăpa de ele, dar oamenii fac, în general, exact contrariul faţă de ce ar trebui făcut. Dacă sunt spirite care se distrează, cu cât iei manifestarile mai în serios, cu atât mai mult vor persista, ca nişte copii puşi pe şotii, speriindu-i pe laşi. Dacă iei hotărârea înţeleaptă să râzi tu insuti de munca lor inutila, până la urmă se vor plictisi şi vor renunţa.
Exista cazul cuiva care, departe de a se enerva, le întărâta, le provoca să execute diverse lucruri, astfel că după câteva zile manifestarile au incetat.
Unele,insa, dupa cum s-a aratat, au motive mai puţin frivole. De aceea, întotdeauna este util să ştii ce vor. Dacă cer ceva, poti fi sigur că îşi vor înceta vizitele imediat ce dorinţa le va fi satisfăcută.
Cel mai bun mijloc de a te informa în această privinţă este chemarea spiritului prin intermediul unui medium scriitor. După răspunsuri, se va vedea imediat cu cine ai de-a face, şi se va putea acţiona în consecinţă. Dacă e vorba de un glumeţ, se poate acţiona împotriva lui fără probleme, dacă e răuvoitor, trebuie rugat Domnul să-l facă mai bun. În toate cazurile, rugăciunea nu poate avea decât un rezultat bun. Dar gravitatea formulelor de exorcism îi face să râdă şi nu ţin deloc cont de ele. Dacă putem intra în contact cu ele, trebuie să fim preveniţi faţă de calificativele burleşti sau înspăimântătoare pe care şi le dau uneori ca să se amuze de credulitatea oamenilor.
Aceste fenomene, deşi făptuite de spiritele inferioare, sunt deseori provocate de spirite de un ordin mai elevat, în scopul convingerii oamenilor de existenţa fiinţelor necorporale şi de o putere superioară omului. Răsunetul rezultat, chiar teama pe care o cauzează, atrag atenţia şi vor sfârşi prin a deschide ochii celor care nu cred.
Acestora li se pare mai simplu să pună fenomenele misterioase pe seama imaginaţiei, explicaţie foarte comodă şi care le scuteşte să mai dea altele. Totuşi, când obiectele sunt mişcate din loc sau le sunt aruncate în cap, ar fi nevoie de o imaginaţie foarte îngăduitoare ca să-si închipuie că astfel de lucruri sunt, dar nu sunt... reale Se observă un efect oarecare, şi acest efect are neapărat o cauză. Dacă o observaţie făcută cu mult calm demonstrează că acest efect este independent de orice voinţă umană şi de orice cauză materială şi, în plus, dă semne evidente de inteligenţă şi de liberă voinţă, ceea ce este semnul cel mai caracteristic, atunci esti obligat să îl atribui unei inteligenţe oculte.
Cine sunt aceste fiinţe misterioase? Aflăm din studiile spiritiste în modul cel mai puţin contestabil, prin mijloacele de comunicare cu ele, date chiar de acestea. Studiile ne mai învaţă să deosebim ceea ce este real de ceea ce este fals sau exagerat în fenomenele de care nu ne dăm seama. Dacă se produce un efect insolit - zgomot, mişcare, chiar apariţie -, primul gând pe care trebuie să-l ai este acela că trebuie să existe o cauză cât se poate de naturală, pentru că este cea mai probabilă. Atunci, trebuie să căutăm această cauză cu cea mai mare grijă şi să admitem intervenţia spiritelor doar cu bună ştiinţă; este singurul mijloc de a nu te iluziona. De exemplu, cel care, fără ca nimeni să se poată apropia de el, ar primi o palmă sau lovituri de baston pe spate, după cum s-a întâmplat, nu s-ar putea îndoi de prezenţa unei fiinţe invizibile.
Trebuie să fii circumspect nu doar faţă de relatările care pot să fie cel puţin pline de exagerări, ci şi faţă de propriile impresii, şi să nu atribui o origine ocultă tuturor lucrurilor pe care ne le înţelegi. O infinitate de lucruri foarte simple şi foarte naturale poate să producă efecte ciudate la prima vedere, şi ar fi o adevărată superstiţie să vezi peste tot spirite ocupate cu răsturnarea mobilei, spartul veselei şi alte o mie şi una de tracasări menajere, pe care este mai raţional să le pui pe seama stângăciei.
