Extinderea stării de conştienţă asupra experienţei proprii - Arderea karmei, Automântuirea

Termenul "extindere" îl vom privi ca lărgire şi aprofundare, totodată, extensiunea urmărită fiind tridimensională, atât în suprafaţă cât şi în adâncime. În mod normal, în activităţile de rutină, fiecare om este atent şi concentrat asupra sarcinii curente, în curs de desfăşurare. Puţini oameni au o percepţie globală a evenimentelor, un orizont larg deschis, o înţelegere profundă a cauzalităţii. Această limitare provine din faptul că, în general, oamenii sunt prinşi în interiorul unui sistem de credinţe şi convingeri, care le limitează deschiderea minţii şi sufletului spre ceea ce putem numi o percepţie globală, şi conştientizarea cauzalităţii. Acest sistem limitativ subiectiv constituie o piedică în calea formării unei reprezentări obiective a realităţii, un real blocaj. Sistemul de credinţe şi convingeri este dobândit prin învăţare, fiind impus de un sistem educaţional ce acţionează prin constrângerea şi limitarea liberului arbitru, neîncurajând exprimarea şi dezvoltarea creativităţii, şi nici diversitatea. Sistemul educativ actual urmăreşte uniformizarea conştiinţei şi a comportamentului oamenilor, în scopul de a-i forma "buni cetăţeni", persoane docile şi conformate total unui sistem de principii de conduită, ce nu este bazat pe conştientizare şi moralitate, ci pe forţarea unei aşa-zisa "servire a unui interes comun", impus de o elită care urmăreşte ... interese proprii. Drept urmare, majoritatea oamenilor trăiesc într-o atmosferă de confuzie mentală şi morală privind rolul şi scopul lor în această viaţă, în acest plan terestru. Nimeni nu este încurajat şi sprijinit în mod real să devină un creator al propriei sale vieţi, a propriului său viitor, toţi fiind îndoctrinaţi de întreaga societate la conformare, şi nu spre dezvoltare personală în mod liber şi creativ. Din fericire, acum, odată cu libera şi rapida circulaţie a informaţiei prin intermediul reţelei mondiale a internetului, se înfăptuieşte o revoluţie educaţională, tot mai mulţi oameni, în special tinerii, punănd accent pe dezvoltarea personală ca autodidacţi. Tinerii care nu s-au lăsat complet îndoctrinaţi,deoarece resimt inexistenţa căilor şi posibilităţilor oferite de sistem pentru împlinirea sufletească individuală, o caută înafara sistemului, şi în final o găsesc, datorită comunicărilor ce au acelaşi scop şi ţel comun. Ei îşi împărtăşesc şi folosesc această informaţie în mod liber, fără pretenţii, fără condiţionări, fără a încerca impunerea vreunui sistem în sistem. Ei învaţă din greşelile inerente acestui nou început, şi din greşelile celor ca ei. Ei încep să-şi dobândească o adevărată libertate, de a comunica fără cenzură, de a gândi singuri, de a se exprima creator în bloguri şi forumuri, de a folosi în interes individual un tip de informaţie care le-a fost ascunsă până acum, de educatorii formatori de conştiinţe, cât şi de reprezentanţii religiilor. Acesta nu este un îndemn la neconformare, la împotrivire, ci un îndemn spre reflecţie, spre meditaţie, spre gândire, spre analiză, spre conştientizare, spre transformare. Ceea ce este expus mai jos constituie un mod de a medita asupra experienţei personale, în scop de a asimila ceea ce nu a fost asimilat la momentul prezent, în momentul desfăşurării acestor trăiri. Este un mod de reevaluare a realităţii şi a experienţei de viaţă. 1.Crearea unei atmosfere de calm, linişte, pace sufletească, relaxare. 