Seniorii Karmei, Mesagerii Destinului (Karmei) , Scribii

Domnii Destinului constată faptele oamenilor, alegerile şi deciziile lor, şi includ destinul personal al fiecărui om în destinul mai vast al întregii comunităţi omeneşti.
Mesagerii Domnilor Destinului au rolul de a implementa în lumea terestră deciziile Domnilor Karmei, cu privire la destinul fiecărui om, în funcţie de faptele sale din ultimul an, transpunand deciziile superioare la nivelul individual al fiecărui om în parte şi, în consecinţă, la nivelul,comunităţilor. Acest eveniment se produce osingură dată pe an, în noaptea de Înviere, în acest moment stabilindu-se destinul omului pentru anul următor. De ce în această noapte, în acest moment al anului ? Din 2 motive principale :
1. Este momentul evocării rituale şi ceremoniale a Învierii lui Iisus, Mântuitorul oamenilor, fapt ce are o puternică legătură cu destinul fiecărui om.
2. Anul Nou se celebrează la sfârşitul lunii decembrie, iar Paştele câteva luni mai târziu, dar popoarele antice celebrau sărbătoarea Anului Nou la începutul primăverii, clarvăzătorii vremii ştiind că atunci entităţi denumite "Zei" sau în alte moduri, stabilesc destinul fiecărui om în parte.
Acest fapt are loc şi în ziua de azi, la adevăratul început al Anului sacru, liturgic, care este legat de Ritmurile şi Legile naturii, a evenimentelor ce se desfăşoară la nivelul întregii Terra aurica. Din acest motiv, începutul unui An Nou corespunde cu sărbătoarea Paştelui, momentul sacru în care se stabileşte ceea ce se va întâmpla în viitorul Ciclu Solar, pentru fiecare om în parte, şi pentru umanitate în general, în conformitate cu deciziile şi faptele oamenilor.
Mesagerii Destinului (Karmei) se răspândesc la toţi oamenii, indiferent în ce loc se află ei în acel moment, însoţiţi de Scribi, entităţi care pun anumite semne pe frunţile oamenilor, cu ajutorul a ceva ce pare a fi un instrument de inscripţionare energetică.

Unii oameni cred în faptul că tot ceea ce se întâmplă în lumea terestră urmează un determinism implacabil, conform Legii Cauzei şi al Efectului, inclusiv determinismul karmic uman, denumit şi prin termenii "soartă", "destin". Dar observaţiile clarvăzătorilor indică faptul că Evoluţia omului, în decursul unei încarnări, nu este predestinată strict, existând o mulţime de evenimente determinate de voinţa umană, care îi influenţează Destinul. Există anumite grade de libertate, toleranţe şi variabile, ce pot fi depăşite sau modificate, într-un sens sau în altul.
Omul este o entitate dotată cu voinţă, putând face alegeri conştiente privind căile evoluţiei sale. Poate evolua sau stagna, în funcţie de alegerea sa, şi de puterea pe care o poate accesa, pentru a influenţa evenimentele în curs de desfăşurare. Liberul arbitru, însă, poate determina diferite aspecte ale vieţii, până la o anumită limită, orice schimbare fiind totuşi, destul de previzibilă.
Pentru un om care a atins o anumită limită evolutivă, pot exista intervenţii din partea anumitor entităţi superioare, pentru a putea fi propulsat pe un alt nivel evolutiv, adică noi evenimente ale vieţii, noi experienţe, noi lecţii şi noi învăţături.
Entităţile Ierarhiei numite Puteri pot obţine de la entităţile responsabile cu influenţa şi monitorizarea evoluţiei umane, anumite derogări de la Legea Determinismului Cauzal, în aşa fel încât, omul respectiv, în pofida unor deficienţe minore, poate pătrunde într-o nouă etapă evolutivă, prin propulsarea lui în alt circuit karmic. Influenţa acestor derogări este astfel calculată, ca implementare în Timp şi Spaţiu, încât să nu blocheze şi să nu împiedece destinele celorlalţi oameni, sau ale comunităţilor din care respectivul face parte. Unele influenţele sunt reglate şi pe parcurs, ulterior, în timp.

Toate variabilele luate în calcul în noaptea de Înviere sunt structurate pe baza unor
Constante ale existenţei omeneşti. Aceste constante de bază ale existenţei încarnate pot modifica destinul fiecărui om în parte.
Cum se produce variabilitatea destinului uman, pe baza acestor Constante : la nivelul Corpului Duh, există trei pete karmice, care reprezintă încărcătura energetică (bagajul karmic) a existenţelor anterioare. O parte din conţinutul petelor karmice este transferat, în momentul naşterii, la nivelul sufletului nou format. Sufletul este
reflectarea, pentru o singură existenţă, a Corpului Duh.