Obiecte aruncate - Explicaţia dată mişcării corpurilor inerte se aplică tuturor efectelor spontane de care am amintit. Zgomotele, deşi mai puternice decât bătăile în masă, au aceeaşi cauză; obiectele aruncate sau deplasate sunt mişcate de aceeaşi forţă care ridică un obiect oarecare. O împrejurare vine aici în sprijinul acestei teorii. Am putea să ne întrebăm care este rolul mediumului în această împrejurare. In astfel de cazuri există întotdeauna cineva a cărui putere se exercită fără ştirea lui. Manifestările spontane se produc foarte rar în locuri izolate; aproape întotdeauna au loc în case locuite, prezente fiind unele persoane care exercită o influenţă fără să vrea. Aceste persoane sunt adevăraţi mediumi fără să ştie, numiţi de noi, din această cauza, mediumi naturali; ei sunt pentru ceilalţi mediumi ceea ce sunt somnambulii naturali pentru somnambulii magnetici, la fel de interesanţi de observat.
Intervenţia voluntară sau involuntară a unei persoane înzestrate cu o aptitudine specială pentru producerea acestor fenomene pare a fi necesară în majoritatea cazurilor, chiar dacă există unele în care spiritul pare că acţionează singur; atunci s-ar putea să-şi ia fluidul din altă parte decât de la o persoană prezentă. Aceasta explică faptul de ce spiritele aflate permanent în jurul nostru nu produc tot timpul perturbaţii. Trebuie mai întâi ca spiritul să vrea, să aibă un scop, un motiv, altfel nu întreprinde nimic. Apoi, deseori, trebuie să găsească, exact în locul unde vrea să acţioneze, o persoană aptă să-l secondeze, coincidenţă care se întâlneşte destul de rar. Când această persoană apare pe neaşteptate, spiritul profită. În ciuda prezenţei împrejurărilor favorabile, s-ar mai putea să fie împiedicat de o voinţă superioară, care nu-i permite să acţioneze după cum doreşte. E posibil să nu-i fie permis să o facă decât în anumite limite şi în cazul în care aceste manifestări ar fi considerate utile, fie ca mijloc de convingere, fie ca încercare pentru persoana vizată.
În această privinţă, vom cita doar convorbirea provocată in legătură cu faptele petrecute în iunie 1860 pe strada Noyers din Paris. Detaliile se găsesc în Revista spiritistă, numărul din august 1860.
- (Sfântului Ludovic). Ai putea avea bunătatea să ne confirmi dacă faptele despre care se spune că au avut loc în strada Noyers sunt reale? Noi ne îndoim de posibilitatea lor.
- Da, aceste fapte sunt adevărate, doar că imaginaţia oamenilor le-a exagerat, fie din teamă, fie din ironie. Dar, repet, sunt adevărate. Aceste manifestări sunt provocate de un spirit care se distrează pe seama locuitorilor din acel loc.
- Există în casă vreo persoană care să fie cauza acestor manifestări?
- Ele sunt întotdeauna cauzate de prezenţa persoanei care suportă atacul. Spiritul perturbator are ceva cu locatarul casei unde se află, căruia vrea să-i facă răutăţi sau chiar să-l facă să se mute de acolo.
- Întrebăm dacă, printre locatarii casei, există cineva care a fost cauza acestor fenomene printr-o influenţă mediumică spontană şi involuntară?
- Trebuie neapărat, altfel acest fapt nu ar putea avea loc. Un spirit locuieşte într-un loc predilect pentru el şi stă inactiv până când un individ convenabil lui apare în acel loc. Când se iveşte persoana, se distrează cât poate.
- Prezenţa acestei persoane în acel loc este indispensabilă?
- Acesta este cazul cel mai obişnuit, adică cel din cazul de faţă. De aceea am spus că altfel faptul nu ar fi avut loc. Dar nu am avut intenţia să generalizez; există cazuri în care prezenţa imediată nu este necesară.
- Aceste spirite fiind totdeauna de ordin inferior, aptitudinea de a le servi ca auxiliar este o presupunere defavorabilă pentru persoană? Anunţă aceasta o simpatie cu fiinţele de această natură?
- Nu, nu neapărat, întrucât această aptitudine tine de o dispoziţie fizică. Totuşi, aceasta anunţă foarte des o tendinţă materială, care ar fi preferabil să nu o aibă, deoarece, cu cât este mai elevat moral, cu atât atrage mai mult la el spiritele bune, care le îndepărtează neapărat pe cele rele.
- De unde ia spiritul „proiectilele” de care se foloseşte?
- Aceste diferite obiecte sunt, cel mai adesea, luate din locurile respective sau din vecinătate. O forţă venind de la un spirit le lansează în spaţiu şi cad într-un loc desemnat de acest spirit.