2. Relaxarea corporală şi psihică 3. Detaşare senzorială faţă de stimulii din mediu prin focalizarea atenţiei asupra senzaţiilor corporale 4. Comutarea atenţiei de la senzaţiile corporale la gândurile care te invadează, într-un flux continu 5. Focalizarea atenţiei asupra gândurilor ce prezintă încărcături afective (sentimente) ,şi permiterea lor de a se derula, de a se manifesta, până la descărcarea lor energetică totală (consumarea sentimentului). Această descărcare, consumare, trebuie văzută ca o combustie, o ardere până la stingere, a unui foc ce ardea mocnit în suflet. Arderea, catarzis-ul, purificarea, se obţine observând, pur şi simplu, modul de înlănţuire a imaginilor şi a trăirilor afective, logica legăturilor, fără a interveni în vreun fel în desfăşurarea lor. Trebuie să te situezi pe poziţia unui observator extern, care analizează atent şi obiectiv o anumită experienţă. Scopul în sine îl reprezintă deblocarea energiilor afective stagnante, care se constituie într-o barieră în calea fluxului normal al energiilor psihomentale. Retrăirile vor fi însoţite de mici revelaţii, care se vor constitui în tot atâtea deblocări ale fluxurilor energetice. În acest fel se curăţă sufletul de toate blocajele, de toate sentimentele reprimate, rând pe rând, prin permiterea ieşirii lor la suprafaţă şi a "consumării" lor în mod conştient. Acest proces de eliberare, de destrămare a lanţului de legături energetice ce înlănţuie şi leagă, reprezintă un proces de finalizare a unor experienţe rămase "suspendate", nefinalizate, neasimilate. Este, totodată, un proces de eliberare a mentalului de fixaţii şi obsesii, de echilibrare a balanţei minte-suflet, de armonizare a întregii fiinţe, la nivel psihosomatic. Este un proces de demontare a convingerilor ferme, care constituie în fapt fixaţii blocante, ce constituie generatorul unor sentimente cu caracter negativ. Este un proces de ardere a karmei. O descoperire a utilităţii şi eficienţei meditaţiei. O lărgire a câmpului conştienţei asupra propriei experienţe. Este o ...automântuire...

Emoţiile şi sentimentele reprimate se păstrează în suflet ca blocaje energetice. Dacă nu este găsită modalitatea de a le debloca, prin acumularea lor în timp se va crea o tensiune tot mai mare, tot mai insuportabilă, ce-şi va căuta în permanenţă supapa de refulare. O tensiune mare va refula la nivelul corpului fizic, dezechilibrul sufletesc provocând, prin rezonanţă, anumite boli, localizate în anumite zone ale organismului, zone energetice rezonatoare cu cauza. De exemplu, refulările ce ţin de partea de sexualitate a iubirii se vor manifesta prin boli ale aparatului reproducător, cele ce ţin de afecţiunea şi tandreţea iubirii vor avea ca efect disfuncţii şi boli de inimă, etc. Este deosebit de important faptul de a nu-ţi reprima emoţiile şi sentimentele, ci de a-ţi trăi viaţa la modul prezent, în mod deschis, sincer, cu curaj şi responsabilitate. Este important să râzi când îţi vine să râzi, şi să plângi când îţi vine să plângi, căci, în caz contrar, aceste trăiri reprimate te vor tensiona, la modul în care vei fi lovit de depresii şi deprimarea de "a nu-ţi fi trăit viaţa". Cum îţi poţi trăi viaţa, în mod echilibrat şi armonios ? Doar trăind în prezent, trăind momentul prezent, aici şi acum, la intensitatea sa firească, fără exagerări, fără refulări, fără amplificarea forţată a senzaţiilor şi sentimentelor proprii, pe căi artificiale, pe nas sau prin vene... A nu acorda importanţa cuvenită vieţii tale afective, a nu o lăsa să se desfăşoare în mod normal, îţi atrage inevitabil consecinţe negative, manifestări negative. Principalul