Clarvăzătorul poate observa la nou-născuţi, pe mantaua sufletului lor, trei pete
karmice întunecate, în dreptul pieptului. Sufletul este perceput ca prezentând multiple puncte şi pete de diferite culori, majoritatea cu tente întunecate, care reprezintă paternurile karmice generatoare de evenimente (efecte) pe care le are omul de trăit în existenţa sa actuală. Acestor încărcături energetice karmice mai vechi, li se adaugă în mod continu altele mai noi, ca efect al gândurilor şi faptelor din viaţa actuală.
În acest mod, fiecare om se încarcă cu un "bagaj" karmic, în permanenţă, pe care îl poartă în structurile sale energetice.
Orice colectiv, familie, grup de prieteni, societate comercială, partid, oraş, naţiune, şi chiar umanitatea în ansamblul ei, acumulează încărcături karmice, la fel ca şi fiecare individ în parte.
Spiritualitatea orientală hindusă antică, a aprofundat legile karmei, constatând faptul că "reminiscenţele" karmice denumite "samskaras", au tendinţa de a se acumula într-o eternă devenire. În viziunea hindusă eliberarea din circuitul nesfârşit al transmigraţiei este posibilă doar celor care se dedică unor metode şi tehnici speciale, ca cele elaborate în sistemul Yoga, practicantul reuşind pe această cale să-şi "stingă", să-şi "ardă", să-şi anuleze conţinuturile karmice, în timpul existenţei terestre. Ca efect, omul devine un "eliberat în viaţă", fiind salvat, mântuit, de suferinţa reîncorporărilor în plan terestru. El ajunge în starea de Samadhi, Nirvana, Sunnyata, echivalentă unei enstaze, în care lumea materială se "stinge", se "dizolvă", ca şi cum ar fi avut o existenţă iluzorie. Existenţa Lumii terestre este descrisă ca fiind Maya, o Mare Iluzie, ca un fel de joc virtual.
Prin întruparea lui Isus Cristos, acum 2000 ani, El a stins karma negativă a omenirii decăzute, salvând-o de la autodistrugere, şi a activat modificarea structurii aurice umane, prin activarea chakrei inimii, apariţia Corpului haric al Plaselor mesianice, devenind posibilă, pentru toţi oamenii, posibilitatea Mântuirii. De aceea Isus este atât Salvator, cât şi Mântuitor, salvând omenirea de la autodistrugere, şi oferind Calea pentru mântuirea tuturor oamenilor.
"Răscumpărarea păcatelor" din creştinism reprezintă un proces energetic declanşat de Isus, prin care încărcătura karmică a omenirii este "stinsă", "arsă" anulată. "Preluarea păcatelor asupra Sa" reprezintă mai mult o metaforă, căci Fiul, datorită purităţii Sale imaculate, nu se poate "încărca" cu păcatele oamenilor, nu le poate "prelua", căci nimic impur se poate "prinde" sau "lega" de El, neexistănd nici o atracţie şi nici o rezonanţă în acest sens ! Viziunea creştină, a Sacrificiului Total al Mântuitorului, al Salvatorului, al lui Mesia, deformează oarecum realitatea faptelor.
Prin Prezenţa şi activitatea continuă a lui Iisus în Lumea eterică, precum şi prin
existenţa unor Constante oferite oamenilor în Lumea terestră : credinţa, rugăciunea,
postul şi spovedania, karma negativă a omului este, în mare măsură "arsă". "Arderea karmei" este o expresie metaforică preluată din hinduism, ce reflectă în mod admirabil acţiunea vindecătoare a Luminii Adevărului asupra acestei părţi întunecate a destinului (karma negativă), care reprezintă în esenţa ei un Blocaj existent în Calea Luminii, a Adevărului, şi Iubirii ! Orice blocaj energetic apare ca o pată întunecată, desemnând o zonă opacizată, neiluminată. Lumina, prin Focul (puterea energică) ei, vindecă, "arzând" impurităţile care îi blochează calea.
În cadrul "fixării destinului", în noaptea de Paşte, conţinutul petelor karmice de la
nivelul sufletului au tendinţa de a se "vărsa" în conţinutul petelor karmice situate la
nivelul Corpului duh, proces care se petrece în mod constant la toţi oamenii. Astfel, în funcţie de karma acumulată, Mesagerii Domnilor Destinului aplică pe fruntea omului, în a doua jumătate a nopţii de Înviere, destinul pentru anul următor, ca efect rezultant al destinului trecut. Nu ei fixează karma viitoare, ci omul, ei doar consfinţind destinul pentru viitor.Prin intermediul constantelor (credinţa, rugăciunea, postul, spovedania), omul elimină o bună parte a încărcăturii karmice negative din petele karmice, ceea ce îi va da o stare de uşurare şi eliberare.
Clarvăzătorul percepe faptul că, în decursul celei de-a doua părţi a ceremoniei Paştelui creştin, cei care ţin post, se roagă şi se spovedesc, se purifică.
Prin întermediul postului, corpul dorinţelor fiecărui organ în parte şi, deci corpul dorinţelor întregului
organism uman, se eliberează de noxe (unii le numesc ispite).
Prin spovedanie, omul se eliberează de tensiunile karmice care-i ţineau fiinţa blocată.
Rugăciunea îl pune pe om sub cupola protectoare a plaselor mesianice.
Astfel, noxele karmice reflectate la nivelul sufletului nu se mai varsă în Corpul duh, ci sunt eliminate. În cazul în care noxele karmice sunt transferate de suflet direct Corpului duh şi, în consecinţă, metabolizate şi procesate, ele vor reveni cândva
înapoi, în prezenta existenţă sau în cea viitoare, sub formă de destin, deci de evenimente karmice.