- Deoarece manifestările spontane sunt deseori permise şi chiar provocate în scopul de a convinge, credem că, dacă ţinta ar fi chiar unele persoane care nu cred, acestea ar fi forţate să se încline în fata evidenţei. Se plâng uneori că nu pot fi martorii unor manifestări oculte. Nu ar depinde de spirite să le dea o dovadă clară?
- Ateii şi materialiştii nu sunt oare permanent martori ai efectelor puterii Domnului şi ale gândirii? Aceasta nu-i împiedică să nege existenţa lui Dumnezeu şi a sufletului. Minunile lui lisus i-au convertit pe toţi contemporanii lui? Fariseii care îi cereau să facă o minune nu seamănă cu cei care, în timpul vostru, cer să le arătaţi astfel de manifestări? Dacă nu sunt convinşi de miracolul Creaţiei, nu vor fi chiar dacă spiritele le-ar apărea în modul cel mai puţin echivoc, pentru că orgoliul îi face asemenea cailor nărăvaşi. Nu vor duce lipsă de ocazii dacă le vor căuta cu bună-credinţă, de aceea Dumnezeu nu consideră potrivit să facă pentru ei mai mult decât pentru cei care caută sincer să se instruiască, pentru că nu-i răsplăteşte decât pe oamenii de bună-voinţă. Incredulitatea lor nu-i va împiedica să se împlinească voinţa Domnului; vedeţi bine că nu au împiedicat răspândirea doctrinei. Nu vă mai îngrijiţi de opoziţia lor, care este pentru doctrină precum umbra pentru tablou, dându-i un relief mai pronunţat. Ce merit ar avea să fie convinşi cu forţa? Dumnezeu le lasă întreaga responsabilitate a încăpăţânării lor, iar această responsabilitate va fi mai teribilă decât credeţi. „Fericit cel ce crede fără să fi văzut, a spus lisus, pentru că aceştia nu se îndoiesc de puterea Domnului”.
- Crezi că ar fi util să chemăm acest spirit ca să-i cerem câteva explicaţii?
- Chemaţi-l dacă vreţi. Dar este un spirit inferior care vă va da răspunsuri destul de neînsemnate.
Convorbire cu spiritul perturbator din strada Noyers.
- Chemare.
- De ce mă chemaţi? Vreţi să vă lovesc cu pietre? Să vedeţi atunci ce-o să mai fugiţi, chiar dacă păreţi foarte curajoşi.
- Pietrele tale n-au să ne sperie, ba chiar îţi cerem să faci asta, dacă poţi.
- Poate că aici n-am să pot. Aveţi pe cineva care veghează asupra voastră.
- Există în strada Noyers cineva care ţi-a servit drept auxiliar ca să-ţi faciliteze figurile urâte pe care le-ai făcut locuitorilor din acea casă?
- Sigur că da. Am găsit un bun instrument şi nici un spirit savant ca să mă împiedice. Pentru că sunt vesel, îmi place uneori să mă distrez.
- Cine e persoana care ţi-a servit drept instrument?
- O servitoare.
- A făcut-o fără voia ei?
- O, da! Biata fată, era cea mai speriată!
- Acţionai într-un scop ostil?
- Eu n-aveam nici un scop ostil. Dar oamenii cărora nu le scapă nimic vor folosi asta în avantajul lor.
- Ce vrei să spui? Nu te înţelegem.
Am vrut să mă distrez. Dar voi, veţi studia chestia asta şi veţi avea un fapt în plus ca să demonstraţi că existăm.

- Spui că nu ai avut un scop ostil, totuşi ai spart toate geamurile apartamentului, aducând astfel o pagubă reală.
- E un detaliu.
- De unde ai luat obiectele cu care ai aruncat?
- Sunt desul de comune. Le-am găsit în curte, în grădinile vecine.
- Le-ai găsit sau ai fabricat unele dintre ele?
- N-am creat nimic, n-am compus nimic.
- Dacă n-ai fi găsit, ai fi putut crea?
- Ar fi fost mai greu. Dar, la nevoie, amesteci materialele şi iese un tot oarecare.
- Acum, spune-ne cum le-ai aruncat?
- A! Asta e mai greu de spus! M-am ajutat de natura electrică a acelei fete, care s-a adăugat la a mea mai puţin materială. Astfel am putut transporta amândoi acele materiale diferite.
- Cred că vrei să ne dai câteva informaţii despre tine. Mai întâi, dacă ai murit de mult timp?