efect îl va constitui faptul că vei trăi în confuzie, în incertitudine, în ignoranţă. De ce ? Datorită faptului că fiecare senzaţie, fiecare emoţie, fiecare sentiment, îşi au rolul şi scopul lor bine fixat, şi a le ignora înseamnă de fapt a te autobulversa. Fiecare trăire sufletească îşi are semnificaţia sa proprie, este purtătoare de informaţie utilă şi valoroasă, şi a nu ţine cont de informaţii înseamnă a fi dezinformat, confuz, pierdut. A te regăsi pe tine însuţi este posibil doar printr-un proces de revalorificare a informaţiei parvenită din interiorul fiinţei tale, de acolo de unde se aud ecourile rezonatoare ale experienţei tale de viaţă. Aceste ecouri pur şi simplu îţi transmit informaţie utilă în legătură cu corectitudinea sau incorectitudinea gândirii şi comportamentului tău. Cum este posibil aşa ceva ? Prin faptul că fiecare om posedă un Sistem de Ghidare Emoţional. Ceea ce resimţi în plan sufletesc ca trăire interioară a unei stări pozitive, armonioase, sau negative, dizarmonice, sunt mesajele acestui Sistem adresate conştienţei tale, pentru a-ţi ajuta fiinţa în a se ghida eficient în ceea ce constituie experimentarea planului material terestru. Aceste mesaje îţi dezvăluie ceea ce este bine şi ceea ce nu este bine, pentru tine, în timp util, în momentul prezent. Ai venit aici, în acest plan, pentru a învăţa să construieşti, să fii creator, de aceea ceea ce resimţi în suflet ca fiind armonios te poate pune practic şi menţine pe această cale creatoare, iar ceea ce simţi a fi în dizarmonie reprezintă căi ce te vor abate de la posibilitatea desfăşurării unor procese creatoare,de la scopul vieţii tale. A realiza şi acorda importanţa cuvenită acestui sistem de semnalizare şi ghidare, reprezintă un pas important făcut în procesul de extindere a conştienţei asupra experienţei vieţii tale. Ai 2 sisteme de ghidare : 1.unul al minţii, intelectual, prin raţionament logic, celălalt 2.al sufletului, afectiv, prin emoţii şi sentimente. Ambele sunt bune, nimic nu este rău sau în plus, şi, de fapt, sunt în legătură, şi se completează pentru îndeplinirea unui scop adaptativ comun. "Totul este Spirit, Universul este Mental", şi fiind mental, înseamnă că totul are o logică de desfăşurare, şi toată experienţa ta de viaţă poate fi înţeleasă, prin meditaţie, prin analize logice. Problema ta, însă, este constituită de ...sistemul de credinţe şi convingeri. Majoritatea oamenilor, prin sistemul de ghidare emoţional, "simt" faptul că credinţele şi convingerile lor implementate prin procesul educaţional "nu funcţionează", dar nu renunţă la el tocmai din cauză că nu văd alternativa, nu percep altă posibilitate de abordare, nu reuşesc să-şi formeze o viziune corectă asupra realităţii, din teama de a nu fi marginalizaţi dpdv social, din "spirit de turmă", de ...echipă, din solidaritate socială, din conformism, etc, etc. Educaţia doctrinară lucrează, în subconştient, ca un virus. Este foarte greu să schimbi ceva ce a fost în mod greşit învăţat şi asimilat, sub forma unor ...credinţe şi convingeri.

Uneori, ca din senin, apar imagini si ganduri care ma sperie. Mereu ma tot intreb de unde au putut sa apara asemenea idei. Ma ingrozesc as putea spune
Stiu ca ele au existat mereu, si mereu am incercat sa ma gandesc cat pot de repede la orice altceva doar ca sa dispara. Au exisat mereu dar nu le-am luat in seama pana acum.
Am mai observat cateva ganduri care, in spatele unei aparente inselatoare care imi atrage atentia, se ascund lucruri care nu atrag neaparat binele meu sau al altora.
Imi dau seama abia dupa. Dupa ce incep sa gandesc rational - dar gandul a fost emis deja si in spatele bucuriei de a demasca un gand rau, se naste un fel de autocritica. Important e ca dispare cu tot cu emotiile pe care mi le-a provocat.

Am coborat de cateva ori si in acea liniste unde ganduri vin si pleaca dar acea liniste nu dureaza mult. Alteori ma intreb daca sunt acolo unde e liniste sau e doar imaginatia mea.
Sa emit ganduri, sa creez - nu pot pentru ca inca nu stiu ce vreau, nici cine sunt in momentul prezent. De fapt inca imi e frica sa emit ceva. Tot ce stiu e ca vreau sa fiu fericita si eu si ceilalti si sa sper la o lume mai buna.
Inca nu stiu ce sa fac cu acele ganduri care apar si care ma sperie.
Inca nu stiu cum sa cobor in acea liniste unde nimic nu ma poate atinge si ma implic emotional in diferite "calatorii" imaginare.
Inca mai caut acel calm pe care il gasesc destul de greu cand ma intalnesc cu diversi prieteni. Uneori simt cum uit sa ma opresc din vorbit si regasesc un entuziasm exagerat pe care il stapanesc cu greu. Realizez asta pentru ca si ei au acelasi talent:). Abia atunci imi dau seama si chiar si atunci imi e destul de greu dar important e ca fac progrese pe aceasta tema .

Daca noi suntem ceea ce gandim si gandurile nu sunt ale noastre ...noi cine mai suntem?
Cand vom putea fi proprii creatori, cand vom putea avea tot ce ne dorim, nu ne va ramane decat sa ne dorim o lume mai buna.

A fi creator înseamnă a colabora prin ideile tale, prin gândirea ta, la crearea propriului tău viitor. Dacă tu nu ştii, încă, prea bine, cam cum ai vrea să arate acest viitor al tău, începând chiar de acum, din clipa prezentă, aceasta se datorează, în mare parte, sistemului tău de credinţe şi convingeri, care îţi blochează capacitatea ta naturală de creaţie. Datorită educaţiei primite, nu poţi să crezi că tu eşti creator, şi că îţi poţi modela viaţa, deşi, pe de altă parte, tu observi, în anumite situaţii, faptul că atragi în viaţa ta oameni şi evenimente ca efect al anumitor gânduri pe care le-ai emis anterior ! O altă piedecă în calea înţelegerii faptului că ai o mare putere de creaţie, o constituie faptul că efectele manifestate au loc după o perioadă variabilă de timp, de latenţă, deoarece numai gândurile "întărite" prin repetare şi trăire afectivă, se "împlinesc". În plus, dacă tu nu le permiţi să se împlinească, fiind convins, mai mult sau mai puţin conştient, de faptul că nu se vor împlini, este ca şi cum ţi-ai ucide creaţia în mintea ta, înainte de a se materializa, înainte de a se naşte ! Dacă tu nu nu ştii ce vrei de la această viaţă, dacă nu ai nici o viziune pozitivă asupra propriului viitor, această stare de neimplicare se dovedeşte a fi foarte periculoasă, deoarece tu ştii mai clar şi conştientizezi ceea ce NU vrei, decât ceea ce vrei. Şi, având în minte mai mult gânduri negative, în legătură cu ceea ce nu ai vrea să ţi se întâmple, cu ceea ce nu ai vrea să experimentezi, tu vei atrage prin rezonanţă oameni şi evenimente de acest gen în viaţa ta, ca un magnet, cu atât mai mult şi mai repede cu cât aceste gânduri îţi trezesc şi stări afective, şi cu cât crezi că ţi s-ar putea întâmpla aşa ceva. Cel ce nu-şi face nici un gând şi nici un sentiment despre viitorul său (situaţie utopică), este purtat de valurile sorţii, ale unui destin influenţat de gândurile altora. El, însă, are N momente de decizie în viaţă, în care trebuie să hotărască drumurile pe care le va străbate, şi cele pe care le va evita. Aşadar, chiar şi la o analiză mai sumară se observă faptul că este practic imposibil să nu creezi nimic, chiar şi dacă ai fi hotărât să nu o faci. Nu te gândi la ceea ce nu vrei ! Gândeşte-te la ceea ce îţi trezeşte emoţii şi sentimente plăcute, pozitive, privind la vieţile altora, şi păstrează doar astfel de gânduri în mintea ta. În acest mod, prin gândire vei evoca şi vei face să rezoneze oameni, evenimente, conjuncturi, stări, situaţii, etc. pozitive, ceea ce se va reflecta în experienţele tale de viaţă, ca într-o oglindă. Nu eşti aici pentru a schimba faţa Universului, sau gândirea şi comportamentul oamenilor, împotriva voinţei lor. Eşti aici pentru a-ţi manifesta şi dezvolta capacitatea de a fi creator, alături de toţi ceilalţi ca tine. Acordă-le tuturor libertatea de creaţie, şi te vei putea bucura şi tu de aceeaşi libertate pe care o oferi.