- Destul de mult; cincizeci de ani.
- Ce erai în viaţă?
- Nimic grozav. Mic croitor în cartierul ăsta şi uneori mi se spuneau prostii, pentru că îmi plăcea prea mult licoarea roşie a lui taica Noe. De aceea voiam să-i fac pe toţi să spele putina.
- Tu însuţi şi de bunăvoie ai răspuns la întrebările noastre?
- Am avut un profesor.
- Cine este acest profesor?
- Bunul vostru rege Ludovic.
Remarcă. Această întrebare este motivată de natura unor răspunsuri, care au părut că depăşesc capacitatea acestui spirit în ceea ce priveşte ideile şi chiar forma limbajului. Nu este, aşadar, deloc uimitor că a fost ajutat de un spirit mai luminat, care a vrut să profite de această ocazie ca să ne instruiască. E un fapt obişnuit, dar o particularitate remarcabilă în această împrejurare o constituie faptul că influenţa celuilalt spirit se face simţită chiar asupra scrisului. Cel al răspunsurilor în care a intervenit este mai regulat şi mai cursiv; cel al croitorului este colţuros, gros, neregulat, deseori puţin lizibil şi are un cu totul alt caracter.
- Ce faci acum? Te ocupi de viitorul tău?
- Nu încă; rătăcesc. Cei de pe pământ se gândesc atât de puţin la mine, încât nimeni nu se roagă pentru mine. Aşa că nu sunt ajutat, nu lucrez.
Remarcă. Vom vedea mai târziu cât de mult putem contribui la progresul şi la uşurarea spiritelor inferioare prin rugăciune şi sfaturi.
- Ce nume aveai?
- Jeannet.
- Ei bine, Jeannet, ne vom ruga pentru tine! Spune-ne dacă chemarea noastră ţi-a făcut plăcere sau te-a supărat?
- Mai curând mi-a făcut plăcere, pentru că sunteţi oameni de treabă, veseli, deşi puţin cam austeri. Nu-i nimic, m-aţi ascultat, sunt mulţumit.
Fenomene de aport
Acest fenomen nu diferă de cele despre care am vorbit decât prin intenţia binevoitoare a spiritului care este autorul, prin natura obiectelor întotdeauna graţioase şi prin modul blând şi deseori delicat în care sunt aduse. El constă în aportul spontan al unor obiecte care nu există în locul unde ne aflăm; e vorba, de cele mai multe ori, de flori, alteori de fructe, bomboane, bijuterii etc.
Să spunem mai întâi că acest fenomen este unul dintre acelea care se pretează cel mai mult la imitaţie şi că, în consecinţă, trebuie să fim circumspecţi în caz de înşelătorie. Ştim până unde poate să ajungă arta prestidigitaţiei în această materie; dar, fără a avea de-a face cu un om de meserie, am putea fi uşor înşelaţi de o manevră abilă şi interesată. Cea mai bună garanţie constă în caracterul, onorabilitatea notorie, dezinteresul absolut al persoanei care obţine astfel de efecte, în al doilea rând, examinarea atentă a tuturor împrejurărilor în care se produc faptele; în sfârşit, buna cunoaştere a spiritismului, singura care ar putea să ne ajute să descoperim ceva suspect.
Disertaţia unui spirit despre aporturi
Teoria fenomenului aporturilor şi a manifestărilor fizice în general se află rezumată într-un mod remarcabil în disertaţia următoare, făcută de un spirit, ale cărui comunicări poartă în mod incontestabil pecetea profunzimii şi logicii. Vom găsi mai multe în această lucrare. A spus că numele său este Erast, discipolul Sfântului Pavel, spirit protector al mediumului care i-a servit drept interpret:
„Pentru a obţine fenomene de acest fel, trebuie neapărat să ai cu tine mediumi pe care i-aş numi senzitivi, adică înzestraţi în cel mai înalt grad cu capacităţi mediumice de expansiune şi de penetrabilitate; pentru că sistemul nervos al acestor mediumi, uşor excitabili, le permite, cu ajutorul unor vibraţii, să proiecteze în jurul lor din abundenţă fluidul lor fizic.