Respiră adânc ,profund. Respiraţia profundă te va readuce de fiecare dată în profunzimea sufletului tău, acolo unde-i linişte şi pace.

Fiecare om poartă în fiinţa sa, în câmpurile sale energetice, anumite "imprimări" care îi condiţionează şi îi determină soarta, destinul. Această încărcătură energetică reprezintă ceea ce este numit "karma" personală. Altfel spus, karma reprezintă o încărcătură cauzală, care, prin natura ei condiţională, va determina anumite efecte, pe baza unor legi clare, precum cea a atracţiei şi respingerii, şi cea a rezonanţei. Simplu spus, fiecare gând, şi fiecare acţiune de-a ta, va determina (va atrage) anumite efecte. Natura acestei încărcături energetice ţine de mental, de afectivitate, de sentimentele asociate gândurilor ! Sentimentul, trăirea afectivă, este ceea ce individualizează oamenii între ei, în raport cu aceleaşi gânduri, aceleaşi idei ! Gândul este o formă de energie, şi fiecare "tip" de gând are o anumită vibraţie specifică : cel de iubire are vibraţia cea mai înaltă, iar cel de ură cea mai joasă, între ele înscriindu-se toate celelalte. Iubirea crează, ura distruge. Între creaţie şi distrugere se manifestă toate formele de schimbare şi transformare existente în Univers, care sunt asimilabile, fiecare, câte unei stări afective, câte unui sentiment. "Totul este Spirit, Universul este Mental." Adică tot ce există are un suport energetic, totul reprezintă un joc cosmic, în care elementul activ, transformator, îl reprezintă procesele mentale - gândurile şi sentimentele asociate lor. Putem merge mai departe, cu această idee, şi să concluzionăm, afirmând faptul că trăim într-un Univers... moral, în care lumile şi planurile existenţiale au la bază domenii vibraţionale morale. Astfel, planul divin reprezintă domeniul cel mai înalt, vibraţional şi moral, dintre toate, şi lumile cele mai materiale, mai "condensate", sunt lumi cu vibraţii joase, în care predomină sentimentele de ură şi egoismul exacerbat. În cazul fiinţei umane, ameliorarea destinului, şi evoluţia sa, implică eliberarea de karma negativă, adică de energiile negative care atrag efecte negative. Aceste energii negative reprezintă efecte ale unor gânduri şi sentimente negative, care determină acţiuni de aceeaşi natură. Se ştie faptul că, în plan terestru, gândul este premergător acţiunii, acţiunea în plan fizic fiind manifestarea vizibilă a gândurilor, a intenţiilor. "Secretul" arderii karmei negative constă în următorul proces de transmutare energetică : 1.trebuie aduse în memorie faptele negative comise, şi gândurile care le-au determinat ; 2. Trebuie evaluate şi judecate în mod obiectiv aceste gânduri şi fapte, şi conştientizată natura lor distructivă, răul produs ; 3. Trebuie manifestată căinţa sinceră în legătură cu fiecare din aceste gânduri şi fapte, 4. Sentimentele sincere asociate căinţei, vor acţiona în plan energetic, anulând, stingând energiile ce formează karma negativă, una câte una. Unele religii au perpetuat acest proces de "îndreptare" a destinului oamenilor, dar sensul ritualului s-a cam pierdut, din această cauză şi metodele folosite devenind ineficiente. Unii oameni credincioşi merg la biserică crezând că preotul îi poate ierta de păcate, că le poate intermedia iertarea. Alţii cred că dacă fac un bine cuiva, dând câţiva bani bisericii şi săracilor, Divinitatea va observa, şi le va ierta greşelile. Cât de naiv trebuie să fi, ca să crezi că poţi să-ţi păcăleşti soarta, şi pe Dumnezeu ?! Dacă El are sentimente, atunci sigur se amuză copios de naivitatea şi credulitatea oamenilor. Doar căinţa sinceră poate purifica sufletul omului, de impurităţile sale karmice. A te căi, a-ţi recunoaşte şi mărturisi greşelile, şi a manifesta dorinţa sinceră de îndreptare a răului făcut, dovedeşte faptul că ţi-ai învăţat şi asimilat lecţia moralităţii. Iertarea păcatelor se înfăptuieşte pe baza acestor dovezi, şi nu pe cea a gestului plin de o superioritate egoistă şi îngâmfată de a arunca nişte bani bisericii, sau celor ce cerşesc la poarta ei.

Arderea karmei este acelaşi lucru cu stingerea efectelor gândurilor şi faptelor tale, cu întreruperea lanţului cauzal. Omul are posibilitatea de a opera asupra trecutului său, într-un sens oarecum magic. Deoarece "Universul este Mental", de câte ori un om se întoarce cu gândul în trecutul său, el îl şi influenţează, mental, fără să îşi dea seama, fără a conştientiza acest fapt. Mulţi oameni afirmă, destul de des, idei de genul : "intenţia contează !", înţelegând prin asta faptul că nu numai fapta contează în această lume, ci şi intenţia, gândul nemanifestat printr-o acţiune ulterioară, consecutivă. Este o intuiţie a mecanismului de desfăşurare a determinismului cauzal, chiar dacă nu este conştientizat bine întreg modul de desfăşurare al procesului. Şi dacă eşti de acord cu faptul că "intenţia contează", atunci poate că o să fi de acord şi cu faptul că "modificarea unei intenţii avute în trecut... contează !" Ce înseamnă asta ? Să exemplific : ai avut în trecut un gând, o intenţie răuvoitoare, în legătură cu o anumită persoană căreia "i-ai plătit o poliţă", şi ai pus intenţia în practică, întinzându-i o capcană. Acum, în prezent, cineva îţi povesteşte ce a păţit respectiva persoană, căzând în capcana ta. Tu stai şi meditezi puţin la suferinţa ei, şi realizezi faptul că ţi-ai realizat scopul, ai întors poliţa, dar simţi în sufletul tău o anumită nemulţumire nedefinită, un fel de inconfort. Poţi renunţa să mai meditezi la asta, spunându-ţi că a păţit ce a meritat, sau poţi medita mai departe la acest subiect, şi să ajungi la concluzia faptului că astfel de gânduri şi acţiuni nu te reprezintă, nu te satisfac, ba chiar din contra, te poţi simţi acum nemulţumit de tine, regretând modul în care ai reacţionat, etc. Dacă nici un gând ulterior nu se mai "leagă" de o intenţie şi fapta rezultată din acea intenţie, atunci efectele cauzate îşi vor urma cursul, devenind cauză a unor noi efecte. Dar, dacă tu, meditând ulterior la acea intenţie, la faptă, şi la urmări, simţi nevoia de a modifica ceea ce numim "cursul evenimentelor", gândurile tale, noile tale intenţii, încep deja, din acel moment, să opereze schimbări, deoarece intenţia... contează ! Mulţi oameni, în ignoranţa