Naturile impresionabile, persoanele ale căror nervi vibrează la cel mai mic sentiment, la cea mai mică senzaţie, pe care influenţa morală sau fizică, internă sau externă, sensibilizează, sunt subiecţi foarte apţi să devină excelenţi mediumi pentru efectele fizice de tangibilitate şi de aporturi, într-adevăr, sistemul nervos, aproape în întregime lipsit de înveliş refractar care izolează acest sistem la majoritatea celorlalţi încarnaţi, îi face apţi dezvoltării acestor diferite fenomene, în consecinţă, cu un subiect de acest gen, cu restul capacităţilor neostile mediumizării, se vor obţine mai uşor fenomenele de tangibilitate, bătăile în pereţi şi în mobile, mişcările inteligente şi chiar suspendarea în spaţiu a celei mai grele materii inerte. Vom obţine cu atât mai mult aceste rezultate, cu cât, în loc de un medium, vom avea la îndemână mai mulţi la fel de înzestraţi.
Dar de la producerea acestor fenomene la obţinerea fenomenului de aport e cale lungă; pentru că, în acest caz, nu doar că munca spiritului este mai complexă, mai grea, dar spiritul nu poate să lucreze decât cu un singur aparat mediumic, adică mai mulţi mediumi nu pot concura simultan la producerea aceluiaşi fenomen. Ba chiar se întâmplă ca prezenţa unor persoane antipatice spiritului care acţionează să împiedice radical operaţiunea. Acestor motive care, după cum vedeţi, nu sunt lipsite de importanţă, mai adăugaţi faptul că aporturile necesită întotdeauna o mai mare concentrare şi, în acelaşi timp, o mai mare difuzare a unor fluide, ceea ce nu se poate obţine decât cu cei mai dotaţi mediumi, adică cei al căror aparat electromediumic este cel mai bine condiţionat.
În general, aporturile sunt şi vor rămâne excesiv de rare. Nu e nevoie să vă demonstrez de ce sunt şi vor rămâne mai puţin frecvente decât celelalte cazuri de tangibilitate; veţi putea deduce acest fapt din ceea ce spun. De altfel, aceste fenomene au o natură specială, astfel încât nu doar că nu toţi mediumii sunt apţi pentru ele, dar nici toate spiritele nu pot să le producă, între spirit şi mediumul influenţat trebuie să existe o anumită afinitate, o anumită analogie, adică o anumită asemănare, care să permită părţii expansibile a fluidului perispirit a întrupatului să se amestece, să se unească, să se combine cu cel al spiritului care vrea să facă o legătură. Forţa rezultată din această fuziune trebuie să fie, ca să spunem aşa, una singură; aşa cum un curent electric, acţionând asupra unui cărbune, produce un singur focar, o lumină unică. Ce rost are această unire, această fuziune? Pentru producerea acestor fenomene, trebuie ca proprietăţile esenţiale ale spiritului motor să fie sporite de unele dintre cele ale mediumizatului; fluidul vital, indispensabil producerii tuturor fenomenelor mediumice, este apanajul exclusiv al întrupatului şi, în consecinţă, spiritul operator este obligat să se impregneze cu el. Abia atunci poate, cu ajutorul unor proprietăţi ale mediului vostru ambiant, necunoscute vouă, să izoleze, să facă vizibile şi să facă să se mişte obiecte materiale şi chiar pe întrupaţi.
Deocamdată nu-mi este permis să vă dezvălui aceste legi deosebite care guvernează gazele şi fluidele din jurul vostru; dar, nu după mulţi ani, mai înainte să se împlinească existenţa unui om, explicaţia acestor legi şi fenomene vă va fi dezvăluită şi veţi vedea apărând şi producându-se un nou fel de mediumi, care vor cădea într-o stare cataleptică deosebită imediat ce vor fi mediumizaţi.
Vedeţi bine câte dificultăţi întâmpină producerea de aporturi; de aici puteţi trage concluzia foarte logică că fenomenele de această natură sunt deosebit de rare, după cum am spus, şi, cu atât mai mult, că spiritele se pretează prea puţin la această acţiune, deoarece e nevoie din partea lor de o muncă cvasimaterială, ceea ce nu-i o plăcere pentru ele, fiind şi obositor. Pe de altă parte, se mai întâmplă ca, foarte des, în ciuda energiei şi a voinţei lor, starea mediumului să însemne o barieră de netrecut.
Aşadar, este evident că faptele tangibile precum bătăile, mişcările şi suspendările în aer sunt fenomene simple, care se realizează prin concentrarea şi dilatarea unor fluide, putând fi provocate şi obţinute prin voinţa şi munca mediumilor apţi pentru aşa ceva, când aceştia sunt secondaţi de spirite prietenoase şi binevoitoare; în timp ce cazurile de aport sunt multiple, complexe. Ele cer un concurs de împrejurări speciale şi pot să fie realizate doar de un singur spirit şi un singur medium, necesitând, în afara nevoilor de tangibilitate, o combinaţie cu totul deosebită pentru a izola şi a face vizibil obiectul sau obiectele care constituie subiectul aportului.
Voi, spiritiştii, înţelegeţi explicaţiile mele şi vă daţi foarte bine seama de această concentrare de fluide speciale, pentru locomoţia şi tactilitatea materiei inerte; voi credeţi în aceasta, după cum credeţi în fenomenele de electricitate şi de magnetism, cu care fenomenele mediumice au multe analogii şi sunt, ca să spun aşa, concretizarea şi dezvoltarea lor. Cât priveşte incredulii şi savanţii mai răi decât incredulii, nu am de ce să-i conving, nu mă ocup de ei; vor fi într-o zi convinşi de forţa evidenţei, pentru că vor fi nevoiţi să se încline în faţa mărturiei unanime a fenomenelor spiritiste, aşa cum au fost forţaţi să o facă în faţa altor fenomene pe care la început le-au respins.
În rezumat: dacă fenomenele de tangibilitate sunt frecvente, cazurile de aport sunt foarte rare, deoarece condiţiile sunt foarte dificile. În consecinţă, nici un medium nu poate să spună că la o anumită oră şi la un anumit moment va obţine un aport, pentru că deseori spiritul însuşi este împiedicat în acţiunea lui. Trebuie să mai adaug că aceste fenomene sunt de două ori mai dificile în public, fiindcă acolo se află aproape întotdeauna elemente energetice refractare care paralizează eforturile spiritului şi cu atât mai mult acţiunea mediumului. Consideraţi însă drept sigur faptul că aceste fenomene se produc aproape întotdeauna în particular, spontan, cel mai adesea fără ştirea mediumilor şi fără premeditare, şi foarte rar când aceştia sunt preveniţi; de unde trebuie să trageţi concluzia că există un motiv legitim de suspiciune de fiecare dată când un medium se laudă că le obţine după dorinţă, comandând spiritelor ca unor servitori, ceea ce este pur şi simplu absurd. Şi mai consideraţi ca regulă generală faptul că fenomenele spiritiste nu sunt făcute ca să fie prezentate în spectacole şi ca să-i amuze pe curioşi. Dacă unele spirite se pretează la acest lucru, nu poate fi vorba decât de fenomene simple, nu de cele care, precum aporturile şi altele asemănătoare, cer condiţii excepţionale.
Nu uitaţi, spiritişti, că, dacă e absurdă respingerea sistematică a tuturor fenomenelor din Lumea de Dincolo, nu-i deloc înţelept nici să le acceptaţi pe toate orbeşte. În ceea ce priveşte fenomenele de tangibilitate, de apariţii, de vizibilitate sau de aport, care se manifestă spontan şi într-un mod instantaneu, acceptaţi-le; dar, vă repet, nu acceptaţi nimic orbeşte; fiecare fapt să fie supus unui examen minuţios, aprofundat şi sever, pentru că, fiţi siguri de asta, spiritismul, atât de bogat în fenomene sublime şi grandioase, nu are nimic de câştigat din aceste mici manifestări care pot fi imitate de mici prestidigitatori abili.
Ştiu ce-mi veţi spune: că aceste fenomene sunt utile pentru convingerea celor care nu cred. Dar trebuie să ştiţi că, dacă nu aţi fi avut alte mijloace de convingere, nu aţi fi avut astăzi nici a suta parte dintre spiritiştii pe care îi aveţi. Adresaţi-vă inimii, numai astfel veţi face cele mai multe convertiri serioase. Dacă credeţi util, pentru unele persoane, să acţionaţi prin fapte materiale, prezentaţi-le cel puţin în împrejurări în care să nu poată da loc nici unei interpretări false şi nu vă depărtaţi de condiţiile normale ale acestor fapte, deoarece faptele prezentate în condiţii proaste furnizează argumente incredulilor, în loc să-i convingă”.ERAST
Acest fenomen oferă o particularitate aparte: unii mediumi nu îl obţin decât în stare somnambulică; şi lucrul acesta se explică cu uşurinţă. Somnambulul are o degajare naturală, un fel de izolare a spiritului şi a perispiritului care trebuie să faciliteze combinaţia fluidelor necesare. Acesta este cazul aporturilor al căror martor am fost. Întrebările următoare au fost adresate spiritului care le produsese, dar în răspunsurile sale se simte uneori influenţa sa. Le-am supus spiritului Erast, mult mai instruit din punct de vedere teoretic, el completându-le cu remarci judicioase. Unul este artizanul, celălalt, savantul, şi comparaţia acestor două inteligenţe constituie un studiu instructiv, deoarece dovedeşte că nu este de ajuns să fii spirit ca să înţelegi totul.