lor, afirmă cu emfază : "-Eu nu regret nimic !", încercând să pară personalităţi puternice, bine definite, în faţa altora. Ei au impresia că regretele constituie o dovadă de slăbiciune şi inconsecvenţă, şi realizează, totodată, faptul că a regreta ceva înseamnă a-ţi recunoaşte o greşeală, ori ei... nu au curajul de a-şi recunoaşte greşelile în faţa altora, de teama de a nu fi desconsideraţi de ei, dând dovadă de imperfecţiune şi slăbiciune. Şi atunci... preferă să se mintă şi pe ei, şi pe ceilalţi, neînţelegând faptul că au intrat astfel într-un cerc vicios, autoîntreţinându-şi astfel slăbiciunea, perpetuînd greşeala, trăind o viaţă întreagă în minciună. Un om puternic este cel ce are curajul de a recunoaşte adevărul, nu cel ce îl ascunde, temându-se de anumite consecinţe ! Doar cel ce are puterea şi tăria de a se judeca pe sine în mod imparţial, poate să-şi schimbe destinul, operând modificări asupra karmei sale !!! Există puţini astfel de oameni, şi, dacă te uiţi în jurul tău, puţin probabil să găseşti vreunul. Nu ajunge să cunoşti şi să înţelegi acest mecanism, ca să îl poţi şi aplica, în mod consecvent, în viaţa ta, în fiecare împrejurare. Dacă eşti cinstit cu tine însuţi, vei recunoaşte acest fapt. Dar nici nu o poţi face, dacă nu înţelegi ce, şi cum, şi de ce trebuie să o faci. Acum... dacă ai avut "ghinionul" să citeşti aceste rânduri, şi să şi înţelegi ideea, nu mai nici o... scuză că tu nu ştii, nu te mai poţi ascunde în spatele scutului protector al... ignoranţei, al neştiinţei ! Îmi pare rău pentru tine, dar nu mai ai... scăpare... Glumeam ! Îmi pare foarte bine, pentru... tine ! Orice regret, şi orice remuşcare pe care o simţi, în legătură cu ceva în care ai fost implicat în trecut, reprezintă o oportunitate de a schimba ceva ! Dacă treci fluierând pe lângă această oportunitate, vei suferi efectele cauzate de implicarea ta, în mod inevitabil. Sentimentul regretului funcţionează ca o avertizare, ca un avertisment asupra faptului că există o ameninţare la adresa ta, un pericol pe care tu mai poţi, încă, să îl eviţi. Judecă-ţi intenţia imparţial, "la rece", recunoaşte faptul că ai greşit, mărturiseşte-ţi ţie însuţi vina, şi căieşte-te pentru greşeala comisă, cu voie sau fără de voie. Ce înseamnă asta ? Să recunoşti faptul că acum vrei ca ceea ce ai făcut să nu fi făcut, adică să îţi RETRAGI mental tot ce înseamnă INTENŢIONALITATE legată de ceea ce s-a întâmplat. Să recunoşti, în mod sincer şi deschis faptul că acum, în prezent, dacă ai fi pus în aceleaşi circumstanţe, în aceleaşi condiţii din trecut, în acelaşi moment din trecut, nu ai face ceea ce ai făcut ! În plus, trebuie să trăieşti afectiv acest moment, cu sinceritate, căci doar încărcătura afectivă a sentimentului de regretare va opera, practic, asupra energiei karmice negative pe care "o porţi", în legătură cu acel eveniment ! Altfel spus, nu poţi fenta ! Ori eşti sincer, ori te încarci cu încă o cantitate de karmă negativă, legată de INTENŢIA ta de înşela destinul, mersul evenimentelor, desfăşurarea determinismului cauzal ! Vorba cuiva, vorbitor de limbă română : "-Cui pă cui să scote"