- Vrei, te rog, să ne spui de ce aporturile pe care le faci nu se produc decât în somnul magnetic al mediumului?
- Aceasta ţine de natura mediumului. Ceea ce produc când al meu este adormit aş putea produce şi în starea de veghe a unui alt medium.
- De ce faci să se aştepte atât de mult timp aportul de obiecte şi de ce inciţi râvna mediumului, aţâtându-i dorinţa de a obţine obiectul promis?
- Acest timp îmi este necesar ca să pregătesc fluidele care folosesc la aport; în ceea ce priveşte incitarea, e făcută deseori doar pentru a amuza persoanele prezente şi somnambulul.
Remarca lui Erast. Spiritul care a răspuns nu ştia mai mult; nu-şi dă seama de motivul acestei râvne pe care o întărâtă instinctiv fără să-i înţeleagă efectul. Crede că se distrează, dar, în realitate, provoacă fără să bănuiască o mai mare emisie de fluid; este consecinţa dificultăţii pe care o prezintă fenomenul, dificultate tot mai mare când nu este spontană. Mai ales cu unii mediumi.
- Producerea fenomenului tine de natura specială a mediumului şi ar putea să se producă prin alţi mediumi cu mai multă uşurinţă şi promptitudine?
- Producerea ţine de natura mediumului şi nu se poate produce decât cu naturi corespunzătoare; pentru promptitudine, ne este de mare folos obişnuinţa de a fi în contact deseori cu acelaşi medium.
- Influenţa persoanelor prezente are vreo contribuţie?
- Când există incredulitate, opoziţie, e posibil să fim foarte stingheriţi. Preferăm să ne manifestăm în faţa celor care cred şi a unor persoane versate în spiritism; dar nu vreau să spun că reaua-voinţă ar putea să ne paralizeze complet.
- De unde ai luat florile şi bomboanele pe care le-ai adus?
- Florile le iau din grădini, unde îmi plac.
- Şi bomboanele? Probabil că negustorul a băgat de seamă că lipsesc.
- Le iau de unde îmi plac; negustorul nu a băgat de seamă, pentru că am pus altele în loc.
- Dar inelele au o valoare. De unde le-ai luat? Nu ai adus o pagubă celui de la care le-ai luat?
- Le-am luat din locuri necunoscute tuturor şi în aşa fel încât nimeni să nu sufere vreo pagubă.
Remarca lui Erast. Cred că faptul este explicat într-un mod insuficient din cauza capacităţii spiritului care a răspuns. Adevărul e că poate fi cauzată o pagubă reală, dar spiritul nu a vrut să pară ca unul care a deturnat ceva. Un obiect nu poate fi înlocuit de altul identic, de aceeaşi formă, de aceeaşi valoare. În consecinţă, dacă un spirit ar avea capacitatea de a substitui un obiect pe care îl ia cu altul identic, nu ar mai avea motiv să-l ia şi l-ar da pe cel care serveşte ca înlocuitor.
- E posibil să fie aduse flori de pe o altă planetă?
- Nu, eu nu pot.
- (Lui Erast). Alte spirite ar avea această putere?
- Nu, nu este posibil, din pricina diferenţei mediului ambiant.
- Ai putea să aduci flori din altă emisferă; de la tropice, de exemplu?
- Fiind tot pe pământ, pot.
- Obiectele pe care le aduci, ai putea să le faci să dispară şi să le iei înapoi?
- Aşa cum le-am adus, pot să le iau înapoi după propria dorinţă.
- Producerea fenomenului de aport îţi provoacă vreun chin, vreo tulburare?
- Nu ne produce nici un chin când avem permisiunea; ar putea să ne cauzeze foarte mari, dacă vrem să producem efecte fără să avem voie s-o facem.
Remarca lui Erast. Nu vrea să-şi recunoască chinul, chiar dacă e real, deoarece este forţat să facă o operaţiune ca să spun aşa materială.
- Care sunt dificultăţile pe care le întâmpini?
- Nici una, în afara proastelor dispoziţii fluidice care pot să ne fie contrare.
- Cum aduci obiectul; îl ţii cu mâinile?
- Nu, îl învăluim în noi.
Remarca lui Erast. Nu explică prea clar operaţiunea lui, pentru că nu învăluie obiectul cu propria personalitate. Fluidul său fiind dilatabil, penetrabil şi expansibil, combină o parte din acest fluid cu o parte din fluidul fizic al mediumului, şi în această combinaţie ascunde şi transportă obiectul aportului. Aşadar, nu e corect să se spună că îl învăluie în el.
- Ai putea să aduci cu aceeaşi uşurinţă un obiect cu o greutate considerabilă, de exemplu, de cincizeci de kilograme?
- Greutatea nu înseamnă nimic pentru noi. Aducem flori pentru că pot să fie mai plăcute decât ceva voluminos.
Remarca lui Erast. Este adevărat. Poate să aducă obiecte în greutate de o sută sau chiar două sute de kilograme, deoarece gravitaţia existentă pentru voi este anulată în cazul lui. Dar nici în această privinţă nu-şi dă seama de ce se întâmplă. Masa de fluide combinate este proporţională cu masa obiectelor, adică forţa trebuie să fie în funcţie de rezistenţă; de unde urmează că, dacă spiritul aduce doar o floare sau un singur obiect uşor, o face pentru că nu găseşte în medium sau în el însuşi elementele necesare pentru un efort mai considerabil.
- Există uneori dispariţii de obiecte a căror cauză nu este cunoscută, ele fiind opera spiritelor?
- Lucrul acesta se întâmplă foarte des, mai des decât credeţi, şi se poate rezolva rugându-l pe spirit să aducă înapoi obiectul dispărut.
Remarca lui Erast. Este adevărat, dar uneori ceea ce este luat e bun luat; pentru că unele obiecte pe care nu le mai găseşti în casă sunt deseori duse foarte departe. Totuşi, cum luarea obiectelor cere aproape aceleaşi condiţii fluidice ca aporturile, ele nu pot avea loc decât cu ajutorul mediumilor înzestraţi cu capacităţi speciale. De aceea, când ceva dispare, de cele mai multe ori cauza o constituie zăpăceala voastră decât acţiunea spiritelor.
- Există efecte care sunt considerate fenomene naturale, ele fiind datorate însă acţiunii unor spirite?
- Zilele voastre sunt pline de aceste fapte pe care nu le înţelegeţi, pentru că nu v-aţi gândit la asta, puţină reflecţie fiind de ajuns ca să vă facă să vedeţi clar.
Remarca lui Erast. Nu puneţi pe seama spiritelor ceea ce fac oamenii; dar fiţi siguri de influenţa lor ocultă, constantă, care determină în jurul vostru mii de împrejurări, mii de incidente necesare îndeplinirii acţiunilor voastre şi împlinirii propriei existenţe.
- Printre obiectele aduse, nu sunt unele care pot fi fabricate de spirite? Adică produse spontan de modificările pe care spiritele pot să le facă asupra fluidului sau elementului universal?
- Nu în cazul meu, pentru că nu am permisiunea. Numai un spirit elevat poate.
- Cum ai introdus aceste obiecte zilele trecute, pentru că încăperea era închisă?
- Le-am făcut să intre cu mine, învelite, ca să spun aşa, în substanţa mea. Nu pot să vă spun mai mult, nu se poate explica.
- Cum ai făcut ca să faci vizibile aceste obiecte care erau invizibile cu o clipă înainte?
- Am dat la o parte materia care le învelea.
Remarca lui Erast. Nu sunt învăluite de materie propriu-zisă, doar un fluid luat jumătate din perispiritul mediumului, jumătate din cel al spiritului care acţionează.
- (Lui Erast.) Un obiect poate fi adus într-un loc perfect închis. Adică, spiritul poate să spiritualizeze un obiect material, astfel încât să poată penetra materia?
- Această întrebare este complexă. Pentru obiectele aduse, spiritul poate să le facă invizibile dar nu penetrabile; el nu poate să rupă agregarea materiei, ceea ce ar fi distrugerea obiectului. Poate să aducă oricând obiectul făcut invizibil şi nu-l eliberează decât în momentul convenabil pentru a-l face să apară. Altfel stau lucrurile pentru cele compuse de noi. Deoarece introducem decât elemente de materie şi aceste elemente sunt esenţialmente penetrabile, deoarece penetrăm noi înşine şi traversăm corpurile cele mai condensate cu aceeaşi uşurinţă ca razele soarelui care trec prin geamul ferestrei, putem să spunem că am introdus obiectul într-un loc, oricât ar fi de închis. Dar doar în acest caz.
sinteza Allan Kardec - cartea mediumilor